The riddle of experience vs. memory | Daniel Kahneman

Traducător: Cristian Catanescu Corector: Catalina Tudor

Everybody talks about happiness these days.

Toată lumea vorbeşte despre fericire în ziua de azi.

I had somebody count the number of books

Am rugat pe cineva să numere câte cărţi

with "happiness" in the title published in the last five years

care au cuvântul "fericire" în titlu au fost publicate în ultimii cinci ani

and they gave up after about 40, and there were many more.

şi a renunţat după vreo 40. Sunt mult mai multe.

There is a huge wave of interest in happiness,

Există un imens val de interes pentru fericire

among researchers.

printre cercetători.

There is a lot of happiness coaching.

Se face multă consiliere pentru găsirea fericirii.

Everybody would like to make people happier.

Toată lumea ar vrea să-i facă pe oameni mai fericiţi.

But in spite of all this flood of work,

Însă, în ciuda numeroaselor activităţi în acest domeniu,

there are several cognitive traps

există câteva capcane cognitive

that sort of make it almost impossible to think straight

care ne împiedică să ne facem o imagine clară

about happiness.

despre fericire.

And my talk today will be mostly about these cognitive traps.

Prezentarea mea de azi va face referire în principal la aceste capcane cognitive.

This applies to laypeople thinking about their own happiness,

Sunt valabile atât la oamenii obişnuiţi care se gândesc la fericirea proprie,

and it applies to scholars thinking about happiness,

cât şi la cercetătorii care studiază conceptul de fericire,

because it turns out we're just as messed up as anybody else is.

se pare că noi cercetătorii suntem la fel de confuzi ca toţi ceilalţi.

The first of these traps

Prima dintre aceste capcane

is a reluctance to admit complexity.

e reticenţa de a admite complexitatea fericirii.

It turns out that the word "happiness"

Se pare că termenul "fericire"

is just not a useful word anymore,

nu mai este un cuvânt folositor

because we apply it to too many different things.

deoarece îl folosim la prea multe lucruri diferite.

I think there is one particular meaning to which we might restrict it,

Probabil că există un sens specific la care am putea să-l restrângem

but by and large,

dar, în general,

this is something that we'll have to give up

va trebui să renunţăm la această noțiune

and we'll have to adopt the more complicated view

şi să adoptăm o viziune mai amplă

of what well-being is.

a bunăstării.

The second trap is a confusion between experience and memory;

A doua capcană e o confuzie între experienţă şi memorie:

basically, it's between being happy in your life,

de fapt, o confuzie între a fi fericit în viaţă

and being happy about your life

şi a fi mulţumit în viaţa proprie

or happy with your life.

sau a fi mulţumit despre viaţa proprie.

And those are two very different concepts,

Sunt două concepte foarte diferite,

and they're both lumped in the notion of happiness.

îngrămădite amândouă în noţiunea de fericire.

And the third is the focusing illusion,

Iar a treia confuzie e iluzia percepţiei,

and it's the unfortunate fact that we can't think about any circumstance

faptul regretabil că nu ne putem gândi la nicio circumstanţă

that affects well-being

care afectează bunăstarea

without distorting its importance.

fără a-i distorsiona importanţa.

I mean, this is a real cognitive trap.

Iar asta e o capcană cognitivă serioasă.

There's just no way of getting it right.

Pur şi simplu n-o percepem fidel.

Now, I'd like to start with an example

Aş dori să încep cu exemplul unei persoane

of somebody who had a question-and-answer session

care în timpul unei sesiuni de întrebări si răspunsuri

after one of my lectures reported a story,

la sfârşitul unui seminar de-al meu

and that was a story --

a povestit o întâmplare.

He said he'd been listening to a symphony,

Zicea că ascultase o simfonie

and it was absolutely glorious music

şi că muzica fusese absolut minunată.

and at the very end of the recording,

Însă la sfirşitul înregistrării,

there was a dreadful screeching sound.

s-a auzit un scârţâit groaznic

And then he added, really quite emotionally,

şi a adăugat, destul de afectat,

it ruined the whole experience.

că scârţâitul i-a ruinat întreaga experienţă.

But it hadn't.

De fapt nu-i stricase experienţa,

What it had ruined were the memories of the experience.

ci amintirea experienţei.

He had had the experience.

Trăise experienţa.

