Janine di Giovanni: What I saw in the war

Translator: Joseph Geni Reviewer: Morton Bast

Traducător: Madalina Dinita Corector: Ariana Bleau Lugo

This is how war starts.

Iată cum începe un război.

One day you're living your ordinary life,

Viața decurge normal,

you're planning to go to a party,

ai de gând să te duci la o petrecere,

you're taking your children to school,

îți duci copiii la școală,

you're making a dentist appointment.

îți faci programare la dentist.

The next thing, the telephones go out,

Apoi telefonul nu mai are ton,

the TVs go out, there's armed men on the street,

televiziunile nu mai transmit, pe străzi apar oameni înarmați,

there's roadblocks.

se creează baricade pe drumuri.

Your life as you know it goes into suspended animation.

Ritmul normal al vieții dispare.

It stops.

Se oprește.

I'm going to steal a story from a friend of mine,

Vă voi spune povestea

a Bosnian friend, about what happened to her,

unei prietene bosnience deoarece

because I think it will illustrate for you exactly what it feels like.

cred că ilustrează perfect sentimentul.

She was walking to work one day in April, 1992,

Într-o zi de aprilie 1992, se ducea la muncă,

in a miniskirt and high heels. She worked in a bank.

îmbrăcată în fustă scurtă și pantofi cu toc. Lucra la o bancă.

She was a young mother. She was someone who liked to party.

Era o tânără mamă. Îi plăcea să meargă la petreceri.

Great person.

Era o persoană minunată.

And suddenly she sees a tank

Dintr-odată vede un tanc

ambling down the main road of Sarajevo

pe strada principală din Sarajevo,

knocking everything out of its path.

distrugând tot în calea lui.

She thinks she's dreaming, but she's not.

Credea că visează, dar era adevărat.

And she runs as any of us would have done

Fuge, așa cum am fi făcut cu toții,

and takes cover, and she hides behind a trash bin,

și se adăpostește în spatele unei pubele,

in her high heels and her miniskirt.

îmbrăcată în fustă scurtă și încălțată cu pantofi cu toc.

And as she's hiding there, she's feeling ridiculous,

Pe când se ascundea, se simțea ridicol,

but she's seeing this tank go by with soldiers

dar vedea cum soldații trec cu tancul,

and people all over the place and chaos

vedea oamenii, haosul și

and she thinks, "I feel like Alice in Wonderland

se simțea ca Alice în Țara Minunilor,

going down the rabbit hole,

„alunecând în gaura de iepure,

down, down, down into chaos,

tot mai adânc în haos,

and my life will never be the same again."

iar viața mea nu va mai fi niciodată la fel.”

A few weeks later, my friend was in a crowd of people

Câteva săptămâni mai târziu, prietena mea se afla într-o mulțime de oameni,

pushing with her infant son in her arms

încercând să treacă cu fiul său în brațe

to give him to a stranger on a bus,

pentru a-l da unui străin aflat într-un autobuz,

which was one of the last buses leaving Sarajevo

unul din ultimele autobuze care plecau din Sarajevo

to take children out so they could be safe.

pentru a duce copiii într-un loc sigur.

And she remembers struggling with her mother to the front,

Alături de mama ei, încerca să-și facă loc

crowds and crowds of people, "Take my child! Take my child!"

prin marea de oameni: „Ia-mi copilul! Ia-mi copilul”.

and passing her son to someone through a window.

I l-a dat cuiva pe fereastra autobuzului.

And she didn't see him for years.

Nu l-a văzut mulți ani după aceea.

The siege went on for three and a half years,

Asediul a durat 3 ani și jumătate,

and it was a siege without water,

nu exista apă,

without power, without electricity, without heat, without food,

curent, căldură, hrană -

in the middle of Europe, in the middle of the 20th century.

în mijlocul Europei și al secolului XX.

I had the honor of being one of those reporters

Am avut onoarea de a fi unul dintre reporterii

that lived through that siege,

care au trăit acel asediu.

and I say I have the honor and the privilege of being there

A fost un privilegiu să mă aflu acolo,

because it's taught me everything,

acolo am învățat tot,

not just about being a reporter, but about being a human being.

nu doar legat de meserie, ci și despre umanitate.

I learned about compassion.

Am învățat ce e compasiunea.

I learned about ordinary people who could be heroes.

