The power of vulnerability | Brené Brown | TED

Traducător: Bianca Bardas Corector: Laszlo Kereszturi

So, I'll start with this: a couple years ago, an event planner called me

Încep așa: acum câţiva ani m-a sunat o organizatoare de evenimente,

because I was going to do a speaking event.

pentru că urma să ţin un discurs şi mi-a spus:

And she called, and she said,

"I'm really struggling with how to write about you on the little flyer."

„Mă chinui să-mi dau seama cum să te descriu în anunţ.”

And I thought, "Well, what's the struggle?"

„De ce te chinui?”, am întrebat.

And she said, "Well, I saw you speak,

„Te-am văzut vorbind şi te-aş numi cercetător,

and I'm going to call you a researcher, I think,

but I'm afraid if I call you a researcher, no one will come,

dar atunci n-ar mai veni nimeni,

pentru că ar crede că eşti plictisitoare şi neimportantă.”

because they'll think you're boring and irrelevant."

(Laughter)

(Râsete)

And I was like, "Okay."

„Bine”, am spus.

And she said, "But the thing I liked about your talk

„Dar mi-a plăcut la discursul tău că povesteşti captivant,

is you're a storyteller.

So I think what I'll do is just call you a storyteller."

aşa că te voi numi povestitoare.”

And of course, the academic, insecure part of me

Evident că partea academică nesigură din mine a reacţionat:

was like, "You're going to call me a what?"

„Cum mă vei numi?” „Te voi numi povestitoare.”

And she said, "I'm going to call you a storyteller."

And I was like, "Why not 'magic pixie'?"

M-am gândit: „De ce nu spiriduşa fermecată?”

(Laughter)

(Râsete)

Am spus: „Stai să mă gândesc puţin.”

I was like, "Let me think about this for a second."

I tried to call deep on my courage.

Mi-am căutat în adâncuri curajul şi m-am gândit:

And I thought, you know, I am a storyteller.

sunt o povestitoare, cercetător calitativ, adun poveşti. Asta fac.

I'm a qualitative researcher.

I collect stories; that's what I do.

And maybe stories are just data with a soul.

Poate că poveştile sunt informaţii cu un suflet

And maybe I'm just a storyteller.

şi poate sunt doar o povestitoare.

And so I said, "You know what?

I-am spus: „Ştii ce? De ce nu spui că sunt cercetător-povestitor?”

Why don't you just say I'm a researcher-storyteller."

And she went, "Ha ha. There's no such thing."

La care ea: „Ha ha, nu există aşa ceva!”

(Laughter)

(Râsete)

So I'm a researcher-storyteller, and I'm going to talk to you today --

Aşa că-s cercetător-povestitor şi azi vă voi spune

we're talking about expanding perception --

– că tot vorbeam de extinderea percepţiei –

and so I want to talk to you and tell some stories

vă voi spune câteva poveşti despre o parte a cercetării mele

about a piece of my research that fundamentally expanded my perception

care mi-a lărgit fundamental orizontul şi a schimbat realmente

and really actually changed the way that I live and love

modul în care trăiesc, iubesc, muncesc şi-mi cresc copiii.

and work and parent.

And this is where my story starts.

Aici începe povestea mea.

When I was a young researcher, doctoral student,

Când eram o tânără cercetătoare la doctorat,

my first year, I had a research professor who said to us,

am avut în primul an un profesor la cercetare care ne-a spus:

"Here's the thing, if you cannot measure it, it does not exist."

„Treaba stă în felul următor: ce nu poţi măsura, nu există.”

And I thought he was just sweet-talking me.

Am crezut că mă păcăleşte: „Serios?” Mi-a răspuns: „Da, categoric!”

I was like, "Really?" and he was like, "Absolutely."

And so you have to understand

Înţelegeţi că aveam diplomă în asistenţă socială,

that I have a bachelor's and a master's in social work,

aveam și master şi lucram la un doctorat în asistenţă socială.

and I was getting my Ph.D. in social work, so my entire academic career

Întreaga carieră fusesem înconjurată de oameni cu următorul crez:

was surrounded by people who kind of believed in the "life's messy, love it."

„Viaţa-i întortocheată, deci iubeşte-o.”

