The power of introverts | Susan Cain | TED

Traducător: Aura Raducan Corector: Laszlo Kereszturi

When I was nine years old,

Când aveam nouă ani

I went off to summer camp for the first time.

m-am dus în tabăra de vară pentru prima oară.

And my mother packed me a suitcase full of books,

Mama mi-a împachetat o valiză

plină de cărţi,

which to me seemed like a perfectly natural thing to do.

lucru care mie mi se părea ceva obişnuit,

Because in my family, reading was the primary group activity.

pentru că în familia mea,

lectura era principala activitate de grup.

And this might sound antisocial to you,

Şi probabil sună antisocial pentru voi

but for us it was really just a different way of being social.

dar pentru noi acesta era doar un alt mod de a fi sociali.

You have the animal warmth of your family sitting right next to you,

Aveai parte de căldura primordială a familiei tale

care stătea lângă tine,

but you are also free to go roaming around the adventureland

dar erai de asemenea liber să rătăceşti pe tărâmuri misterioase

inside your own mind.

în mintea ta.

And I had this idea

Şi impresia mea era că tabăra

that camp was going to be just like this, but better.

avea să fie exact aşa, chiar mai bine.

(Laughter)

(Râsete)

I had a vision of 10 girls sitting in a cabin

Îmi imaginam zece fetiţe stând într-o cabană la căldură,

cozily reading books in their matching nightgowns.

îmbrăcate în cămăşi de noapte asortate şi citind.

(Laughter)

(Râsete)

Camp was more like a keg party without any alcohol.

Tabăra era precum o petrecere fără alcool.

And on the very first day,

Şi din prima zi

our counselor gathered us all together

consilierul nostru ne-a adunat

and she taught us a cheer that she said we would be doing

şi ne-a învăţat un strigăt pe care aveam să îl facem

every day for the rest of the summer to instill camp spirit.

în fiecare zi pentru tot restul verii

pentru a insufla atmosfera de tabără.

And it went like this:

Şi era ceva de felul ăsta:

"R-O-W-D-I-E,

„G-Ă-L-Ă-G-I-O-A-S-E,

that's the way we spell rowdie.

aşa se spunea pe litere cuvântul.

Rowdie, rowdie, let's get rowdie."

Gălăgioase, gălăgioase, haideţi să fim gălăgioase."

(Laughter)

Yeah.

Da...

So I couldn't figure out for the life of me

Nu puteam să înţeleg nici în ruptul capului

why we were supposed to be so rowdy,

de ce trebuia să fim aşa de gălăgioase,

or why we had to spell this word incorrectly.

sau de ce trebuia să îl spunem incorect pe litere.

(Laughter)

(Râsete)

But I recited a cheer. I recited a cheer along with everybody else.

Dar am strigat şi eu împreună cu toţi ceilalţi.

I did my best.

M-am străduit.

And I just waited for the time that I could go off and read my books.

Şi am aşteptat momentul

în care puteam să mă duc să îmi citesc cărţile.

But the first time that I took my book out of my suitcase,

Dar prima oară când mi-am scos cartea din valiză,

the coolest girl in the bunk came up to me

cea mai populară fată din tabără a venit la mine

and she asked me, "Why are you being so mellow?" --

şi m-a întrebat: „De ce eşti atât de moale?” --

moale, desigur, fiind opusul

mellow, of course, being the exact opposite

lui G-Ă-L-Ă-G-I-O-A-S-E.

of R-O-W-D-I-E.

And then the second time I tried it,

Şi a doua oară când am încercat strigătul,

the counselor came up to me with a concerned expression on her face

consilierul a venit la mine cu o expresie îngrijorată,

a repetat care e ideea cu spiritul taberei

and she repeated the point about camp spirit

and said we should all work very hard to be outgoing.

şi a zis că ar trebui să ne străduim din răsputeri

să fim sociabile.

And so I put my books away,

Aşa că mi-am pus cărţile de-o parte,

back in their suitcase,

înapoi în valiză,

and I put them under my bed,

le-am pus sub pat,

and there they stayed for the rest of the summer.

şi au stat acolo pentru tot restul verii.

And I felt kind of guilty about this.

Şi m-am simţit destul de vinovată de asta.

I felt as if the books needed me somehow,

Simţeam ca şi cum cărţile aveau nevoie de mine,

and they were calling out to me and I was forsaking them.

mă chemau, iar eu le dădusem uitării.

But I did forsake them and I didn't open that suitcase again

Dar chiar nu am mai deschis acea valiză

until I was back home with my family at the end of the summer.

până când am ajuns acasă la sfârşitul verii.

