On being wrong | Kathryn Schulz

Traducător: Iulia Carabas Corector: Ariana Bleau Lugo

So it's 1995,

Deci e 1995,

I'm in college,

sunt în facultate

and a friend and I go on a road trip

şi împreună cu o prietenă plec într-o excursie

from Providence, Rhode Island

din Providence, Rhode Island

to Portland, Oregon.

până în Portland, Oregon.

And you know, we're young and unemployed,

Suntem tinere, fără servici,

so we do the whole thing on back roads

aşa că facem toată excursia

through state parks

pe drumuri lăturalnice, prin parcuri naţionale

and national forests --

şi păduri --

basically the longest route we can possibly take.

practic cel mai lung drum posibil.

And somewhere in the middle of South Dakota,

Şi undeva prin mijlocul statului Dakota de Sud

I turn to my friend

mă întorc spre amica mea

and I ask her a question

şi îi pun o întrebare

that's been bothering me

care mă frământa

for 2,000 miles.

de 2000 de mile.

"What's up with the Chinese character I keep seeing by the side of the road?"

"Ce-i cu caracterul chinezesc pe care-l tot văd pe marginea drumului?"

My friend looks at me totally blankly.

Prietena mea se uită la mine cu o privire perplexă.

There's actually a gentleman in the front row

E un domn în primul rând

who's doing a perfect imitation of her look.

care o imită perfect.

(Laughter)

(Râsete)

And I'm like, "You know,

Şi eu zic: "Ştii,

all the signs we keep seeing

toate semnele astea pe care le tot vedem

with the Chinese character on them."

cu caracterul chinzesc pe ele."

She just stares at me for a few moments,

Se uită la mine câteva clipe,

and then she cracks up,

după care izbucneşte în râs,

because she figures out what I'm talking about.

pentru că realizează despre ce vorbesc.

And what I'm talking about is this.

Vorbesc despre asta.

(Laughter)

(Râsete)

Right, the famous Chinese character for picnic area.

Da, faimosul caracter chinezesc pentru zona de picnic.

(Laughter)

(Râsete)

I've spent the last five years of my life

Mi-am petrecut ultimii 5 ani

thinking about situations

gândindu-mă la situaţii

exactly like this --

exact ca asta --

why we sometimes misunderstand

de ce uneori înţelegem greşit

the signs around us,

semnele din jurul nostru,

and how we behave when that happens,

cum ne comportăm când se întâmplă,

and what all of this can tell us about human nature.

şi ce ne spun toate astea despre natura umană.

In other words, as you heard Chris say,

Cu alte cuvinte, cum l-aţi auzit pe Chris spunând,

I've spent the last five years

mi-am petrecut ultimii 5 ani

thinking about being wrong.

gândindu-mă la cum facem greșeli.

This might strike you as a strange career move,

Poate vi se pare o direcție ciudată în carieră,

but it actually has one great advantage:

dar are un foarte mare avantaj:

no job competition.

nu există competiţie.

(Laughter)

(Râsete)

In fact, most of us do everything we can

De fapt, majoritatea ne străduim

to avoid thinking about being wrong,

să evităm să ne gândim le greşeli,

or at least to avoid thinking about the possibility

sau cel puţin evităm să gândim la posibilitatea

that we ourselves are wrong.

că noi înşine greşim.

We get it in the abstract.

Înțelegem, în termeni abstracţi.

We all know everybody in this room makes mistakes.

Toţi ştim că fiecare din această sală face greşeli.

The human species, in general, is fallible -- okay fine.

Specia umană, în general, e supusă greşelilor -- nicio problemă.

But when it comes down to me, right now,

Dar când vine vorba de mine,

to all the beliefs I hold,

de toate părerile mele,

here in the present tense,

acum în prezent,

suddenly all of this abstract appreciation of fallibility

brusc toată recunoașterea asta abstractă a failibilității

goes out the window --

zboară pe fereastră --

and I can't actually think of anything I'm wrong about.

şi chiar nu pot găsi ceva despre care n-am dreptate.

And the thing is, the present tense is where we live.