And I'm more of the, "life's messy, clean it up, organize it

Iar crezul meu e: „Viaţa e întortocheată, aşa că fă curat, organizeaz-o

and put it into a bento box."

şi pune-o într-o cutie compartimentată.”

(Laughter)

(Râsete)

And so to think that I had found my way, to found a career that takes me --

Iar eu îmi găsisem chemarea, cariera care să mă poarte...

really, one of the big sayings in social work is,

De fapt se spune adesea în asistenţa socială:

"Lean into the discomfort of the work."

„Scufundă-te în neplăcerile muncii.”

And I'm like, knock discomfort upside the head

Dar eu sunt genul:

„Dă-i în cap disconfortului, dă-l din drum şi ia doar 10.”

and move it over and get all A's.

That was my mantra.

Asta era mantra mea.

So I was very excited about this.

Eram foarte încântată: asta e cariera potrivită pentru mine,

And so I thought, you know what, this is the career for me,

because I am interested in some messy topics.

pentru că mă interesează subiecte întortocheate.

But I want to be able to make them not messy.

Dar vreau să le pot descurca. Vreau să le înţeleg.

I want to understand them.

I want to hack into these things that I know are important

Vreau să disec aceste lucruri care ştiu că-s importante

and lay the code out for everyone to see.

şi să pun soluţia la dispoziţia tuturor.

So where I started was with connection.

Am început cu relaţiile, pentru că după 10 ani de asistenţă socială,

Because, by the time you're a social worker for 10 years,

what you realize is that connection is why we're here.

înțelegi că relaţiile sunt motivul pentru care existăm.

It's what gives purpose and meaning to our lives.

Ele dau scop şi sens vieţilor noastre. Totul se reduce la ele.

This is what it's all about.

It doesn't matter whether you talk to people

Fie că vorbeşti cu lucrători în dreptate socială, boli mintale,

who work in social justice, mental health and abuse and neglect,

abuzuri şi neglijenţă,

ştim că relaţiile, capacitatea de a te simţi legat de cineva,

what we know is that connection, the ability to feel connected, is --

neurobiologically that's how we're wired --

– neurobiologic suntem construiţi aşa – e motivul pentru care suntem aici.

it's why we're here.

So I thought, you know what, I'm going to start with connection.

De asta m-am gândit să încep cu legătura dintre oameni.

Well, you know that situation

Ştiţi situaţia în care eşti evaluat de şef

where you get an evaluation from your boss,

and she tells you 37 things that you do really awesome,

şi-ţi spune 37 de lucruri la care eşti grozav

and one "opportunity for growth?"

şi unul singur unde poţi face îmbunătăţiri?

(Laughter)

(Râsete)

And all you can think about is that opportunity for growth, right?

Şi apoi, numai acolo te gândeşti? Este?

Well, apparently this is the way my work went as well,

Cred că mie de-asta mi-a mers munca atât de bine:

because, when you ask people about love, they tell you about heartbreak.

atunci când îi întrebi despre dragoste, oamenii îţi povestesc suferinţa.

When you ask people about belonging,

Când îi întrebi despre apartenenţă, îţi spun cele mai dureroase experienţe

they'll tell you their most excruciating experiences of being excluded.

despre cum e să fii exclus.

And when you ask people about connection,

Când i-am întrebat despre relaţii, mi-au povestit de ruperea lor.

the stories they told me were about disconnection.

So very quickly -- really about six weeks into this research --

Curând, cam după 6 săptămâni de cercetare, am dat peste un lucru nenumit,

I ran into this unnamed thing that absolutely unraveled connection

care mi-a dezvăluit relaţiile într-un mod nemaiîntâlnit, pe care nu-l înţelegeam.

in a way that I didn't understand or had never seen.

And so I pulled back out of the research

M-am retras din cercetare ca să-mi dau seama ce reprezenta.

and thought, I need to figure out what this is.

And it turned out to be shame.

S-a dovedit a fi ruşinea.

And shame is really easily understood as the fear of disconnection:

Ruşinea e uşor de privit ca teama de rupere a relaţiei.

Is there something about me that, if other people know it or see it,

„E ceva legat de mine, pe care dacă l-ar şti sau vedea oamenii,

that I won't be worthy of connection?

nu voi mai fi demnă de o relaţie cu ei.”

