One of the most controversial medical procedures in history - Jenell Johnson

Traducător: Cezar-Andrei Brasoveanu Corector: Claudia Pravat

In 1935, neurophysiologist John Farquhar Fulton

În 1935, neurofiziologul John Farquhar Fulton

presented some shocking new research.

a prezentat câteva cercetări șocante.

After removing the frontal lobes of two chimps,

După ce a îndepărtat lobii frontali la doi cimpanzei,

he found they no longer experienced frustration or anxiety.

a descoperit că aceștia nu mai simțeau frustrare sau anxietate.

As his research associate noted, it was as if they’d joined a “happiness cult.”

Așa cum a remarcat asociatul său, părea că se alăturaseră

unui „cult al fericirii”.

Admittedly, the surgery had cost Fulton’s chimps some cognitive functions.

E adevărat că i-a privat de câteva funcții cognitive.

But to Portuguese neurologist Egas Moniz,

Dar pentru neurologul portughez Egas Moniz,

this was a small sacrifice for what seemed to be eternal happiness.

acesta a fost un mic sacrificiu pentru ce părea a fi fericirea veșnică.

Moniz believed that replicating this procedure in humans

Moniz credea că replicarea acestei proceduri pe oameni

could cure mental illness.

i-ar putea vindeca de bolile mintale.

And it was this therapeutic intention

Și această intenție terapeutică

that led to one of the most controversial and destructive

a dus la unul dintre cele mai controversate și distructive

medical treatments of the 20th century:

tratamente medicale ale secolului XX:

the lobotomy.

lobotomia.

Today, we know mental illness comes in many forms and emerges for many reasons.

Astăzi știm că bolile mintale au multe forme și cauze.

But in the early 20th century,

Dar la începutul secolului al XX-lea,

these complex conditions weren't clearly delineated,

aceste afecțiuni complexe nu erau clar delimitate,

and researchers had various theories about their origins.

iar cercetătorii aveau diverse teorii despre originile lor.

Moniz believed the symptoms of what we now call depression, OCD, and bipolar disorder

Moniz credea că simptomele a ceea ce numim depresie,

tulburare obsesiv-compulsivă și tulburare bipolară

stemmed from negative ideas getting fixed in the neural fibers

provin din ideile negative care se fixează în fibrele neuronale

which connect different parts of the brain.

ce leagă diferite părți ale creierului.

Specifically the thalamus and frontal lobes,

Mai exact, talamusul și lobii frontali,

which regulate emotion and sensation.

care reglează emoțiile și senzațiile.

He proposed that severing these fibers could eliminate the associated conditions,

El a sugerat că separarea acestor fibre ar putea elimina condițiile asociate,

which led him to invent the prefrontal lobotomy.

ceea ce l-a determinat să inventeze lobotomia prefrontală.

In this procedure, a surgeon would drill into the skull and cut the white matter

În această procedură, un chirurg făcea o gaură în craniu

și tăia materia albă

connecting the prefrontal cortex to the rest of the brain.

care leagă cortexul prefrontal de restul creierului.

Initially, his peers were skeptical.

Inițial, colegii săi au fost sceptici.

Moniz’s fundamental theory was already controversial.

Teoria fundamentală a lui Moniz era deja controversată,

And psychiatrists advocating for treatments like psychoanalysis

iar psihiatrii care pledau pentru tratamente precum psihanaliza

criticized this invasive surgical solution.

au criticat această soluție chirurgicală invazivă.

But Moniz was undeterred.

Dar Moniz nu a fost descurajat.

He lobotomized 38 individuals with conditions including anxiety,

El a lobotomizat 38 de persoane ce sufereau inclusiv de anxietate,

schizophrenia, and depression.

schizofrenie sau depresie,

And his hastily written results reported that two-thirds of these patients

iar rezultatele inițiale au raportat că două treimi din acești pacienți

had become tranquil, amicable, and free from distressing hallucinations.

au devenit liniștiți, pașnici și nu mai aveau halucinații.

At the time, psychiatrists saw calm behavior as a sign of recovery,

La acea vreme, psihiatrii vedeau starea de calm ca un semn al recuperării,

so when Moniz brashly declared the treatment a success,

așa că atunci când Moniz a declarat tratamentul un succes,

his peers agreed.

colegii săi au fost de acord.

Newspapers celebrated the surgery;

Ziarele au lăudat operația.

Moniz was awarded the Nobel Prize;

Moniz a primit Premiul Nobel,

and his procedure became especially popular in the US

iar procedura sa a devenit foarte populară în SUA,

thanks to neurologist Walter Freeman and neurosurgeon James Watts.

datorită neurologului Walter Freeman și a neurochirurgului James Watts.

As a country that had institutionalized nearly half a million people

Fiind o țară care internase în sanatorii aproape jumătate de milion de oameni

for mental health reasons,

din motive de sănătate mintală,

many hoped the new treatment would allow this population

mulți sperau că noul tratament va permite acestei populații

to live relatively normal lives.

să trăiască o viață relativ normală.