Şi adevărul e că trăim în prezent.

We go to meetings in the present tense;

Mergem la întâlniri în prezent;

we go on family vacations in the present tense;

mergem în vacanţe cu familia în prezent;

we go to the polls and vote in the present tense.

mergem şi votăm în prezent.

So effectively, we all kind of wind up traveling through life,

Deci practic, toţi ajungem să trecem prin viaţă

trapped in this little bubble

prinşi într-o mică bulă

of feeling very right about everything.

în care simţim că avem dreptate despre tot.

I think this is a problem.

Eu cred că asta este o problemă.

I think it's a problem for each of us as individuals,

Cred că e o problemă pentru fiecare dintre noi ca indivizi,

in our personal and professional lives,

în vieţile noastre personale şi profesionale,

and I think it's a problem for all of us collectively as a culture.

şi cred că e o problemă pentru noi toţi colectiv, ca societate.

So what I want to do today

Deci azi vreau în primul rând,

is, first of all, talk about why we get stuck

să vorbesc despre motivul pentru care ne blocăm

inside this feeling of being right.

pe acestă senzaţie că avem dreptate.

And second, why it's such a problem.

Şi în al doilea rând, de ce e aşa o problemă.

And finally, I want to convince you

Şi în final, vreau să vă conving

that it is possible

că e posibil

to step outside of that feeling

să ne trezim din această iluzie,

and that if you can do so,

şi că dacă poţi face asta,

it is the single greatest

e cel mai grozav salt

moral, intellectual and creative leap you can make.

moral, intelectual și creativ pe care-l poţi face.

So why do we get stuck

Deci de ce ne blocăm

in this feeling of being right?

în această impresie că avem dreptate?

One reason, actually, has to do with a feeling of being wrong.

Unul din motive are de-a face cu sentimentul de-a greși.

So let me ask you guys something --

Dați-mi voie să vă întreb --

or actually, let me ask you guys something, because you're right here:

de fapt, să vă întreb pe voi pentru că sunteţi chiar aici:

How does it feel -- emotionally --

Cum vă simţiţi -- emoţional --

how does it feel to be wrong?

cum vă simţiţi când greşiţi?

Dreadful. Thumbs down.

Îngrozitor. Învins.

Embarrassing. Okay, wonderful, great.

Penibil. Okay, minunat, bine.

Dreadful, thumbs down, embarrassing --

Îngrozitor. Învins. Penibil.

thank you, these are great answers,

Mulţumesc, sunt răspunsuri grozave,

but they're answers to a different question.

dar sunt răspunsuri la o întrebare diferită.

You guys are answering the question:

Voi răspundeţi la întrebarea:

How does it feel to realize you're wrong?

Cum vă simţiţi când realizaţi că aţi greşit?

(Laughter)

(Râsete)

Realizing you're wrong can feel like all of that and a lot of other things, right?

Când realizezi că greşeşti simți toate astea şi multe altele, nu-i aşa?

I mean it can be devastating, it can be revelatory,

Poate fi devastator, poate fi revelator,

it can actually be quite funny,

poate fi chiar amuzant,

like my stupid Chinese character mistake.

ca aberația mea nătângă cu caracterul chinezesc.

But just being wrong

Dar doar să greşeşti

doesn't feel like anything.

nu se simte nicicum.

I'll give you an analogy.

Vă fac o analogie.

Do you remember that Loony Tunes cartoon

Vă amintiţi desenele animate Loony Tunes

where there's this pathetic coyote

unde apare acel lup de prerie jalnic

who's always chasing and never catching a roadrunner?

care fugărește mereu o pasăre care aleargă dar n-o prinde niciodată?

In pretty much every episode of this cartoon,

Cam în fiecare episod din aceste desene,

there's a moment where the coyote is chasing the roadrunner

e o secvenţă când lupul fugărește pasărea

and the roadrunner runs off a cliff,

şi pasărea sare de pe o stâncă,

which is fine -- he's a bird, he can fly.

ceea ce-i în regulă, e pasăre, poate să zboare.

