Connected, but alone? | Sherry Turkle

Traducător: Aura Raducan Corector: Diana Ploeşteanu

Just a moment ago,

Acum câteva minute,

my daughter Rebecca texted me for good luck.

fiica mea Rebecca mi-a trimis un mesaj urându-mi succes.

Her text said,

Mesajul ei spunea,

"Mom, you will rock."

"Mamă, o să fii tare."

I love this.

Îmi place asta.

Getting that text

Primirea acelui mesaj

was like getting a hug.

a fost ca şi cum am primit o îmbrăţişare.

And so there you have it.

Și iată.

I embody

Eu reprezint

the central paradox.

un mare paradox.

I'm a woman

Eu sunt o femeie

who loves getting texts

căreia îi place să primească mesaje

who's going to tell you

dar care vă va spune

that too many of them can be a problem.

că poate fi o problemă dacă primiţi prea multe.

Actually that reminder of my daughter

De fapt, acel mesaj al fiicei mele

brings me to the beginning of my story.

mă aduce la începutul poveştii mele.

1996, when I gave my first TEDTalk,

În 1996, când am susţinut prima mea prelegere TED,

Rebecca was five years old

Rebecca avea cinci ani

and she was sitting right there

şi stătea chiar acolo,

in the front row.

în primul rând.

I had just written a book

Tocmai scrisesem o carte

that celebrated our life on the internet

care lăuda viaţa noastră pe internet

and I was about to be on the cover

şi urma să ajung pe coperta

of Wired magazine.

revistei Wired.

In those heady days,

În acele vremuri amețitoare,

we were experimenting

experimentam

with chat rooms and online virtual communities.

cu chat room-urile şi comunităţile virtuale online.

We were exploring different aspects of ourselves.

Exploram diverse aspecte ale fiinţelor noastre.

And then we unplugged.

Şi apoi ne-am deconectat.

I was excited.

Eram entuziasmată.

And, as a psychologist, what excited me most

În calitate de psiholog, ce m-a entuziasmat cel mai mult

was the idea

a fost ideea

that we would use what we learned in the virtual world

că vom folosi ce am învăţat în lumea virtuală

about ourselves, about our identity,

despre noi, despre identitatea noastră,

to live better lives in the real world.

pentru a duce vieţi mai bune în lumea reală.

Now fast-forward to 2012.

Acum avansăm rapid până în 2012.

I'm back here on the TED stage again.

Sunt iarăşi aici pe scena TED.

My daughter's 20. She's a college student.

Fiica mea are 20 de ani. Este la facultate.

She sleeps with her cellphone,

Doarme alături de telefonul ei,

so do I.

la fel fac şi eu.

And I've just written a new book,

Şi tocmai am scris o carte nouă,

but this time it's not one

dar de data aceasta nu este una

that will get me on the cover

care mă va pune pe coperta

of Wired magazine.

revistei Wired.

So what happened?

Aşadar ce s-a întâmplat?

I'm still excited by technology,

Încă sunt entuzismată cu privire la tehnologie,

but I believe,

dar cred,

and I'm here to make the case,

şi sunt aici să susţin acest lucru,

that we're letting it take us places

că o lăsăm să ne ducă în anumite locuri

that we don't want to go.

unde nu vrem să ajungem.

Over the past 15 years,

În ultimii 15 ani,

I've studied technologies of mobile communication

am studiat tehnologiile comunicării mobile

and I've interviewed hundreds and hundreds of people,

şi am intervievat sute şi sute de oameni,

young and old,

tineri şi bătrâni,

about their plugged in lives.

despre vieţile lor conectate.

And what I've found

Şi ce am aflat

is that our little devices,

este că micile noastre aparate,

those little devices in our pockets,

aceste aparate mici din buzunarele noastre,

are so psychologically powerful

sunt atât de puternice din punct de vedere psihologic,

that they don't only change what we do,

că nu numai schimbă ceea ce facem,

they change who we are.

ci ne schimbă şi identitatea.

Some of the things we do now with our devices

Unele din lucrurile pe care le facem acum cu aparatele noastre

are things that, only a few years ago,

sunt lucruri pe care, doar acum câţiva ani,

we would have found odd

le-am fi considerat ciudate

or disturbing,

sau deranjante,

but they've quickly come to seem familiar,

dar au devenit rapid familiare,

just how we do things.

cum facem lucrurile.

