How to Raise Successful Kids -- Without Over-Parenting | Julie Lythcott-Haims | TED

Traducător: Carmen Costina Corector: Lorena Ciutacu

You know, I didn't set out to be a parenting expert.

Nu mi-am propus să devin un expert în creșterea copiilor.

In fact, I'm not very interested in parenting, per Se.

De fapt, nici măcar nu mă interesează acest domeniu în sine.

It's just that there's a certain style of parenting these days

Doar că există în zilele noastre un stil de a crește copiii

that is kind of messing up kids,

care le face mai mult rău,

impeding their chances to develop into theirselves.

reducându-le șansele de a deveni ei înșiși.

There's a certain style of parenting these days

Există astăzi un anumit fel de a crește copiii

that's getting in the way.

care ne pune piedici.

I guess what I'm saying is,

Ce vreau să zic

we spend a lot of time being very concerned

e că petrecem mult timp preocupându-ne

about parents who aren't involved enough in the lives of their kids

de părinții care nu se implică suficient în viața copiilor lor,

and their education or their upbringing,

în educația și creșterea lor,

and rightly so.

și avem dreptate.

But at the other end of the spectrum,

Dar de cealaltă parte,

there's a lot of harm going on there as well,

această atitudine este și dăunătoare

where parents feel a kid can't be successful

atunci când părinții simt că un copil nu poate avea succes

unless the parent is protecting and preventing at every turn

decât dacă părintele este protector și prevăzător la fiecare pas

and hovering over every happening, and micromanaging every moment,

supraveghind fiecare eveniment și controlând îndeaproape fiecare moment,

and steering their kid towards some small subset of colleges and careers.

îndrumându-și copilul către anumite facultăți și cariere.

When we raise kids this way,

Când ne creștem copiii în acest mod,

and I'll say we,

și spun „noi”

because Lord knows, in raising my two teenagers,

deoarece când mi-am educat cei doi adolescenți,

I've had these tendencies myself,

am avut la rândul meu aceleași tendințe,

our kids end up leading a kind of checklisted childhood.

copiii noștri ajung să trăiască un fel de copilărie prefabricată.

And here's what the checklisted childhood looks like.

Și așa arată această copilărie.

We keep them safe and sound

Îi menținem în siguranță,

and fed and watered,

hrăniți și hidratați,

and then we want to be sure they go to the right schools,

apoi vrem să ne asigurăm că merg la școlile potrivite,

that they're in the right classes at the right schools,

că sunt în clasele potrivite din școlile potrivite,

and that they get the right grades in the right classes in the right schools.

și că iau notele potrivite în clasele potrivite din școlile potrivite.

But not just the grades, the scores,

Dar nu numai notele, ci și punctajele,

și nu doar notele și punctajele, dar și laudele și premiile

and not just the grades and scores, but the accolades and the awards

și sporturile, activitățile, capacitățile de lider.

and the sports, the activities, the leadership.

Le spunem copiilor nu doar să se alăture unui club,

We tell our kids, don't just join a club,

start a club, because colleges want to see that.

ci să înființeze un club, doar asta vor să vadă facultățile.

And check the box for community service.

Și să facă voluntariat,

I mean, show the colleges you care about others.

să le arate facultăților că le pasă de ceilalți!

(Laughter)

(Râsete)

And all of this is done to some hoped-for degree of perfection.

Și toate astea sunt făcute, sperăm noi, la perfecțiune.

We expect our kids to perform at a level of perfection

Ne așteptăm ca copiii noștri să atingă perfecțiunea,

we were never asked to perform at ourselves,

care nu a fost niciodată pretinsă de la noi înșine,

and so because so much is required,

și, deoarece sunt atât de multe cerințe,

we think,

noi credem că trebuie,

well then, of course we parents have to argue with every teacher

ca părinți, să ne certăm cu fiecare profesor

and principal and coach and referee

și director și antrenor și arbitru,

and act like our kid's concierge

să ne purtăm ca și cum am fi recepționerul copilului nostru

and personal handler

și ajutorul său personal,

and secretary.

și secretara.

And then with our kids, our precious kids,

Apoi petrecem atât de mult timp

we spend so much time nudging,

sâcâindu-i pe prețiosii noștri copii,

cajoling, hinting, helping, haggling, nagging as the case may be,

flatându-i, sugerându-le, ajutându-i, tocmindu-ne cu ei, sâcâindu-i,

to be sure they're not screwing up,

în funcție de situație, pentru a ne asigura că nu vor eșua,

not closing doors,

că nu vor închide uși,

not ruining their future,

că nu își vor distruge viitorul,

some hoped-for admission

vreo mult sperată admitere

to a tiny handful of colleges

la câteva facultăți prestigioase

that deny almost every applicant.

care resping aproape fiecare candidat.

