What really matters at the end of life | BJ Miller | TED

Traducător: Mirel-Gabriel Alexa Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

Well, we all need a reason to wake up.

Cu toții avem nevoie de un motiv pentru a ne trezi.

For me, it just took 11,000 volts.

Eu am avut nevoie doar de 11.000 de volți.

I know you're too polite to ask,

Știu că nu îndrăzniți să întrebați,

so I will tell you.

așa că vă voi spune eu.

One night, sophomore year of college,

Într-o noapte, în al doilea an de facultate,

just back from Thanksgiving holiday,

reîntorcându-mă din vacanța de Ziua Recunoștinței,

a few of my friends and I were horsing around,

o făceam pe nebunii împreună cu câțiva prieteni

and we decided to climb atop a parked commuter train.

și am decis să ne urcăm pe un vagon de tren staționat.

It was just sitting there, with the wires that run overhead.

Doar să stăm acolo, cu cablurile suspendate deasupra noastră.

Somehow, that seemed like a great idea at the time.

Într-un fel, la vremea aceea, ni se părea a fi o idee bună.

We'd certainly done stupider things.

În orice caz, am făcut înainte lucruri mai stupide de atât.

I scurried up the ladder on the back,

M-am cățărat pe o scară din spate

and when I stood up,

și când m-am ridicat în picioare,

the electrical current entered my arm,

curentul electric mi-a străbătut brațul,

blew down and out my feet, and that was that.

a ieșit prin picioare și asta a fost tot.

Would you believe that watch still works?

Vă vine să credeți că ceasul acela încă mai merge?

Takes a licking!

Trebuie doar fixat!

(Laughter)

(Râsete)

My father wears it now in solidarity.

Tatăl meu îl poartă acum din solidaritate.

That night began my formal relationship with death -- my death --

În acea noapte a început oficial relația mea cu moartea: moartea mea,

and it also began my long run as a patient.

și a început și călătoria mea ca pacient.

It's a good word.

E un cuvânt potrivit.

It means one who suffers.

Înseamnă „cel care suferă".

So I guess we're all patients.

Presupun că toți suntem pacienți.

Now, the American health care system

Sistemul american de sănătate este departe de a fi perfect,

has more than its fair share of dysfunction --

to match its brilliance, to be sure.

deși în anumite privințe este cu siguranță extraordinar.

I'm a physician now, a hospice and palliative medicine doc,

Acum sunt doctor, specialist în medicină paliativă,

so I've seen care from both sides.

așa că am văzut cum stau lucrurile de ambele părți.

And believe me: almost everyone who goes into healthcare

Și credeți-mă, aproape toți cei care lucrează în domeniul sănătății

really means well -- I mean, truly.

au într-adevăr intenții bune.

But we who work in it are also unwitting agents

Dar noi cei care lucrăm în acest domeniu, suntem fără să vrem agenții

for a system that too often does not serve.

unui sistem care deseori nu servește la nimic.

Why?

De ce?

Well, there's actually a pretty easy answer to that question,

Ei bine, răspunsul la această întrebare este destul de simplu

and it explains a lot:

și explică multe:

because healthcare was designed with diseases, not people, at its center.

sistemul de sănătate a fost conceput pentru boli și nu pentru oameni.

Which is to say, of course, it was badly designed.

Pe scurt, a fost greșit conceput.

And nowhere are the effects of bad design more heartbreaking

Nicăieri efectele acestei conceperi greșite nu sunt mai triste,

or the opportunity for good design more compelling

nicăieri necesitatea de a face bine nu este mai presantă

than at the end of life,

decât la sfârșitul vieții,

where things are so distilled and concentrated.

când totul este atât de condensat, atât de concentrat.

There are no do-overs.

Nu există cale de întoarcere.

My purpose today is to reach out across disciplines

Scopul meu azi e să merg dincolo de discipline

and invite design thinking into this big conversation.

și să vă invit să regândim acest concept într-o amplă conversație.

That is, to bring intention and creativity

Adică să aduc intenția și creativitatea

to the experience of dying.

în experiența morții.

We have a monumental opportunity in front of us,

Avem în fața noastră o oportunitate uriașă

before one of the few universal issues

în privința unei probleme universale

as individuals as well as a civil society:

în calitate de indivizi și de societate civilă:

to rethink and redesign how it is we die.

oportunitatea de a regândi și de a reconstrui felul în care murim.

