Your elusive creative genius | Elizabeth Gilbert

Traducător: Bianca Bardas Corector: Laszlo Kereszturi

I am a writer.

Sunt scriitoare.

Writing books is my profession but it's more than that, of course.

A scrie cărți e profesia mea, dar e, desigur, mai mult de atât.

It is also my great lifelong love and fascination.

E totodată marea mea dragoste și fascinație de o viata.

And I don't expect that that's ever going to change.

Și nu mă aștept ca acest lucru să se schimbe vreodată.

But, that said, something kind of peculiar has happened recently

Dar, acestea fiind spuse, ceva oarecum ciudat s-a întamplat recent

in my life and in my career,

în viața și în cariera mea,

which has caused me to have to recalibrate my whole relationship with this work.

care m-a determinat să-mi recalibrez întreaga relație cu munca.

And the peculiar thing is that I recently wrote this book,

Și lucrul ciudat e că am scris recent aceasta carte,

this memoir called "Eat, Pray, Love"

această autobiografie intitulată „Mănâncă, roagă-te, iubește”

which, decidedly unlike any of my previous books,

care spre deosebire de oricare dintre cărțile mele anterioare,

went out in the world for some reason, and became this big,

a ieșit în lume pentru un oarecare motiv și a devenit acest important,

mega-sensation, international bestseller thing.

mega-senzațional bestseller internațional.

The result of which is that everywhere I go now,

Rezultatul e că oriunde merg acum,

people treat me like I'm doomed.

oamenii mă tratează de parca aș fi condamnată.

Seriously -- doomed, doomed!

Serios, condamnată, condamnată!

Like, they come up to me now, all worried, and they say,

De exemplu, vin îngrijorați și îmi spun:

„Nu ți-e teamă că niciodată nu vei putea să mai depășești performanța asta?

"Aren't you afraid you're never going to be able to top that?

Aren't you afraid you're going to keep writing for your whole life

Nu ți-e teamă că vei continua să scrii întreaga ta viață

and you're never again going to create a book

fără a mai crea vreodată o carte

that anybody in the world cares about at all,

de care să îi pese cuiva pe lumea asta vreodată?”

ever again?"

So that's reassuring, you know.

E foarte liniștitor, într-adevar.

But it would be worse, except for that I happen to remember

Dar ar fi fost și mai rău dacă nu mi-aș aminti totuși

that over 20 years ago, when I was a teenager,

că acum 20 de ani, pe când eram adolescentă,

when I first started telling people that I wanted to be a writer,

și le-am spus oamenilor că vreau sa devin scriitoare,

m-am lovit de același tip de reacție bazată pe un fel de frică.

I was met with this same sort of fear-based reaction.

Și oamenii spuneau: „Nu ți-e teamă că nu vei avea niciodată parte de succes?

And people would say, "Aren't you afraid you're never going to have any success?

Aren't you afraid the humiliation of rejection will kill you?

Nu te temi ca umilința respingerii te va ucide?

Aren't you afraid that you're going to work your whole life at this craft

Nu ți-e frică că vei lucra întreaga ta viață în acest domeniu

și nimic niciodată nu va ieși de aici

and nothing's ever going to come of it

și vei muri pe o grămadă de vise sfărâmante

and you're going to die on a scrap heap of broken dreams

cu gura plină de cenușa amară a eșecului?"

with your mouth filled with bitter ash of failure?"

(Râsete)

(Laughter)

Like that, you know.

Ceva de genul ăsta.

The answer -- the short answer to all those questions is, "Yes."

Răspunsul pe scurt la toate acele întrebări e: „Da.”

Yes, I'm afraid of all those things.

Da, îmi e teamă de toate acele lucruri.

And I always have been.

Și întotdeauna mi-a fost.

And I'm afraid of many, many more things besides

Și îmi e teamă în plus de încă multe alte lucruri

that people can't even guess at,

pe care oamenii nici măcar nu le pot intui.

like seaweed and other things that are scary.

Ca de exemplu: algele marine și alte lucruri care sunt înfricoșătoare.

But, when it comes to writing,

Dar când e vorba despre scris

the thing that I've been sort of thinking about lately, and wondering about lately,

lucrul la care m-am gândit și m-am tot întrebat în ultima vreme e „de ce?”

is why?

E ceva rațional?

You know, is it rational?

E logic să te aștepți ca oamenilor

Is it logical that anybody should be expected

to be afraid of the work that they feel they were put on this Earth to do.

să le fie teamă de munca ce le-a fost destinată să o facă pe acest pământ.