The things I can tell you about it:

Vă pot spune despre ea că e universală, că toţi o simţim.

It's universal; we all have it.

The only people who don't experience shame

Cei care nu simt ruşine n-au empatie sau capacitatea de a stabili legături.

have no capacity for human empathy or connection.

No one wants to talk about it,

Nimeni nu vrea să vorbească de ea

and the less you talk about it, the more you have it.

şi cu cât vorbeşti mai puţin de ea cu atât mai mult o simţi.

What underpinned this shame, this "I'm not good enough," --

La baza acestei ruşini, a ideii „nu-s suficient de bun”

which, we all know that feeling:

– toţi ştim sentimentul: nu-s destul de imaculat, de slab,

"I'm not blank enough. I'm not thin enough,

rich enough, beautiful enough, smart enough, promoted enough."

de bogat, de frumos, de deştept, de promovat –,

The thing that underpinned this was excruciating vulnerability.

la bază e o chinuitoare vulnerabilitate,

This idea of, in order for connection to happen,

ideea că, pentru ca relaţia să se creeze,

we have to allow ourselves to be seen, really seen.

trebuie să permitem să fim văzuţi cu adevărat.

And you know how I feel about vulnerability. I hate vulnerability.

Ştiţi ce cred eu despre vulnerabilitate. O urăsc!

M-am gândit că asta e şansa mea s-o înfrâng cu armele mele.

And so I thought, this is my chance to beat it back with my measuring stick.

I'm going in, I'm going to figure this stuff out,

O să-mi dau seama ce-i cu ruşinea, chit că-mi ia un an s-o fac bucăţi!

I'm going to spend a year, I'm going to totally deconstruct shame,

I'm going to understand how vulnerability works,

O să-nţeleg cum funcţionează vulnerabilitatea

şi o să i-o iau înainte.

and I'm going to outsmart it.

So I was ready, and I was really excited.

Eram pregătită şi foarte entuziasmată.

As you know, it's not going to turn out well.

Ştiţi că nu se va termina cu bine.

(Laughter)

(Râsete)

You know this.

Ştiţi deja!

So, I could tell you a lot about shame,

Aş putea să vă spun multe despre ruşine, dar mi-ar trebui şi timpul celorlalţi.

but I'd have to borrow everyone else's time.

But here's what I can tell you that it boils down to --

Dar vă spun scurt la ce se reduce.

and this may be one of the most important things that I've ever learned

E printre cele mai important lucruri pe care le-am învăţat,

in the decade of doing this research.

în deceniul petrecut cu acest studiu.

My one year turned into six years:

Anul alocat s-a transformat în 6 ani,

Thousands of stories, hundreds of long interviews, focus groups.

mii de poveşti, sute de interviuri lungi şi grupuri tematice.

At one point, people were sending me journal pages

Într-o vreme îmi trimiteau pagini din jurnalele lor, poveştile lor,

and sending me their stories --

thousands of pieces of data in six years.

mii de informaţii, în 6 ani.

And I kind of got a handle on it.

I-am cam dat de cap. Am înţeles ce e ruşinea şi cum funcţionează.

I kind of understood, this is what shame is, this is how it works.

I wrote a book, I published a theory, but something was not okay --

Am scris o carte, am publicat o teorie, dar ceva nu era în regulă.

and what it was is that, if I roughly took the people I interviewed

E vorba de faptul că dacă i-aş lua pe toţi cei intervievaţi

and divided them into people who really have a sense of worthiness --

şi i-aş împărţi în oameni care au sentimentul propriei valori

that's what this comes down to, a sense of worthiness --

– la asta se reduce: la sentimentul valorii de sine,

they have a strong sense of love and belonging --

aceştia simt puternic iubirea şi ataşamentul –

and folks who struggle for it,

şi oameni care se chinuie să-l aibă, care se întreabă dacă-s destul de buni.

and folks who are always wondering if they're good enough.

There was only one variable that separated

E o singură variabilă care-i separă pe cei care simt puternic iubirea şi ataşamentul

the people who have a strong sense of love and belonging

and the people who really struggle for it.

de cei care se luptă pentru asta.