So just to take some quick examples:

Să luăm câteva exemple:

People text or do email

Oamenii trimit mesaje sau email-uri

during corporate board meetings.

în timpul ședințelor de consiliu din cadrul companiilor.

They text and shop and go on Facebook

Trimit mesaje, fac cumpărături, sau accesează Facebook

during classes, during presentations,

în timpul cursurilor, prezentărilor,

actually during all meetings.

de fapt, în timpul oricărei întâlniri.

People talk to me about the important new skill

Oamenii îmi vorbesc despre noua şi importanta abilitate

of making eye contact

de a privi în ochi pe cineva

while you're texting.

în timp ce scrii mesajul.

(Laughter)

(Râsete)

People explain to me

Oamenii îmi explică

that it's hard, but that it can be done.

faptul că este dificil, dar că se poate face.

Parents text and do email

Părinţii trimit mesaje şi email-uri

at breakfast and at dinner

la micul dejun şi cină

while their children complain

în timp ce copiii se plâng

about not having their parents' full attention.

că nu au parte de întreaga atenţie a părinţilor lor.

But then these same children

Dar apoi aceiaşi copii

deny each other their full attention.

nu îşi oferă unii altora atenţie.

This is a recent shot

Aceasta este o poză recentă

of my daughter and her friends

a fiicei mele şi a prietenelor ei

being together

în timp ce sunt împreună

while not being together.

deşi nu sunt împreună.

And we even text at funerals.

Şi trimitem mesaje chiar şi la înmormântări.

I study this.

Asta este ceea ce studiez.

We remove ourselves

Ne scoatem din

from our grief or from our revery

tristeţea sau din reveria noastră

and we go into our phones.

şi ne concentrăm pe telefoanele noastre.

Why does this matter?

De ce contează acest lucru?

It matters to me

Contează pentru mine

because I think we're setting ourselves up for trouble --

pentru că eu cred că ne expunem problemelor --

trouble certainly

mai ales în privinţa

in how we relate to each other,

modului în care relaţionăm,

but also trouble

dar şi în privinţa modului

in how we relate to ourselves

în care relaţionăm cu noi înşine

and our capacity for self-reflection.

şi cu capacitatea noastră de auto-reflecție.

We're getting used to a new way

Ne obişnuim cu un alt mod

of being alone together.

de a fi singuri împreună.

People want to be with each other,

Oamenii vor să fie unii cu alţii,

but also elsewhere --

dar și în altă parte --

connected to all the different places they want to be.

conectaţi la toate locurile diferite unde vor să fie.

People want to customize their lives.

Oamenii vor să îşi personalizeze vieţile.

They want to go in and out of all the places they are

Vor să intre şi să iasă din locurile unde se află,

because the thing that matters most to them

pentru că lucrul care contează cel mai mult pentru ei

is control over where they put their attention.

este să dețină controlul asupra zonei în care își îndreaptă atenţia.

So you want to go to that board meeting,

Aşa că vrei să te duci la acea şedinţă,

but you only want to pay attention

dar vrei să fii atent doar la părțile

to the bits that interest you.

care te interesează.

And some people think that's a good thing.

Şi unii oameni cred că acesta esste un lucru bun.

But you can end up

Dar puteţi să ajungeţi

hiding from each other,

să vă ascundeţi unii de alţii,

even as we're all constantly connected to each other.

chiar dacă sunteţi mereu conectaţi unii cu alţii.

A 50-year-old business man

Un om de afaceri de 50 de ani

lamented to me

mi s-a plâns

that he feels he doesn't have colleagues anymore at work.

cum simte că nu mai are colegi la serviciu.

When he goes to work, he doesn't stop by to talk to anybody,

Când se duce la serviciu, nu se opreşte să vorbească cu nimeni,

he doesn't call.

nu sună pe nimeni.

And he says he doesn't want to interrupt his colleagues

Şi spune că nu doreşte să-şi întrerupă colegii

because, he says, "They're too busy on their email."

pentru că "Sunt prea ocupați cu mailurile lor."

But then he stops himself

Dar apoi se opreşte

and he says, "You know, I'm not telling you the truth.

şi spune, "Ştii, nu îţi spun adevărul.

I'm the one who doesn't want to be interrupted.

Eu sunt cel care nu doreşte să fie întrerupt.

I think I should want to,

Cred că ar trebui să îmi doresc,

but actually I'd rather just do things on my Blackberry."

dar mai degrabă aş face chestii pe Blackberry-ul meu."