Am învățat că oamenii obișnuiți pot deveni eroi,

I learned about sharing. I learned about camaraderie.

am învățat să împart. Am învățat despre spiritul de camaraderie.

Most of all, I learned about love.

Dar mai ales, am învățat ce e iubirea.

Even in the midst of terrible destruction and death and chaos,

Chiar în mijlocul distrugerii, morții și haosului

I learned how ordinary people could help their neighbors,

am văzut cum oamenii obișnuiți își ajutau vecinii,

share food, raise their children,

împărțeau mâncarea, își creșteau copiii,

drag someone who's being sniped at from the middle of the road

îi târau din mijlocul drumului pe cei împușcați de lunetiști,

even though you yourself were endangering your life,

chiar dacă își puneau viața în pericol,

helping people get into taxis who were injured

ajutau răniții să urce în taxi

to try to take them to hospitals.

pentru a ajunge la spital.

I learned so much about myself.

Am aflat foarte multe despre mine.

Martha Gellhorn, who's one of my heroes, once said,

Martha Gellhorn, unul dintre eroii mei, a spus odată:

"You can only love one war. The rest is responsibility."

„Nu poți iubi decât un singur război. Restul ține de responsabilitate”.

I went on to cover many, many, many wars after that,

După aceea, am fost trimisă ca reporter în multe războaie,

so many that I lost count,

le-am pierdut șirul,

but there was nothing like Sarajevo.

dar nimic nu se compară cu Sarajevo.

Last April, I went back to a very strange --

Anul trecut în aprilie, m-am dus la o reuniune bizară -

what I called a deranged high school reunion.

eu o numesc o reuniune nebună a foștilor colegi.

What it was, was the 20th anniversary of the siege,

Se împlineau 20 de ani de la asediu,

the beginning of the siege of Sarajevo,

de la începutul asediului din Sarajevo.

and I don't like the word "anniversary," because it sounds like a party,

Nu îmi place cuvântul „aniversare”, sună a petrecere,

and this was not a party.

iar aceea nu era o petrecere.

It was a very somber gathering of the reporters

Era o reuniune sombră a reporterilor

that worked there during the war, humanitarian aid workers,

a lucrătorilor umanitari aflați acolo în timpul războiului,

and of course the brave and courageous people of Sarajevo themselves.

și, desigur, a oamenilor curajoși din Sarajevo.

And the thing that struck me the most,

Ce m-a mișcat cel mai mult,

that broke my heart,

ce mi-a atins inima

was walking down the main street of Sarajevo,

pe când mergeam pe strada principală din Sarajevo,

where my friend Aida saw the tank coming 20 years ago,

acolo unde prietena mea, Aida, vedea tancurile trecând acum 20 de ani,

and in that road were more than 12,000 red chairs,

au fost cele peste 12.000 de scaune roșii,

empty,

goale.

and every single one of them symbolized

Fiecare scaun simboliza

a person who had died during the siege,

o persoană care a murit în timpul asediului

just in Sarajevo, not in all of Bosnia,

și asta doar în Sarajevo, nu în toată Bosnia.

and it stretched from one end of the city

Scaunele se întindeau pe o suprafață mare

to a large part of it,

din oraș,

and the saddest for me were the tiny little chairs

dar lucrul care te intrista cel mai mult

for the children.

erau scăunele pentru copii.

I now cover Syria,

Acum sunt reporter în Siria.

and I started reporting it because I believed that

Am început să fac reportaje acolo deoarece cred

it needs to be done.

că e un lucru necesar.

I believe a story there has to be told.

Cred că poveștile de acolo merită spuse.

I see, again, a template of the war in Bosnia.

Văd iar șablonul războiului din Bosnia.

And when I first arrived in Damascus,

Când am ajuns în Damasc,

I saw this strange moment where people

am văzut că oamenii

didn't seem to believe that war was going to descend,

nu credeau că războiul se apropie,

and it was exactly the same in Bosnia

era la fel ca în Bosnia,

and nearly every other country I've seen where war comes.

ca în aproape toate țările unde plana războiul.

People don't want to believe it's coming,

Oamenii nu vor să creadă că vine războiul

so they don't leave, they don't leave before they can.

și nu pleacă atunci când încă mai pot.

They don't get their money out.

Nu își retrag banii.

They stay because you want to stay in your home.

Rămân pentru că nu vor să își părăsească locuința.

And then war and chaos descend.

Și apoi se declanșează războiul și haosul.