And here's what it feels like to be a kid in this checklisted childhood.

Și așa se simte un copil care trăiește o astfel de copilărie.

First of all, there's no time for free play.

În primul rand, nu mai e timp liber de joacă.

There's no room in the afternoons,

După-amiezile sunt pline

because everything has to be enriching, we think.

deoarece totul trebuie sâ îi imbogățească, credem noi.

It's as if every piece of homework, every quiz, every activity

Ca și cum fiecare temă, fiecare test, fiecare activitate

is a make-or-break moment for this future we have in mind for them,

este un moment decisiv pentru viitorul pe care noi îl imaginăm pentru ei

and we absolve them of helping out around the house,

și îi scutim de a ajuta prin casă,

and we even absolve them of getting enough sleep

îi scutim chiar și de a dormi suficient

as long as they're checking off the items on their checklist.

atâta timp cât îndeplinesc sarcinile din listă.

And in the checklisted childhood, we say we just want them to be happy,

Iar în această listă a copilăriei prefabricate,

spunem că vrem doar ca ei să fie fericiți,

but when they come home from school,

dar când se întorc acasă de la școală,

what we ask about all too often first

de prea multe ori îi întrebăm mai întâi

is their homework and their grades.

de teme și de note.

And they see in our faces

Și ei văd pe chipul nostru

that our approval, that our love,

că aprobarea noastră, iubirea noastră,

that their very worth,

chiar și valoarea lor

comes from A's.

vin din notele maxime.

And then we walk alongside them

Și apoi mergem pe lânga ei

and offer clucking praise like a trainer at the Westminster Dog Show --

și îi lăudăm ca un antrenor la un concurs de câini,

(Laughter)

(Râsete)

coaxing them to just jump a little higher and soar a little farther,

rugându-i doar să sară un pic mai sus și să planeze un pic mai departe,

day after day after day.

zi după zi, după zi.

And when they get to high school,

Iar când ajung la liceu

they don't say, "Well, what might I be interested in studying

ei nu zic: „Oare ce m-ar interesa să studiez

or doing as an activity?"

sau în ce activitate să mă implic?'„

They go to counselors and they say,

Ei se duc la consilieri și întreabă

"What do I need to do to get into the right college?"

„Ce trebuie să fac pentru a fi admis la facultatea potrivită?''

And then, when the grades start to roll in in high school,

Și când încep să vină notele în liceu cu duiumul,

and they're getting some B's,

și să ia vreun 9,

or God forbid some C's,

sau, Doamne ferește, vreun 8,

they frantically text their friends

trimit frenetic mesaje prietenilor

and say, "Has anyone ever gotten into the right college with these grades?"

întrebându-i „A intrat cineva vreodată în facultatea bună cu notele astea?''

And our kids,

Iar copiii noștri,

regardless of where they end up at the end of high school,

indiferent unde ajung la sfârșitul liceului,

they're breathless.

sunt epuizați.

They're brittle.

Sunt fragili.

They're a little burned out.

Sunt un pic consumați.

They're a little old before their time,

Sunt un pic îmbătrâniți prematur,

wishing the grown-ups in their lives had said, "What you've done is enough,

dorindu-și ca adulții din viața lor să le fi zis:

„Ce ai făcut e suficient,

this effort you've put forth in childhood is enough."

efortul pe care l-ai depus în copilărie este suficient''.

And they're withering now under high rates of anxiety and depression

Și se veștejesc acum din cauza anxietății și a depresiei,

and some of them are wondering,

iar câțiva se întreabă

will this life ever turn out to have been worth it?

dacă până la urmă viața asta va fi meritat?

Well, we parents,

Noi, părinții suntem destul de siguri că merită totul.

we parents are pretty sure it's all worth it.

We seem to behave --

Părem a ne purta...

it's like we literally think they will have no future

e ca și cum efectiv am crede că nu o să aibă niciun viitor

if they don't get into one of these tiny set of colleges or careers

dacă nu vor intra la una dintre aceste puține facultăți sau cariere

we have in mind for them.

pe care le-am ales pentru ei.

Or maybe, maybe, we're just afraid

Sau poate ne este doar frică

they won't have a future we can brag about

că nu vor avea un viitor cu care ne putem lăuda prietenilor,

to our friends and with stickers on the backs of our cars.

și cu abțibilduri lipite pe spatele mașinilor noastre.

Yeah.

Da.

