Why you think you're right -- even if you're wrong | Julia Galef

Traducător: Razvan Cristian Duia Corector: Cristina Nicolae

So I'd like you to imagine for a moment

Aş vrea să vă imaginați pentru o clipă

that you're a soldier in the heat of battle.

că sunteți soldați în mijlocul unei lupte.

Maybe you're a Roman foot soldier or a medieval archer

Poate sunteți infanteriști romani sau arcaşi medievali,

or maybe you're a Zulu warrior.

sau poate sunteți luptători zulu.

Regardless of your time and place, there are some things that are constant.

Indiferent de eră şi locație, sunt câteva aspecte comune.

Your adrenaline is elevated,

Nivelul adrenalinei e ridicat

and your actions are stemming from these deeply ingrained reflexes,

şi acţiunile voastre decurg din aceste reflexe adânc înrădăcinate,

reflexes rooted in a need to protect yourself and your side

reflexe ce izvorăsc din nevoia de a te proteja pe tine şi pe ai tăi

and to defeat the enemy.

şi de a învinge inamicul.

So now, I'd like you to imagine playing a very different role,

Acum aş vrea să vă transpuneţi într-un rol foarte diferit,

that of the scout.

acela al cercetaşului.

The scout's job is not to attack or defend.

Rolul cercetaşului nu e să atace sau să apere.

The scout's job is to understand.

Rolul cercetaşului e să înţeleagă.

The scout is the one going out,

Cercetaşul e cel care merge înainte,

mapping the terrain, identifying potential obstacles.

cartografiază terenul, identificând posibilele obstacole.

And the scout may hope to learn that, say, there's a bridge

Cercetaşul poate spera să afle, de exemplu, că e un pod

in a convenient location across a river.

ce traversează râul în locul potrivit.

But above all, the scout wants to know what's really there,

Dar cel mai mult, cercetaşul vrea să ştie ce e de fapt acolo,

as accurately as possible.

cât mai exact posibil.

And in a real, actual army, both the soldier and the scout are essential.

Într-o armată adevărată, atât soldatul cât și cercetaşul sunt esenţiali.

But you can also think of each of these roles as a mindset --

Dar cele două roluri pot fi privite și ca mentalități --

a metaphor for how all of us process information and ideas

o metaforă privind felul în care noi toți procesăm idei și informații

in our daily lives.

zi de zi.

What I'm going to argue today is that having good judgment,

Azi voi argumenta că a avea un raționament bun,

making accurate predictions, making good decisions,

a face estimări exacte, a lua decizii bune,

is mostly about which mindset you're in.

ține, în principal, de mentalitatea fiecăruia.

To illustrate these mindsets in action,

Pentru a ilustra cum acționează aceste mentalități,

I'm going to take you back to 19th-century France,

o să vă duc în Franța secolului al XIX-lea,

where this innocuous-looking piece of paper

unde această aparent inocentă bucată de hârtie

launched one of the biggest political scandals in history.

a stârnit unul din cele mai mari scandaluri politice din istorie.

It was discovered in 1894 by officers in the French general staff.

A fost descoperită în 1894 de ofițeri din statul major francez.

It was torn up in a wastepaper basket,

Era ruptă, într-un coș de hârtii,

but when they pieced it back together,

dar când au reconstituit-o,

they discovered that someone in their ranks

au descoperit că unul dintre ei

had been selling military secrets to Germany.

vindea Germaniei secrete militare.

So they launched a big investigation,

Au demarat o anchetă importantă,

and their suspicions quickly converged on this man,

iar suspiciunile lor s-au îndreptat rapid către acest om:

Alfred Dreyfus.

Alfred Dreyfus.

He had a sterling record,

Avea un dosar curat,

no past history of wrongdoing, no motive as far as they could tell.

fără antecedente, fără să aibă vreun motiv din ce știau.

But Dreyfus was the only Jewish officer at that rank in the army,

Dar Dreyfus era singurul ofițer evreu cu acel grad din armată

and unfortunately at this time, the French Army was highly anti-Semitic.

și, din păcate, atunci armata franceză era foarte antisemită.