Rwanda is a place that haunts me a lot.

Amintirile din Rwanda încă sunt puternice.

In 1994, I briefly left Sarajevo to go report the genocide in Rwanda.

În 1994, am părăsit Sarajevo pentru a transmite despre genocidul din Rwanda.

Between April and August, 1994,

Între aprilie și august 1994,

one million people were slaughtered.

un milion de oameni au fost măcelăriți.

Now if those 12,000 chairs freaked me out

Dacă acele 12.000 de scaune m-au înspăimântat,

with the sheer number,

e un număr mare,

I want you just for a second to think of a million people.

gândiți-vă la acei un milion de oameni.

And to give you some example, I remember

Ca să înțelegeți mai bine, odată

standing and looking down a road as far as I could see,

stăteam și mă uitam pe drum, cât vedeam cu ochii

at least a mile, and there were bodies piled twice my height

pe o distanță de cel puțin 1,5 km, erau grămezi de cadavre

of the dead.

de două ori cât mine.

And that was just a small percentage of the dead.

Și nu era decât un mic procent al celor morți.

And there were mothers holding their children

Și erau mame care își țineau copiii

who had been caught in their last death throes.

chinuiți de ultimele clipe ale morții.

So we learn a lot from war,

Învățăm multe din război și

and I mention Rwanda

vorbesc despre Rwanda

because it is one place, like South Africa,

pentru că e un loc unde, la fel ca în Africa de Sud,

where nearly 20 years on, there is healing.

după 20 de ani, cicatricile se vindecă.

Fifty-six percent of the parliamentarians are women,

56% dintre parlamentari sunt femei,

which is fantastic,

ceea ce e fantastic,

and there's also within the national constitution now,

și scrie în Constituție că nu ai voie

you're actually not allowed to say Hutu or Tutsi.

să pronunți cuvintele „hutu” sau „tutsi”.

You're not allowed to identify anyone by ethnicity,

Nu ai voie să identifici pe nimeni după etnie,

which is, of course, what started the slaughter in the first place.

elementul care a declanșat acel măcel.

And an aid worker friend of mine told me the most beautiful story,

Un prieten de-al meu mi-a spus cea mai frumoasă poveste pe care am auzit-o vreodată

or I find it beautiful.

sau așa mi se pare mie.

There was a group of children, mixed Hutus and Tutsis,

Erau un grup de copii, hutu și tutsi amestecați

and a group of women who were adopting them,

și un grup de femei care îi adoptau -

and they lined up and one was just given to the next.

copiii se aliniau și erau adoptați pe rând.

There was no kind of compensation for, you're a Tutsi,

Asta nu era nicio compensație, ești tutsi,

you're a Hutu, you might have killed my mother,

ești hutu, e posibil ca tu să-mi fi ucis mama

you might have killed my father.

sau tatăl.

They were just brought together in this kind of reconciliation,

Dar se aflau acolo cu toții, în semn de reconciliere

and I find this remarkable.

și asta mi se pare fantastic.

So when people ask me how I continue to cover war,

Oamenii mă întreabă de ce continuu să fac reportaje

and why I continue to do it,

din mijlocul războaielor -

this is why.

iată de ce.

When I go back to Syria, next week in fact,

Săptămâna viitoare mă întorc în Siria,

what I see is incredibly heroic people,

iar acolo văd oameni foarte curajoși,

some of them fighting for democracy,

unii luptă pentru democrație,

for things we take for granted every single day.

lucruri care ni se par normale.

And that's pretty much why I do it.

De aceea sunt reporter de război.

In 2004, I had a little baby boy,

În 2004 am născut un băiețel,

and I call him my miracle child,

îl numesc copilul meu miracol,

because after seeing so much death

fiindcă după ce am văzut atâta moarte,

and destruction and chaos and darkness in my life,

distrugere, haos și suferință,

this ray of hope was born.

s-a născut această rază de speranță.

And I called him Luca, which means "The bringer of light,"

L-am botezat Luca, cel care aduce lumina,

because he does bring light to my life.

pentru că el chiar îmi luminează viața.