So let's begin at the end.

Să începem deci cu sfârșitul.

For most people, the scariest thing about death isn't being dead,

Pentru cei mai mulți, lucrul cel mai de temut nu este moartea în sine,

it's dying, suffering.

ci ideea de a muri, de a suferi.

It's a key distinction.

Este o diferență esențială.

To get underneath this, it can be very helpful

Pentru a înțelege mai bine, poate ar fi util

to tease out suffering which is necessary as it is,

să delimităm suferința necesară existenței

from suffering we can change.

de suferința pe care o putem schimba.

The former is a natural, essential part of life, part of the deal,

Prima este o componentă firească și esențială a vieții

and to this we are called to make space, adjust, grow.

și de aceea trebuie să îi facem loc, să ne adaptăm ei și să creștem împreună.

It can be really good to realize forces larger than ourselves.

Ar fi benefic să conștientizăm existența forțelor mai presus de noi.

They bring proportionality,

Ne dau proporționalitate,

like a cosmic right-sizing.

ca un fel de redimensionare cosmică.

After my limbs were gone,

După ce mi-am pierdut membrele,

that loss, for example, became fact, fixed --

acea pierdere, de exemplu, a devenit un fapt concret,

necessarily part of my life,

o parte necesară vieții mele.

and I learned that I could no more reject this fact than reject myself.

Am înțeles că nu mai puteam respinge asta fără să mă resping pe mine însumi.

It took me a while, but I learned it eventually.

Mi-a luat o vreme, dar într-un final am învățat lecția.

Now, another great thing about necessary suffering

Un alt aspect important despre suferința necesară:

is that it is the very thing

aceasta este însuși liantul

that unites caregiver and care receiver --

care îl unește pe îngrijitor de cel de care are grijă:

human beings.

de ființele umane.

This, we are finally realizing, is where healing happens.

Și în acest punct are loc vindecarea.

Yes, compassion -- literally, as we learned yesterday --

Da, compasiunea sau literal, cum am învățat ieri:

suffering together.

suferința împreună.

Now, on the systems side, on the other hand,

În ceea ce privește însă sistemul,

so much of the suffering is unnecessary, invented.

mare parte din suferință este inutilă, inventată.

It serves no good purpose.

Nu are niciun scop.

But the good news is, since this brand of suffering is made up,

Dar vestea bună este că întrucât suferința este inventată,

well, we can change it.

o putem schimba.

How we die is indeed something we can affect.

Putem influența felul în care murim.

Making the system sensitive to this fundamental distinction

Sensibilizarea sistemului la această diferență fundamentală

between necessary and unnecessary suffering

dintre suferința necesară și cea inventată

gives us our first of three design cues for the day.

este prima din cele trei etape ale reconceptualizării de astăzi.

After all, our role as caregivers, as people who care,

La urma urmei, rolul îngrijitorilor, ca oameni cărora le pasă,

is to relieve suffering -- not add to the pile.

este de a ușura suferința, nu de a o face și mai grea.

True to the tenets of palliative care,

Devotat principiilor îngrijirii paleative,

I function as something of a reflective advocate,

sunt atât un susținător reflexiv,

as much as prescribing physician.

cât și un medic ce prescrie rețete.

Quick aside: palliative care -- a very important field but poorly understood --

Îngrijirea paliativă — un domeniu foarte important, dar puțin înțeles —

while it includes, it is not limited to end of life care.

nu se limitează la îngrijirile pentru sfârșitul vieții, deși le include.

It is not limited to hospice.

Nu se limitează la aziluri.

It's simply about comfort and living well at any stage.

Se referă la asigurarea confortului și a unui trai decent în orice etapă.

So please know that you don't have to be dying anytime soon

Deci nu e nevoie să mori curând pentru a beneficia de îngrijire paliativă.

to benefit from palliative care.

Now, let me introduce you to Frank.

Acum să vi-l prezint pe Frank.

Sort of makes this point.

Este un bun exemplu.

I've been seeing Frank now for years.

Îl cunosc pe Frank de ani buni.

He's living with advancing prostate cancer on top of long-standing HIV.

Are cancer avansat de prostată și trăiește de mult timp cu virusul HIV.