Across the generations,

De-a lungul generaţiilor,

I see that people can't get enough of each other,

văd că oamenii nu se mai satură unii de alţii,

if and only if

doar dacă

they can have each other at a distance,

pot să fie la distanţă unii de alţii,

in amounts they can control.

în cantităţi pe care le pot controla.

I call it the Goldilocks effect:

Îl numesc efectul Goldilocks:

not too close, not too far,

nu prea departe, nu prea aproape,

just right.

la distanţa potrivită.

But what might feel just right

Dar ceea ce ar putea să fie distanţa potrivită

for that middle-aged executive

pentru un director de vârstă mijlocie

can be a problem for an adolescent

poate fi o problemă pentru un adolescent

who needs to develop face-to-face relationships.

care are nevoie să dezvolte relaţii faţă-în-faţă.

An 18-year-old boy

Un băiat de 18 ani

who uses texting for almost everything

care foloseşte mesajele pentru aproape orice

says to me wistfully,

îmi spune gânditor,

"Someday, someday,

"Într-o zi,

but certainly not now,

dar în mod sigur nu acum,

I'd like to learn how to have a conversation."

mi-ar plăcea să învăţ cum să port o conversaţie."

When I ask people

Când întreb oamenii

"What's wrong with having a conversation?"

"Care e problema cu a avea conversaţii?"

People say, "I'll tell you what's wrong with having a conversation.

Oamenii spun, "Îţi zic eu care este problema cu conversaţiile.

It takes place in real time

Au loc în timp real

and you can't control what you're going to say."

şi nu poţi să controlezi ceea ce ai de gând să spui."

So that's the bottom line.

Aceasta este ideea de bază.

Texting, email, posting,

Trimiterea de mesaje, email-uri, postarea,

all of these things

toate aceste lucruri

let us present the self as we want to be.

ne permit să prezentăm un eu pe care îl dorim noi.

We get to edit,

Avem posibilitatea să edităm,

and that means we get to delete,

ceea ce înseamnă că putem şterge,

and that means we get to retouch,

că putem retuşa

the face, the voice,

faţa, vocea,

the flesh, the body --

carnea, corpul --

not too little, not too much,

nu prea puţin, nici prea mult,

just right.

exact cât trebuie.

Human relationships

Relaţiile umane

are rich and they're messy

sunt bogate şi dezordonate

and they're demanding.

şi au cerinţe mari.

And we clean them up with technology.

Şi le aranjăm cu tehnologia.

And when we do,

Şi când facem acest lucru,

one of the things that can happen

unul dintre lucrurile care se pot întâmpla

is that we sacrifice conversation

este că se sacrifică conversaţia

for mere connection.

pentru simpla conectare.

We short-change ourselves.

Ne schimbăm pe termen scurt.

And over time,

Şi în timp,

we seem to forget this,

părem să uităm acest lucru,

or we seem to stop caring.

sau începe să nu ne mai pese.

I was caught off guard

Am fost luată pe neaşteptate

when Stephen Colbert

când Stephen Colbert

asked me a profound question,

mi-a pus o întrebare profundă,

a profound question.

o întrebare profundă.

He said, "Don't all those little tweets,

A zis, "Oare toate aceste tweet-uri,

don't all those little sips

toate aceste reprize mici

of online communication,

de comunicare online

add up to one big gulp

nu se alătură într-o înghiţitură mare

of real conversation?"

de conversaţie adevărată?"

My answer was no,

Răspunsul meu a fost nu,

they don't add up.

nu se alătură.

Connecting in sips may work

Conectarea în reprize mici ar putea să funcţioneze

for gathering discrete bits of information,

pentru adunarea unor anumite informaţii,

they may work for saying, "I'm thinking about you,"

ar putea funcţiona pentru a spune, "Mă gândesc la tine,"

or even for saying, "I love you," --

sau chiar pentru a spune, "Te iubesc," --

I mean, look at how I felt

adică, uitaţi-vă cum m-am simţit

when I got that text from my daughter --

când am primit mesajul de la fiica mea --

but they don't really work

dar nu funcţionează cu adevărat

for learning about each other,

pentru a afla lucruri unii despre ceilalţi,

for really coming to know and understand each other.

pentru a ajunge să ne cunoaştem şi să ne înţelegem cu adevărat unii pe ceilalţi.