And that was, the people who have a strong sense of love and belonging

Cei care simt puternic iubirea şi ataşamentul

believe they're worthy of love and belonging.

cred că sunt demni să le primească.

That's it.

Atâta tot.

They believe they're worthy.

Sunt convinşi că merită.

And to me, the hard part of the one thing that keeps us out of connection

Pentru mine partea grea

– ce ne împiedică să creăm relații e teama că nu suntem demni de ele –

is our fear that we're not worthy of connection,

was something that, personally and professionally,

era ceva ce, personal şi profesional, simțeam că trebuie să înţeleg mai bine.

I felt like I needed to understand better.

So what I did is I took all of the interviews

Aşa că am luat toate interviurile unde am găsit autoapreciere,

where I saw worthiness, where I saw people living that way,

unde oamenii trăiau cu acel sentiment, şi le-am analizat doar pe acelea.

and just looked at those.

What do these people have in common?

Ce aveau oamenii aceia în comun?

I have a slight office supply addiction, but that's another talk.

Eu am o uşoară dependenţă de birotică, dar asta-i o altă prezentare.

Aveam un dosar şi un pix Sharpie şi mă gândeam: cum să numesc studiul?

So I had a manila folder, and I had a Sharpie,

and I was like, what am I going to call this research?

Primul cuvânt care mi-a venit în minte a fost: cordiali.

And the first words that came to my mind were "whole-hearted."

These are whole-hearted people, living from this deep sense of worthiness.

Sunt oameni deschişi, care îşi trag seva din propria valoare.

So I wrote at the top of the manila folder,

Am scris titlul pe dosar şi-am început să analizez datele.

and I started looking at the data.

Într-o primă fază am parcurs tot, în patru zile de analiză intensivă,

In fact, I did it first in a four-day, very intensive data analysis,

where I went back, pulled the interviews, the stories, pulled the incidents.

am extras interviurile, am extras poveştile şi incidentele.

What's the theme? What's the pattern?

Care-i tema? Care-i tiparul?

My husband left town with the kids

Soţul a luat copiii şi au plecat din oraş,

because I always go into this Jackson Pollock crazy thing,

pentru că mereu intru într-o stare de frenezie gen Jackson Pollock,

where I'm just writing and in my researcher mode.

în care scriu într-una, calată pe stilul meu de „cercetător”.

And so here's what I found.

Iată ce am aflat.

What they had in common was a sense of courage.

Au în comun un sentiment al curajului.

And I want to separate courage and bravery for you for a minute.

Vreau să diferenţiez pentru voi curajul şi vitejia.

Courage, the original definition of courage,

Curajul, la originea sa, a pătruns în limba engleză

when it first came into the English language --

din latinescul „cor”, care înseamnă „inimă”,

it's from the Latin word "cor," meaning "heart" --

and the original definition was to tell the story of who you are

şi definea persoanele care acţionează din toată inima.

with your whole heart.

And so these folks had, very simply, the courage to be imperfect.

Aceşti oameni aveau curajul să fie imperfecţi.

They had the compassion to be kind to themselves first and then to others,

Aveau compasiunea necesară pentru a fi blânzi cu ei în primul rând,

apoi şi cu ceilalţi, pentru că nu putem simţi compasiune pentru alţii

because, as it turns out,

we can't practice compassion with other people

dacă nu ne tratăm pe noi înşine cu blândeţe,

if we can't treat ourselves kindly.

And the last was they had connection, and -- this was the hard part --

şi în sfârşit aveau o legătură.

Şi – acum vine partea dificilă – ca rezultat al autenticităţii

as a result of authenticity,

they were willing to let go of who they thought they should be

erau dispuşi să renunţe la cine credeau că trebuie să fie

in order to be who they were, which you have to absolutely do that

pentru a fi cine erau cu adevărat,

ceea ce e obligatoriu pentru crearea legăturii.

for connection.

The other thing that they had in common was this:

Mai aveau în comun următorul lucru:

(Curaj, compasiune, legătură, vulnerabilitate.)

They fully embraced vulnerability.

acceptau complet vulnerabilitatea.

They believed that what made them vulnerable made them beautiful.

Erau convinşi

că ceea ce-i face vulnerabili, îi face frumoşi.