And what is it specifically about creative ventures

Și ce e atât de specific inițiativelor creative

that seems to make us really nervous about each other's mental health

ce pare că ne neliniștește cu adevărat în privința propriei sănătății mintale

in a way that other careers kind of don't do, you know?

într-un fel în care alte profesii nu o fac?

Like my dad, for example, was a chemical engineer

Tatăl meu, de exemplu, a fost inginer chimist

and I don't recall once in his 40 years of chemical engineering

și nu-mi aduc aminte ca în cei 40 de ani ai lui de inginerie chimica

anybody asking him if he was afraid to be a chemical engineer, you know?

să-l fi întrebat cineva dacă nu îi e teamă să fie un inginer chimist.

"That chemical-engineering block, John, how's it going?"

„John, cum merge cu blocajul în ingineria chimică?”

It just didn't come up like that, you know?

Pur și simplu nu se întâmplă așa ceva.

But to be fair, chemical engineers as a group

Dar ca să fim sinceri, inginerii chimiști ca grup

haven't really earned a reputation over the centuries

nu și-au prea câștigat de-a lungul secolelor reputația

for being alcoholic manic-depressives.

de a fi alcoolici maniaco-depresivi.

(Laughter)

(Rasete)

We writers, we kind of do have that reputation,

Noi scriitori însă, cam avem această reputație,

and not just writers, but creative people across all genres,

și nu numai scriitorii, dar artiștii de toate felurile

it seems, have this reputation for being enormously mentally unstable.

se pare că au această reputație de a fi puternic labili mintal.

And all you have to do is look at the very grim death count

Și tot ce avem de făcut e să ne uitam la numărul sumbru de decese înregistrate

in the 20th century alone, of really magnificent creative minds

numai în secolul XX în rândul minților magnific de creative

who died young and often at their own hands, you know?

care au murit de tinere și adesea de propria mana.

And even the ones who didn't literally commit suicide

Și chiar și aceia care nu s-au sinucis la propriu

seem to be really undone by their gifts, you know.

par a fi cu adevărat distruși de propriile talente.

Norman Mailer, just before he died, last interview, he said,

Norman Mailer, chiar înainte de a muri, în ultimul interviu, a spus:

"Every one of my books has killed me a little more."

„Fiecare dintre cărțile mele m-a ucis un pic mai mult.”

An extraordinary statement to make about your life's work.

O mărturisire extraordinară despre munca ta de o viață.

But we don't even blink when we hear somebody say this,

Dar nici măcar nu clipim când auzim pe cineva zicând asta

because we've heard that kind of stuff for so long

deoarece am auzit astfel de lucruri de multe ori

and somehow we've completely internalized and accepted collectively

și cumva am înțeles și acceptat complet, la nivel colectiv,

this notion that creativity and suffering are somehow inherently linked

ideea că creativitatea și suferința sunt cumva inerent legate

and that artistry, in the end, will always ultimately lead to anguish.

și că arta, pana la urma, va conduce întotdeauna într-un final la suferința.

And the question that I want to ask everybody here today

Și întrebarea pe care vreau să v-o adresez astăzi tuturor e:

is are you guys all cool with that idea?

sunteți cu toții împăcați cu aceasta idee?

Are you comfortable with that?

Vă simțiți confortabil cu ea?

Because you look at it even from an inch away and, you know --

Pentru ca așa cum se vede cu ochiul liber,

I'm not at all comfortable with that assumption.

eu nu mă împac deloc cu aceasta ipoteza.

I think it's odious.

Cred ca e odioasă.

And I also think it's dangerous,

Și de asemenea cred ca e periculoasă

and I don't want to see it perpetuated into the next century.

și nu aș vrea să o văd perpetuată în secolul viitor.

Cred ca e mai bine dacă ne încurajam marii artiști să trăiască.

I think it's better if we encourage our great creative minds to live.

And I definitely know that, in my case -- in my situation --

Și știu cu siguranță că, în cazul meu, în situația mea,

it would be very dangerous for me to start sort of leaking down that dark path

ar fi foarte periculos ca eu să încep să ma îndrept pe cărarea întunecată

of assumption,

a acestei ipoteze, în special datorită circumstanțelor

particularly given the circumstance that I'm in right now in my career.

în care mă aflu acum profesional.

Which is -- you know, like check it out,

Ca de exemplu,

I'm pretty young, I'm only about 40 years old.

sunt destul de tânară, am doar 40 de ani.

Mai am probabil încă patru decenii de muncă înainte.

I still have maybe another four decades of work left in me.