They compared Dreyfus's handwriting to that on the memo

Au comparat scrisul lui Dreyfus cu cel din notă

and concluded that it was a match,

și au stabilit că e același,

even though outside professional handwriting experts

chiar dacă grafologii independenți

were much less confident in the similarity,

nu erau convinși de asemănări,

but never mind that.

nu a contat.

They went and searched Dreyfus's apartment,

Au percheziționat apartamentul lui Dreyfus,

looking for any signs of espionage.

căutând indicii de spionaj.

They went through his files, and they didn't find anything.

I-au răscolit documentele și nu au găsit nimic.

This just convinced them more that Dreyfus was not only guilty,

Asta i-a convins și mai mult că Dreyfus nu era doar vinovat,

but sneaky as well, because clearly he had hidden all of the evidence

dar și perfid, pentru că evident ascunsese toate dovezile

before they had managed to get to it.

înainte ca ei să ajungă la ele.

Next, they went and looked through his personal history

Apoi i-au răscolit trecutul

for any incriminating details.

în căutarea unor detalii incriminatoare.

They talked to his teachers,

Au discutat cu profesorii lui,

they found that he had studied foreign languages in school,

au aflat că a studiat limbi străine în școală,

which clearly showed a desire to conspire with foreign governments

fapt ce arăta clar dorința de a conspira mai târziu cu guverne străine.

later in life.

His teachers also said that Dreyfus was known for having a good memory,

Profesorii lui au spus că Dreyfus era recunoscut pentru memoria bună,

which was highly suspicious, right?

lucru foarte suspect, nu-i așa?

You know, because a spy has to remember a lot of things.

Pentru că un spion trebuie să-și amintească multe lucruri.

So the case went to trial, and Dreyfus was found guilty.

S-a ajuns la proces și Dreyfus a fost găsit vinovat.

Afterwards, they took him out into this public square

Apoi l-au scos într-o piață publică

and ritualistically tore his insignia from his uniform

și i-au smuls ritualic însemnele de pe uniformă

and broke his sword in two.

și i-au rupt sabia în două.

This was called the Degradation of Dreyfus.

Asta a fost numită Degradarea lui Dreyfus.

And they sentenced him to life imprisonment

Și l-au condamnat la închisoare pe viață

on the aptly named Devil's Island,

pe Insula Diavolului - un nume bine ales,

which is this barren rock off the coast of South America.

care e o stâncă aridă în largul coastelor Americii de Sud.

So there he went, and there he spent his days alone,

Așa că acolo a mers și acolo și-a petrecut zilele singur,

writing letters and letters to the French government

scriind scrisori după scrisori guvernului francez

begging them to reopen his case so they could discover his innocence.

implorându-i să-i redeschidă dosarul ca să-i descopere nevinovăția.

But for the most part, France considered the matter closed.

Dar în cea mai mare parte, Franța considera cazul închis.

One thing that's really interesting to me about the Dreyfus Affair

Ce mi se pare cu adevărat interesant în Cazul Dreyfus,

is this question of why the officers were so convinced

e întrebarea: de ce ofițerii erau atât de convinși

that Dreyfus was guilty.

că Dreyfus era vinovat.

I mean, you might even assume that they were setting him up,

Adică, poți chiar crede că îi înscenau ceva,

that they were intentionally framing him.

că voiau să-l înfunde cu bună ştiinţă.

But historians don't think that's what happened.

Dar istoricii nu cred că a fost aşa.

As far as we can tell,

Din ce ştim,

the officers genuinely believed that the case against Dreyfus was strong.

ofiţerii chiar credeau că rechizitoriul lui Dreyfus era solid.

Which makes you wonder:

Asta ne face să ne întrebăm:

What does it say about the human mind

ce se poate spune despre mintea umană

that we can find such paltry evidence

dacă putem considera că dovezi atât de şubrede

to be compelling enough to convict a man?

pot fi de ajuns pentru condamnarea unui om?

Well, this is a case of what scientists call "motivated reasoning."

Asta numesc oamenii de ştiinţă „raţionament motivaţional.

It's this phenomenon in which our unconscious motivations,

E acest fenomen în care motivaţiile noastre conştiente sau nu,

our desires and fears,

dorinţele şi temerile noastre,

shape the way we interpret information.

modelează felul în care interpretăm informaţia.