We work on his bone pain and his fatigue,

Lucrăm la durerea sa de oase și la oboseală,

but most of the time we spend thinking out loud together about his life --

dar cel mai mult timp îl petrecem vorbind despre viața lui;

really, about our lives.

de fapt, despre viețile noastre.

In this way, Frank grieves.

Astfel, Frank se exteriorizează.

In this way, he keeps up with his losses as they roll in,

Astfel își acceptă pierderile, pe măsură ce acestea apar,

so that he's ready to take in the next moment.

și este pregătit să meargă mai departe.

Loss is one thing, but regret, quite another.

Pierderea este ceva, dar regretul este cu totul altceva.

Frank has always been an adventurer --

Frank a fost dintotdeauna un aventurier —

he looks like something out of a Norman Rockwell painting --

seamănă cu un personaj din picturile lui Norman Rockwell —

and no fan of regret.

și nu cunoaște regretul.

So it wasn't surprising when he came into clinic one day,

Nu a fost o surpriză când într-o zi, a venit la clinică

saying he wanted to raft down the Colorado River.

și a spus că vrea să facă rafting pe râul Colorado.

Was this a good idea?

A fost asta o idee bună?

With all the risks to his safety and his health, some would say no.

Având în vedere riscurile pentru sănătatea și siguranța lui, unii ar spune nu.

Many did, but he went for it, while he still could.

Mulți au spus nu, dar el a continuat, cât încă mai putea.

It was a glorious, marvelous trip:

A fost o călătorie unică, minunată:

freezing water, blistering dry heat, scorpions, snakes,

apa înghețată, căldura înăbușitoare, scorpioni, șerpi,

wildlife howling off the flaming walls of the Grand Canyon --

ecoul animalelor sălbatice de pe vârful Marelui Canion,

all the glorious side of the world beyond our control.

toată splendoarea lumii pusă la dispoziția noastră.

Frank's decision, while maybe dramatic,

Decizia lui Frank, deși pare dramatică,

is exactly the kind so many of us would make,

este exact decizia pe care mulți am lua-o,

if we only had the support to figure out what is best for ourselves over time.

dacă am avea sprijinul să înțelegem ce este mai bun pentru noi.

So much of what we're talking about today is a shift in perspective.

Mare parte din ceea ce discutăm astăzi este o schimbare de perspectivă.

After my accident, when I went back to college,

După accident, când m-am întors la facultate,

I changed my major to art history.

mi-am schimbat specializarea în Istoria Artei.

Studying visual art, I figured I'd learn something about how to see --

Studiind arta vizuală, am învățat cum să văd —

a really potent lesson for a kid who couldn't change

o adevărată lecție pentru un copil care nu putea schimba multe din ce vedea.

so much of what he was seeing.

Perspective, that kind of alchemy we humans get to play with,

Perspectiva, acel tip de alchimie cu care se joacă oamenii,

turning anguish into a flower.

transformând angoasa într-o floare.

Flash forward: now I work at an amazing place in San Francisco

Acum lucrez în San Francisco într-un loc superb numit Zen Hospice Project

called the Zen Hospice Project,

where we have a little ritual that helps with this shift in perspective.

unde avem un mic ritual care ajută cu această schimbare de perspectivă.

When one of our residents dies,

Când unul dintre rezidenții noștri moare,

the mortuary men come, and as we're wheeling the body out through the garden,

vin oamenii de la morgă și în timp ce purtăm corpul prin grădină,

heading for the gate, we pause.

îndreptându-ne spre poartă, ne oprim.

Anyone who wants --

Oricine vrea —

fellow residents, family, nurses, volunteers,

rezidenți, rude, asistente medicale, voluntari,

the hearse drivers too, now --

șoferii mașinii mortuare de asemeni,

shares a story or a song or silence,

împărtășesc o poveste sau un cântec sau tăcere,

as we sprinkle the body with flower petals.

în timp ce presărăm corpul cu petale de flori.

It takes a few minutes;

Durează câteva minute;

it's a sweet, simple parting image to usher in grief with warmth,

e o dulce imagine de rămas bun pentru a accepta durerea cu căldură,

rather than repugnance.

mai degrabă decât cu respingere.

Contrast that with the typical experience in the hospital setting,

Comparați asta cu experiența tipică dintr-un spital,

much like this -- floodlit room lined with tubes and beeping machines

Lumina artificială, tuburi și aparate zgomotoase,

and blinking lights that don't stop even when the patient's life has.

lumini care nu se opresc nici atunci când viața pacientului s-a oprit.