And it's exceedingly likely that anything I write from this point forward

Și e foarte probabil ca tot ceea ce voi scrie începând cu acest moment

is going to be judged by the world as the work that came after

să fie judecat de către omenire ca munca ce a venit după

the freakish success of my last book, right?

straniul succes al ultimei mele cărți, nu?

I should just put it bluntly, because we're all sort of friends here now --

Ar trebui să o spun fără menajamente, pentru că suntem deja un fel de prieteni.

it's exceedingly likely that my greatest success is behind me.

E foarte probabil ca cel mai mare succes al meu să se fi întamplat deja.

So Jesus, what a thought!

Oh, Doamne, ce gand!

That's the kind of thought that could lead a person

Ăsta e genul de gând care ar putea face pe cineva

to start drinking gin at nine o'clock in the morning,

să înceapă să bea gin la ora 9 dimineața

and I don't want to go there.

și eu nu vreau să ajung acea persoană.

(Laughter)

(Râsete)

I would prefer to keep doing this work that I love.

Prefer să fac în continuare această meserie pe care o iubesc.

And so, the question becomes, how?

Și atunci, întrebarea devine: cum?

And so, it seems to me, upon a lot of reflection,

Și astfel mi se pare, după multa meditație,

that the way that I have to work now, in order to continue writing,

că maniera în care trebuie sa lucrez acum, pentru a continua să scriu,

is that I have to create some sort of protective psychological construct, right?

e prin a-mi crea un fel de construcție psihologica protectiva, corect?

I have to sort of find some way to have a safe distance

Trebuie, ,într-un fel, să găsesc o cale de a păstra o distanță sigură,

between me, as I am writing, and my very natural anxiety

între mine, cea care scrie, și teama mea absolut naturala

about what the reaction to that writing is going to be, from now on.

legată de care va fi de acum înainte reacția la ceea ce scriu.

And, as I've been looking, over the last year,

Și cum am tot căutat în ultimul an modele în acest sens,

for models for how to do that,

I've been sort of looking across time,

am început să caut de-a lungul timpului

and I've been trying to find other societies

și am încercat să găsesc alte societăți

to see if they might have had better and saner ideas than we have

care ar putea avea idei mai bune și mai sănătoase decât ale noastre

about how to help creative people

despre cum să fie ajutați oamenii creativi să își gestioneze

sort of manage the inherent emotional risks of creativity.

riscul emoțional inerent al artei.

And that search has led me to ancient Greece and ancient Rome.

Cercetarea aceasta m-a dus în Grecia și Roma antică.

So stay with me, because it does circle around and back.

Urmăriți-mă, căci cercul se închide.

But, ancient Greece and ancient Rome --

Dar, în vremea Grecie și a Romei antice

people did not happen to believe that creativity

se face că oamenii nu credeau că creativitatea

came from human beings back then, OK?

venea din interiorul omului, bine?

People believed that creativity was this divine attendant spirit

Oamenii credeau că creativitatea era un spirit divin ajutător

that came to human beings from some distant and unknowable source,

care se pogora asupra oamenilor dintr-o sursa îndepărtată și neînțeleasă,

for distant and unknowable reasons.

din motive străine și neînțelese.

The Greeks famously called these divine attendant spirits of creativity "daemons."

Grecii foloseau pentru spiritele divine ale creativității termenul de „demoni”.

Socrates, famously, believed that he had a daemon

Socrate era faimos pentru credința sa că are un demon

who spoke wisdom to him from afar.

care îi transmitea înțelepciunea din depărtări.

The Romans had the same idea,

Romanii aveau aceeași părere,

but they called that sort of disembodied creative spirit a genius.

dar numeau acel spirit creativ, imaterial, geniu.

Which is great, because the Romans did not actually think

Ceea ce e minunat, deoarece romanii nu credeau de fapt

that a genius was a particularly clever individual.

că un geniu era un individ deosebit de deștept.

They believed that a genius was this, sort of magical divine entity,

Credeau ca un geniu era un fel de entitate magică divină,

who was believed to literally live in the walls of an artist's studio,

ce trăia efectiv între pereții studioului artistului,

într-un fel ca Dobby, spiridușul casei,

kind of like Dobby the house elf,

and who would come out

care își face apariția și insesizabil asistă artistul în munca sa,

and sort of invisibly assist the artist with their work

modelând rezultatul muncii respective.

and would shape the outcome of that work.

So brilliant -- there it is, right there, that distance that I'm talking about --

Absolut genial, distanța despre care vorbeam,

that psychological construct to protect you from the results of your work.

acea construcție psihologică care să te protejeze de rezultatul muncii tale.

And everyone knew that this is how it functioned, right?