(Applause)

(Aplauze)

But if you look at what we've done,

Dar dacă vă uitați la ce-am făcut,

if you have the courage to really look at it,

dacă aveți curajul să vă uitați într-adevar,

you'll see that not only do our kids think their worth comes

veți vedea că copiii noștri cred nu doar cred că valoarea lor

from grades and scores,

vine din note și punctaje,

but that when we live right up inside their precious developing minds

dar și când trăim în mintea lor prețioasă, în dezvoltare, mereu,

all the time, like our very own version of the movie "Being John Malkovich,"

ca propria noastră versiune a filmului „În pielea lui John Malkovich'',

we send our children the message:

le trimitem copiilor noștri mesajul

"Hey kid, I don't think you can actually achieve any of this without me."

„Copile, nu cred că poți realiza nimic din toate astea fără mine''.

And so with our overhelp,

Și astfel, cu ajutorul nostru exagerat,

our overprotection and overdirection and hand-holding,

cu cocoloșeala și îndrumarea exagerată și ținutul de mână,

we deprive our kids of the chance to build self-efficacy,

îi privăm pe copiii noștri de șansa de a-și dezvolta auto-eficiența,

which is a really fundamental tenet of the human psyche,

care este o regulă fundamentală a psihicului uman,

far more important than that self-esteem they get

mult mai importantă decât stima de sine

pe care o obțin de fiecare dată când aplaudăm.

every time we applaud.

Self-efficacy is built when one sees that one's own actions lead to outcomes,

Auto-eficiența se dezvoltă atunci când cineva vede că propriile acțiuni

not --

determină rezultate, nu —

There you go.

Iată.

(Applause)

(Aplauze)

Not one's parents' actions on one's behalf,

...nu acțiunile părinților în numele lor,

but when one's own actions lead to outcomes.

dar când propriile acțiuni determină rezultate.

So simply put,

În alte cuvinte,

if our children are to develop self-efficacy, and they must,

dacă vrem ca copiii noștri să dezvolte auto-eficiență, și trebuie să o facă,

then they have to do a whole lot more of the thinking, planning, deciding,

atunci ei trebuie să gândească mai mult, să planifice, să decidă,

doing, hoping, coping, trial and error,

să facă, să spere, să se descurce, încercare și eroare,

dreaming and experiencing of life

să viseze și să experimenteze viața

for themselves.

pentru ei înșiși.

Now, am I saying

Acum, susțin eu

every kid is hard-working and motivated

că fiecare copil este muncitor și motivat

and doesn't need a parent's involvement or interest in their lives,

și nu are nevoie de implicarea părintelui sau interesul lui,

and we should just back off and let go?

și ar trebui doar să ne retragem și să le dăm drumul?

Hell no.

Sigur că nu!

(Laughter)

(Râsete)

That is not what I'm saying.

Nu asta spun.

What I'm saying is, when we treat grades and scores and accolades and awards

Ce spun e că atunci când considerăm

notele și punctajele și laudele și premiile ca scopul copilăriei,

as the purpose of childhood,

all in furtherance of some hoped-for admission to a tiny number of colleges

totul în perspectiva unei mult sperate admiteri

la un număr infim de facultăți

or entrance to a small number of careers,

saua obținerii câtorva cariere,

that that's too narrow a definition of success for our kids.

asta e o definiție prea îngustă a succesului pentru copiii noștri.

And even though we might help them achieve some short-term wins

Chiar dacă i-am putea ajuta să dobândească câteva reușite pe termen scurt,

by overhelping --

prin ajutorul nostru exagerat,

like they get a better grade if we help them do their homework,

ca obținerea unei note mai bune dacă îi ajutăm să își facă tema,

they might end up with a longer childhood résumé when we help --

ar putea avea un CV mai lung din copilărie când îi ajutăm...

what I'm saying is that all of this comes at a long-term cost

ce vreau să zic e că toate astea vin cu un cost pe termen lung

to their sense of self.

în ceea ce privește identitatea lor.

What I'm saying is, we should be less concerned

Ar trebui sa fim mai puțin preocupați

with the specific set of colleges

de o listă bine definită de facultăți

they might be able to apply to or might get into

la care ar putea aplica sau fi admiși

and far more concerned that they have the habits, the mindset, the skill set,

și mult mai preocupați ca ei să aibă obiceiurile, mentalitatea, abilitățile

the wellness, to be successful wherever they go.

bunăstarea pentru a avea succes oriunde ar merge.

What I'm saying is,

Copiii noștri au nevoie ca noi să fim mai puțin obsedați de note și punctaje

our kids need us to be a little less obsessed with grades and scores

and a whole lot more interested

și mult mai interesați

in childhood providing a foundation for their success

de o copilărie care să le ofere baza succesului lor

built on things like love

construit pe lucruri precum dragoste

and chores.