Cleaning crew swoops in, the body's whisked away,

Intră cei care fac curat, corpul e mutat,

and it all feels as though that person had never really existed.

totul ca și cum persoana nici n-ar fi existat.

Well-intended, of course, in the name of sterility,

Există intenții bune, desigur, cu scopul sterilizării,

but hospitals tend to assault our senses,

dar spitalele tind să ne atace simțurile,

and the most we might hope for within those walls is numbness --

și ce putem dori între acești pereți e măcar amorțeala,

anesthetic, literally the opposite of aesthetic.

anestezicul, opusul esteticului.

I revere hospitals for what they can do; I am alive because of them.

Respect spitalele pentru ceea ce fac, trăiesc datorită lor.

But we ask too much of our hospitals.

Dar cerem prea mult de la ele.

They are places for acute trauma and treatable illness.

Sunt locuri pentru traume acute și boli tratabile.

They are no place to live and die; that's not what they were designed for.

Nu sunt locuri pentru a trăi și a muri, nu pentru asta au fost create.

Now mind you -- I am not giving up on the notion

Nu renunț la ideea

that our institutions can become more humane.

potrivit căreia instituțiile noastre pot deveni mai umane.

Beauty can be found anywhere.

Frumusețea poate fi găsită oriunde.

I spent a few months in a burn unit

Am stat câteva luni într-o secție pentru arși

at St. Barnabas Hospital in Livingston, New Jersey,

în Spitalul St. Barnabas în Livinston, New Jersey,

where I got really great care at every turn,

unde am fost foarte bine îngrijit,

including good palliative care for my pain.

inclusiv îngrijire paliativă pentru dureri.

And one night, it began to snow outside.

Într-o noapte a început să ningă afară.

I remember my nurses complaining about driving through it.

Îmi amintesc cum se plângeau asistentele care au condus prin zăpadă.

And there was no window in my room,

Nu era nicio fereastră în camera mea,

but it was great to just imagine it coming down all sticky.

dar era frumos să îmi imaginez cum coborau fulgii lipicioși.

Next day, one of my nurses smuggled in a snowball for me.

În ziua următoare una din asistente a strecurat înauntru un bulgăre de zăpadă.

She brought it in to the unit.

L-a adus în unitate.

I cannot tell you the rapture I felt holding that in my hand,

Nu pot să vă descriu extazul trăit când l-am ținut în mână,

and the coldness dripping onto my burning skin;

și răcoarea de pe pielea mea arsă,

the miracle of it all,

miracolul experienței,

the fascination as I watched it melt and turn into water.

fascinația văzându-l topindu-se și transformându-se în apă.

In that moment,

În acel moment,

just being any part of this planet in this universe mattered more to me

a fi parte din această planetă, acest univers, conta mai mult pentru mine

than whether I lived or died.

decât dacă trăiam sau muream.

That little snowball packed all the inspiration I needed

Acel bulgăre de zăpadă conținea inspirația de care aveam nevoie

to both try to live and be OK if I did not.

ca să încerc să trăiesc, și să fiu împăcat dacă nu trăiesc.

In a hospital, that's a stolen moment.

Într-un spital, acesta e un moment furat.

In my work over the years, I've known many people

De-a lungul anilor am cunoscut în munca mea multe persoane

who were ready to go, ready to die.

care erau pregătite să moară.

Not because they had found some final peace or transcendence,

Nu pentru că au găsit într-un sfârșit pacea sau transcendența,

but because they were so repulsed by what their lives had become --

ci pentru că simțeau repulsie pentru ce devenise viața lor —

in a word, cut off, or ugly.

pe scurt, izolată, sau urâtă.

There are already record numbers of us living with chronic and terminal illness,

Există un număr record de persoane ce trăiesc cu boli cronice sau terminale,

and into ever older age.

până la cei în vârstă.

And we are nowhere near ready or prepared for this silver tsunami.

Nu suntem nici pe departe pregătiți pentru acest val argintiu.

We need an infrastructure dynamic enough to handle

Avem nevoie de o infrastructură dinamică pentru a face față

these seismic shifts in our population.

acestor schimbări dinamice ale populației.

Now is the time to create something new, something vital.