Și toată lumea știa că așa a funcționat, corect?

So the ancient artist was protected from certain things,

Deci artistul antic era protejat de anumite lucruri,

like, for example, too much narcissism, right?

ca de exemplu, prea mult narcisism, corect?

If your work was brilliant, you couldn't take all the credit for it,

Dacă munca ta era strălucită, nu îți puteai asuma tot meritul pentru ea,

everybody knew that you had this disembodied genius who had helped you.

toată lumea știa că aveai acest geniu fără trup care te-a ajutat.

If your work bombed, not entirely your fault, you know?

Dacă munca ta era criticată, nu era complet vina ta, nu-i așa?

Everyone knew your genius was kind of lame.

Toată lumea știa că geniul tău era cam ignorant.

(Laughter)

Așa au privit cei din vest creativitatea pentru o lunga perioada de timp.

And this is how people thought about creativity in the West

for a really long time.

Apoi a venit Renașterea și totul s-a schimbat,

And then the Renaissance came and everything changed,

and we had this big idea, and the big idea was,

odată cu o anumită idee măreață, ideea măreață a fost

let's put the individual human being at the center of the universe

să punem omul ca individ în centrul universului

deasupra tuturor zeilor și misterelor, fără să mai rămână loc

above all gods and mysteries,

and there's no more room for mystical creatures

pentru creaturi mistice care primesc ordine de la divin.

who take dictation from the divine.

And it's the beginning of rational humanism,

Era începutul umanismului rațional,

and people started to believe that creativity

iar oamenii au început să creadă că creativitatea

venea cu totul din interiorul individului.

came completely from the self of the individual.

And for the first time in history,

Și pentru prima oară în istorie

you start to hear people referring to this or that artist as being a genius,

oamenii au început să se refere la artiști ca fiind genii,

rather than having a genius.

în loc să aibă un geniu.

And I got to tell you, I think that was a huge error.

Și trebuie să vă mărturisesc, cred că s-a făcut o eroare imensă.

You know, I think that allowing somebody, one mere person

Permițând cuiva, unei simple persoane,

to believe that he or she is like, the vessel,

să creadă că e de fapt receptaculul,

you know, like the font and the essence and the source

că e de fapt izvorul și esența și sursa

întregului mister etern, divin, creativ, de nepătruns

of all divine, creative, unknowable, eternal mystery

is just a smidge too much responsibility to put on one fragile, human psyche.

e un pic prea multa responsabilitate acordată psihicului fragil al omului.

It's like asking somebody to swallow the sun.

E ca și cum i-ai cere cuiva să înghită soarele.

It just completely warps and distorts egos,

Pur și simplu încovoaie și deformează ego-ul,

and it creates all these unmanageable expectations about performance.

și generează toate aceste așteptări inimaginabile pe seama performantei.

And I think the pressure of that

Cred că presiune aceasta

has been killing off our artists for the last 500 years.

ne-a ucis artiștii unul după altul în ultimii 500 de ani.

And, if this is true,

Și, dacă e adevarat,

and I think it is true,

iar eu cred că e,

the question becomes, what now?

întrebarea se pune: ce facem acum?

Can we do this differently?

Putem să facem lucrurile altfel?

Maybe go back to some more ancient understanding

Poate să ne întoarcem la sensurile mai vechi

about the relationship between humans and the creative mystery.

ale relației dintre oameni și misterul creativității.

Maybe not.

Poate nu.

Maybe we can't just erase 500 years of rational humanistic thought

Poate ca nu putem pur și simplu să ștergem 500 de ani de gândire umanista rațională

in one 18 minute speech.

printr-un discurs de 18 minute.

And there's probably people in this audience

Și probabil că se află persoane în public

who would raise really legitimate scientific suspicions

care ar ridica semne de întrebare absolut legitime științific

about the notion of, basically, fairies

pe tema zânelor, de fapt,

who follow people around rubbing fairy juice on their projects and stuff.

care urmăresc oamenii presărând praf de zâne peste proiectele lor și tot așa.

I'm not, probably, going to bring you all along with me on this.

Probabil că nu o să vă cooptez pe toți la aceasta idee.

But the question that I kind of want to pose is --

Dar întrebarea pe care vreau să o pun e:

you know, why not?

de ce nu?

Why not think about it this way?

De ce să nu gândim în felul acesta?

Because it makes as much sense as anything else I have ever heard

Pentru ca are sens la fel de mult la fel ca celelalte lucruri

in terms of explaining the utter maddening capriciousness

în ceea ce privește explicarea capriciozității complet înnebunitoare

of the creative process.

a procesului creativ.