He had had 20 minutes of glorious music.

Trăise 20 de minute de muzică minunată.

They counted for nothing

Dar au fost reduse la zero

because he was left with a memory;

pentru că ce-i rămăsese era amintirea.

the memory was ruined,

Amintirea îi fusese alterată,

and the memory was all that he had gotten to keep.

iar amintirea era tot ce-i rămăsese.

What this is telling us, really,

Concluzia aici este

is that we might be thinking of ourselves and of other people

că probabil ne perepem pe noi şi pe ceilalţi

in terms of two selves.

ca entităţi cu un sine dublu.

There is an experiencing self,

Există un sine în momentul real,

who lives in the present

care rămâne în prezent,

and knows the present,

și trăiește prezentul,

is capable of re-living the past,

capabil să retraiască trecutul,

but basically it has only the present.

dar în esenţă are doar prezentul.

It's the experiencing self that the doctor approaches --

E sinele prezentului căruia i se adresează doctorul.

you know, when the doctor asks,

Ştiti, când doctorul întreabă,

"Does it hurt now when I touch you here?"

„Te doare când apăs aici?"

And then there is a remembering self,

Pe de altă parte există sinele memoriei,

and the remembering self is the one that keeps score,

şi sinele memoriei e cel care ţine socoteala

and maintains the story of our life,

şi întreţine memoria vieţii noastre.

and it's the one that the doctor approaches

E cel căruia i se adresează doctorul

in asking the question,

când întreabă:

"How have you been feeling lately?"

„Cum v-aţi simţit în ultima vreme?"

or "How was your trip to Albania?" or something like that.

sau „Cum a fost excursia în Albania?" ș.a.m.d.

Those are two very different entities,

Astea două sunt entităţi foarte diferite,

the experiencing self and the remembering self,

sinele momentului şi sinele memoriei,

and getting confused between them is part of the mess

iar confuzia dintre ele duce la ambiguitatea

about the notion of happiness.

legată de noţiunea de fericire.

Now, the remembering self

Sinele memoriei

is a storyteller.

e un povestitor.

And that really starts with a basic response of our memories --

Începe cu răspunsul de bază al amintirilor noastre,

it starts immediately.

începe imediat.

We don't only tell stories when we set out to tell stories.

Nu spunem povești doar când povestim conștient.

Our memory tells us stories,

Memoria noastră ne spune povești,

that is, what we get to keep from our experiences

mai precis, ce reuşim să reţinem din trăirilele noastre

is a story.

reprezintă o poveste.

And let me begin with one example.

Daţi-mi voie să încep cu un exemplu.

This is an old study.

Există un studiu vechi despre pacienţi

Those are actual patients undergoing a painful procedure.

care trec printr-o experienţă dureroasă.

I won't go into detail. It's no longer painful these days,

Nu intru în detalii. Nu mai e dureroasă azi,

but it was painful when this study was run in the 1990s.

dar era dureroasă în timpul studiului în '90.

They were asked to report on their pain every 60 seconds.

Pacienţilor li s-a cerut să-şi descrie durerea la fiecare 60 sec.

Here are two patients,

Avem aici doi pacienţi

those are their recordings.

şi relatările lor.

And you are asked, "Who of them suffered more?"

Întrebarea e: "Care a suferit mai mult?"

And it's a very easy question.

E o întrebare foarte simplă.

Clearly, Patient B suffered more --

Evident, pacientul B a suferit mai mult.

his colonoscopy was longer,

Colonoscopia lui a durat mai mult,

and every minute of pain that Patient A had,

a trecut prin fiecare minut de durere prin care a trecut și pacientul A,

Patient B had, and more.

ba chiar ceva mai mult.

But now there is another question:

Dar iată o altă întrebare:

"How much did these patients think they suffered?"

„Cum şi-au perceput aceşti pacienţi suferinţa"?

And here is a surprise.

Şi aici avem o surpriză:

The surprise is that Patient A

Surpriza este că pacientul A

had a much worse memory of the colonoscopy

a rămas cu o amintire mult mai neplăcută despre colonoscopie

than Patient B.

decât pacientul B.

The stories of the colonoscopies were different,

Memoriile acestor colonoscopii au fost diferite

and because a very critical part of the story is how it ends.

pentru că o parte crucială a poveștii e cum se încheie.