And we use conversations with each other

Şi conversăm unii cu ceilalţi

to learn how to have conversations

pentru a învăţa să avem conversaţii

with ourselves.

cu noi înşine.

So a flight from conversation

Aşadar fuga de conversaţii

can really matter

poate conta cu adevărat

because it can compromise

pentru că poate compromite

our capacity for self-reflection.

capacitatea noastră de auto-reflecție.

For kids growing up,

Pentru copii care cresc,

that skill is the bedrock of development.

această abilitate este baza dezvoltării.

Over and over I hear,

Iar şi iar aud,

"I would rather text than talk."

"Prefer să trimit mesaj decât să vorbesc."

And what I'm seeing

Şi ce observ

is that people get so used to being short-changed

este că oamenii sunt atât de obişnuiţi

out of real conversation,

să aibă din ce în ce mai puţine conversaţii adevărate,

so used to getting by with less,

atât de obişnuiţi să se mulţumească cu mai puţin,

that they've become almost willing

încât au devenit aproape dispuşi

to dispense with people altogether.

să se lipsească de tot de oameni.

So for example,

De exemplu,

many people share with me this wish,

mulţi oameni împărtăşesc cu mine această dorinţă,

that some day a more advanced version of Siri,

că într-o zi o variantă mai avansată a lui Siri,

the digital assistant on Apple's iPhone,

asistentul digital de pe iPhone,

will be more like a best friend,

va deveni ceva ca un prieten bun,

someone who will listen

cineva care va asculta

when others won't.

când alţii nu o vor face.

I believe this wish

Cred că această dorinţă

reflects a painful truth

reflectă un adevăr dureros

that I've learned in the past 15 years.

pe care l-am învăţat în ultimii 15 ani.

That feeling that no one is listening to me

Sentimentul că nimeni nu mă ascultă

is very important

este foarte important

in our relationships with technology.

în relaţia noastră cu tehnologia.

That's why it's so appealing

De aceea este atât de atractiv

to have a Facebook page

să ai o pagină de Facebook

or a Twitter feed --

sau un feed Twitter --

so many automatic listeners.

atât de mulţi ascultători automaţi.

And the feeling that no one is listening to me

Şi sentimentul că nimeni nu ne ascultă

make us want to spend time

ne face să ne petrecem timpul

with machines that seem to care about us.

cu maşini care lasă impresia că le pasă de noi.

We're developing robots,

Sunt creați roboţi,

they call them sociable robots,

se numesc roboţi sociali,

that are specifically designed to be companions --

care sunt creaţi în special să ţină companie --

to the elderly,

celor bătrâni,

to our children,

copiilor noştri,

to us.

nouă.

Have we so lost confidence

Chiar am pierdut încrederea

that we will be there for each other?

că vom fi aici unii pentru alţii?

During my research

În timpul cercetării mele

I worked in nursing homes,

am lucrat în azile,

and I brought in these sociable robots

şi am adus aceşti roboţi sociabili

that were designed to give the elderly

care au fost creaţi să ofere celor în vârstă

the feeling that they were understood.

sentimentul că sunt înţeleşi.

And one day I came in

Într-o zi am venit la azil

and a woman who had lost a child

şi o femeie care îşi pierduse copilul

was talking to a robot

vorbea cu un robot

in the shape of a baby seal.

care avea forma unui pui de focă.

It seemed to be looking in her eyes.

Robotul părea că se uită în ochii ei.

It seemed to be following the conversation.

Părea că urmăreşte conversaţia.

It comforted her.

A făcut-o să se simtă mai bine.

And many people found this amazing.

Şi mulţi oameni au găsit acest lucru uimitor.

But that woman was trying to make sense of her life

Dar acea femeie încerca să vadă un rost în viaţa ei

with a machine that had no experience

cu o maşină care nu avea experienţa

of the arc of a human life.

sau perspectiva vieţii umane.

That robot put on a great show.

Acel robot s-a prefăcut de minune.

And we're vulnerable.

Şi noi suntem vulnerabili.

People experience pretend empathy

Oamenii percep empatia prefăcută

as though it were the real thing.

ca şi cum ar fi ceva adevărat.

So during that moment

Aşadar în acel moment

when that woman

în care femeia aceea

was experiencing that pretend empathy,

experimenta acea empatie prefăcută,

I was thinking, "That robot can't empathize.

mă gândeam, "Acel robot nu poate să fie empatic.