Acum e timpul să creăm ceva nou, ceva vital.

I know we can because we have to.

Știu că putem, pentru că suntem nevoiți.

The alternative is just unacceptable.

Alternativa este inacceptabilă.

And the key ingredients are known:

Ingredientele cheie sunt cunoscute:

policy, education and training,

politica, educația și instruirea,

systems, bricks and mortar.

sisteme, cărămizi și mortar.

We have tons of input for designers of all stripes to work with.

Avem informațiile utile pentru toți designerii cu care lucrăm.

We know, for example, from research

Știm, de exemplu, din cercetări,

what's most important to people who are closer to death:

ce este cel mai important pentru oamenii care se apropie de moarte:

comfort; feeling unburdened and unburdening to those they love;

confortul, a nu se simți împovărați sau o povară pentru apropiați,

existential peace; and a sense of wonderment and spirituality.

pace existențială, și un sens de mirare, de spiritualitate.

Over Zen Hospice's nearly 30 years,

La spitalul Zen în aproape 30 de ani

we've learned much more from our residents in subtle detail.

am învățat mult mai multe de la rezidenții noștri în cele mai mici detalii.

Little things aren't so little.

Lucrurile mici nu sunt chiar atât de mici.

Take Janette.

Janette, de exemplu.

She finds it harder to breathe one day to the next due to ALS.

Îi este din ce în ce mai greu să respire din cauza SLA.

Well, guess what?

Ce credeți?

She wants to start smoking again --

Vrea să înceapă să fumeze din nou.

and French cigarettes, if you please.

chiar țigări franțuzești dacă se poate.

Not out of some self-destructive bent,

Nu dintr-o tendință auto-distructivă,

but to feel her lungs filled while she has them.

ci pentru a-și simți plămânii cât timp îi mai are.

Priorities change.

Prioritățile se schimbă.

Or Kate -- she just wants to know

Kate, de exemplu, vrea doar să știe

her dog Austin is lying at the foot of her bed,

dacă câinele său Austin stă întins la picioarele patului ei,

his cold muzzle against her dry skin,

cu botul rece pe pielea ei uscată,

instead of more chemotherapy coursing through her veins --

în loc de mai multă chimioterapie curgându-i prin vene —

she's done that.

a făcut deja asta.

Sensuous, aesthetic gratification, where in a moment, in an instant,

O gratificare senzorială, estetică, prin care, într-o clipă,

we are rewarded for just being.

suntem răsplătiți pentru simplul fapt că existăm.

So much of it comes down to loving our time by way of the senses,

Totul se reduce la a ne iubi timpul pe calea simțurilor,

by way of the body -- the very thing doing the living and the dying.

cu ajutorul corpului, care trăiește și moare.

Probably the most poignant room

Probabil cea mai emoționantă cameră

in the Zen Hospice guest house is our kitchen,

din casa de oaspeți Zen Hospice e bucătăria,

which is a little strange when you realize

ceea ce e puțin ciudat când realizezi

that so many of our residents can eat very little, if anything at all.

că mulți din rezidenții noștri pot mânca foarte puțin, sau deloc.

But we realize we are providing sustenance on several levels:

Dar ne dăm seama că oferim susținere pe mai multe niveluri:

smell, a symbolic plane.

miros, un plan simbolic.

Seriously, with all the heavy-duty stuff happening under our roof,

Serios, cu toate lucrurile importante ce au loc sub acoperișul nostru,

one of the most tried and true interventions we know of,

una dintre cele mai încercate și mai reale intervenții de care știm,

is to bake cookies.

este cea de a face prăjituri.

As long as we have our senses --

Atât timp cât avem simțuri —

even just one --

măcar unul —

we have at least the possibility of accessing

avem măcar posibilitatea de a accesa

what makes us feel human, connected.

ceea ce ne face să ne simțim umani, conectați.

Imagine the ripples of this notion

Imaginați-vă implicațiile acestei noțiuni

for the millions of people living and dying with dementia.

pentru milioanele de oameni ce trăiesc și mor cu demență.

Primal sensorial delights that say the things we don't have words for,

Plăceri primare ale simțurilor care spun lucrurile pentru care noi nu avem cuvinte,

impulses that make us stay present --

impulsuri care ne fac să rămânem prezenți

no need for a past or a future.

fără a ne gândi la trecut sau la viitor.