But from the beginning there were problems.

Dar de la început au existat probleme.

First, the notion of a “normal life”

În primul rând, noțiunea de „viață normală”

was determined by this period’s restrictive social mores,

era determinată de moravurile sociale restrictive ale acelei perioade,

which had led huge numbers of people to be institutionalized

care făceau ca un număr mare de oameni să fie internați

simply because they didn’t conform.

doar pentru că nu se conformau.

So, while many people in these facilities did need medical help,

În timp ce mulți oameni din aceste unități aveau nevoie de ajutor medical,

some lobotomy recipients had no mental illness whatsoever.

unii dintre cei care fuseseră lobotomizați nu avuseseră nicio boală mintală.

Second, the details and timeline of the surgeries’ results

În al doilea rând, detaliile și cronologia rezultatelor intervențiilor chirurgicale

were unpredictable and inconsistent.

erau imprevizibile și inconsistente.

In 1941, when future US President John F. Kennedy’s sister Rosemary

În 1941, când Rosemary, sora viitorului președinte american John F. Kennedy,

underwent a prefrontal lobotomy,

a suferit o lobotomie prefrontală,

it permanently impaired her ability to speak and walk.

aceasta i-a afectat permanent capacitatea de a vorbi și de a merge.

Și chiar și atunci când operația i-a ajutat pe pacienții să-și gestioneze

And even when the surgery did help patients manage

overwhelming emotions and hallucinations,

emoțiile copleșitoare și halucinațiile,

they often experienced significant side effects.

adesea ei experimentau efecte secundare semnificative.

These included apathy, abrupt personality changes, and cognitive impairment.

Acestea includeau apatie, schimbări bruște de personalitate și deficiență cognitivă.

Tragically, the stigma around mental illness kept people from discussing

Mai grav, stigmatul din jurul bolilor mintale i-a împiedicat pe oameni

their negative experiences,

să discute despre experiențele negative,

so the procedure kept happening.

așa că s-a continuat cu această procedură.

But prefrontal lobotomies required a team of surgeons and specialized equipment,

Dar lobotomiile prefrontale necesitau chirurgi și echipamente specializate,

making them out of reach for most patients.

ceea ce le făceau inaccesibile pentru majoritatea pacienților,

At least until 1945,

cel puțin până în 1945,

when Freeman began developing a simpler and cheaper alternative.

când Freeman a început să dezvolte o alternativă mai simplă și mai ieftină.

In his new transorbital lobotomy,

În noua sa lobotomie transorbitală,

the patient was first rendered unconscious via electroshock therapy.

pacientul era mai întâi adus în stare de inconștiență

prin terapia cu electroșocuri.

Then, an ice pick-like instrument

Apoi, un instrument asemănător cu cel pentru spart gheață

was pushed through the thin bone of their eye socket

era împins prin osul subțire al orbitei oculare

and manipulated to sever the fibers

și manevrat pentru a separa fibrele

between the thalamus and frontal lobes.

dintre talamus și lobii frontali.

Transorbital lobotomy was intended to be performed by physicians

Lobotomia transorbitală a fost destinată să fie efectuată de medici

without surgical training in under ten minutes.

fără pregătire chirurgicală, în mai puțin de zece minute.

And Freeman proved his procedure’s efficiency during a hospital visit,

Freeman a dovedit eficiența procedurii în timpul unei vizite la spital,

where he performed the surgery 228 times in just 12 days.

unde a efectuat operația de 228 de ori în doar 12 zile.

Transorbital lobotomy was immediately controversial.

Lobotomia transorbitală a fost imediat controversată.

Even Freeman’s long-time collaborator James Watts

Chiar și James Watts, vechiul colaboratorul al lui Freeman,

was against making such a consequential surgery

s-a opus ca o operație atât de importantă

quick, dirty, and accessible to amateurs.

să se facă repede, fără igienă și să fie accesibilă oricărui amator.

But the procedure remained popular throughout the Western world

Dar procedura a rămas populară în întreaga lume occidentală

until the 1950s,

până în anii 1950,

when tranquilizers began offering a less permanent

când tranchilizantele au început să ofere o alternativă mai puțin permanentă,

and more predictable alternative.

dar mai previzibilă.

By the mid-60s, lobotomies were most often found in science fiction and horror films,

La jumătatea anilor ’60, lobotomiile apăreau

în special în filme SF și de groază, unde deveniseră o puternică metaforă

where they became a potent metaphor

for brutally controlling those who don't fit the norm.

pentru controlul brutal al celor care nu se încadrau în norme.

Today, lobotomy serves as a chilling reminder that scientific progress

Azi, lobotomia e o înfiorătoare reamintire că progresul științific

requires transparency and clear ethical standards.

necesită transparență și standarde etice clare.

Because without honest reflection,

Pentru că fără o reflecție onestă,

even efforts to alleviate human suffering can cause serious harm.

eforturile de a atenua suferința umană pot avea consecințe grave.