But the thing is, the coyote runs off the cliff right after him.

Dar problema e că lupul sare de pe stâncă după ea.

And what's funny --

Şi ce-i amuzant --

at least if you're six years old --

cel puţin dacă ai şase ani --

is that the coyote's totally fine too.

e că lupul e şi el în regulă.

He just keeps running --

Continuă să alerge --

right up until the moment that he looks down

până în clipa când se uită în jos

and realizes that he's in mid-air.

şi realizează că e în aer.

That's when he falls.

Atunci cade.

When we're wrong about something --

Când greşim în legătură cu ceva --

not when we realize it, but before that --

nu când realizăm, ci înainte --

we're like that coyote

suntem ca lupul

after he's gone off the cliff and before he looks down.

după ce sare de pe stâncă şi înainte să se uite în jos.

You know, we're already wrong,

Ştiţi, deja am greşit,

we're already in trouble,

deja am intrat în bucluc,

but we feel like we're on solid ground.

dar ne simţim în siguranţă.

So I should actually correct something I said a moment ago.

Ar trebui să corectez ce am spus mai devreme.

It does feel like something to be wrong;

Totuşi simţim ceva când greşim:

it feels like being right.

simţim că avem dreptate.

(Laughter)

(Râsete)

So this is one reason, a structural reason,

Deci acesta e un motiv, un motiv structural,

why we get stuck inside this feeling of rightness.

din pricina căruia ne blocăm pe sentimentul că avem dreptate.

I call this error blindness.

Eu numesc asta a fi orb la erori.

Most of the time,

De obicei

we don't have any kind of internal cue

nu avem niciun fel de semnal intern

to let us know that we're wrong about something,

să ne dea de ştire că greşim în legătură cu ceva,

until it's too late.

până când e prea târziu.

But there's a second reason that we get stuck inside this feeling as well --

Dar mai e un motiv pentru care suntem prinși în capcana acestui sentiment --

and this one is cultural.

şi acesta e cultural.

Think back for a moment to elementary school.

Gândiţi-vă o clipă la şcoala generală.

You're sitting there in class,

Sunteţi în clasă

and your teacher is handing back quiz papers,

şi învățătoarea înapoiază nişte lucrări,

and one of them looks like this.

iar una din ele arată cam aşa.

This is not mine, by the way.

Nu e a mea.

(Laughter)

(Râsete)

So there you are in grade school,

Deci sunteţi în şcoala primară

and you know exactly what to think

şi ştiţi exact ce să credeţi

about the kid who got this paper.

despre puştiul care a făcut această lucrare.

It's the dumb kid, the troublemaker,

E prostul clasei, cel care face probleme,

the one who never does his homework.

cel care nu-şi face niciodată temele.

So by the time you are nine years old,

Deci până să impliniţi nouă ani

you've already learned, first of all,

aţi învăţat deja, în primul rând,

that people who get stuff wrong

că oamenii care greşesc

are lazy, irresponsible dimwits --

sunt nişte tâmpiţi leneşi şi iresponsabili --

and second of all,

şi în al doilea rând,

that the way to succeed in life

că modul de-a reuşi în viaţă

is to never make any mistakes.

e să nu faci niciodată greşeli.

We learn these really bad lessons really well.

Învăţăm aceste lecţii foarte proaste foarte bine.

And a lot of us --

Şi mulţi dintre noi --

and I suspect, especially a lot of us in this room --

şi presupun mai ales mulţi din această sală --

deal with them by just becoming

rezolvăm dilema pur şi simplu devenind

perfect little A students,

studenţi de nota zece,

perfectionists, over-achievers.

perfecţionişti, cu super rezultate.

Right,

Corect,

Mr. CFO, astrophysicist, ultra-marathoner?

domnule Director Financiar, astrofizician, super-alergător la maraton?

(Laughter)

(Râsete)

You're all CFO, astrophysicists, ultra-marathoners, it turns out.

Toţi sunteţi Directori Financiari, astrofizicieni, super-alergători la maraton, se pare.

Okay, so fine.

Okay, în regulă.