They didn't talk about vulnerability being comfortable,

Nu spuneau că vulnerabilitatea le e comodă,

nor did they really talk about it being excruciating --

dar nici nu spuneau că ar fi chinuitoare,

as I had heard it earlier in the shame interviewing.

cum auzisem despre ruşine, în interviurile anterioare.

They just talked about it being necessary.

Spuneau doar că e necesară.

They talked about the willingness to say, "I love you" first ...

Vorbeau despre disponibilitatea de a spune primii „te iubesc”,

the willingness to do something where there are no guarantees ...

despre disponibilitatea de a face ceva când nu ai nicio garanţie,

the willingness to breathe through waiting for the doctor to call

despre disponibilitatea de a aştepta telefonul doctorului

after your mammogram.

cu rezultatul mamografiei.

They're willing to invest in a relationship

Sunt dispuşi să investească într-o relaţie care s-ar putea să meargă sau nu.

that may or may not work out.

They thought this was fundamental.

Erau convinşi că e ceva esenţial.

I personally thought it was betrayal.

Eu, personal, o consideram trădare.

I could not believe I had pledged allegiance to research, where our job --

Nu-mi venea să cred că jurasem credinţă cercetării,

you know, the definition of research is to control and predict,

care prin definiţie

studiază fenomene special cu scopul de a le controla şi a face previziuni,

to study phenomena for the explicit reason to control and predict.

And now my mission to control and predict

iar acum misiunea mea de a controla şi prezice conchidea

had turned up the answer that the way to live is with vulnerability

că viaţa se trăieşte cu vulnerabilitate, fără a o controla şi a prezice.

and to stop controlling and predicting.

This led to a little breakdown --

Asta a dus la o micuţă cădere nervoasă.

(Laughter)

(Râsete)

-- which actually looked more like this.

Care arăta mai mult aşa.

(Laughter)

(Râsete)

And it did.

Chiar aşa a fost.

I call it a breakdown; my therapist calls it a spiritual awakening.

Eu o numesc „cădere nervoasă”, terapeutul meu „trezire spirituală”.

(Laughter)

A spiritual awakening sounds better than breakdown,

Trezire spirituală sună mai bine, dar vă asigur că a fost cădere nervoasă.

but I assure you, it was a breakdown.

A trebuit să las totul baltă şi să-mi caut terapeut.

And I had to put my data away and go find a therapist.

Afli cine eşti când îţi suni prietenii să le spui:

Let me tell you something: you know who you are

when you call your friends and say, "I think I need to see somebody.

„Cred că trebuie să vorbesc cu cineva. Ai vreo recomandare?”

Do you have any recommendations?"

Because about five of my friends were like,

Vreo cinci prieteni mi-au zis: „Uh! N-aş vrea să fiu terapeutul tău!...”

"Wooo, I wouldn't want to be your therapist."

(Laughter)

(Râsete)

I was like, "What does that mean?"

Întreb: „Ce vrei să spui?!”

And they're like, "I'm just saying, you know.

„Ei, zic şi eu... Nu lua rigla cu tine!”

Don't bring your measuring stick."

(Laughter)

(Râsete)

I was like, "Okay."

„Bine...”

So I found a therapist.

Şi am găsit un terapeut.

My first meeting with her, Diana --

La prima întâlnire cu ea, cu Diana,

mi-am adus lista cu modul de viaţă al oamenilor cordiali.

I brought in my list of the way the whole-hearted live, and I sat down.

M-am aşezat şi m-a întrebat: „Cum te simți?”

And she said, "How are you?"

And I said, "I'm great. I'm okay."

Zic: „Mă simt grozav. Sunt bine.”

She said, "What's going on?"

„Ce se întâmplă?”

And this is a therapist who sees therapists,

E o terapeută care merge la alți terapeuți,

because we have to go to those, because their B.S. meters are good.

pentru că trebuie s-o facem,

fiindcă detectează imediat minciunile.

(Laughter)

(Râsete)

And so I said, "Here's the thing, I'm struggling."

I-am spus: „Uite ce e: mă chinui.”

And she said, "What's the struggle?"

Zice: „Cu ce te chinui?”

Zic: „Am probleme cu vulnerabilitatea,

And I said, "Well, I have a vulnerability issue.

