What makes a language... a language? - Martin Hilpert

Traducător: Floricica Nagy-Matei Corector: Ioana Dobre

The distinct forms of speech heard

Diferitele forme de vorbire auzite

around Bremen, Germany and Interlaken, Switzerland

în Bremen, Germania și în Interlaken, Elveția

are considered regional dialects of the German language.

sunt considerate dialecte regionale ale limbii germane.

And yet, when someone from Bremen is visiting the Swiss Alps,

Totuși, dacă cineva din Bremen vizitează Alpii elvețieni,

the conversations they hear between locals will likely be incomprehensible to them.

cel mai probabil nu va înțelege conversațiile dintre localnici.

Similarly, outside of China,

La fel, în afara Chinei,

Mandarin and Cantonese are often referred to as Chinese dialects.

mandarina și cantoneza sunt numite des dialecte ale chinezei.

But they’re even more dissimilar than Spanish and Italian.

Dar ele sunt mult mai diferite decât spaniola și italiana.

On the other hand, speakers of Danish, Norwegian, and Swedish,

Pe de altă parte, vorbitori de daneză, norvegiana și suedeză,

which are recognized as three distinct languages,

care sunt recunoscute ca trei limbi distincte,

can usually communicate in their native tongues with little difficulty.

pot comunica de obicei în limba lor nativă cu mici dificultăți.

And Turkish language soap operas, broadcast without dubbing or subtitles,

Iar serialele TV turcești, difuzate fără dublare sau subtitrări,

are some of the most popular shows in Azeri-speaking Azerbaijan.

sunt cele mai populare programe în zona vorbitoare de azeră din Azerbaijan.

So, when is a form of speech considered a dialect versus a language?

Deci, când este o formă de vorbire considerată limbă și când dialect?

It seems reasonable that the degree of mutual intelligibility would determine

Pare logic ca gradul de înțelegere mutuală să determine

whether two ways of speaking are classified as separate languages

dacă două feluri de a vorbi sunt clasificate ca limbi distincte

or as dialects of the same language.

sau ca dialecte ale aceleiași limbi.

But as we've seen, there are many occasions where this is not the case.

După cum am văzut, în multe situații nu este așa.

Perhaps surprisingly, the distinction between a language and a dialect

Surprinzător poate, distincția dintre limbă și dialect

usually has nothing to do with pronunciation, vocabulary,

nu are legătură, de obicei, cu pronunția, vocabularul

or any other linguistic features.

sau alte caracteristici lingvistice.

However, it’s not coincidental, either.

Totuși, nu este nici aleatorie.

It’s a matter of politics.

Este o chestiune de politică.

The basis for what’s officially deemed a language

Baza pentru ceea ce este considerată oficial o limbă

was shaped by the emergence of a European nation states beginning around the 1500s.

a fost determinată de apariția statelor europene începând cu anii 1500.

In order to establish and maintain centralized governments,

Pentru a stabili și menține guverne centralizate,

clear territorial boundaries, and state-sponsored education systems,

granițe clare, sisteme de învățământ finanțate de stat

many nation states promoted a standardized language.

multe națiuni au promovat o limbă standardizată.

Which form of speech was chosen to be the standard language

Forma de vorbire aleasă ca limbă standard

was usually based on what people spoke in the capital.

era determinată, de obicei, de forma care era vorbită în capitală.

And while other forms of speech persisted, they were often treated as inferior.

Și în timp ce unele forme au persistat, acestea au fost considerate inferioare.

This tradition extended across the globe with European colonization

Această tradiție s-a extins pe glob odată cu colonizarea europeană

and into modern times.

până în prezent.

Italy, for example, has at least 15 of what might be called regional dialects.

De exemplu, în Italia există cel puțin 15 așa numite dialecte regionale.

One of them, the Florentine dialect,

Unul dintre ele, dialectul florentin,

became known as Standard Italian when the country politically unified in 1861.

a devenit cunoscut drept italiana standard când țara s-a unit politic în 1861.