A process which, as anybody who has ever tried to make something --

Proces care, dacă a încercat cineva vreodată să creeze ceva,

practic toți cei de aici,

which is to say basically everyone here ---

knows does not always behave rationally.

se știe că nu se comportă întotdeauna rațional.

And, in fact, can sometimes feel downright paranormal.

Și, de fapt, uneori poate părea de-a dreptul paranormal.

I had this encounter recently

Recent am cunoscut-o pe extraordinara poeta americana Ruth Stone,

where I met the extraordinary American poet Ruth Stone,

who's now in her 90s, but she's been a poet her entire life

care acum are în jur de 90 de ani și care a fost poetă întreaga sa viață

and she told me that when she was growing up in rural Virginia,

și care mi-a povestit că atunci când copilărea la țară în Virginia

she would be out working in the fields,

se întâmpla să lucreze pe câmp,

and she said she would feel and hear a poem

și pur si simplu simțea și auzea un poem

coming at her from over the landscape.

venind spre ea peste câmp.

And she said it was like a thunderous train of air.

Povestea ca era ca un val furtunos de aer.

And it would come barreling down at her over the landscape.

Și se prăvălea către ea peste câmpuri.

Îl simțea venind, pentru că i se zgâlțâia pământul sub picioare.

And she felt it coming, because it would shake the earth under her feet.

She knew that she had only one thing to do at that point,

În acel moment știa ca are un singur lucru de făcut,

and that was to, in her words, "run like hell."

și anume, citez, „să alerge ca apucata”.

And she would run like hell to the house

Si alerga ca apucata spre casa

and she would be getting chased by this poem,

urmarita de poem,

si intreaga idee era sa ajunga la o bucata de hartie si un creion

and the whole deal was that she had to get to a piece of paper and a pencil

suficient de repede pentru ca atunci cand trecea prin ea duduind, sa il prinda

fast enough so that when it thundered through her, she could collect it

si sa il puna pe hartie.

Uneori nu era suficient de rapidă

and grab it on the page.

And other times she wouldn't be fast enough,

așa ca alerga și alerga și alerga, dar nu ajungea în casa

so she'd be running and running, and she wouldn't get to the house

iar poemul se rostogolea prin ea ș îl pierdea

and the poem would barrel through her and she would miss it

iar poemul își continua drumul peste câmpuri

and she said it would continue on across the landscape,

căutând, o citez pe ea: „un alt poet”.

looking, as she put it "for another poet."

Erau și momente în care,

And then there were these times --

this is the piece I never forgot --

și partea aceasta nu o voi uita niciodată,

she said that there were moments where she would almost miss it, right?

erau momente în care aproape îl pierdea.

So, she's running to the house and she's looking for the paper

Alerga acasă, cauta hârtie,

iar poemul trecea prin ea

and the poem passes through her,

and she grabs a pencil just as it's going through her,

și apuca creionul exact când se pregătea să iasă,

and then she said, it was like she would reach out with her other hand

și povestea că se întindea după el cu cealaltă mână

și îl prindea.

and she would catch it.

Prindea poemul de coadă

She would catch the poem by its tail,

și îl trăgea înapoi în corp

and she would pull it backwards into her body

as she was transcribing on the page.

pe măsură ce îl transcria pe hârtie.

And in these instances, the poem would come up on the page perfect and intact

În astfel de situații, poemul apărea pe hârtie perfect și intact

but backwards, from the last word to the first.

dar pe dos, de la ultimul la primul cuvânt.

(Laughter)

(Râsete)

So when I heard that I was like -- that's uncanny,

Când am auzit-o am zis: e supranatural,

that's exactly what my creative process is like.

era exact cum funcționează propriul meu proces creativ.

(Laughter)

(Râsete)

That's not at all what my creative process is -- I'm not the pipeline!

Procesul meu creativ nu se limitează la asta, nu sunt conducta!

I'm a mule, and the way that I have to work

Sunt un catâr, și felul în care muncesc

is I have to get up at the same time every day,

presupune să ma trezesc în fiecare zi la aceeași oră

și să transpir și să trudesc și să mă strecor cu greutate.

and sweat and labor and barrel through it really awkwardly.

But even I, in my mulishness,

Dar chiar și eu, în îndărătnicia mea,

even I have brushed up against that thing, at times.

chiar și eu am fost atinsă uneori de acel fenomen.

And I would imagine that a lot of you have too.

Și îmi imaginez că la fel au fost și mulți dintre voi.

You know, even I have had work or ideas come through me from a source

Până și eu am avut proiecte sau idei care mi-au venit de la o sursă

that I honestly cannot identify.

pe care sincer nu știu să o identific.