And I know that vulnerability is the core of shame and fear

şi ştiu că vulnerabilitatea stă la baza ruşinii şi a fricii

şi a străduinţei noastre de a merita,

and our struggle for worthiness,

but it appears that it's also the birthplace of joy, of creativity,

dar se pare că e şi cea care dă naştere

bucuriei, creativităţii, apartenenţei, iubirii

of belonging, of love.

And I think I have a problem, and I need some help."

şi cred că am o problemă şi am nevoie de ajutor.

And I said, "But here's the thing: no family stuff, no childhood shit."

Dar uite ce vreau:

fără discuţii despre familie şi prostii din copilărie...

(Laughter)

(Râsete)

...vreau să-mi dai câteva strategii.”

"I just need some strategies."

(Laughter)

(Râsete)

(Applause)

(Aplauze)

Thank you.

Mulţumesc.

So she goes like this.

Reacţia ei.

(Laughter)

(Râsete)

And then I said, "It's bad, right?"

Am întrebat-o: „E rău, nu-i aşa?”

And she said, "It's neither good nor bad."

Zice: „Nu e nici bine, nici rău.”

(Laughter)

(Râsete)

"It just is what it is."

„E ce e şi atât.”

And I said, "Oh my God, this is going to suck."

Mi-am spus: „O, Doamne, o să fie nasol!”

(Laughter)

(Râsete)

And it did, and it didn't.

A fost şi n-a fost.

And it took about a year.

A durat cam un an.

And you know how there are people

Ştiţi că sunt oameni care când înțeleg

that, when they realize that vulnerability and tenderness are important,

că vulnerabilitatea şi tandreţea sunt importante,

nu li se mai opun şi le îmbrăţişează?

that they surrender and walk into it.

A: that's not me,

1: eu nu sunt genul

and B: I don't even hang out with people like that.

şi 2: nici măcar nu mă văd cu astfel de oameni.

(Laughter)

(Râsete)

Pentru mine a fost un an întreg de lupte de stradă.

For me, it was a yearlong street fight.

It was a slugfest.

A fost un măcel.

Vulnerability pushed, I pushed back.

Vulnerabilitatea ataca, atacam şi eu.

I lost the fight,

Am pierdut lupta,

but probably won my life back.

dar probabil mi-am recâştigat viaţa.

And so then I went back into the research

M-am întors în cercetare şi am petrecut următorii câţiva ani

and spent the next couple of years

really trying to understand what they, the whole-hearted,

străduindu-mă să înţeleg ce fac oamenii împliniţi, cordiali,

what choices they were making, and what we are doing with vulnerability.

ce alegeri fac şi ce fac cu vulnerabilitatea.

Why do we struggle with it so much?

De ce ne chinuim atât de mult cu ea?

Am I alone in struggling with vulnerability?

Sunt eu singura care se luptă cu vulnerabilitatea?

No.

Nu.

So this is what I learned.

Iată ce-am aflat.

We numb vulnerability --

Ne amorţim vulnerabilitatea.

when we're waiting for the call.

În aşteptarea telefonului...

It was funny, I sent something out on Twitter and on Facebook

Să vedeți ce am postat pe Twitter şi pe Facebook:

that says, "How would you define vulnerability?

„Cum definiți vulnerabilitatea? Ce te face să te simţi vulnerabil?”

What makes you feel vulnerable?"

Într-o oră şi jumătate aveam 150 de răspunsuri.

And within an hour and a half, I had 150 responses.

Because I wanted to know what's out there.

Voiam să ştiu ce păreri există.

Having to ask my husband for help because I'm sick, and we're newly married;

„Să-mi rog soţul să mă ajute, pentru că mi-e rău şi suntem proaspăt căsătoriţi.”

initiating sex with my husband;

„Să iniţiez un act sexual cu soţul meu.” „Să iniţiez un act sexual cu soţia mea.”

initiating sex with my wife;

„Să fiu refuzat.” „Să-l invit în oraş.” „Să aştept telefonul doctorului.”

being turned down; asking someone out;

waiting for the doctor to call back;

„Să fiu concediat.” „Să concediez oameni.”

getting laid off; laying off people.