And neither of these stories is very inspiring or great --

Niciuna dintre relatări nu e memorabilă sau grandioasă

but one of them is this distinct ... (Laughter)

însa una dintre ele ... (râsete)

but one of them is distinctly worse than the other.

însă una dintre ele e în mod evident mai neplacută decât cealaltă.

And the one that is worse

Şi cea mai neplacută

is the one where pain was at its peak at the very end;

a fost aceea în care durerea a fost mai intensă spre sfârşit.

it's a bad story.

E o poveste neplăcută.

How do we know that?

De unde ştim?

Because we asked these people after their colonoscopy,

I-am întrebat pe aceşti oameni după colonoscopie,

and much later, too,

mult mai târziu,

"How bad was the whole thing, in total?"

cât de neplăcută a fost procedura în ansamblu.

And it was much worse for A than for B, in memory.

În memoria lor, a fost mult mai neplăcută pentru pacientul A decât pentru B.

Now this is a direct conflict

E un conflict direct,

between the experiencing self and the remembering self.

între sinele momentului și sinele memoriei.

From the point of view of the experiencing self,

Din punctul de vedere al sinelui experimental,

clearly, B had a worse time.

e clar că pacientul B a suferit mai mult.

Now, what you could do with Patient A,

Ceea ce am putea face cu pacientul A,

and we actually ran clinical experiments,

şi am făcut de fapt experimente clinice,

and it has been done, and it does work --

care au funcţionat,

you could actually extend the colonoscopy of Patient A

e să prelungim colonoscopia pacientului A

by just keeping the tube in without jiggling it too much.

ţinând tubul înăuntru fără să-l mişcăm prea mult.

That will cause the patient

Asta îl va face pe pacient

to suffer, but just a little

să sufere, însă puțin,

and much less than before.

mult mai puţin decât înainte.

And if you do that for a couple of minutes,

Dacă facem asta vreo două minute

you have made the experiencing self

înrăutăţim experienţa sinelui de moment

of Patient A worse off,

al pacientului A,

and you have the remembering self of Patient A

dar îmbunătăţim pe cea a sinelui memoriei

a lot better off,

în mod considerabil

because now you have endowed Patient A

deoarece acum l-am lăsat pe pacientul A

with a better story

cu o amintire mai bună

about his experience.

a experienţei sale.

What defines a story?

Ce anume defineşte o poveste?

And that is true of the stories

Şi e valabil pentru poveştile

that memory delivers for us,

pe care ni le furnizează memoria,

and it's also true of the stories that we make up.

dar şi pentru poveştile pe care le inventăm.

What defines a story are changes,

Ceea ce defineşte o poveste sunt schimbările,

significant moments and endings.

momentele semnificative şi sfârşitul.

Endings are very, very important

Sfârşitul e foarte, foarte important.

and, in this case, the ending dominated.

În acest caz, sfârşitul a fost hotărâtor.

Now, the experiencing self

Sinele momentan

lives its life continuously.

işi trăieste viaţa continuu.

It has moments of experience, one after the other.

Are momente succesive de trăire,

And you can ask: What happens to these moments?

şi te intrebi: Ce se întâmplă cu aceste momente?

And the answer is really straightforward:

Iar răspunsul e foarte simplu.

They are lost forever.

Sunt pierdute pentru totdeauna.

I mean, most of the moments of our life --

Majoritatea momentelor vieţii --

and I calculated, you know, the psychological present

şi am calculat: prezentul psihologic,

is said to be about three seconds long;

se zice că durează aprox. 3 secunde.

that means that, you know,

Înseamnă că într-o viaţă

in a life there are about 600 million of them;

avem cam 600 milioane de astfel de momente.

in a month, there are about 600,000 --

Într-o lună avem cam 600.000.

most of them don't leave a trace.

Majoritatea nu lasă nicio urmă.

Most of them are completely ignored

Majoritatea sunt complet ignorate

by the remembering self.

de sinele memoriei.

And yet, somehow you get the sense

Şi totuși, cumva avem impresia

that they should count,

că ar trebui să conteze,

that what happens during these moments of experience

că ceea ce se întâmplă în aceste momente de trăire

is our life.

e însăşi viaţa noastră.

It's the finite resource that we're spending

E resursa finită pe care o consumăm

while we're on this earth.