Now, I tell you this story about summer camp.

Vă spun povestea aceasta despre tabăra de vară.

I could have told you 50 others just like it --

Aş fi putut să vă spun alte 50 de poveşti similare --

all the times that I got the message

toate ocaziile când mi s-a transmis

that somehow my quiet and introverted style of being

că într-un fel natura mea liniştită şi introvertită

was not necessarily the right way to go,

nu era tocmai cel mai bun mod de a fi,

that I should be trying to pass as more of an extrovert.

şi că ar trebui să mă comport mai mult precum un extrovertit.

And I always sensed deep down that this was wrong

Şi am simţit mereu în sufletului meu că era ceva greşit

and that introverts were pretty excellent just as they were.

şi că introvertiţii sunt foarte bine aşa cum sunt.

But for years I denied this intuition,

Dar timp de mai mulţi ani am ignorat această intuiţie,

and so I became a Wall Street lawyer, of all things,

aşa că am devenit un avocat pe Wall Street, dintre toate opţiunile,

instead of the writer that I had always longed to be --

în loc să devin ceea ce am vrut mereu, adică scriitoare --

partly because I needed to prove to myself that I could be bold and assertive too.

în parte pentru că am vrut să îmi demonstrez

că puteam şi eu să fiu îndrăzneaţă şi impunătoare.

And I was always going off to crowded bars

Mă duceam mereu în baruri aglomerate

when I really would have preferred to just have a nice dinner with friends.

deşi îmi doream să am o cină liniştită cu prietenii.

And I made these self-negating choices so reflexively,

Aşadar am făcut aceste alegeri împotriva firii mele

într-un mod atât de involuntar

that I wasn't even aware that I was making them.

încât nici nu eram conştientă că le făceam.

Now this is what many introverts do,

Majoritatea introvertiţilor fac asta,

and it's our loss for sure,

şi e pierderea noastră,

but it is also our colleagues' loss

dar este şi pierderea colegilor noştri şi a comunităţilor.

and our communities' loss.

And at the risk of sounding grandiose, it is the world's loss.

Deşi probabil va suna pretenţios, este pierderea lumii întregi,

Because when it comes to creativity and to leadership,

pentru că atunci când e vorba de creativitate şi leadership,

we need introverts doing what they do best.

avem nevoie ca introvertiţii să facă tot ce pot.

A third to a half of the population are introverts --

Între o treime și o jumătate din populaţie sunt introvertiţi.

a third to a half.

So that's one out of every two or three people you know.

Asta înseamna unul din două sau trei persoane pe care le cunoaşteţi.

So even if you're an extrovert yourself,

Chiar dacă voi sunteţi extrovertiţi,

I'm talking about your coworkers

mă refer la colegii voştri de la serviciu,

and your spouses and your children

la soţiile,soţii şi copii voştri

and the person sitting next to you right now --

şi la persoana care stă chiar acum lângă voi,

all of them subject to this bias

care sunt supuşi cu toţii acestei preconcepţii

that is pretty deep and real in our society.

care e destul de profundă şi constantă în societatea noastră,

We all internalize it from a very early age

cu toţii înțelegem acest lucru de la o vârstă foarte mică

without even having a language for what we're doing.

fără a putea descrie în cuvinte ceea ce facem.

Now, to see the bias clearly,

Pentru a vedea clar această preconcepţie

you need to understand what introversion is.

trebuie să înţelegeţi ce e introversiunea.

It's different from being shy.

E diferită de timiditate.

Shyness is about fear of social judgment.

Timiditatea înseamnă frica de a fi judecat în societate.

Introversion is more about,

Introversiunea are mai mult de-a face

how do you respond to stimulation,

cu modul în care răspundeţi stimulării,

including social stimulation.

inclusiv stimulării sociale.

So extroverts really crave large amounts of stimulation,

Aşadar extrovertiţii tânjesc după cantităţi mari de stimulare,

whereas introverts feel at their most alive

pe când introvertiţii se simt plini de viaţă,

and their most switched-on and their most capable

plini de energie şi capabili

when they're in quieter, more low-key environments.

atunci când sunt în medii mai liniştite şi nestimulante.

Not all the time -- these things aren't absolute --

Nu întotdeauna, aceste lucruri nu sunt absolute,

but a lot of the time.

So the key then to maximizing our talents

dar în general.

Aşadar calea spre maximizarea talentelor noastre

is for us all to put ourselves

este ca fiecare dintre noi

in the zone of stimulation that is right for us.

să ne punem în zona care ne stimulează.