Except that then we freak out

Doar că atunci ne panicăm

at the possibility that we've gotten something wrong.

la posibilitatea că am greşit ceva.

Because according to this,

Pentru că din acest punct de vedere,

getting something wrong

a greşi ceva

means there's something wrong with us.

înseamnă că e ceva greşit cu noi.

So we just insist that we're right,

Aşa că insistăm că avem dreptate

because it makes us feel smart and responsible

pentru că ne face să ne simţim deştepţi, responsabili,

and virtuous and safe.

virtuoşi şi în siguranţă.

So let me tell you a story.

Să vă spun o poveste.

A couple of years ago,

Acum câţiva ani,

a woman comes into Beth Israel Deaconess Medical Center for a surgery.

o femeie vine la centrul medical Beth Israel Deaconess pentru operaţie.

Beth Israel's in Boston.

Centrul Beth Isreal din Boston.

It's the teaching hospital for Harvard --

E spitalul pentru studenţii de la Harvard --

one of the best hospitals in the country.

unul din cele mai bune spitale din ţară.

So this woman comes in and she's taken into the operating room.

Deci această femeie vine şi e dusă în sala de operaţii.

She's anesthetized, the surgeon does his thing --

E pusă sub anestezie, chirurgul face operația --

stitches her back up, sends her out to the recovery room.

o coase, o trimite la recuperare.

Everything seems to have gone fine.

Totul pare să fi mers bine.

And she wakes up, and she looks down at herself,

Se trezeşte, se uită la picioare

and she says, "Why is the wrong side of my body in bandages?"

şi spune: "De ce mi-e bandajată partea greşită a corpului?"

Well the wrong side of her body is in bandages

Ei bine, partea greşită a corpului e bandajată

because the surgeon has performed a major operation

deoarece chirurgul i-a făcut o operaţie majoră

on her left leg instead of her right one.

pe piciorul stâng în loc de cel drept.

When the vice president for health care quality at Beth Israel

Când vicepreşedintele departamentului pentru calitatea serviciilor medicale de la Beth Israel

spoke about this incident,

a vorbit despre acest incident

he said something very interesting.

a spus ceva foarte interesant.

He said, "For whatever reason,

A spus: "Din cine știe ce motiv,

the surgeon simply felt

chirugul pur şi simplu a simţit

that he was on the correct side of the patient."

că opera pe partea corectă."

(Laughter)

(Râsete)

The point of this story

Morala acestei poveşti

is that trusting too much in the feeling

e că prea multă încredere în impresia

of being on the correct side of anything

că eşti de partea bună a oricărui lucru

can be very dangerous.

poate fi foarte periculosă.

This internal sense of rightness

Acestă aparență internă de dreptate

that we all experience so often

pe care o simţim toţi foarte des

is not a reliable guide

nu e un ghid de încredere

to what is actually going on in the external world.

pentru ce se întâmplă de fapt în lumea externă.

And when we act like it is,

Şi când ne purtăm ca şi cum este

and we stop entertaining the possibility that we could be wrong,

şi încetăm să considerăm posibilitatea că am putea greşi,

well that's when we end up doing things

atunci ajungem să facem lucruri

like dumping 200 million gallons of oil into the Gulf of Mexico,

ca vărsarea a 200 milioane galoane de petrol în Golful Mexic,

or torpedoing the global economy.

sau bulversarea economiei globale.

So this is a huge practical problem.

Deci asta e o enormă problemă practică.

But it's also a huge social problem.

Dar e deasemenea o enormă problemă socială.

Think for a moment about what it means to feel right.

Gândiţi-vă o clipă la ce înseamnă să simţi că ai dreptate.

It means that you think that your beliefs

Înseamnă să crezi că părerile tale

just perfectly reflect reality.

reflectă perfect realitatea.

And when you feel that way,

Şi când ai acest sentiment

you've got a problem to solve,

ai o problemă de rezolvat,

which is, how are you going to explain

și anume -- cum vei explica ce e

all of those people who disagree with you?

cu toţi oamenii care nu sunt de acord cu tine?