în timpul existenţei noastre pe pământ.

And how to spend it

Şi felul în care o petrecem

would seem to be relevant,

ar trebui să fie relevant,

but that is not the story

însă nu aceasta e povestea

that the remembering self keeps for us.

pe care sinele memoriei o păstrează.

So we have the remembering self

Deci avem sinele memoriei

and the experiencing self,

și sinele momentului,

and they're really quite distinct.

care sunt distincte.

The biggest difference between them

Cea mai mare diferenţă dintre ele

is in the handling of time.

e felul în care e procesat timpul.

From the point of view of the experiencing self,

Din punctul de vedere al sinelui momentan,

if you have a vacation,

dacă pleci în vacanţă

and the second week is just as good as the first,

şi a doua săptămână e la fel de bună ca prima,

then the two-week vacation

vacanţa de două săptămâni

is twice as good as the one-week vacation.

e de două ori mai bună decât vacanţa de o săptămână.

That's not the way it works at all for the remembering self.

Pentru sinele memoriei, lucrurile nu funcţionează deloc aşa.

For the remembering self, a two-week vacation

Pentru sinele memoriei, o vacanţă de două săptămâni

is barely better than the one-week vacation

e nesemnificativ mai bună decât o vacanţă de o săptămână

because there are no new memories added.

deoarece nu se adaugă amintiri noi.

You have not changed the story.

Povestea n-a fost schimbată.

And in this way,

Prin urmare,

time is actually the critical variable

timpul devine variabila esenţială

that distinguishes a remembering self

care distinge sinele memoriei

from an experiencing self;

de sinele momentului.

time has very little impact on the story.

Durata are un impact redus asupra poveștii.

Now, the remembering self does more

Sinele memoriei

than remember and tell stories.

nu face numai să-şi aminteasca şi să spună poveşti.

It is actually the one that makes decisions

E de fapt cel care ia decizii

because, if you have a patient who has had, say,

deoarece, dacă un pacient a avut, de exemplu,

two colonoscopies with two different surgeons

doua colonoscopii cu doi chirurgi diferiţi

and is deciding which of them to choose,

şi decide pe care să-l aleagă,

then the one that chooses

cel ales va fi

is the one that has the memory that is less bad,

cel a cărui amintire e mai puţin neplăcută,

and that's the surgeon that will be chosen.

întrucât acesta e lucrul care determină alegerea.

The experiencing self

Sinele experimental

has no voice in this choice.

nu are nimic de zis în această alegere.

We actually don't choose between experiences,

Noi nu alegem de fapt între experienţe,

we choose between memories of experiences.

ci între amintirile experienţelor.

And even when we think about the future,

Şi chiar când ne gândim la viitor,

we don't think of our future normally as experiences.

în mod normal nu ne gândim la viitor ca la un set de experienţe.

We think of our future

Ne gândim la viitorul nostru

as anticipated memories.

ca la nişte amintiri anticipate.

And basically you can look at this,

Şi în esenţă puteţi considera acest lucru,

you know, as a tyranny of the remembering self,

drept o tiranie a sinelui memoriei,

and you can think of the remembering self

şi puteţi considera sinele memoriei drept ceva

sort of dragging the experiencing self

care trage după el sinele experimental

through experiences that

prin experienţe de care

the experiencing self doesn't need.

sinele experimental nu are nevoie.

I have that sense that

Am senzaţia că

when we go on vacations

atunci când mergem în vacanţă

this is very frequently the case;

şi asta se întâmplă foarte des,

that is, we go on vacations,

adică mergem in vacanţe,

to a very large extent,

într-o foarte mare măsură,

in the service of our remembering self.

în serviciul sinelui memoriei.

And this is a bit hard to justify I think.

Şi acest lucru este cam greu de justificat, mi se pare.

I mean, how much do we consume our memories?

Adică, în ce măsură ne consumăm noi amintirile?

That is one of the explanations

Acesta este unul dintre lucrurile

that is given for the dominance

care explică dominaţia

of the remembering self.

sinelui memoriei.

And when I think about that, I think about a vacation

Şi când mă gândesc la acest lucru, mă gândesc la o vacanţă

we had in Antarctica a few years ago,

pe care am petrecut-o în Antarctica acum câţiva ani,

which was clearly the best vacation I've ever had,

care a fost în mod clar cea mai frumoasă vacanţă pe care am avut-o

and I think of it relatively often,

şi mă gândesc la ea destul de des,

relative to how much I think of other vacations.

faţă de cât de mult mă gândesc la alte vacanţe.