But now here's where the bias comes in.

Însă aici intră prejudecata.

Our most important institutions,

Cele mai importante instituţii,

our schools and our workplaces,

şcolile şi locurile noastre de muncă,

they are designed mostly for extroverts

sunt concepute în special pentru extrovertiţi

and for extroverts' need for lots of stimulation.

şi pentru nevoile constante pentru stimulare ale extrovertiţilor.

And also we have this belief system right now

Şi în momentul acesta avem un sistem de credinţe

that I call the new groupthink,

pe care eu îl numesc gândirea de grup,

which holds that all creativity and all productivity

care susţine că toată creativitatea şi productivitatea

comes from a very oddly gregarious place.

vine din locuri foarte gregare.

So if you picture the typical classroom nowadays:

Aşadar imaginaţi-vă clasa tipică de astăzi:

When I was going to school, we sat in rows.

când mă duceam la şcoală,

stăteam în rânduri de bănci în felul acesta,

We sat in rows of desks like this,

and we did most of our work pretty autonomously.

şi ne făceam majoritatea temelor singuri.

But nowadays, your typical classroom has pods of desks --

Dar astăzi, clasa tipică are grupuri de birouri --

four or five or six or seven kids all facing each other.

patru, cinci, şase sau şapte copii care stau faţă în faţă.

And kids are working in countless group assignments.

Şi copii lucrează în nenumărate sarcini de grup,

Even in subjects like math and creative writing,

chiar şi în materii precum matematica şi scrierea creativă,

which you think would depend on solo flights of thought,

care depind de gândirea fiecăruia,

kids are now expected to act as committee members.

copii trebuie acum să se poarte precum membrii de comitete.

And for the kids who prefer to go off by themselves or just to work alone,

Şi în cazul copiilor care preferă

să fie singuri şi să lucreze singuri,

those kids are seen as outliers often

aceşti copii sunt consideraţi diferiţi de restul

or, worse, as problem cases.

sau, mai rău, cazuri problematice.

And the vast majority of teachers

Şi majoritatea profesorilor consideră că elevul ideal este extrovertit

reports believing that the ideal student is an extrovert

as opposed to an introvert,

spre deosebire de un introvertit,

even though introverts actually get better grades

deşi introvertiţii au rezultate mai bune

and are more knowledgeable,

şi știu mai multe,

according to research.

asta conform cercetărilor.

(Laughter)

(Râsete)

Okay, same thing is true in our workplaces.

Acelaşi lucru e valabil şi pentru locul de muncă.

Now, most of us work in open plan offices,

Majoritatea dintre noi lucrăm în birouri cu spaţii deschise,

without walls,

fără pereţi,

where we are subject to the constant noise and gaze of our coworkers.

unde suntem supuşi

zgomotului şi privirilor constante ale colegilor.

And when it comes to leadership,

Şi când vine vorba de spiritul de lider,

introverts are routinely passed over for leadership positions,

introvertiţii sunt trecuţi cu vederea în mod constant,

even though introverts tend to be very careful,

chiar dacă introvertiţii tind să fie foarte prudenţi,

much less likely to take outsize risks --

puţini înclinaţi să îşi asume riscuri exagerate,

which is something we might all favor nowadays.

un lucru probabil apreciat de cei mai mulţi dintre noi în prezent.

And interesting research by Adam Grant at the Wharton School

Un studiu interesat efectuat de Adam Grant la Wharton School

has found that introverted leaders

a concluzionat că liderii introvertiţi

often deliver better outcomes than extroverts do,

de multe ori obţin rezultate mult mai bune decât extrovertiţii,

because when they are managing proactive employees,

pentru că atunci când dirijează angajaţi proactivi,

they're much more likely to let those employees run with their ideas,

sunt mai predispuşi să permită acelor angajaţi să îşi aplice ideile,

whereas an extrovert can, quite unwittingly,

pe când extrovertiţi pot, într-un mod necugetat,

get so excited about things

să devină atât de entuziasmaţi de lucruri

that they're putting their own stamp on things,

încât vor să îşi pună amprenta,

and other people's ideas might not as easily then bubble up to the surface.

şi ideile altora nu mai ies la suprafaţă atât de uşor.

Now in fact, some of our transformative leaders in history have been introverts.

Unii dintre cei mai reformatori lideri din istorie au fost introvertiţi.

I'll give you some examples.