It turns out, most of us explain those people the same way,

Ei bine, majoritatea explicăm existenţa acelor oameni în acelaşi fel,

by resorting to a series of unfortunate assumptions.

apelând la o serie de ipoteze nefericite.

The first thing we usually do when someone disagrees with us

Primul lucru pe care-l facem când cineva nu e de acord cu noi

is we just assume they're ignorant.

e să îl bănuim de ignoranţă.

They don't have access to the same information that we do,

Nu are acces la aceleaşi informaţii ca noi,

and when we generously share that information with them,

iar când îi vom împărtăşi cu generozitate aceste informaţii,

they're going to see the light and come on over to our team.

o să vadă lumina de la capătul tunelului şi o să ni se alăture.

When that doesn't work,

Când asta nu merge,

when it turns out those people have all the same facts that we do

când se dovedeşte că toţi acei oameni au aceleaşi informaţii ca şi noi

and they still disagree with us,

şi în continuare nu sunt de acord cu noi,

then we move on to a second assumption,

atunci trecem la a doua presupunere,

which is that they're idiots.

aceea că sunt nişte idioţi.

(Laughter)

(Râsete)

They have all the right pieces of the puzzle,

Au toate piesele pentru puzzle,

and they are too moronic to put them together correctly.

dar sunt prea imbecili să le asambleze cum trebuie.

And when that doesn't work,

Şi când nici asta nu merge,

when it turns out that people who disagree with us

când se dovedeşte că oamenii care nu sunt de acord cu noi

have all the same facts we do

au toate informaţiile pe care le avem şi noi

and are actually pretty smart,

şi sunt de fapt destul de inteligenţi,

then we move on to a third assumption:

atunci trecem la o a treia deducție:

they know the truth,

ştiu adevărul

and they are deliberately distorting it

şi îl distorsionează voit

for their own malevolent purposes.

pentru propriile lor scopuri răuvoitoare.

So this is a catastrophe.

Prin urmare e o catastrofă.

This attachment to our own rightness

Acest ataşament la propria dreptate

keeps us from preventing mistakes

ne împiedică să prevenim greşeli

when we absolutely need to

când avem absolută nevoie să le prevenim

and causes us to treat each other terribly.

şi ne face să ne tratăm unii pe alţii foarte urât.

But to me, what's most baffling

Dar pentru mine, cel mai surprinzător

and most tragic about this

și mai tragic

is that it misses the whole point of being human.

e că ratează scopul de a fi uman.

It's like we want to imagine

E ca şi cum vrem să ne imaginăm

that our minds are just these perfectly translucent windows

că minţile noastre sunt nişte ferestre perfect translucide

and we just gaze out of them

şi noi doar privim prin ele

and describe the world as it unfolds.

şi descriem lumea desfăşurându-se.

And we want everybody else to gaze out of the same window

Şi vrem ca toată lumea să se uite prin aceeaşi ferestră

and see the exact same thing.

şi să vadă exact acelaşi lucru.

That is not true,

Acest lucru nu e adevărat,

and if it were, life would be incredibly boring.

iar dacă ar fi, viaţa ar fi incredibil de plictisitoare.

The miracle of your mind

Miracolul minţii voastre

isn't that you can see the world as it is.

nu e că puteţi vedea lumea aşa cum este.

It's that you can see the world as it isn't.

E că puteţi vedea lumea aşa cum nu este.

We can remember the past,

Ne putem aminti trecutul

and we can think about the future,

şi ne putem gândi la viitor

and we can imagine what it's like

şi ne putem imagina cum ar fi

to be some other person in some other place.

să fim o altă persoană într-un alt loc.

And we all do this a little differently,

Şi toţi facem asta puţin diferit,

which is why we can all look up at the same night sky

motiv pentru care toţi ne putem uita la cer noaptea

and see this

şi să vedem asta

and also this

şi asta

and also this.

şi asta.

And yeah, it is also why we get things wrong.

Şi da, din acelaşi motiv uneori greşim.