And I probably have consumed

Şi probabil că am consumat

my memories of that three-week trip, I would say,

amintirile acelei vacanţe de trei săptămâni să zicem

for about 25 minutes in the last four years.

timp de aproximativ 25 de minute în ultimii patru ani.

Now, if I had ever opened the folder

Daca aş fi deschis vreodata albumul

with the 600 pictures in it,

cu cele 600 de poze,

I would have spent another hour.

aş fi petrecut încă o oră.

Now, that is three weeks,

Avem deci, pe de o parte, trei săptămâni

and that is at most an hour and a half.

şi, pe de altă parte, cel mult o oră şi jumătate.

There seems to be a discrepancy.

Pare să existe o discrepanţă.

Now, I may be a bit extreme, you know,

S-ar putea să fiu un pic extrem

in how little appetite I have for consuming memories,

prin zgârcenia cu care îmi consum amintirile,

but even if you do more of this,

dar chiar dacă le consumaţi într-o măsură mai mare,

there is a genuine question:

întrebarea rămâne valabilă.

Why do we put so much weight on memory

De ce acordăm atât de multă importanţă memoriei

relative to the weight that we put on experiences?

prin comparaţie cu experienţa?

So I want you to think

Asadar, as vrea să vă gândiţi

about a thought experiment.

la un experiment de gândire.

Imagine that for your next vacation,

Imaginaţi-vă că la următoarea voastră vacanţă

you know that at the end of the vacation

ştiţi că la sfârşitul vacanţei

all your pictures will be destroyed,

toate pozele voastre vor fi distruse,

and you'll get an amnesic drug

şi că o sa luaţi un medicament care provoacă amnezia

so that you won't remember anything.

astfel încât să nu vă mai amintiţi nimic.

Now, would you choose the same vacation? (Laughter)

Aţi alege aceeaşi vacanţă?

And if you would choose a different vacation,

Şi dacă aţi alege o altă vacanţă,

there is a conflict between your two selves,

există un conflict între sinele experimental şi sinele memoriei,

and you need to think about how to adjudicate that conflict,

şi trebuie să vă gândiţi cum să tranşaţi acest conflict,

and it's actually not at all obvious, because

şi de fapt nu este deloc uşor pentru că,

if you think in terms of time,

dacă luaţi timpul ca criteriu,

then you get one answer,

veţi avea un răspuns.

and if you think in terms of memories,

Şi dacă luaţi amintirile ca criteriu,

you might get another answer.

s-ar putea să aveţi alt răspuns.

Why do we pick the vacations we do

De ce alegem vacanţele pe care le alegem?

is a problem that confronts us

este o problemă în care ne confruntăm

with a choice between the two selves.

cu o alegere între sinele experimental şi cel al memoriei.

Now, the two selves

Sinele experimental şi sinele memoriei

bring up two notions of happiness.

fac referire la două noţiuni diferite de fericire.

There are really two concepts of happiness

Există de fapt două concepte de fericire

that we can apply, one per self.

pe care le putem aplica, una pentru fiecare sine.

So you can ask: How happy is the experiencing self?

Aşa că puteţi intreba: Cât de fericit este sinele experimental?

And then you would ask: How happy are the moments

Şi, pe de altă parte: Cât de fericite sunt momentele

in the experiencing self's life?

din viaţa sinelui experimental?

And they're all -- happiness for moments

Şi sunt toate fericiri de moment.

is a fairly complicated process.

Este un proces destul de complicat.

What are the emotions that can be measured?

Care sunt emoţiile care pot fi măsurate?

And, by the way, now we are capable

Şi, apropos, acum suntem în măsură

of getting a pretty good idea

să ne facem o idee destul de bine conturată

of the happiness of the experiencing self over time.

despre fericirea sinelui experimental de-a lungul timpului.

If you ask for the happiness of the remembering self,

În schimb, fericirea sinelui memoriei,

it's a completely different thing.

este un lucru complet diferit.

This is not about how happily a person lives.

Nu este vorba despre cât de fericit îşi trăieşte viaţa o persoană.