Vă voi da câteva exemple:

Eleanor Roosevelt, Rosa Parks, Gandhi --

Eleanor Roosevelt, Rosa Parks, Gandhi,

all these people described themselves as quiet and soft-spoken and even shy.

toţi aceşti oameni s-au descris pe sine

ca fiind tăcuţi, cu voci joase şi chiar timizi.

And they all took the spotlight,

Şi au acceptat să devină centrul atenţiei,

even though every bone in their bodies was telling them not to.

deşi fiecare celulă a corpului

le spunea să nu facă asta.

And this turns out to have a special power all its own,

Şi asta pare să aibă o putere deosebită,

because people could feel that these leaders were at the helm

pentru că oamenii simţeau că liderii lor erau la cârmă,

nu pentru că le plăcea să dea ordine

not because they enjoyed directing others

şi nu din plăcerea de a fi priviţi;

and not out of the pleasure of being looked at;

erau acolo pentru că nu aveau de ales,

they were there because they had no choice,

pentru că erau determinaţi să facă ceea ce ei credeau că e corect.

because they were driven to do what they thought was right.

Now I think at this point it's important for me to say

Cred că în acest moment este important să menţionez

that I actually love extroverts.

că mie îmi plac extrovertiţii.

I always like to say some of my best friends are extroverts,

Mereu spun că unii dintre prietenii mei cei mai buni sunt extrovertiţi,

including my beloved husband.

inclusiv soţul meu drag.

And we all fall at different points, of course,

Cu toţii ne încadrăm în diferite puncte

along the introvert/extrovert spectrum.

pe axa introvertiţilor-extrovertiţilor.

Even Carl Jung, the psychologist who first popularized these terms,

Chiar şi Carl Jung, psihologul care a popularizat aceşti termeni,

said that there's no such thing as a pure introvert

a spus că nu există un introvertit pur

or a pure extrovert.

sau un extrovertit pur.

He said that such a man would be in a lunatic asylum,

A spus că o astfel de persoană ar fi într-un spital de nebuni,

if he existed at all.

asta dacă ar exista.

And some people fall smack in the middle of the introvert/extrovert spectrum,

Şi unii oameni pică direct în mijloc

pe axa introvertit-extrovertit,

and we call these people ambiverts.

şi îi numim pe aceştia ambiverţi.

And I often think that they have the best of all worlds.

Şi cred că aceşti oameni au tot ce e mai bun din ambele părţi.

But many of us do recognize ourselves as one type or the other.

Dar majoritatea dintre noi facem parte din una sau din alta.

And what I'm saying is that culturally, we need a much better balance.

Vreau să spun că avem nevoie de echilibru din punct de vedere cultural.

We need more of a yin and yang between these two types.

Avem nevoie de ceva de felul yin şi yang

între aceste două tipuri.

This is especially important

Asta are o importanţă deosebită

when it comes to creativity and to productivity,

când e vorba de creativitate şi productivitate,

because when psychologists look at the lives of the most creative people,

pentru că atunci când psihologii

observă vieţile oamenilor mai creativi,

what they find

ceea ce descoperă e că oamenii

are people who are very good at exchanging ideas

care sunt foarte buni în a face schimb de idei

and advancing ideas,

sau la a propune idei,

but who also have a serious streak of introversion in them.

dar care au de asemenea o componentă puternică de introversiune.

And this is because solitude

Asta pentru că singurătatea e un ingredient esenţial

is a crucial ingredient often to creativity.

pentru creativitate.

So Darwin,

Aşadar Darwin,

he took long walks alone in the woods

făcea plimbări lungi în pădure

and emphatically turned down dinner-party invitations.

şi refuza cu emfază o invitaţie la o petrecere.

Theodor Geisel, better known as Dr. Seuss,

Theodor Geisel, cunoscut mai bine sub numele de Dr. Seuss,

he dreamed up many of his amazing creations

a făurit majoritatea creaţiilor lui

in a lonely bell tower office that he had

într-un birou izolat aflat

in the back of his house in La Jolla, California.

în spatele casei sale din la Jolla, California.

And he was actually afraid to meet the young children who read his books

Şi îi era teamă să cunoască

copiii care îi citeau cărţile

for fear that they were expecting him this kind of jolly Santa Claus-like figure

deoarece se temea că ei se aşteptau să fie

un personaj vesel precum Moş Crăciun

and would be disappointed with his more reserved persona.

şi că ar fi dezamăgiţi de personalitatea sa mai rezervată.

Steve Wozniak invented the first Apple computer

Steve Wozniak a inventat primul calculator Apple

sitting alone in his cubicle in Hewlett-Packard

stând singur în biroul lui

la Helwett-Packard unde lucra în acel moment.

where he was working at the time.