Some information, some ideas, feel like our allies.

Simţim că unele informaţii, unele idei, ne sunt aliaţi.

We want them to win. We want to defend them.

Vrem ca ele să învingă. Vrem să le apărăm.

And other information or ideas are the enemy,

Alte informaţii sau idei sunt inamicul

and we want to shoot them down.

şi vrem să le doborâm.

So this is why I call motivated reasoning, "soldier mindset."

De asta eu numesc acest raţionament „mentalitatea de soldat”.

Probably most of you have never persecuted

Poate că cei mai mulţi nu aţi persecutat vreodată

a French-Jewish officer for high treason,

un ofiţer francez-evreu pentru înaltă trădare,

I assume,

bănuiesc,

but maybe you've followed sports or politics, so you might have noticed

dar poate aţi urmărit competiţii sportive sau politică, aşa că poate aţi observat

that when the referee judges that your team committed a foul,

că atunci când arbitrul penalizează echipa voastră,

for example,

de exemplu,

you're highly motivated to find reasons why he's wrong.

sunteţi foarte motivaţi să găsiţi argumente că se înşeală.

But if he judges that the other team committed a foul -- awesome!

Dar când penalizează cealaltă echipă: uimitor!

That's a good call, let's not examine it too closely.

Asta-i o decizie bună, hai să n-o analizăm prea atent.

Or, maybe you've read an article or a study

Sau poate aţi citit un articol sau un studiu

that examined some controversial policy,

ce analizează un subiect controversat,

like capital punishment.

ca pedeapsa capitală.

And, as researchers have demonstrated,

După cum au demonstrat cercetătorii,

if you support capital punishment

dacă susţineţi pedeapsa capitală

and the study shows that it's not effective,

iar studiul arată că nu e eficientă,

then you're highly motivated to find all the reasons

atunci sunteţi foarte motivaţi să găsiţi argumente

why the study was poorly designed.

ce arată că studiul a fost prost realizat.

But if it shows that capital punishment works,

Dar dacă arată că pedeapsa capitală e utilă,

it's a good study.

e un studiu bun.

And vice versa: if you don't support capital punishment, same thing.

Şi invers: dacă nu susţineţi pedeapsa capitală, acelaşi lucru.

Our judgment is strongly influenced, unconsciously,

Inconştient, judecata noastră e puternic influenţată

by which side we want to win.

de tabăra care vrem să câştige.

And this is ubiquitous.

Şi asta e omniprezentă.

This shapes how we think about our health, our relationships,

Asta modelează felul cum privim sănătatea, relaţiile noastre,

how we decide how to vote,

cum decidem pe cine votăm,

what we consider fair or ethical.

ce considerăm corect sau etic.

What's most scary to me about motivated reasoning

Ce mă sperie cel mai mult la argumentaţia motivaţională,

or soldier mindset,

mentalitatea de soldat,

is how unconscious it is.

e cât de inconştientă e.

We can think we're being objective and fair-minded

Putem gândi că suntem obiectivi şi nepărtinitori

and still wind up ruining the life of an innocent man.

şi, totuși, distrugem viaţa unui om inocent.

However, fortunately for Dreyfus, his story is not over.

Din fericire pentru Dreyfus, povestea nu s-a încheiat.

This is Colonel Picquart.

Ăsta e colonelul Picquart.

He's another high-ranking officer in the French Army,

E un alt ofiţer de rang înalt în armata franceză

and like most people, he assumed Dreyfus was guilty.

şi, ca majoritatea, a considerat că Dreyfus era vinovat.

Also like most people in the army, he was at least casually anti-Semitic.

Ca majoritatea celor din armată, era cel puţin uşor antisemit.

But at a certain point, Picquart began to suspect:

Dar la un moment dat, Picquart a început să bănuiască:

"What if we're all wrong about Dreyfus?"

„Dacă greşim cu toţii în privinţa lui Dreyfus?”

What happened was, he had discovered evidence

Ce s-a întâmplat, a fost că a găsit dovezi

that the spying for Germany had continued,

că spionajul pentru Germania a continuat

even after Dreyfus was in prison.

şi după ce Dreyfus a fost încarcerat.