It is about how satisfied or pleased the person is

Ci despre cât de satisfăcută ori încântată este această persoană

when that person thinks about her life.

când se gândeşte la viaţa sa.

Very different notion.

Este o noţiune foarte diferită.

Anyone who doesn't distinguish those notions

Cine nu face distincţia între aceste noţiuni,

is going to mess up the study of happiness,

va compromite studiul fericirii,

and I belong to a crowd of students of well-being,

şi eu aparţin unui grup de cercetători ai bunăstării

who've been messing up the study of happiness for a long time

care au compromis studiul fericirii pentru multă vreme

in precisely this way.

tocmai în acest fel.

The distinction between the

Distincţia dintre

happiness of the experiencing self

fericirea sinelui experimental

and the satisfaction of the remembering self

şi satisfacţia sinelui memoriei

has been recognized in recent years,

a fost recunoscută în ultimii ani,

and there are now efforts to measure the two separately.

şi se fac acum eforturi de a le măsura pe ambele separat.

The Gallup Organization has a world poll

Organizaţia Gallup face un sondaj de opinie la nivel mondial

where more than half a million people

în care mai bine de jumătate de milion de oameni

have been asked questions

au fost intrebaţi

about what they think of their life

ce cred despre viaţa lor

and about their experiences,

si despre experienţele lor.

and there have been other efforts along those lines.

Şi au mai fost făcute şi alte eforturi similare.

So in recent years, we have begun to learn

Aşa că în ultimii ani am început să învăţăm

about the happiness of the two selves.

unele lucruri despre cele două tipuri de fericire.

And the main lesson I think that we have learned

Şi cred că lecţia principală pe care am învăţat-o,

is they are really different.

este faptul că sunt realmente diferite.

You can know how satisfied somebody is with their life,

Poţi să stii cat de satisfăcuţi sunt unii cu viaţa lor,

and that really doesn't teach you much

si acest lucru de fapt nu indica mult

about how happily they're living their life,

despre cat de fericiţi sunt in viaţa lor,

and vice versa.

si vice versa.

Just to give you a sense of the correlation,

Doar ca sa va dau un exemplu de corelatie,

the correlation is about .5.

corelatia este aproximativ 0.5

What that means is if you met somebody,

Asta inseamna ca daca intalnesti pe cineva

and you were told, "Oh his father is six feet tall,"

si ti se spune, "Oh tatal lui este inalt de 1.80 metri"

how much would you know about his height?

cit de mult ai sti despre inaltimea acestei persoane?

Well, you would know something about his height,

Pai, ai sti ceva despre inaltima lui,

but there's a lot of uncertainty.

dar exista foarte multa incertitudine

You have that much uncertainty.

Ai atat de multa incertitudine.

If I tell you that somebody ranked their life eight on a scale of ten,

Daca ti-as spune ca cineva si-a evaluat viata la opt pe o scala de zece

you have a lot of uncertainty

ai avea multa incertitudine

about how happy they are

despre cit de fericiti sunt

with their experiencing self.

cu sinele experimental.

So the correlation is low.

Asadar corelatia este mica.

We know something about what controls

Stim ceva despre ce anume controleaza

satisfaction of the happiness self.

satisfactia sinelui fericirii.

We know that money is very important,

Stim ca banii sunt foarte importanti,

goals are very important.

scopurile sunt foarte importante.

We know that happiness is mainly

Stim ca fericirea inseamna mai degraba

being satisfied with people that we like,

sa fim satisfacuti cu oamenii care ne plac,

spending time with people that we like.

sa petrecem timp cu oamenii care ne plac.

There are other pleasures, but this is dominant.

Exista alte placeri, insa acestea sunt dominante.

So if you want to maximize the happiness of the two selves,

Asa ca daca vreti sa maximizati fericirea celor doua sine,

you are going to end up

veti ajunge

doing very different things.

sa faceti lucruri diferite.

The bottom line of what I've said here

Concluzia la ceea ce am zis aici

is that we really should not think of happiness

este fatpul ca de fapt noi nu ar trebui sa gindim despre fericire

as a substitute for well-being.

ca un substitut pentru bunastare.

It is a completely different notion.

Este o notiune complet diferita.

