Hannah Brencher: Love letters to strangers

Translator: Joseph Geni Reviewer: Morton Bast

Traducător: Ruxandra Taleanu Corector: Ariana Bleau Lugo

I was one of the only kids in college who had a reason

Eram printre singurii liceeni care aveau motiv

to go to the P.O. box at the end of the day,

să-și verifice căsuța poștală zilnic,

and that was mainly because my mother has never believed

pentru că mama n-a crezut niciodată

in email, in Facebook, in texting or cell phones in general.

în email, Facebook, SMS-uri sau telefoane mobile.

And so while other kids were BBM-ing their parents,

În timp ce alți elevi le trimiteau SMS-uri părinților,

I was literally waiting by the mailbox

eu așteptam la propriu lângă cutia poștală

to get a letter from home to see how the weekend had gone,

o scrisoare de acasă, să aflu cum a fost weekend-ul.

which was a little frustrating when Grandma was in the hospital,

Era puțin frustrant când era bunica în spital,

but I was just looking for some sort of scribble,

dar așteptam orice mâzgălitură,

some unkempt cursive from my mother.

orice scrisoare șifonată de la mama.

And so when I moved to New York City after college

După liceu, când m-am mutat în New York

and got completely sucker-punched in the face by depression,

și depresia m-a lovit direct în față,

I did the only thing I could think of at the time.

mi-a venit în minte un singur lucru:

I wrote those same kinds of letters that my mother had written me

să scriu scrisori în același fel în care le scria mama,

for strangers, and tucked them all throughout the city,

dar către necunoscuți, și le-am ascuns prin oraș.

dozens and dozens of them. I left them everywhere,

Am lăsat zeci de scrisori, peste tot,

in cafes and in libraries, at the U.N., everywhere.

în cafenele și biblioteci, la ONU, peste tot.

I blogged about those letters and the days

Am scris pe blog despre scrisori și despre zilele

when they were necessary, and I posed

în care erau necesare și am promis

a kind of crazy promise to the Internet:

ceva nebunesc pe internet:

that if you asked me for a hand-written letter,

dacă vrei o scrisoare scrisă de mână,

I would write you one, no questions asked.

ți-aș scrie-o fără nicio tăgadă.

Overnight, my inbox morphed into this harbor of heartbreak --

Căsuța mea poștală a devenit peste noapte un port al decepției în dragoste,

a single mother in Sacramento, a girl being bullied

de la o mamă singură din Sacramento,

de la o fată din Kansas umilită de colegi, toți rugându-mă, o fată de 22 de ani

in rural Kansas, all asking me, a 22-year-old girl

who barely even knew her own coffee order,

care abia dacă știa cum să comande o cafea,

to write them a love letter and give them a reason

să le scriu o scrisoare de dragoste,

to wait by the mailbox.

să le ofer un motiv să aștepte lângă cutia poștală.

Well, today I fuel a global organization

Astăzi, susțin o organizație internațională

that is fueled by those trips to the mailbox,

care se hrănește cu aceste drumuri la cutia poștală,

fueled by the ways in which we can harness social media

susținută de modurile în care putem folosi social media

like never before to write and mail strangers letters

ca niciodată: pentru a scrie și expedia scrisori unor străini

when they need them most, but most of all,

când au cel mai mult nevoie, dar mai ales

fueled by crates of mail like this one, my trusty mail crate,

cu susținerea unor coșuri de scrisori ca acesta, coșul meu de încredere,

filled with the scriptings of ordinary people,

plin cu scrierile oamenilor obișnuiți,

strangers writing letters to other strangers not because

străini ce scriu unor necunoscuți nu pentru că

they're ever going to meet and laugh over a cup of coffee,

îi vor întâlni într-o zi ca să râdă, la o cafea,

but because they have found one another by way of letter-writing.

ci pentru că s-au găsit unul pe altul prin scrisori.

But, you know, the thing that always gets me

Știți, ceea ce mă îngrijorează

about these letters is that most of them have been written

e că majoritatea celor ce le scriu

by people that have never known themselves loved on a piece of paper.

sunt oameni care nu au cunoscut iubirea pe o bucată de hârtie.

They could not tell you about the ink of their own love letters.

Nu-ți puteau povesti despre cerneala propriilor scrisori de dragoste.

They're the ones from my generation,

Sunt cei din generația mea,

the ones of us that have grown up into a world

cei care am crescut într-o lume în care

where everything is paperless, and where some

hârtia e depășită și unde

of our best conversations have happened upon a screen.

cele mai interesante conversații sunt purtate printr-un ecran.