And what is that thing?

Și ce reprezinta totuși asta?

And how are we to relate to it in a way that will not make us lose our minds,

Și cum ar trebui să ne raportam la ea astfel încât să nu ne pierdem mințile,

but, in fact, might actually keep us sane?

ci, dimpotrivă, să ne ajute sa rămânem sănătoși?

And for me, the best contemporary example that I have of how to do that

Pentru mine, exemplul curent cel mai relevant

is the musician Tom Waits,

e muzicianul Tom Waits,

who I got to interview several years ago on a magazine assignment.

căruia i-am luat un interviu cu câțiva ani în urmă la cererea revistei.

And we were talking about this,

Vorbeam despre subiectul ăsta,

and you know, Tom, for most of his life, he was pretty much the embodiment

iar Tom a fost aproape toată viața lui întruchiparea

of the tormented contemporary modern artist,

artistului contemporan modern chinuit,

ce încerca să controleze, să gestioneze și să domine

trying to control and manage and dominate

these sort of uncontrollable creative impulses

aceste impulsuri creative incontrolabile

that were totally internalized.

complet interiorizate.

But then he got older, he got calmer,

Cu timpul a îmbătrânit, s-a liniștit,

and one day he was driving down the freeway in Los Angeles,

și îmi povestea că într-o zi conducea spre Los Angeles

and this is when it all changed for him.

și atunci totul s-a schimbat.

And he's speeding along, and all of a sudden

În timp ce conducea, dintr-o dată,

he hears this little fragment of melody,

aude un fragment scurt dintr-o piesă

that comes into his head as inspiration often comes, elusive and tantalizing,

care îi vine în minte evaziv și amăgitor, așa cum se întâmplă deseori cu inspirația,

and he wants it, it's gorgeous,

și o vrea, e splendindă,

and he longs for it, but he has no way to get it.

râvnește la ea, dar nu are cum să o apuce.

He doesn't have a piece of paper, or a pencil, or a tape recorder.

Nu are nicio hârtie, nu are nici creion,

nici reportofon.

So he starts to feel all of that old anxiety start to rise in him

Începe sa simtă toată acea veche anxietate crescând în interior:

"O voi pierde,

like, "I'm going to lose this thing,

and I'll be be haunted by this song forever.

și cântecul acesta mă va bântui pentru totdeauna.

I'm not good enough, and I can't do it."

Nu sunt suficient de bun, nu voi reuși."

And instead of panicking, he just stopped.

Dar în loc să intre în panică, pur și simplu s-a oprit.

He just stopped that whole mental process and he did something completely novel.

A oprit toate acele gânduri

și a făcut ceva cu totul și cu totul nou.

He just looked up at the sky, and he said,

A ridicat privirea către cer și a spus:

"Excuse me, can you not see that I'm driving?"

„Scuze, nu vezi că sunt la volan?”

(Laughter)

(Râsete)

"Do I look like I can write down a song right now?

„Ți se pare că aș putea să scriu un cântec acum?

If you really want to exist, come back at a more opportune moment

Dacă vrei cu adevărat să exiști, întoarce-te într-un moment mai potrivit,

when I can take care of you.

când pot să mă ocup de tine.

Otherwise, go bother somebody else today.

Dacă nu, du-te și deranjează pe altcineva astăzi.

Go bother Leonard Cohen."

Du-te și deranjează-l pe Leonard Cohen.”

And his whole work process changed after that.

Întregul lui proces creativ s-a schimbat după asta.

Not the work, the work was still oftentimes as dark as ever.

Nu opera, opera a continuat să fie deseori la fel de întunecată ca întotdeauna.

But the process, and the heavy anxiety around it

Dar procesul în sine, și întreaga agnoasă din jurul lui,

was released when he took the genie, the genius out of him

s-a ușurat în momentul în care a luat spiridușul, geniul ce trăia în el

where it was causing nothing but trouble, and released it back where it came from,

și cauza numai necazuri, i-a dat drumul să se întoarcă înapoi de unde a venit,

and realized that this didn't have to be this internalized, tormented thing.

realizând ca nu trebuie să fie ceva atât de chinuitor.

Ar putea fi aceasta colaborare unică, minunată și bizară

It could be this peculiar, wondrous, bizarre collaboration,

kind of conversation between Tom and the strange, external thing

sub forma unei conversații între Tom și entitatea exterioară, stranie

that was not quite Tom.

care nu prea era ca Tom.