And he says that he never would have become such an expert in the first place

Şi a spus că nu ar fi devenit niciodată un astfel de expert

had he not been too introverted to leave the house

dacă nu ar fi fost prea introvertit ca să iasă din casă

when he was growing up.

pe vremea când creştea.

Acum...

Now, of course,

this does not mean that we should all stop collaborating --

desigur asta nu înseamnă că ar trebui să nu mai colaborăm,

and case in point, is Steve Wozniak famously coming together with Steve Jobs

ca dovada, Steve Wozniak se alătură lui Steve Jobs

to start Apple Computer --

pentru a fonda Apple Computer,

but it does mean that solitude matters

dar înseamnă că singurătatea contează

and that for some people it is the air that they breathe.

şi că pentru unii oameni

aceasta e aerul pe care îl respiră.

And in fact, we have known for centuries about the transcendent power of solitude.

Şi de fapt, ştim de secole

despre puterea transcendentală a singurătăţii.

It's only recently that we've strangely begun to forget it.

Doar recent am început să o uităm într-un mod misterios.

If you look at most of the world's major religions,

Dacă vă uitaţi la majoritatea marilor religii ale lumii,

you will find seekers --

veţi găsi pustnici precum:

Moses, Jesus, Buddha, Muhammad --

Moise, Iisus, Buddha, Mohamed,

seekers who are going off by themselves alone to the wilderness,

pustnici care plecau singuri în sălbăticie,

where they then have profound epiphanies and revelations

unde aveau epifanii şi revelaţii profunde,

that they then bring back to the rest of the community.

pe care le aduceau înapoi la restul comunităţii.

So, no wilderness, no revelations.

Aşadar: fără sălbăticie nu sunt revelaţii.

This is no surprise, though,

Nu e ceva neaşteptat

if you look at the insights of contemporary psychology.

când vă uitaţi la descoperirile psihologiei contemporane.

It turns out that we can't even be in a group of people

Se pare că nu putem să ne aflăm într-un grup de oameni

without instinctively mirroring, mimicking their opinions.

fără a reflecta şi fără a mima opiniile celorlalţi.

Even about seemingly personal and visceral things

Chiar şi lucruri interioare sau personale

like who you're attracted to,

cum ar fi de cine eşti atras,

you will start aping the beliefs of the people around you

vei începe să copiezi convingerile celor din jur

without even realizing that that's what you're doing.

fără ca măcar să îţi dai seama că asta faci.

And groups famously follow the opinions

Şi grupurile urmează opiniile

of the most dominant or charismatic person in the room,

persoanelor mai dominante şi carismatice prezente,

even though there's zero correlation

chiar dacă e o corelaţie zero

between being the best talker and having the best ideas --

între a fi cel mai bun vorbitor şi a avea cele mai bune idei,

I mean zero.

adică zero.

So --

Aşa că...

(Laughter)

(Râsete)

You might be following the person with the best ideas,

Ai putea urma persoana cu cele mai bune idei,

but you might not.

sau ai putea să nu.

And do you really want to leave it up to chance?

Şi chiar vrei să laşi asta pe seama norocului?

Much better for everybody to go off by themselves,

E mult mai bine pentru toată lumea să stea singuri,

generate their own ideas

să genereze propriile idei

freed from the distortions of group dynamics,

departe de distorsiunea dinamicii de grup,

and then come together as a team

şi apoi să se alăture precum o echipă

to talk them through in a well-managed environment

pentru a le discuta într-un mediu bine gestionat

and take it from there.

şi să se pornească de acolo.

Now if all this is true,

Dacă aceste lucruri sunt adevărate,

then why are we getting it so wrong?

atunci de ce ne descurcăm atât de prost?

Why are we setting up our schools this way, and our workplaces?

De ce ne aranjăm şcolile şi locurile de muncă în acest fel?

And why are we making these introverts feel so guilty

Şi de ce îi facem pe introvertiţi să se simtă atât de vinovaţi

about wanting to just go off by themselves some of the time?

de faptul că doresc să fie singuri din când în când?

One answer lies deep in our cultural history.

Răspunsul e înrădăcinat în istoria noastră culturală.

Western societies,

Societăţile vestice, şi în special Statele Unite,

and in particular the U.S.,

have always favored the man of action over the "man" of contemplation.

au favorizat întotdeauna omul acţiunii

spre deosebire de omul contemplaţiei

şi „bărbatul” contemplaţiei.