This is the world we live in.

Asta e lumea în care trăim.

We live in a vulnerable world.

Trăim într-o lume vulnerabilă.

And one of the ways we deal with it is we numb vulnerability.

Şi un mod de a-i face faţă e să amorțim vulnerabilitatea.

And I think there's evidence --

Cred că există dovezi, şi nu e singurul motiv pentru existenţa lor,

and it's not the only reason this evidence exists,

but I think it's a huge cause --

dar avem dovezi clare:

We are the most in-debt ...

suntem cea mai îndatorată,

obese ...

cea mai obeză,

addicted and medicated adult cohort in U.S. history.

cea mai dependentă şi mai îndopată cu medicamente

generație de adulţi din istoria SUA.

The problem is -- and I learned this from the research --

Problema este – şi știu asta din studiu – că nu poţi amorţi selectiv emoţiile.

that you cannot selectively numb emotion.

You can't say, here's the bad stuff.

Nu poţi spune: „Astea-s emoţiile rele:

Here's vulnerability, here's grief, here's shame,

vulnerabilitatea, durerea, ruşinea, teama şi dezamăgirea.

here's fear, here's disappointment.

I don't want to feel these.

Nu mai vreau să le simt.

I'm going to have a couple of beers and a banana nut muffin.

O să beau nişte beri şi-o să mănânc brioşe cu banane şi nuci.

(Laughter)

(Râsete)

Nu mai vreau să le simt.”

I don't want to feel these.

And I know that's knowing laughter.

Râsul vostru vă dă de gol.

I hack into your lives for a living.

Meseria mea e să-mi bag nasul în vieţile voastre.

God.

Recunosc acel: „Ha ha... Dumnezeule!”

(Laughter)

(Râsete)

You can't numb those hard feelings

Nu poţi amorţi sentimentele dureroase fără să le amorţeşti şi pe celelalte.

without numbing the other affects, our emotions.

You cannot selectively numb.

Nu poţi amorţi selectiv.

So when we numb those,

Amorţindu-le pe cele dureroase amorţim bucuria,

we numb joy,

we numb gratitude,

recunoştinţa, fericirea.

we numb happiness.

Apoi ne simţim mizerabil şi ne căutăm ţelul şi sensul,

And then, we are miserable,

and we are looking for purpose and meaning,

and then we feel vulnerable,

apoi ne simţim vulnerabili, aşa că bem nişte bere şi luăm o brioşă cu banane.

so then we have a couple of beers and a banana nut muffin.

And it becomes this dangerous cycle.

Şi totul se transformă într-un cerc vicios periculos.

One of the things that I think we need to think about

Cred că trebuie să ne gândim de ce şi cum amorţim.

is why and how we numb.

And it doesn't just have to be addiction.

Nu trebuie să fie vorba de vreo dependenţă.

The other thing we do is we make everything that's uncertain certain.

Alt lucru pe care-l facem e să transformăm orice e incert în certitudine.

Religion has gone from a belief in faith and mystery to certainty.

Religia a trecut de la „cred în soartă şi mister” la certitudine.

"I'm right, you're wrong. Shut up."

„Eu am dreptate, tu nu! Să taci!”

That's it.

Atât.

Just certain.

Să fie sigur.

The more afraid we are, the more vulnerable we are,

Cu cât ne temem mai mult, cu atât devenim mai vulnerabili şi ne temem şi mai mult.

the more afraid we are.

This is what politics looks like today.

Aşa e politica în zilele noastre.

There's no discourse anymore.

Nu mai există discurs, nici conversaţie, ci doar învinovăţiri.

There's no conversation.

There's just blame.

Ştiţi cum e descrisă învinovăţirea în cercetare?

You know how blame is described in the research?

A way to discharge pain and discomfort.

Un mod de a scăpa de durere şi disconfort.

We perfect.

Perfecţionăm.

If there's anyone who wants their life to look like this, it would be me,

Eu sunt cineva care ar vrea ca viaţa să arate aşa.

but it doesn't work.

Dar nu merge,

Because what we do is we take fat from our butts and put it in our cheeks.

pentru că ne luăm grăsimea de pe fund şi ne-o punem în obraji.

(Laughter)

(Râsete)

Which just, I hope in 100 years, people will look back and go, "Wow."