So, if teasing unnecessary suffering out of the system was our first design cue,

Dacă a alunga suferința inutilă din sistemul nostru a fost primul scop,

then tending to dignity by way of the senses,

atunci a ajunge la demnitate, pe calea simțurilor,

by way of the body -- the aesthetic realm --

pe calea corpului — tărâmul estetic —

is design cue number two.

este al doilea pas.

Now this gets us quickly to the third and final bit for today;

Asta ne aduce rapid la a treia și ultima parte a zilei de azi;

namely, we need to lift our sights, to set our sights on well-being,

trebuie să ne lărgim perspectiva, să ne concentrăm pe starea de bine,

so that life and health and healthcare

astfel ca viața și sănătatea și sistemul de sănătate

can become about making life more wonderful,

să facă viața mai plăcută,

rather than just less horrible.

mai degrabă decât mai puțin oribilă.

Beneficence.

Binefacere.

Here, this gets right at the distinction

Aici e diferența

between a disease-centered and a patient- or human-centered model of care,

dintre grija centrată pe boală sau pe pacient,

and here is where caring becomes a creative, generative,

și aici grija devine creativă, generativă,

even playful act.

chiar un act jucăuș.

"Play" may sound like a funny word here.

„Joacă” poate suna ciudat aici.

But it is also one of our highest forms of adaptation.

Dar e și una dintre cele mai înalte forme de adaptare.

Consider every major compulsory effort it takes to be human.

Considerați fiecare efort major, obligatoriu necesar pentru a fi om.

The need for food has birthed cuisine.

Nevoia de hrană a dat naștere gătitului.

The need for shelter has given rise to architecture.

Nevoia de adăpost a dat naștere arhitecturii.

The need for cover, fashion.

Nevoia de a ne acoperi, modei.

And for being subjected to the clock,

Și pentru a ne sustrage rutinei,

well, we invented music.

am inventat muzica.

So, since dying is a necessary part of life,

Din moment ce a muri e o parte necesară a vieții,

what might we create with this fact?

ce am putea să creăm din asta?

By "play" I am in no way suggesting we take a light approach to dying

Prin „joc” nu sugerez să avem o atitudine neserioasă față de moarte

or that we mandate any particular way of dying.

sau să impunem un anume fel de a muri.

There are mountains of sorrow that cannot move,

Există durere ce nu poate fi eliminată

and one way or another, we will all kneel there.

și într-un fel sau altul, toți vom îngenunchea acolo.

Rather, I am asking that we make space --

Cer mai degrabă să facem loc,

physical, psychic room, to allow life to play itself all the way out --

loc fizic, psihic, pentru a permite vieții să se desfășoare până la final

so that rather than just getting out of the way,

așa încât în loc să ne dăm la o parte,

aging and dying can become a process of crescendo through to the end.

bătrânețea și moartea să devină un proces de evoluție până la final.

We can't solve for death.

Nu putem găsi o soluție pentru moarte.

I know some of you are working on this.

Știu că unii dintre voi lucrați la asta.

(Laughter)

(Râsete)

Meanwhile, we can --

Între timp...

(Laughter)

(Râsete)

We can design towards it.

putem să creăm în jurul ei.

Parts of me died early on,

Părți din mine au murit,

and that's something we can all say one way or another.

asta e ceva ce putem spune toți într-un fel sau altul.

I got to redesign my life around this fact,

Mi-am reconstruit viața pornind de la această idee

and I tell you it has been a liberation

și a fost o eliberare

to realize you can always find a shock of beauty or meaning

să realizezi că poți găsi mereu o dovadă de frumusețe sau de sens

in what life you have left,

în viața care ți-a mai rămas de trăit,

like that snowball lasting for a perfect moment,

ca bulgărele de zăpadă, ce rezistă pentru o clipă perfectă,

all the while melting away.

în timp ce se topește.

If we love such moments ferociously,

Dacă noi iubim aceste momente cu ferocitate,

then maybe we can learn to live well --

poate vom putea să învățăm să trăim,

not in spite of death,

nu în ciuda faptului că vom muri,

but because of it.

ci datorită acestui lucru.

Let death be what takes us,

Lăsați moartea să fie cea care ne ia,

not lack of imagination.

nu lipsa imaginației.

Thank you.

Vă mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)