It doesn't face death.

El nu poate să se confrunte cu moartea.

It doesn't know life."

Nu cunoaşte viaţa."

And as that woman took comfort

Şi pe măsură ce acea femeie găsea consolare alături

in her robot companion,

de însoțitorul ei robot,

I didn't find it amazing;

mie nu mi se părea incredibil;

I found it one of the most wrenching, complicated moments

mi se părea unul dintre cele mai dificile şi complicate momente

in my 15 years of work.

în munca mea de 15 ani.

But when I stepped back,

Dar când am făcut un pas înapoi

I felt myself

m-am simţit

at the cold, hard center

în mijlocul înghețat

of a perfect storm.

al unei furtuni perfecte.

We expect more from technology

Avem aşteptări mari de la tehnologie

and less from each other.

şi aşteptări mici unii de la alţii.

And I ask myself,

Şi mă întreb pe mine însămi,

"Why have things come to this?"

"Cum au ajuns lucrurile în acest punct?"

And I believe it's because

Şi cred că am ajuns aici pentru că

technology appeals to us most

tehnologia ne atrage cel mai mult

where we are most vulnerable.

atunci când suntem mai vulnerabili.

And we are vulnerable.

Şi suntem vulnerabili.

We're lonely,

Suntem singuri,

but we're afraid of intimacy.

dar ne este frică de intimitate.

And so from social networks to sociable robots,

Aşadar de la reţele sociale până la roboţi sociabili,

we're designing technologies

dezvoltăm tehnologii

that will give us the illusion of companionship

care ne dau iluzia companiei

without the demands of friendship.

fără cerinţele unei prietenii.

We turn to technology to help us feel connected

Recurgem la tehnologie pentru a ne ajuta să fim conectaţi

in ways we can comfortably control.

în moduri pe care putem să le controlăm cu uşurinţă.

But we're not so comfortable.

Dar nu ne simţim atât de comod.

We are not so much in control.

Nu suntem atât de mult în control.

These days, those phones in our pockets

În prezent, acele telefoane din buzunarele noastre

are changing our minds and hearts

ne schimbă minţile şi inimile

because they offer us

pentru că ne oferă

three gratifying fantasies.

aceste fantezii satisfăcătoare.

One, that we can put our attention

În primul rând, putem să ne orientăm atenţia

wherever we want it to be;

oriunde dorim noi;

two, that we will always be heard;

în al doilea rând, întotdeauna vom fi auziţi;

and three, that we will never have to be alone.

şi în al treilea rând, faptul că nu vom fi niciodată singuri.

And that third idea,

Şi a treia idee,

that we will never have to be alone,

că nu vom fi niciodată singuri,

is central to changing our psyches.

este fundamentală în schimbarea psihicului nostru.

Because the moment that people are alone,

Pentru că în momentul în care oamenii sunt singuri,

even for a few seconds,

chiar şi pentru câteva secunde,

they become anxious, they panic, they fidget,

ei devin neliniştiţi, se panichează, nu-și găsesc locul,

they reach for a device.

întind mâna după un dispozitiv.

Just think of people at a checkout line

Gândiţi-vă la oamenii stând la coadă

or at a red light.

sau la semafor.

Being alone feels like a problem that needs to be solved.

Singurătatea este percepută precum o problemă care trebuie să fie rezolvată.

And so people try to solve it by connecting.

Aşa că oamenii încearcă să o rezolve formând legături.

But here, connection

Dar aici, legătura

is more like a symptom than a cure.

este mai mult precum un simptom decât un tratament.

It expresses, but it doesn't solve,

Exprimă, dar nu rezolvă

an underlying problem.

o problemă fundamentală.

But more than a symptom,

Dar mai mult decât un simptom,

constant connection is changing

legătura constantă schimbă

the way people think of themselves.

modul în care oamenii gândesc despre ei înşişi.

It's shaping a new way of being.

Formează un nou mod de a fi.

The best way to describe it is,

Cel mai bun mod de a o descrie este:

I share therefore I am.

împărtăşesc, deci exist.

We use technology to define ourselves

Folosim tehnologia pentru a ne defini pe noi înşine

by sharing our thoughts and feelings

prin împărtăşirea gândurilor şi sentimentelor noastre

even as we're having them.

în timp ce le trăim.

So before it was:

Înainte era:

I have a feeling,

am un sentiment,

I want to make a call.

vreau să dau un telefon.