But in America's early days,

Dar în zilele timpurii ale Statelor Unite,

we lived in what historians call a culture of character,

am trăit în ceea ce istoricii numesc o cultură a caracterului,

where we still, at that point, valued people

pe vremea când apreciam oameni

for their inner selves and their moral rectitude.

pentru eul lor şi pentru corectitudinea morală.

And if you look at the self-help books from this era,

Şi toate cărţile de autoperfecţionare din acea perioadă

they all had titles with things like

au titluri precum:

"Character, the Grandest Thing in the World."

„Caracterul, cel mai grandios lucru de pe lume.”

And they featured role models like Abraham Lincoln,

Şi ofereau modele precum Abraham Lincoln,

who was praised for being modest and unassuming.

care era apreciat pentru că era modest şi nu voia să iasă în evidenţă.

Ralph Waldo Emerson called him

Ralph Waldo Emerson l-a descris:

"A man who does not offend by superiority."

„Un om care nu jigneşte prin superioritate.”

But then we hit the 20th century,

Dar apoi am ajuns în secolul XX

and we entered a new culture

şi am intrat într-o nouă cultură

that historians call the culture of personality.

pe care istoricii o numesc cultura personalităţii.

What happened is we had evolved an agricultural economy

Noi am evoluat din economia agricolă

to a world of big business.

într-o lume de afaceri mari.

And so suddenly people are moving from small towns to the cities.

Aşa că deodată oamenii se mută

din oraşe mici în oraşe mari.

And instead of working alongside people they've known all their lives,

Şi în loc să lucreze cu oamenii pe care i-au cunoscut toată viaţa,

now they are having to prove themselves in a crowd of strangers.

acum trebuie să se afirme

într-o mulţime de străini.

So, quite understandably,

Aşa că este de înţeles

qualities like magnetism and charisma suddenly come to seem really important.

de ce calităţi precum atracția și carisma

devin deodată foarte importante.

And sure enough, the self-help books change to meet these new needs

Cărţile s-au schimbat pentru a satisface aceste noi nevoi

and they start to have names

şi au început să apară titluri precum:

like "How to Win Friends and Influence People."

„Cum să îţi faci prieteni şi să influenţezi oamenii.”

And they feature as their role models really great salesmen.

Şi propun drept modele

oameni excepţionali în vânzări.

So that's the world we're living in today.

Aceasta e lumea în care trăim astăzi.

That's our cultural inheritance.

Aceasta e moştenirea noastră culturală.

Now none of this is to say that social skills are unimportant,

Nimeni nu spune

că abilităţile sociale nu sunt importante,

and I'm also not calling for the abolishing of teamwork at all.

şi nici nu sprijin

abolirea lucrului în echipă.

The same religions who send their sages off to lonely mountain tops

Acele religii care şi-au trimis înţelepţii pe vârfuri de munte izolate

also teach us love and trust.

ne învaţă dragoste şi încredere.

And the problems that we are facing today

Şi problemele cu care ne confruntăm astăzi

in fields like science and in economics

în domeniile cum ar fi ştiinţa şi economia

are so vast and so complex

sunt atât de vaste şi complexe

that we are going to need armies of people coming together

încât o să avem nevoie de armate de oameni care să se alăture

to solve them working together.

pentru a le rezolva împreună.

But I am saying that the more freedom that we give introverts to be themselves,

Însă cu cât oferim mai multă libertate introvertiţilor sa fie ei înşişi,

the more likely that they are

cu atât mai mult vor veni

to come up with their own unique solutions to these problems.

cu soluţiile lor unice pentru aceste probleme.

So now I'd like to share with you what's in my suitcase today.

Acum aş vrea să împărtăşesc cu voi

ce se află în valiza mea astăzi.

Guess what?

Ghiciţi?

Books.

Cărţi.

I have a suitcase full of books.

Am o valiză plină de cărţi.

Here's Margaret Atwood, "Cat's Eye."

Aici e Margaret Atwood - „Ochi de pisică”.

Here's a novel by Milan Kundera.

Iată un roman de Milan Kundera.

And here's "The Guide for the Perplexed" by Maimonides.

Şi iată „Călăuza rătăciților” de Moise Maimonide.

But these are not exactly my books.

Dar acestea nu sunt chiar cărţile mele.

I brought these books with me

Am adus cărţile astea cu mine

because they were written by my grandfather's favorite authors.

pentru că au fost scrise de scriitorii preferaţi ai bunicului meu.