When I heard that story, it started to shift a little bit

După ce am auzit povestea am început sa schimb un pic

the way that I worked too, and this idea already saved me once.

felul care eu lucram și deja m-a salvat o dată.

It saved me when I was in the middle of writing "Eat, Pray, Love,"

M-a salvat când eram la mijlocul romanului „Mănâncă, roagă-te, iubește”,

and I fell into one of those sort of pits of despair

și am căzut într-un fel de puț al disperării

that we all fall into when we're working on something and it's not coming

în care cădem cu toții atunci când lucrăm la ceva ce nu iese

and you start to think this is going to be a disaster, the worst book ever written.

și începi sa te gândești că o sa fie un dezastru,

că va fi cea mai proastă carte scrisă vreodată.

Not just bad, but the worst book ever written.

Nu doar proastă, ci cea mai proastă carte scrisă vreodată.

And I started to think I should just dump this project.

Începusem să mă gândesc că ar trebui pur și simplu să abandonez proiectul.

But then I remembered Tom talking to the open air

Atunci mi l-am amintit pe Tom vorbind spațiului deschis

and I tried it.

și am încercat și eu.

So I just lifted my face up from the manuscript

Mi-am ridicat privirea de pe manuscris

and I directed my comments to an empty corner of the room.

și mi-am adresat comentariile către un colț gol al camerei.

And I said aloud, "Listen you, thing,

Am spus cu voce tare: „Ascultă, ființă,

you and I both know that if this book isn't brilliant

și tu și eu știm că dacă această carte nu e extraordinară

that is not entirely my fault, right?

nu va fi doar vina mea, da?

Because you can see that I am putting everything I have into this,

Pentru că poți să vezi că eu una pun la bătaie tot ce am ca să iasă,

I don't have any more than this.

și mai mult de atât nu pot.

If you want it to be better, you've got to show up and do your part of the deal.

Dacă vrei să fie mai bine de atât, trebuie să îți faci partea ta de treabă.

Și dacă nu o să faci asta, știi ceva, la naiba cu toate.

But if you don't do that, you know what, the hell with it.

O să continui să scriu pentru că asta e meseria mea.

I'm going to keep writing anyway because that's my job.

And I would please like the record to reflect today

Și vreau să se consemneze pentru astăzi

că eu mi-am făcut partea mea de treabă.”

that I showed up for my part of the job."

(Râsete)

(Laughter)

Because --

Deoarece,

(Applause)

(Aplauze)

Because in the end it's like this, OK --

Concluzia e că

centuries ago in the deserts of North Africa,

acum sute de ani, în deșerturile Africii de Nord

people used to gather for these moonlight dances of sacred dance and music

oamenii obișnuiau să sărbătorească luna prin dansuri și muzică sacre

that would go on for hours and hours, until dawn.

ce durau ore în șir, până la răsărit.

They were always magnificent, because the dancers were professionals

Și erau întotdeauna minunați, pentru că dansatorii erau profesioniști

and they were terrific, right?

și erau remarcabili, corect?

But every once in a while, very rarely, something would happen,

Dar uneori, foarte rar, ceva se întampla,

and one of these performers would actually become transcendent.

și unul dintre interpreți ieșea cu adevărat din comun.

And I know you know what I'm talking about,

Sunt convinsă că știți cu toții la ce mă refer,

because I know you've all seen, at some point in your life,

pentru ca toți ați văzut la un moment dat o astfel de interpretare.

a performance like this.

It was like time would stop,

E ca și cum timpul se oprește

and the dancer would sort of step through some kind of portal

iar dansatorul pășește printr-un fel de portal

și deși nu face nimic diferit de obicei, de cele o mie de seri,

and he wasn't doing anything different

than he had ever done, 1,000 nights before,

but everything would align.

totul se aliniază.

And all of a sudden, he would no longer appear to be merely human.

Dintr-o data nu mai pare a fi în întregime om.

E luminat din interior și luminat de jos

He would be lit from within, and lit from below

and all lit up on fire with divinity.

e aprins de focul divinității.

And when this happened, back then,

Pe vremuri, atunci când asta se întampla

people knew it for what it was, you know, they called it by its name.

oamenii știau ce era și îi spuneau pe nume.

They would put their hands together and they would start to chant,

Își împreunau mâinile și începeau sa scandeze:

"Allah, Allah, Allah, God, God, God."

„Allah, Allah, Allah, Doamne, Doamne, Doamne.”

That's God, you know.

E Dumnezeu.