Now it's: I want to have a feeling,

Acum este: vreau să am un sentiment,

I need to send a text.

am nevoie să trimit un mesaj.

The problem with this new regime

Problema cu acest nou regim

of "I share therefore I am"

al lui "Împărtăşesc, deci exist"

is that, if we don't have connection,

este că, dacă nu avem o legătură,

we don't feel like ourselves.

nu ne simţim noi înşine.

We almost don't feel ourselves.

Aproape că nu ne simţim pe noi înşine.

So what do we do? We connect more and more.

Aşadar ce putem face? Interacţionăm din ce în ce mai mult.

But in the process,

Dar în acest timp,

we set ourselves up to be isolated.

ne izolăm din ce în ce mai mult.

How do you get from connection to isolation?

Cum ajungem de la conectare la izolare?

You end up isolated

Ajungi să fii izolat

if you don't cultivate the capacity for solitude,

dacă nu-ți cultivi capacitatea de a fi singur,

the ability to be separate,

abilitatea de a fi separat,

to gather yourself.

de a te reculege.

Solitude is where you find yourself

În singurătate te poți regăsi

so that you can reach out to other people

ca apoi să poți ajunge la ceilalți

and form real attachments.

şi să formezi ataşamente reale.

When we don't have the capacity for solitude,

Când nu avem capacitatea pentru solitudine,

we turn to other people in order to feel less anxious

ne adresăm altor oameni pentru a ne simţi mai puţini agitaţi

or in order to feel alive.

sau pentru a ne simţi mai plini de viaţă.

When this happens,

Atunci când se întâmplă acest lucru,

we're not able to appreciate who they are.

nu suntem în stare să apreciem cine sunt.

It's as though we're using them

Este ca şi cum îi folosim

as spare parts

precum piese de rezervă

to support our fragile sense of self.

pentru a ne sprijini conştiinţa fragilă a sinelui.

We slip into thinking that always being connected

Ajungem să ne gândim că, dacă suntem conectaţi permanent,

is going to make us feel less alone.

ne vom simţi mai puţin singuri.

But we're at risk,

Dar suntem în pericol,

because actually it's the opposite that's true.

pentru că de fapt exact opusul este adevărat.

If we're not able to be alone,

Dacă nu suntem în stare să fim singuri,

we're going to be more lonely.

vom fi din ce în ce mai singuratici.

And if we don't teach our children to be alone,

Şi dacă nu ne învăţăm copiii să fie singuri,

they're only going to know

vor cunoaşte

how to be lonely.

doar singurătatea.

When I spoke at TED in 1996,

Când am vorbit la TED în 1996,

reporting on my studies

povestind despre studiile mele

of the early virtual communities,

despre comunităţile virtuale timpurii,

I said, "Those who make the most

am spus, "Aceia care îşi petrec viaţa

of their lives on the screen

pe ecrane

come to it in a spirit of self-reflection."

ajung în acel punct printr-un spirit de auto-reflecție."

And that's what I'm calling for here, now:

Şi la acest lucru fac apel acum:

reflection and, more than that, a conversation

meditație şi, mai mult de atât, o conversaţie

about where our current use of technology

asupra modului în care folosim tehnologia în prezent

may be taking us,

şi unde ne duce acest lucru,

what it might be costing us.

ce ar putea să ne coste.

We're smitten with technology.

Suntem subjugați de tehnologie.

And we're afraid, like young lovers,

Şi ne este teamă, precum tinerilor îndrăgostiţi,

that too much talking might spoil the romance.

că prea multă conversaţie ar putea să distrugă romantismul.

But it's time to talk.

Dar este momentul să vorbim.

We grew up with digital technology

Am crescut cu tehnologia digitală

and so we see it as all grown up.

şi o vedem matură.

But it's not, it's early days.

Dar nu-i așa, este abia la începuturi.

There's plenty of time

Avem mult timp la dispoziţie

for us to reconsider how we use it,

să ne gândim cum vrem să o folosim,

how we build it.

cum vrem să o construim.

I'm not suggesting

Nu sugerez

that we turn away from our devices,

să renunţăm la dispozitivele noastre,

just that we develop a more self-aware relationship

ci doar să dezvoltăm o relaţie mai conştientă de sine

with them, with each other

cu ceilalţi, unii cu alţii

and with ourselves.

şi cu noi înşine.