My grandfather was a rabbi

Bunicul meu a fost rabin,

and he was a widower

a rămas văduv

who lived alone in a small apartment in Brooklyn

și a trăia singur într-un apartament mic din Brooklyn,

that was my favorite place in the world when I was growing up,

acesta devenind locul meu preferat pe măsură ce am crescut,

partly because it was filled with his very gentle, very courtly presence

în parte pentru că era plin cu prezenţa lui blândă şi politicoasă

and partly because it was filled with books.

şi pentru că era plin de cărţi.

I mean literally every table, every chair in this apartment

Adică fiecare masă, fiecare scaun din acel apartament

had yielded its original function

renunţase la funcţia sa iniţială,

to now serve as a surface for swaying stacks of books.

ca acum să servească drept loc de depozitare pentru cărți.

Just like the rest of my family,

Precum restul familiei mele,

my grandfather's favorite thing to do in the whole world was to read.

activitatea preferată a bunicului meu era să citească.

But he also loved his congregation,

Dar îşi iubea congregaţia,

and you could feel this love in the sermons that he gave

şi puteai simţi această dragoste în predicile pe care le ținea

every week for the 62 years that he was a rabbi.

în fiecare săptămână timp de 62 de ani cât timp a fost rabin.

He would takes the fruits of each week's reading

Obişnuia să ia fructele unei săptămâni de lectură

and he would weave

şi ţesea rețele complicate de gândire antică şi umanistă.

these intricate tapestries of ancient and humanist thought.

And people would come from all over to hear him speak.

Şi oamenii veneau de peste tot ca să îl audă vorbind.

But here's the thing about my grandfather.

Dar exista ceva la bunicul meu.

Underneath this ceremonial role,

Sub rolul său ceremonial,

he was really modest and really introverted --

era de fapt foarte modest şi foarte introvertit,

so much so that when he delivered these sermons,

atât de mult încât atunci când ţinea aceste predici,

he had trouble making eye contact

avea dificultăţi în a privi în ochi oamenii din aceeaşi congregaţie

with the very same congregation that he had been speaking to for 62 years.

în faţa căreia vorbea de 62 de ani.

And even away from the podium,

Şi chiar atunci când nu ținea predici,

when you called him to say hello,

când îl sunai să îl saluţi,

he would often end the conversation prematurely

de multe ori termina conversaţia rapid

for fear that he was taking up too much of your time.

pentru că se temea să nu ia prea mult din timpul tău.

But when he died at the age of 94,

Dar atunci când a murit, la vârsta de 94 de ani,

the police had to close down the streets of his neighborhood

poliţia a trebuit să închidă străzile din cartierul lui

to accommodate the crowd of people who came out to mourn him.

pentru a permite prezenţa mulțimii de oameni

care au venit să îl jelească.

And so these days I try to learn from my grandfather's example

Aşa că acum încerc să învăţ din exemplul bunicului meu în felul meu.

in my own way.

So I just published a book about introversion,

Tocmai am publicat o carte despre introversiune,

and it took me about seven years to write.

şi mi-a luat cam şapte ani să o scriu.

And for me, that seven years was like total bliss,

Şi pentru mine aceşti şapte ani au fost de poveste

because I was reading, I was writing,

pentru că citeam şi scriam,

I was thinking, I was researching.

gândeam, cercetam.

It was my version

Era versiunea mea

of my grandfather's hours of the day alone in his library.

a bunicului meu care petrecea ore întregi în biblioteca sa.

But now all of a sudden my job is very different,

Dar de odată, sarcina mea a devenit foarte diferită,

and my job is to be out here talking about it,

sarcina mea este sa fiu aici vorbind,

talking about introversion.

vorbind despre introversiune.

(Laughter)

(Râsete)

And that's a lot harder for me,

Şi asta e mult mai greu pentru mine,

because as honored as I am to be here with all of you right now,

pentru că oricât de onorată aş fi să fiu aici cu voi toţi,

this is not my natural milieu.

acesta nu este mediul meu firesc.

So I prepared for moments like these as best I could.

M-am pregătit pentru momente ca acesta

cât de mult am putut.

I spent the last year practicing public speaking

Am petrecut ultimul an exersând vorbitul în public

every chance I could get.

cu fiecare ocazie.

And I call this my "year of speaking dangerously."

Şi l-am denumit „anul în care am vorbit periculos.”

(Laughter)

(Râsete)

And that actually helped a lot.

Şi asta m-a ajutat de fapt foarte mult.