It was selected because legendary authors like Dante and Machiavelli

A fost ales pentru că autori faimoși, precum Dante și Machiavelli,

used it in their original works,

l-au folosit în lucrările lor originale.

And it came to represent an image of Italian national identity

Și a ajuns să reprezinte o imagine a identității naționale italiene

that some found particularly desirable.

pe care unii o considerau de dorit.

Later on, in his attempt to establish a unified, fascist state,

Mai târziu, în încercarea e a stabili un stat fascist unificat,

Italian dictator Benito Mussolini saw language standardization

dictatorul italian Benito Mussolini a considerat standardizarea limbii

as an important objective.

ca fiind un obiectiv important.

His government promoted standard Italian while prohibiting other forms of speech

Guvernului lui a promovat italiana standard și a interzis alte forme

from the public sphere,

în sfera publică,

framing them as backward and unsophisticated.

definindu-le ca fiind înapoiate și nesofisticate.

De la solicitări de angajare până la mărturii în instanțe de judecată,

In everything from job applications to court testimonies,

standard languages act as gatekeepers around the world.

limbile standard acționează ca portari peste tot în lume.

For instance, one 1999 study showed that landlords responded to apartment inquiries

De exemplu, un studiu din 1999 a arătat că proprietarii răspundeau la solicitări

based on what form of speech their prospective tenants used.

în funcție de limbajul folosit de potențialii chiriași.

When callers spoke African-American Vernacular English, or AAVE,

Dacă solicitanții vorbeau engleza vernaculară afro-americană sau AAVE,

landlords were more likely to reject their inquiries.

cel mai probabil proprietarii le respingeau cererile.

When they spoke so-called Standard American English,

Dacă ei vorbeau așa numita engleză americană standard,

which is often associated with whiteness,

care este adesea asociată cu rasa albă,

landlords responded more positively.

proprietarii răspundeau mai pozitiv.

Both of these forms of speech are considered English dialects.

Ambele forme de vorbire sunt considerate dialecte ale limbii engleze.

In the United States, some people have cast AAVE

În SUA, unii oameni consideră că AAVE

as an incorrect or simplified version of mainstream US English.

este o formă incorectă sau simplificată a englezei americane.

But AAVE follows consistent grammatical rules

Dar AAVE urmează reguli gramaticale consecvente,

every bit as sophisticated as other forms of English.

la fel de complexe ca ale altor forme ale limbii engleze.

Linguists tend to avoid the term dialect altogether.

Lingviștii au tendința să evite în totalitate termenul de dialect.

Instead, many opt to call different forms of speech “varieties.”

În schimb, mulți aleg să numească diferitele forme de vorbire „varietăți”.

This way, languages are seen as groups of varieties.

Astfel, limbile sunt văzute ca grupuri de varietăți.

So the English language is made up of varieties

Deci, limba engleză este alcătuită din varietăți,

including Standard British and American English, AAVE,

incluzând engleza britanică standard, engleza americană, AAVE,

Nigerian English, Malaysian English, and many others.

engleza nigeriană, engleza malaieză și multe altele.

Each has its own unique history and characteristic pronunciation,

Fiecare are istoria unică și pronunția caracteristică,

vocabulary, and grammatical structures.

vocabularul și structurile gramaticale proprii.

But the dividing line between varieties is murky.

Dar limita dintre varietăți este neclară.

Human language, in all its cross-pollinating, ever-evolving glory,

Limbajul uman, în toată gloria sa, interconectat și în continuă evoluție,

naturally resists the impulse to sort it into neat buckets.

rezistă în mod natural impulsului de a fi sortat în categorii ordonate.

Oftentimes, forms of speech exist on a kind of linguistic continuum

De multe ori, formele de vorbire există într-un fel de continuum lingvistic,

where they overlap with others,

unde se suprapun cu altele,

and the differences between them are gradual—

iar diferențele dintre ele sunt graduale,

not clear cut.

nefiind clar delimitate.

And that’s the confounding beauty of the dynamic, diverse,

Iar aceasta este frumusețea surprinzătoare a universului dinamic, divers

and dazzling universe of human communication.

și uimitor al comunicării umane.