I see some first steps.

Văd primele măsuri.

Start thinking of solitude

Începeţi să vă gândiţi la singurătate

as a good thing.

ca la un lucru bun.

Make room for it.

Faceţi loc pentru ea.

Find ways to demonstrate this

Găsiţi moduri să demonstraţi acest lucru

as a value to your children.

precum o valoare pentru copiii voştri.

Create sacred spaces at home --

Creaţi spaţii sacre acasă --

the kitchen, the dining room --

bucătăria, sufrageria --

and reclaim them for conversation.

şi dedicaţi-le conversaţiilor.

Do the same thing at work.

Faceţi acelaşi lucru la locul de muncă.

At work, we're so busy communicating

La serviciu, suntem atât de preocupaţi de comunicare

that we often don't have time to think,

că de multe ori nu mai avem timp să gândim

we don't have time to talk,

nu avem timp să vorbim

about the things that really matter.

despre lucrurile care contează cu adevărat.

Change that.

Schimbaţi asta.

Most important, we all really need to listen to each other,

Cel mai important, avem nevoie cu adevărat să ne ascultăm între noi

including to the boring bits.

inclusiv părţile plictisitoare.

Because it's when we stumble

Pentru că atunci când ne poticnim,

or hesitate or lose our words

când ezităm sau ne pierdem cuvintele

that we reveal ourselves to each other.

ne dezvăluim unii faţă de alţii.

Technology is making a bid

Tehnologia şi-a propus

to redefine human connection --

să redefinească modul în care relaţionează oamenii --

how we care for each other,

cum ne purtăm de grijă unii altora,

how we care for ourselves --

cum avem grijă de noi înşine --

but it's also giving us the opportunity

dar ne oferă și ocazia

to affirm our values

de a ne afirma valorile

and our direction.

şi traiectoria noastră.

I'm optimistic.

Sunt optimistă.

We have everything we need to start.

Avem toate componentele pentru un început bun.

We have each other.

Ne avem unii pe alţii.

And we have the greatest chance of success

Şi avem cea mai mare şansă de succes

if we recognize our vulnerability.

dacă ne recunoaştem vulnerabilitatea.

That we listen

Trebuie să ascultăm

when technology says

când tehnologia ne spune

it will take something complicated

că va lua ceva complicat

and promises something simpler.

şi promite să îl facă mai simplu.

So in my work,

În munca mea,

I hear that life is hard,

aud că viaţa este grea,

relationships are filled with risk.

relaţiile sunt pline de riscuri.

And then there's technology --

Şi apoi este tehnologia --

simpler, hopeful,

mai simplă, mai plină de speranţă

optimistic, ever-young.

optimistă, mereu tânără.

It's like calling in the cavalry.

Este ca şi cum chemi cavaleria.

An ad campaign promises

O campanie publicitară promite

that online and with avatars,

că online cu avataruri,

you can "Finally, love your friends

vei putea să "Îţi iubeşti prietenii

love your body, love your life,

corpul tău, viaţa ta,

online and with avatars."

online cu avataruri."

We're drawn to virtual romance,

Suntem atraşi de romantismul virtual,

to computer games that seem like worlds,

de jocuri pe calculator care par să fie lumi,

to the idea that robots, robots,

de ideea că roboţii, roboţii,

will someday be our true companions.

vor deveni într-o zi o companie adevărată.

We spend an evening on the social network

Petrecem o seară în reţelele sociale

instead of going to the pub with friends.

în loc să ne ducem într-un bar cu prietenii.

But our fantasies of substitution

Dar fanteziile noastre de substituire

have cost us.

ne-au costat.

Now we all need to focus

Acum trebuie să ne concentrăm

on the many, many ways

pe feluritele moduri

technology can lead us back

în care tehnologia poate să ne ducă înapoi

to our real lives, our own bodies,

către vieţile noastre adevărate, propriile noastre corpuri,

our own communities,

propriile comunități,

our own politics,

politica noastră,

our own planet.

planeta noastră.

They need us.

Au nevoie de noi.

Let's talk about

Haideţi să vorbim

how we can use digital technology,

despre cum putem folosi tehnologia digitală,

the technology of our dreams,

tehnologia viselor noastre,

to make this life

pentru a face această viaţă

the life we can love.

viaţa pe care o putem iubi.

Thank you.

Vă mulţumesc.

(Applause)

(Aplauze)