Curious historical footnote:

Un amănunt istoric interesant,

when the Moors invaded southern Spain, they took this custom with them

când maurii au invadat sudul Spaniei, au adus cu ei acest obicei,

and the pronunciation changed over the centuries

iar pronunția s-a transformat de-a lungul secolelor

from "Allah, Allah, Allah," to "Olé, olé, olé,"

din „Allah, Allah, Allah” în „Ole, ole, ole”

which you still hear in bullfights and in flamenco dances.

ce încă se folosește în timpul luptelor cu taurii și dansurilor flamenco.

In Spain, when a performer has done something impossible and magic,

În Spania, când un interpret a reușit ceva imposibil și magic se strigă:

"Allah, olé, olé, Allah, magnificent, bravo,"

„Allah, ole, ole, Allah, magnific, bravo.”

incomprehensible, there it is -- a glimpse of God.

de neînțeles iată, o fărâmă de Dumnezeire.

Which is great, because we need that.

E minunat, pentru ca avem nevoie de așa ceva.

But, the tricky bit comes the next morning,

Dar partea grea vine a doua zi de dimineața

for the dancer himself, when he wakes up and discovers

când dansatorul însuși se trezește

that it's Tuesday at 11 a.m., and he's no longer a glimpse of God.

și descoperă că e marți, ora 11 dimineața și nu mai e o sclipire a Divinului.

He's just an aging mortal with really bad knees,

E un muritor care îmbătrânește și pe care îl dor genunchii

and maybe he's never going to ascend to that height again.

și s-ar putea să nu mai urce niciodată la o asemenea înălțime.

And maybe nobody will ever chant God's name again as he spins,

S-ar putea ca nimeni să nu mai invoce numele Domnului atunci când el se rotește,

and what is he then to do with the rest of his life?

deci ce se presupune că ar trebui sa facă cu restul vieții sale?

This is hard.

E greu.

This is one of the most painful reconciliations to make

E una dintre cele mai dureroase acceptări de făcut

in a creative life.

în viața creativă.

But maybe it doesn't have to be quite so full of anguish

Dar poate nu ar fi un chin chiar atât de mare

if you never happened to believe, in the first place,

dacă nu ai crede încă de la început,

that the most extraordinary aspects of your being came from you.

ca cele mai extraordinare părți ale ființtei tale vin din interior.

But maybe if you just believed that they were on loan to you

Poate dacă ai crede pur și simplu că ți-au fost împrumutate

from some unimaginable source for some exquisite portion of your life

de către o sursă inimaginabila pentru câteva momente splendide din viața ta

to be passed along when you're finished,

urmând să fie date mai departe, atunci când momentul tău s-au încheiat.

with somebody else.

And, you know, if we think about it this way, it starts to change everything.

Dacă gândim astfel, totul începe să se schimbe.

This is how I've started to think,

Eu asa am început să gândesc

and this is certainly how I've been thinking in the last few months

și așa am gândit în mod sigur în ultimele luni

as I've been working on the book that will soon be published,

când lucrez la cartea care va fi publicată în curând,

as the dangerously, frighteningly over-anticipated follow up

o continuare excesiv de așteptată, periculoasă și înfricoșătoare

to my freakish success.

a ciudatului meu succes.

And what I have to sort of keep telling myself

Și ceea ce mi-am tot repetat

when I get really psyched out about that is don't be afraid.

când îmi pierdeam curajul,

era: nu-ți fie teamă.

Don't be daunted. Just do your job.

Nu fi speriată.

Pur și simplu fă-ți treaba.

Continue to show up for your piece of it, whatever that might be.

Continua să îți faci partea, oricare ar fi aceasta.

If your job is to dance, do your dance.

Dacă ești dansator, atunci dansează.

If the divine, cockeyed genius assigned to your case

Dacă geniul divin și excentric ce îți e repartizat

decides to let some sort of wonderment be glimpsed, for just one moment

decide să lase să se întrezărească extraordinarul, chiar și pentru o clipa,

through your efforts, then "Olé!"

prin eforturile tale, atunci „Ole!”

Și dacă nu, dansează oricum.

And if not, do your dance anyhow.

And "Olé!" to you, nonetheless.

Și cu toate astea „Ole!” pentru tine.

I believe this and I feel that we must teach it.

Cred în asta și cred că ar trebui să le predam.

"Olé!" to you, nonetheless,

„Ole!” pentru voi, totuși,

just for having the sheer human love and stubbornness

pur și simplu pentru că aveți o dragoste curată pentru omenire și încăpățânarea

to keep showing up.

de a participa în continuare.

Thank you.

Mulțumesc!

(Applause)

(Aplauze)

Thank you.

Mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)

June Cohen: Olé!

June Cohen: Ole!

(Applause)

(Aplauze)