Now, very quickly,

Acum, foarte rapid,

another reason we cannot think straight about happiness

alt motiv pentru care nu putem gindi in mod simplist despre fericire

is that we do not attend to the same things

este faptul ca nu ne referim la aceleasi lucruri

when we think about life, and we actually live.

cind ne gandim la viata si cand traim efectiv.

So, if you ask the simple question of how happy people are in California,

Asadar, daca pui o intrebare simpla despre cat de fericiti sunt oamenii din California

you are not going to get to the correct answer.

nu vei ajunge la raspunsul corect.

When you ask that question,

Cind pui aceasta intrebare,

you think people must be happier in California

ai crede ca oamenii trebuie sa fie mai fericiti in California

if, say, you live in Ohio.

daca, de exemplu, tu traiesti in Ohio.

(Laughter)

(Audienta rade)

And what happens is

Şi ceea ce se întâmplă este faptul că

when you think about living in California,

atunci când te gândeşti la traiul din California,

you are thinking of the contrast

te gândeşti la contrastul

between California and other places,

dintre California şi alte locuri,

and that contrast, say, is in climate.

si la faptul ca acest contrast este, de exemplu, clima.

Well, it turns out that climate

Se pare însă că de fapt clima

is not very important to the experiencing self

nu este foarte importantă pentru sinele experimantal

and it's not even very important to the reflective self

si nu este foarte importantă pentru sinele reflectiv

that decides how happy people are.

care decide cât de fericiţi sunt oamenii.

But now, because the reflective self is in charge,

Însă, datorită faptului ca sinele reflectiv este la conducere

you may end up -- some people may end up

aţi putea ajunge -- unii oameni ar putea ajunge

moving to California.

sa se mute în California.

And it's sort of interesting to trace what is going to happen

Si este destul de interesant să urmărim ce se va întampla

to people who move to California in the hope of getting happier.

cu oamenii care se mută în California sperând că vor fi mai fericiti.

Well, their experiencing self

Aşadar, sinele lor experimental

is not going to get happier.

nu va deveni mai fericit.

We know that.

Noi ştim asta.

But one thing will happen: They will think they are happier,

Însă un lucru se va intâmpla. Ei vor crede că sunt mai fericiţi.

because, when they think about it,

deoarece, când se gindesc la acest lucru,

they'll be reminded of how horrible the weather was in Ohio,

işi vor aminti cât de oribilă era vremea în Ohio

and they will feel they made the right decision.

Şi vor simţi ca au luat decizia bună.

It is very difficult

Este foarte dificil

to think straight about well-being,

sa gândim simplist despre bunăstare,

and I hope I have given you a sense

şi sper ca v-am oferit o imagine

of how difficult it is.

despre cât de dificil este.

Thank you.

Va multumesc.

(Applause)

(Aplauze)

Chris Anderson: Thank you. I've got a question for you.

Chris Anderson: Vă multumesc. Am o întrebare pentru dumneavoastră.

Thank you so much.

Vă mulţumesc mult.

Now, when we were on the phone a few weeks ago,

Acum câteva săptamâni, când am vorbit la telefon,

you mentioned to me that there was quite an interesting result

aţi mentionat faptul ca aţi obţinut un rezultat interesant

came out of that Gallup survey.

in urma sondajului de opinie Gallup.

Is that something you can share

Credeţi ca puteţi împărtăşi acest lucru

since you do have a few moments left now?

dat fiind că înca mai aveţi câteva minute?

Daniel Kahneman: Sure.

Daniel Kahneman: Sigur.

I think the most interesting result that we found in the Gallup survey

Cred că cel mai interesant rezultat al sondajului Gallup

is a number, which we absolutely did not expect to find.

este un număr pe care nu ne-am aşteptat deloc să-l obţinem.

We found that with respect to the happiness

Ceea ce am aflat se referă la fericirea

of the experiencing self.

sinelui experimental.

When we looked at how feelings,

Ne-am uitat la cum variază

vary with income.

sentimentele in funcţie de venit.

And it turns out that, below an income

şi se pare ca sub un venit de

of 60,000 dollars a year, for Americans --

60,000 de dolari pe an, pentru Americani,

and that's a very large sample of Americans, like 600,000,

si aceasta reprezintă un număr mare de Americani interogaţi, cam 600,000

so it's a large representative sample --

ceea ce este un eşantion reprezentativ mare,

below an income of 600,000 dollars a year...

sub un venit de 600,000 de dolari pe an...