1,200 years before Descartes said his famous thing

Cu 1200 de ani înainte ca Descartes să spună faimosul:

about "I think therefore I am,"

"Gândesc, deci exist",

this guy, St. Augustine, sat down

acest tip, Sf. Augustin, s-a aşezat

and wrote "Fallor ergo sum" --

şi a scris "Fallor ergo sum" --

"I err therefore I am."

"Greşesc deci exist."

Augustine understood

Augustin a înţeles:

that our capacity to screw up,

capacitatea noastră de-a greși

it's not some kind of embarrassing defect

nu e vreun defect ruşinos

in the human system,

al sistemului uman,

something we can eradicate or overcome.

ceva ce putem eradica sau depăşi.

It's totally fundamental to who we are.

E fundamental pentru ceea ce suntem.

Because, unlike God,

Pentru că, spre deosebire de Dumnezeu,

we don't really know what's going on out there.

nu prea ştim ce se întâmplă în lume.

And unlike all of the other animals,

Iar spre deosebire de celelalte animale,

we are obsessed with trying to figure it out.

suntem obsedaţi să descoperim.

To me, this obsession

Pentru mine, acestă obsesie

is the source and root

e sursa şi rădăcina

of all of our productivity and creativity.

productivităţii şi creativităţii noastre.

Last year, for various reasons,

Anul trecut, din diverse motive,

I found myself listening to a lot of episodes

m-am trezit ascultând multe episoade

of the Public Radio show This American Life.

la radio din emisiunea The American Life.

And so I'm listening and I'm listening,

Şi ascult şi tot ascult

and at some point, I start feeling

şi la un moment dat încep să am sentimentul

like all the stories are about being wrong.

că toate poveştile sunt despre erori.

And my first thought was,

Iar primul meu gând a fost

"I've lost it.

"Am înnebunit.

I've become the crazy wrongness lady.

Am devenit doamna nebună care se ocupă cu erorile.

I just imagined it everywhere,"

Mi le imaginam peste tot",

which has happened.

ceea ce s-a întâmplat.

But a couple of months later,

Dar câteva luni mai târziu

I actually had a chance to interview Ira Glass, who's the host of the show.

am avut ocazia să-i iau un interviu lui Ira Glass, gazda emisiunii.

And I mentioned this to him,

Şi i-am menţionat impresia mea

and he was like, "No actually, that's true.

şi el mi-a spus: "Nu, de fapt e adevărat.

In fact," he says,

De fapt", spune el,

"as a staff, we joke

"ca echipă, glumim

that every single episode of our show

că fiecare episod al emisiunii

has the same crypto-theme.

are aceeaşi temă criptică.

And the crypto-theme is:

Iar acestă temă criptică este:

'I thought this one thing was going to happen

'Am crezut că o să se întâmple ceva

and something else happened instead.'

dar s-a întâmplat altceva în loc'.

And the thing is," says Ira Glass, "we need this.

Adevărul ", spune Ira Glass, "e că avem nevoie de asta.

We need these moments

Avem nevoie de aceste clipe

of surprise and reversal and wrongness

de surprinderi și întorsături şi erori

to make these stories work."

să facem ca aceste poveşti captivante".

And for the rest of us, audience members,

Iar noi ceilalți, audiența,

as listeners, as readers,

ca ascultători, ca cititori,

we eat this stuff up.

mâncăm asta pe pâine.

We love things like plot twists

Iubim scenarii cu răsturnări de intrigi,

and red herrings and surprise endings.

devieri şi finaluri surpriză.

When it comes to our stories,

Când vine vorba de poveştile noastre,

we love being wrong.

ne place să greşim.

But, you know, our stories are like this

Dar poveştile noastre sunt aşa

because our lives are like this.

pentru că vieţile noastre sunt aşa.

We think this one thing is going to happen

Credem că o să se întâmple ceva

and something else happens instead.

şi altceva se întâmplă în loc.

George Bush thought he was going to invade Iraq,

George Bush a crezut că o să invadeze Irakul,

find a bunch of weapons of mass destruction,

o să găsească arme de distrugere în masă,

liberate the people and bring democracy to the Middle East.

o să elibereze oamenii şi o să aducă democraţia în Orientul Mijlociu.