și sarcini în casă.

(Laughter)

(Râsete)

(Applause)

(Aplauze)

Did I just say chores? Did I just say chores? I really did.

Tocmai am zis sarcini? Tocmai am zis sarcini? Chiar am zis.

But really, here's why.

Dar iată de ce.

The longest longitudinal study of humans ever conducted

Cel mai lung studiu longitudinal realizat pe oameni

is called the Harvard Grant Study.

se numește Studiul Harvard Grant.

It found that professional success in life,

Acesta a descoperit că succesul profesional în viață,

which is what we want for our kids,

adică ce vrem pentru copiii noștri,

that professional success in life comes from having done chores as a kid,

succesul profesional în viață vine din îndeplinirea sarcinilor în copilărie

and the earlier you started, the better,

și cu cât mai devreme, cu atât mai bine,

that a roll-up-your-sleeves- and-pitch-in mindset,

că o mentalitate de a te implica și a face,

a mindset that says, there's some unpleasant work,

o mentalitate care spune: „E o muncă neplacută,

someone's got to do it, it might as well be me,

cineva trebuie să o facă, atunci aș putea să o fac eu”,

a mindset that says,

o mentalitate care spune

I will contribute my effort to the betterment of the whole,

„Voi contribui cu efortul meu la bunăstarea generală”,

that that's what gets you ahead in the workplace.

asta e ceea ce te face să avansezi la locul de muncă.

Now, we all know this. You know this.

Toți știm asta. Voi știti asta.

(Applause)

(Aplauze).

We all know this, and yet, in the checklisted childhood,

Toți știm asta, și totuși, în copilăria prefabricată,

we absolve our kids of doing the work of chores around the house,

îi scutim pe copiii noștri de a face treburi în casă,

and then they end up as young adults in the workplace

și devin adulți tineri la locul de muncă

still waiting for a checklist,

care încă așteaptă o listă cu lucruri de făcut

but it doesn't exist,

dar care nu există,

and more importantly, lacking the impulse, the instinct

și, mai important, fără impulsul sau instinctul,

to roll up their sleeves and pitch in

de a pune mâna și a face

and look around and wonder, how can I be useful to my colleagues?

și a se uita în jur și a se întreba „Cum aș putea să îmi ajut colegii?

How can I anticipate a few steps ahead to what my boss might need?

Cum pot anticipa de ce ar avea nevoie șeful meu?”

A second very important finding from the Harvard Grant Study

O a doua descoperire importantă a studiului Harvard Grant

said that happiness in life

este că fericirea în viață

comes from love,

vine din dragoste,

not love of work,

nu din dragostea față de muncă,

love of humans:

ci dragostea față de oameni:

our spouse, our partner, our friends, our family.

soțul sau soția, partenerul sau partenera, prietenii, familia.

So childhood needs to teach our kids how to love,

Deci în copilărie, copiii noștri trebuie să învețe cum să iubească,

and they can't love others if they don't first love themselves,

și că nu îi pot iubi pe ceilalți dacă nu se iubesc pe ei întâi,

and they won't love themselves if we can't offer them unconditional love.

și nu se vor iubi pe ei înșiși, dacă nu le putem oferi iubire necondiționată.

(Applause)

(Aplauze)

Right.

Așa.

And so,

Și astfel,

instead of being obsessed with grades and scores

în loc să fim obsedați de note și punctaje

when our precious offspring come home from school,

când copilul nostru adorat vine acasă de la școală,

or we come home from work,

sau când noi venim de la muncă,

we need to close our technology, put away our phones,

trebuie să închidem tehnologia, să lăsăm deoparte telefoanele,

and look them in the eye

și să îi privim în ochi

and let them see the joy that fills our faces

și să îi lăsăm să vadă fericirea de pe chipul nostru

when we see our child for the first time in a few hours.

atunci când ne vedem copilul pentru prima oară după câteva ore.

And then we have to say,

Și atunci trebuie să întrebăm

"How was your day?

„Cum a fost ziua ta?

What did you like about today?"

Ce ți-a plăcut astăzi?''

And when your teenage daughter says, "Lunch," like mine did,

Și când adolescenta ta zice „Prânzul'', cum a zis a mea,

and I want to hear about the math test,

iar eu vreau să aud despre testul ei la mate,

not lunch,

nu despre prânz,

you have to still take an interest in lunch.

trebuie oricum să fii interesată de prânzul ei.

You gotta say, "What was great about lunch today?"

Trebuie să întrebi „Ce ți-a plăcut la prânzul de astăzi?''