We have learned to diary our pain onto Facebook,

Facebook e jurnalul durerilor noastre

and we speak swiftly in 140 characters or less.

și ne exprimăm scurt, în numai 140 de caractere.

But what if it's not about efficiency this time?

Dar nu despre eficiență e vorba.

I was on the subway yesterday with this mail crate,

Ieri eram la metrou cu acest coș

which is a conversation starter, let me tell you.

care mă ajută să încep conversațiile.

If you ever need one, just carry one of these. (Laughter)

Dacă ai nevoie de una, cară un coș din ăsta.

And a man just stared at me, and he was like,

(Râsete)

Un om se uita la mine și parcă se întreba:

"Well, why don't you use the Internet?"

„De ce nu folosești internetul?”

And I thought, "Well, sir, I am not a strategist,

Apoi m-am gândit: „Domnule, eu nu sunt strateg,

nor am I specialist. I am merely a storyteller."

și nici expert. Sunt un simplu povestitor.”

And so I could tell you about a woman

Vreau să vă povestesc despre o femeie

whose husband has just come home from Afghanistan,

al cărei soț tocmai s-a întors din Afganistan.

and she is having a hard time unearthing this thing called conversation,

Și îi e greu să comunice din nou cu el,

and so she tucks love letters throughout the house

așa că ascunde scrisori de dragoste prin casă,

as a way to say, "Come back to me.

un mod de a spune: „Întoarce-te la mine.

Find me when you can."

Găsește-mă când poți.”

Or a girl who decides that she is going to leave love letters

Sau despre o fată care a împrăștiat scrisori de dragoste

around her campus in Dubuque, Iowa, only to find

prin campus, în Dubuque, Iowa, ceea ce a avut

her efforts ripple-effected the next day when she walks out

un efect de avalanșă a doua zi când a găsit

onto the quad and finds love letters hanging

scrisori de dragoste atârnate în copaci,

from the trees, tucked in the bushes and the benches.

ascunse în tufișuri și pe bănci.

Or the man who decides that he is going to take his life,

Sau despre omul care a vrut să-și ia viața,

uses Facebook as a way to say goodbye

lăsând pe Facebook un mesaj de adio

to friends and family.

pentru prieteni și familie.

Well, tonight he sleeps safely with a stack of letters

Ei bine, diseară va merge la culcare liniștit,

just like this one tucked beneath his pillow,

cu un teanc de asemenea scrisori ascunse sub pernă,

scripted by strangers who were there for him when.

trimise de străinii care au fost acolo pentru el.

These are the kinds of stories that convinced me

Poveștile de genul ăsta m-au convins că scrisul de scrisori

that letter-writing will never again need to flip back her hair

e o doamnă ce nu mai trebuie să clipească galeș,

and talk about efficiency, because she is an art form now,

vorbind despre eficiență, pentru că e o artă acum,

all the parts of her, the signing, the scripting, the mailing,

cu toate părțile ei, cu semnătura, cu scrisul de mână,

expedierea prin poștă și decorul paginilor.

the doodles in the margins.

The mere fact that somebody would even just sit down,

Simplul fapt că cineva se așază, ia o coală albă

pull out a piece of paper and think about someone

și se gândește la cineva,

the whole way through, with an intention that is so much

tot procesul ăsta, cu o intenție greu de explicat

harder to unearth when the browser is up and the iPhone

când poți la fel de bine să folosești un browser sau un iPhone,

is pinging and we've got six conversations rolling in at once,

când poți avea șase conversații simultan,

that is an art form

e o formă de artă

that does not fall down to the Goliath of "get faster,"

care nu se reduce la superlativul vitezei,

no matter how many social networks we might join.

oricâte rețele sociale ai încerca.

We still clutch close these letters to our chest,

Încă ținem strâns acele scrisori la piept,

to the words that speak louder than loud,

acele cuvinte mute și totuși atât de răsunătoare,

when we turn pages into palettes to say the things

întorcând paginile care spun lucrurile

that we have needed to say,

pe care aveam nevoie să le spunem,

the words that we have needed to write, to sisters

cuvintele pe care aveam nevoie să le scriem surorilor

and brothers and even to strangers, for far too long.

și fraților, poate chiar străinilor, de mult prea mult timp.

Thank you. (Applause)

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

(Applause)