CA: 60,000.

CA: 60,000.

DK: 60,000.

DK:60,000

(Laughter)

(Râsete)

60,000 dollars a year, people are unhappy,

60,000 de dolari pe an, oamenii sunt nefericiţi,

and they get progressively unhappier the poorer they get.

şi devin progresiv mai nefericiţi pe măsura ce devin mai săraci

Above that, we get an absolutely flat line.

Peste acest nivel, obţinem o linie absolut plată.

I mean I've rarely seen lines so flat.

Vreau sa zic ca rareori am mai văzut o asemenea linie plată.

Clearly, what is happening is

E clar că

money does not buy you experiential happiness,

banii nu aduc fericirea sinelui experimental

but lack of money certainly buys you misery,

dar lipsa lor aduce nefericire,

and we can measure that misery

si putem masura această nefericire

very, very clearly.

foarte, foarte exact.

In terms of the other self, the remembering self,

În ceea ce priveşte celălalt sine, sinele memoriei,

you get a different story.

avem de-a face cu o altă situaţie.

The more money you earn, the more satisfied you are.

Cu cât ai mai mulţi bani cu atât eşti mai satisfacut.

That does not hold for emotions.

Acest lucru nu este adevărat în cazul emoţiilor.

CA: But Danny, the whole American endeavor is about

CA: Dar Danny, tot visul American este despre

life, liberty, the pursuit of happiness.

viată, libertate, căutarea fericirii.

If people took seriously that finding,

Dacă lumea ar lua acestă descoperire în serios,

I mean, it seems to turn upside down

Vreau sa zic, totul pare să fie pe dos

everything we believe about, like for example,

tot ceea ce credem, de exemplu,

taxation policy and so forth.

politica fiscală şi aşa mai departe.

Is there any chance that politicians, that the country generally,

Există vreo şansă ca oamenii politici, ca statul in general,

would take a finding like that seriously

să ia o asemenea constatare în mod serios

and run public policy based on it?

si să elaboreze politici în domeniul public bazându-se pe ea?

DK: You know I think that there is recognition

DK: Stii, cred că există o recunoastere

of the role of happiness research in public policy.

a rolului cercetării fericirii în politica publică.

The recognition is going to be slow in the United States,

Recunoaşterea va fi lentă în US,

no question about that,

neîndoielnic,

but in the U.K., it is happening,

dar în UK, se întâmplă,

and in other countries it is happening.

şi în alte ţări se întâmplă.

People are recognizing that they ought

Oamenii îşi dau seama de faptul că ar trebui

to be thinking of happiness

să se gândeasca la fericire

when they think of public policy.

atunci când se gândesc la politica publică.

It's going to take a while,

Va dura ceva timp,

and people are going to debate

si lumea va dezbate

whether they want to study experience happiness,

daca vor vrea să studieze fericirea experimentală,

or whether they want to study life evaluation,

sau dacă vor vrea să studieze evaluarea vieţii,

so we need to have that debate fairly soon.

aşa că trebuie să avem această dezbatere destul de curând,

How to enhance happiness

Pentru ca să îmbunătăţim fericirea,

goes very different ways depending on how you think,

există maniere diferite, în funcţie de cum gândim,

and whether you think of the remembering self

si dacă ne gândim la sinele memoriei

or you think of the experiencing self.

sau dacă ne gândim la sinele experimental.

This is going to influence policy, I think, in years to come.

Acest lucru va influenţa politica, cred, în anii următori.

In the United States, efforts are being made

În US, se fac eforturi

to measure the experience happiness of the population.

în vederea măsurării fericirii experimentale a populaţiei

This is going to be, I think, within the next decade or two,

Aceasta va constitui, cred, în următoarea sau următoarele două decade,

part of national statistics.

o parte din statisticile naţionale

CA: Well, it seems to me that this issue will -- or at least should be --

CA: Se pare că acest subiect va fi, sau cel putin ar trebui să fie,

the most interesting policy discussion to track

dezbatere politică cea mai interesantă de urmarit

over the next few years.

de-a lungul anilor care vin.

Thank you so much for inventing behavioral economics.

Ma mulţumesc mult pentru că aţi inventat economia comportamentală.

Thank you, Danny Kahneman.

Mulţumesc Danny Kahneman.