And he had also discovered that another officer in the army

A descoperit de asemenea că alt ofiţer din armată,

had handwriting that perfectly matched the memo,

avea un scris ce se potrivea perfect cu cel din notă,

much closer than Dreyfus's handwriting.

mult mai bine decât scrisul lui Dreyfus.

So he brought these discoveries to his superiors,

A prezentat aceste descoperiri superiorilor săi,

but to his dismay, they either didn't care

dar spre consternarea sa, acestora ori nu le păsa,

or came up with elaborate rationalizations to explain his findings,

ori veneau cu argumente elaborate ca să explice descoperirile lui,

like, "Well, all you've really shown, Picquart, is that there's another spy

precum: „Ei bine, tot ce arăţi de fapt, Picquart, e că mai e un spion

who learned how to mimic Dreyfus's handwriting,

care a-nvăţat să imite scrisul lui Dreyfus,

and he picked up the torch of spying after Dreyfus left.

şi a preluat ştafeta spionajului după plecarea lui Dreyfus.

But Dreyfus is still guilty."

Dar Dreyfus e tot vinovat.”

Eventually, Picquart managed to get Dreyfus exonerated.

Până la urmă, Picquart a reuşit să-l exonereze pe Dreyfus.

But it took him 10 years,

Dar i-a luat 10 ani,

and for part of that time, he himself was in prison

şi o parte din aceştia, el însuşi a fost închis

for the crime of disloyalty to the army.

pentru lipsă de loialitate faţă de armată.

A lot of people feel like Picquart can't really be the hero of this story

Mulţi consideră că Picquart nu poate fi eroul acestei poveşti

because he was an anti-Semite and that's bad, which I agree with.

pentru că era un antisemit şi asta e rău, sunt de acord.

But personally, for me, the fact that Picquart was anti-Semitic

Dar pentru mine personal, faptul că Picquart era antisemit

actually makes his actions more admirable,

face acţiunile sale mai admirabile.

because he had the same prejudices, the same reasons to be biased

Avea aceleaşi prejudecăţi, aceleaşi motive să fie părtinitor

as his fellow officers,

ca şi colegii săi ofiţeri,

but his motivation to find the truth and uphold it trumped all of that.

dar hotărârea sa să afle adevărul şi să-l susţină, a învins toate astea.

So to me,

Deci pentru mine,

Picquart is a poster child for what I call "scout mindset."

Picquart e un exemplu de „mentalitate de cercetaş”.

It's the drive not to make one idea win or another lose,

E imboldul să nu faci ca o idee să învingă sau alta să piardă,

but just to see what's really there

ci doar să vezi ce e cu adevărat acolo

as honestly and accurately as you can,

atât de onest şi precis cât poţi,

even if it's not pretty or convenient or pleasant.

chiar dacă nu-i drăguţ sau convenabil sau plăcut.

This mindset is what I'm personally passionate about.

Această mentalitate e cea de care sunt pasionată.

And I've spent the last few years examining and trying to figure out

Am petrecut ultimii câţiva ani analizând şi încercând să înţeleg

what causes scout mindset.

ce produce mentalitatea de cercetaş.

Why are some people, sometimes at least,

De ce unii oameni, cel puţin câteodată,

able to cut through their own prejudices and biases and motivations

sunt capabili să-şi învingă prejudecăţile şi motivaţiile

and just try to see the facts and the evidence

şi încearcă numai să vadă faptele şi dovezile

as objectively as they can?

cât mai obiectiv cu putinţă?

And the answer is emotional.

Răspunsul este emoţional.

So, just as soldier mindset is rooted in emotions

Aşa cum mentalitatea soldatului izvorăşte din emoţii

like defensiveness or tribalism,

ca defensiva ori tribalismul,

scout mindset is, too.

aşa e şi la cercetaş.

It's just rooted in different emotions.

Doar că izvorăşte din alte emoţii.

For example, scouts are curious.

De exemplu, cercetaşii sunt curioşi.

They're more likely to say they feel pleasure

E mai probabil să spună că simt plăcere

when they learn new information

când află informaţii noi

or an itch to solve a puzzle.

sau o pornire să rezolve o enigmă.