But I'll tell you, what helps even more

Dar vă spun, ce ajută şi mai mult

is my sense, my belief, my hope that when it comes to our attitudes

este sentimentul meu, credinţa mea, speranţa mea

că atunci când vine vorba de atitudinile noastre

to introversion and to quiet and to solitude,

faţă de introversiune, linişte şi singurătate,

we truly are poised on the brink on dramatic change.

suntem pe punctul unei schimbări dramatice.

I mean, we are.

Chiar suntem.

And so I am going to leave you now

Aşa că am de gând să vă las

with three calls for action for those who share this vision.

cu trei solicitări spre acţiune

pentru cei care împărtăşiţi această viziune.

Number one:

Numărul unu:

Stop the madness for constant group work.

Opriţi nebunia cu lucratul în echipă.

Just stop it.

Opriţi-o.

(Laughter)

(Râsete)

Thank you.

Mulţumesc.

(Applause)

(Aplauze)

And I want to be clear about what I'm saying,

Şi vreau să fiu clară asupra a ceea ce spun,

because I deeply believe our offices

deoarece cred că birourile noastre

should be encouraging casual, chatty cafe-style types of interactions --

ar trebui să încurajeze

interacţiuni nonşalante, întâmplătoare,

you know, the kind where people come together

adică situaţiile în care oamenii se adună

and serendipitously have an exchange of ideas.

şi au un schimb de idei neaşteptat.

That is great.

Asta este grozav.

It's great for introverts and it's great for extroverts.

E grozav şi pentru introvertiţi şi extrovertiţi.

But we need much more privacy and much more freedom

Dar avem nevoie de mult mai multă intimitate, libertate,

and much more autonomy at work.

şi autonomie la locul de muncă.

School, same thing.

Şcoala e la fel.

We need to be teaching kids to work together, for sure,

Trebuie să ne învăţăm copii să lucreze împreună, desigur,

but we also need to be teaching them how to work on their own.

dar de asemenea trebuie să îi învăţăm să lucreze singuri.

Asta e foarte important şi pentru copii extrovertiţi.

This is especially important for extroverted children too.

Trebuie să lucreze singuri

They need to work on their own

because that is where deep thought comes from in part.

pentru că în acest obținem idei profunde.

Okay, number two: Go to the wilderness.

Numărul doi: Duceţi-vă în sălbăticie,

Be like Buddha, have your own revelations.

precum Buddha, îndrăzniţi să aveţi propriile revelaţii.

I'm not saying

Nu spun că ar trebui

that we all have to now go off and build our own cabins in the woods

să mergem cu toţii să ne facem cabane în pădure

and never talk to each other again,

şi să nu mai vorbim niciodată unii cu alţii,

but I am saying that we could all stand to unplug

dar spun că am putea să ne deconectăm

and get inside our own heads a little more often.

şi să pătrundem în propriile noastre minţi

puţin mai des.

Number three:

Numărul trei:

Take a good look at what's inside your own suitcase

Uitaţi-vă cu atenţie la ce se află în valiza voastră

and why you put it there.

şi de ce aţi pus acel lucru acolo.

So extroverts,

Aşadar extrovertiţilor,

maybe your suitcases are also full of books.

poate că valizele voastre sunt de asemenea pline de cărţi.

Or maybe they're full of champagne glasses or skydiving equipment.

Sau poate sunt pline de pahare de şampanie

sau de echipament de skydiving.

Whatever it is, I hope you take these things out every chance you get

Orice ar fi, sper că veţi scoate aceste lucruri la vedere cu fiecare ocazie

and grace us with your energy and your joy.

şi ne veți binecuvânta cu energia şi bucuria voastră.

But introverts, you being you,

Dar introvertiţilor, după cum vă ştiu,

you probably have the impulse to guard very carefully

probabil aveţi tendinţa să păziţi cu mare grijă

what's inside your own suitcase.

ceea ce se află în valiza voastră.

And that's okay.

Şi asta e în regulă.

But occasionally, just occasionally,

Dar ocazional, numai ocazional,

I hope you will open up your suitcases for other people to see,

sper că vă veţi deschide valiza pentru alţi oameni,

because the world needs you and it needs the things you carry.

pentru că lumea are nevoie de voi şi de lucrurile pe care le căraţi.

So I wish you the best of all possible journeys

Aşa că vă doresc cea mai bună călătorie dintre toate

and the courage to speak softly.

şi curajul de a vorbi cu blândeţe.

Thank you very much.

Vă mulţumesc mult!

(Applause)

(Aplauze)

Thank you. Thank you.

Mulţumesc!

(Applause)

(Aplauze)