But I'm talking about him because when he was four months old,

Vă vorbesc de el fiindcă pe când avea 4 luni,

my foreign editor forced me to go back to Baghdad

redactorul știrilor externe m-a obligat să mă duc în Bagdad,

where I had been reporting all throughout the Saddam regime

unde am lucrat ca reporter pe timpul lui Sadam

and during the fall of Baghdad and afterwards,

și după căderea Bagdadului.

and I remember getting on the plane in tears,

Am urcat în avion cu lacrimi în ochi

crying to be separated from my son,

fiindcă fusesem separată de fiul meu.

and while I was there,

Pe când mă aflam acolo,

a quite famous Iraqi politician who was a friend of mine

un politician irakian, prieten de-al meu,

said to me, "What are you doing here?

m-a întrebat de ce sunt acolo,

Why aren't you home with Luca?"

de ce nu eram acasă cu Luca?

And I said, "Well, I have to see." It was 2004

I-am spus că trebuie să văd evenimentele. Era în 2004,

which was the beginning of the incredibly bloody time in Iraq,

începutul acelei perioade incredibil de sângeroase din Irak.

"I have to see, I have to see what is happening here.

„Trebuie să fiu martoră la aceste evenimente.

I have to report it."

Trebuie să transmit știrea.”

And he said, "Go home,

El mi-a spus: „Du-te acasă,

because if you miss his first tooth,

dacă pierzi momentul când îi dă primul dinte,

if you miss his first step, you'll never forgive yourself.

când face primul pas, nu te vei ierta niciodată.

But there will always be another war."

Întotdeauna va exista alt război”.

And there, sadly, will always be wars.

Din păcate, războaiele nu vor dispărea.

And I am deluding myself if I think, as a journalist,

Mă amăgesc când mă gândesc ca jurnalist,

as a reporter, as a writer,

ca reporter, ca scriitor,

what I do can stop them. I can't.

la ce pot face să le opresc. Dar sunt incapabilă.

I'm not Kofi Annan. He can't stop a war.

Nu sunt Kofi Annan. Nici el nu poate opri războaiele.

He tried to negotiate Syria and couldn't do it.

A încercat să negociere pentru Siria, dar nu a putut.

I'm not a U.N. conflict resolution person.

Nu sunt negociator ONU.

I'm not even a humanitarian aid doctor,

Nu sunt nici măcar medic care oferă ajutor umanitar,

and I can't tell you the times of how helpless I've felt

nu vă pot spune cât de neputincioasă m-am simțit

to have people dying in front of me, and I couldn't save them.

să văd oameni murind în fața mea fără să-i pot salva.

All I am is a witness.

Nu sunt decât un martor.

My role is to bring a voice to people who are voiceless.

Rolul meu e să dau voce celor care nu pot vorbi.

A colleague of mine described it as to shine a light

Un coleg a spus că asta e ca și cum ai lumina

in the darkest corners of the world.

cele mai întunecate colțuri ale lumii.

And that's what I try to do.

Și tocmai asta fac.

I'm not always successful,

Nu reușesc mereu,

and sometimes it's incredibly frustrating,

iar uneori e incredibil de frustrant fiindcă

because you feel like you're writing into a void,

simți că scrii într-un vid

or you feel like no one cares.

sau că nimănui nu-i pasă.

Who cares about Syria? Who cares about Bosnia?

Cui îi pasă de Siria? De Bosnia?

Who cares about the Congo,

Cui îi pasă de Congo,

the Ivory Coast, Liberia, Sierra Leone,

Coasta de Fildeș, Liberia, Sierra Leone,

all of these strings of places that

de toate locurile asta

I will remember for the rest of my life?

pe care eu le voi ține minte toată viața?

But my métier is to bear witness

Dar meseria mea e să fiu martor,

and that is the crux, the heart of the matter,

asta e esența muncii

for us reporters who do this.

pe care noi, reporterii, o facem.

And all I can really do is hope,

Tot ce pot să fac e să sper

not to policymakers or politicians,

fără să îmi pun speranța în politicieni -

because as much as I'd like to have faith

oricât mi-ar plăcea să cred

that they read my words and do something,

că citesc ce scriu și că fac ceva,

I don't delude myself.

nu vreau să mă amăgesc singură.

But what I do hope is that if you remember anything I said

Dar sper că dacă rețineți ceva din ce am spus,

or any of my stories tomorrow morning over breakfast,

oricare din povești mâine dimineață la micul-dejun,

if you can remember the story of Sarajevo,

dacă rețineți povestea din Sarajevo

or the story of Rwanda,

sau din Rwanda,

then I've done my job.

atunci mi-am făcut meseria.

Thank you very much.

Vă mulțumesc!

(Applause)

(Aplauze)