And something else happened instead.

Dar s-a întâmplat altceva.

And Hosni Mubarak

Iar Hosni Mubarak

thought he was going to be the dictator of Egypt for the rest of his life,

a crezut că va fi dictatorul Egiptului pentru restul vieţii,

until he got too old or too sick

până când va fi prea bătrân sau prea bolnav

and could pass the reigns of power onto his son.

şi va putea da hamurile puterii fiului său.

And something else happened instead.

Dar s-a întâmplat altceva.

And maybe you thought

Şi poate că voi aţi crezut

you were going to grow up and marry your high school sweetheart

că o să creşteţi mari şi o să vă căsătoriţi cu iubitul din liceu

and move back to your hometown and raise a bunch of kids together.

şi o să vă mutaţi înapoi în oraşul natal şi o să creşteţi mulți copii împreună.

And something else happened instead.

Dar s-a întâmplat altceva.

And I have to tell you

Şi trebuie să vă spun

that I thought I was writing an incredibly nerdy book

că am crezut că scriam o carte incredibil de plictisitoare

about a subject everybody hates

despre un subiect pe care toată lumea îl urăşte ,

for an audience that would never materialize.

pentru un public care nu se va materializa niciodată.

And something else happened instead.

Dar s-a întâmplat altceva.

(Laughter)

(Râsete)

I mean, this is life.

Asta-i viaţa.

For good and for ill,

La bine şi la rău,

we generate these incredible stories

generăm nişte poveşti incredibile

about the world around us,

despre lumea din jur,

and then the world turns around and astonishes us.

după care lumea se întoarce şi ne uimeşte.

No offense, but this entire conference

Fără supărare, dar toată conferinţa asta

is an unbelievable monument

e un monument incredibil

to our capacity to get stuff wrong.

al capacităţii noastre de a greşi.

We just spent an entire week

Tocmai am petrecut o întreagă săptămână

talking about innovations and advancements

vorbind despre inovaţii şi progrese

and improvements,

şi îmbunătăţiri,

but you know why we need all of those innovations

dar ştiţi de ce avem nevoie de toate aceste inovaţii

and advancements and improvements?

și progrese şi îmbunătăţiri?

Because half the stuff

Pentru că jumătate din lucruri,

that's the most mind-boggling and world-altering --

cele mai surprinzătoare şi care schimbă lumea --

TED 1998 --

TED 1998 --

eh.

Eh.

(Laughter)

(Râsete)

Didn't really work out that way, did it?

Nu prea a mers aşa.

(Laughter)

(Râsete)

Where's my jet pack, Chris?

Unde e jetpack-ul meu, Chris?

(Laughter)

(Râsete)

(Applause)

(Aplauze)

So here we are again.

Şi iată-ne aici din nou.

And that's how it goes.

Şi cam aşa merg lucrurile.

We come up with another idea.

Venim cu o altă idee.

We tell another story.

Spunem o altă poveste.

We hold another conference.

Ţinem o altă conferinţă.

The theme of this one,

Tema acesteia,

as you guys have now heard seven million times,

cum aţi auzit deja de şapte milioane de ori,

is the rediscovery of wonder.

e redescoperirea umirii.

And to me,

Iar pentru mine,

if you really want to rediscover wonder,

dacă vrei cu adevărat să redescoperi uimirea,

you need to step outside

trebuie să ieşi

of that tiny, terrified space of rightness

din acel spaţiu mărunt, terifiant al dreptăţii

and look around at each other

și să te uiţi la cei din jur,

and look out at the vastness

să te uiţi la întinderea,

and complexity and mystery

complexitatea şi misterul

of the universe

universului

and be able to say,

şi să poţi spune

"Wow, I don't know.

"Wow, nu ştiu.

Maybe I'm wrong."

Poate greşesc."

Thank you.

Mulţumesc.

(Applause)

(Aplauze)

Thank you guys.

Mulţumesc.

(Applause)

(Aplauze)