They're more likely to feel intrigued when they encounter something

E mai probabil să se simtă intrigaţi când dau peste ceva

that contradicts their expectations.

ce le contrazice aşteptările.

Scouts also have different values.

Cercetaşii au şi valori diferite.

They're more likely to say they think it's virtuous

E mai probabil să spună că ei consideră o virtute

to test your own beliefs,

să-ţi testezi convingerile,

and they're less likely to say that someone who changes his mind

şi e mai puţin probabil să spună că cei ce se răzgândesc

seems weak.

par slabi.

And above all, scouts are grounded,

Peste toate, cercetaşii sunt stabili,

which means their self-worth as a person

ceea ce înseamnă că stima lor de sine

isn't tied to how right or wrong they are about any particular topic.

nu e legată de cât de corect sau greşit evaluează un anumit subiect.

So they can believe that capital punishment works.

Deci ei pot crede că pedeapsa capitală funcţionează.

If studies come out showing that it doesn't, they can say,

Dacă apar studii ce arată contrariul, ei pot spune:

"Huh. Looks like I might be wrong. Doesn't mean I'm bad or stupid."

„Aha. Se pare că m-aş putea înşela. Nu înseamnă că sunt rău sau prost.”

This cluster of traits is what researchers have found --

Acest mănunchi de trăsături e ce au aflat cercetătorii --

and I've also found anecdotally --

şi am aflat şi eu anecdotic --

predicts good judgment.

că prezice buna judecată.

And the key takeaway I want to leave you with about those traits

Ideea principală pe care vreau să o transmit privind aceste trăsături

is that they're primarily not about how smart you are

e că ele nu vorbesc în primul rând de cât de deştepţi sunteţi

or about how much you know.

sau despre cât de multe ştiţi.

In fact, they don't correlate very much with IQ at all.

De fapt, nu sunt legate prea mult de IQ.

They're about how you feel.

Ele vorbesc despre cum simţiţi.

There's a quote that I keep coming back to, by Saint-Exupéry.

Mă tot întorc la un citat din Saint-Exupéry.

He's the author of "The Little Prince."

E autorul „Micului Prinţ”.

He said, "If you want to build a ship,

A spus: „Dacă vrei să construieşti un vas,

don't drum up your men to collect wood and give orders

nu trebuie să-ţi mobilizezi oamenii să strângă lemn, să le dai ordine

and distribute the work.

şi să organizezi munca.

Instead, teach them to yearn for the vast and endless sea."

În loc de asta, învaţă-i să tânjească după nemărginirea mării.”

In other words, I claim,

Cu alte cuvinte, afirm

if we really want to improve our judgment as individuals

că dacă vrem să ne îmbunătăţim judecata ca indivizi,

and as societies,

şi ca societăţi,

what we need most is not more instruction in logic

cel mai mult avem nevoie nu de mai multă instrucţie logică,

or rhetoric or probability or economics,

sau retorică, sau probabilităţi, sau economie,

even though those things are quite valuable.

chiar dacă aceste lucruri sunt valoroase.

But what we most need to use those principles well

Ceea ce ne trebuie cel mai mult ca să folosim aceste principii bine,

is scout mindset.

e mentalitatea de cercetaş.

We need to change the way we feel.

Trebuie să schimbăm modul cum simţim.

We need to learn how to feel proud instead of ashamed

Trebuie să învăţăm cum să ne simţim mândri în loc de ruşinaţi

when we notice we might have been wrong about something.

când vedem că s-ar putea să fi greşit într-o problemă.

We need to learn how to feel intrigued instead of defensive

Trebuie să învăţăm cum să ne simţim intrigaţi în loc de defensivi

when we encounter some information that contradicts our beliefs.

când aflăm informaţii ce ne contrazic convingerile.

So the question I want to leave you with is:

Întrebarea cu care vreau să vă las este:

What do you most yearn for?

Ce vă doriţi cel mai mult?

Do you yearn to defend your own beliefs?

Doriţi să vă apăraţi convingerile?

Or do you yearn to see the world as clearly as you possibly can?

Sau doriţi să vedeţi lumea cât mai clar cu putinţă?

Thank you.

Vă mulţumesc.

(Applause)

(Aplauze)