They need to know they matter to us as humans,

Ei trebuie să știe că contează pentru noi, ca oameni,

not because of their GPA.

nu datorită mediei lor la școală.

All right, so you're thinking, chores and love,

Acum vă gândiți că sarcini și iubire,

that sounds all well and good, but give me a break.

totul sună bine și frumos, dar mai lasă-mă.

The colleges want to see top scores and grades

Facultățile vor să vadă punctaje și note maxime

and accolades and awards, and I'm going to tell you, sort of.

și laude și premii, și o să vă zic... oarecum.

The very biggest brand-name schools are asking that of our young adults,

Cele mai faimoase școli vor asta de la tinerii noștri adulți,

but here's the good news.

dar am și o veste bună.

Contrary to what the college rankings racket would have us believe --

Contrar a ceea ce topurile universităților vor să ne facă să credem...

(Applause)

(Aplauze)

you don't have to go to one of the biggest brand name schools

nu trebuie să mergi la una dintre cele mai renumite școli

to be happy and successful in life.

ca să fii fericit și să ai succes în viață.

Happy and successful people went to state school,

Oameni fericiți și de succes au mers la școli publice,

went to a small college no one has heard of,

la o mică facultate de care nu a auzit nimeni,

went to community college,

au mers la o facultate locală,

went to a college over here and flunked out.

au mers la o facultate de-aici din apropiere și au renunțat.

(Applause)

(Aplauze)

The evidence is in this room, is in our communities,

Dovada se află în această încăpere, în comunitățile noastre,

that this is the truth.

dovada că ăsta e adevarul.

And if we could widen our blinders

Și daca ne-am putea lărgi viziunea

and be willing to look at a few more colleges,

și am fi dispuși să luăm în calcul mai multe facultăți,

maybe remove our own egos from the equation,

poate să ne extragem orgoliul din ecuație,

we could accept and embrace this truth and then realize,

am putea accepta acest adevăr și am realiza apoi,

it is hardly the end of the world

că nu este deloc sfârșitul lumii

if our kids don't go to one of those big brand-name schools.

dacă copiii noștri nu merg la una dintre acele școli faimoase.

And more importantly,

Și ce e mai important,

if their childhood has not been lived according to a tyrannical checklist

dacă copilăria lor nu a fost trăită după o listă tiranică de lucruri de bifat,

then when they get to college,

atunci când vor ajunge la facultate,

whichever one it is,

oricare ar fi ea,

well, they'll have gone there on their own volition,

atunci vor fi ajuns acolo din propria voință,

fueled by their own desire,

motivați de propria lor dorință,

capable and ready to thrive there.

capabili și pregătiți să înflorească acolo.

I have to admit something to you.

Trebuie să vă mărturisesc ceva.

I've got two kids I mentioned, Sawyer and Avery.

Am doi copii pe care i-am menționat, Sawyer si Avery.

They're teenagers.

Sunt adolescenți.

And once upon a time,

Și cândva,

I think I was treating my Sawyer and Avery

cred că îi tratam pe Sawyer și Avery

like little bonsai trees --

ca pe mici bonsai...

(Laughter)

(Râsete)

that I was going to carefully clip and prune

pe care urma să îi tund și să îi curăț

and shape into some perfect form of a human

și să le dau o formă omenească perfectă

that might just be perfect enough to warrant them admission

care, poate, ar fi suficient de perfectă ca să le garanteze admiterea

to one of the most highly selective colleges.

la una dintre cele mai competitive facultăți.

But I've come to realize, after working with thousands of other people's kids --

Dar am ajuns să realizez,

după ce am lucrat cu mii de copii ai altor părinți...

(Laughter)

(Râsete)

and raising two kids of my own,

și după ce am crescut doi copii ai mei,

my kids aren't bonsai trees.

că copiii mei nu sunt bonsai.

They're wildflowers

Sunt flori sălbatice

of an unknown genus and species --

care aparțin unui gen și unei specii necunoscute.

(Laughter)

(Râsete)

and it's my job to provide a nourishing environment,

și este sarcina mea să le ofer un mediu hrănitor,

to strengthen them through chores

să îi fortific prin treburi gospodărești

and to love them so they can love others and receive love

și să îi iubesc astfel încât să poată iubi pe alții și să fie iubiți,

and the college, the major, the career,

iar facultatea, specializarea, cariera,

that's up to them.

astea depind de ei.

My job is not to make them become what I would have them become,

Sarcina mea nu este să îi fac să devină ce mi-aș fi dorit ca ei să devină,

but to support them in becoming their glorious selves.

ci să îi susțin să își dezvolte propria identitate minunată.

Thank you.

Vă mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)