Sper că peste 100 de ani oamenii se vor „minuna” de asta!

(Laughter)

(Râsete)

And we perfect, most dangerously, our children.

Cel mai periculos e că ne perfecţionăm copiii.

Let me tell you what we think about children.

Iată cum îi vedem pe copii:

They're hardwired for struggle when they get here.

sunt perfect pregătiţi de luptă când vin pe lume.

And when you hold those perfect little babies in your hand,

Când ţinem în braţe bebeluşul ne minunăm: „Cât de perfect e!”

our job is not to say, "Look at her, she's perfect.

My job is just to keep her perfect --

şi credem că trebuie să-l păstrăm perfect:

make sure she makes the tennis team by fifth grade and Yale by seventh."

să fie în echipa de tenis până într-a 5-a şi admis la Yale până într-a 7-a.

That's not our job.

Nu asta avem de făcut, ci trebuie doar să-i spunem:

Our job is to look and say,

"You know what? You're imperfect, and you're wired for struggle,

„Eşti imperfect și pregătit de luptă, dar meriţi iubire şi apartenenţă.”

but you are worthy of love and belonging."

That's our job.

Asta e treaba noastră.

Show me a generation of kids raised like that,

Cu o generaţie de copii crescuţi aşa, rezolvăm problemele observate azi.

and we'll end the problems, I think, that we see today.

We pretend that what we do doesn't have an effect on people.

Ne prefacem că acţiunile noastre nu-i afectează pe ceilalţi.

We do that in our personal lives.

Așa facem în viaţa personală, așa facem și la muncă,

We do that corporate --

whether it's a bailout, an oil spill ...

fie că e sprijin financiar, accident petrolier sau revocare,

a recall.

We pretend like what we're doing

ne prefacem că acţiunile noastre n-au impact major asupra altora.

doesn't have a huge impact on other people.

I would say to companies, this is not our first rodeo, people.

Aş spune companiilor: „Nu ne-am născut ieri.

We just need you to be authentic and real and say ...

Vă cerem doar să fiţi sinceri şi realişti.

"We're sorry. We'll fix it."

Să spuneţi că vă pare rău şi că veţi drege situaţia.”

But there's another way, and I'll leave you with this.

Există şi un alt mod de viaţă, şi cu asta închei.

This is what I have found:

Am descoperit că trebuie să ne lăsăm văzuţi în totalitate,

To let ourselves be seen, deeply seen, vulnerably seen ...

să ne arătăm vulnerabilităţile.

to love with our whole hearts, even though there's no guarantee --

Să iubim din suflet, chiar dacă n-avem nicio garanţie.

and that's really hard,

E foarte greu, şi v-o spun ca părinte

and I can tell you as a parent, that's excruciatingly difficult --

că e îngrozitor de greu.

to practice gratitude and joy in those moments of terror,

Să exersăm recunoştinţa şi bucuria în acele momente oarecum terorizante

when we're wondering, "Can I love you this much?

când ne surprindem: „Pot să te iubesc atât de mult?”

Can I believe in this this passionately?

„Pot să cred în asta cu atâta pasiune?” „Pot să fiu neînfricat cu asta?”

Can I be this fierce about this?"

just to be able to stop and, instead of catastrophizing what might happen,

Doar să ne oprim şi, în loc să ne așteptăm la catastrofe,

to say, "I'm just so grateful,

să ne spunem: „Sunt doar profund recunoscător,

because to feel this vulnerable means I'm alive."

pentru că a fi atât de vulnerabil înseamnă a trăi.”

And the last, which I think is probably the most important,

La urmă şi poate cel mai important, e să fim convinşi că suntem suficienţi.

is to believe that we're enough.

Because when we work from a place, I believe, that says, "I'm enough" ...

Când acţionăm cu acest crez – „Sunt destul” –

then we stop screaming and start listening,

încetăm să ţipăm şi începem să ascultăm.

we're kinder and gentler to the people around us,

Suntem mai buni şi mai blânzi cu cei din jur şi cu noi înşine.

and we're kinder and gentler to ourselves.

Asta a fost tot. Mulţumesc.

That's all I have. Thank you.

(Applause)

(Aplauze)