The politics of fiction | Elif Shafak

Traducător: Laura Blebea Corector: Irina Cristea

I'm a storyteller.

Sunt o povestitoare.

That's what I do in life -- telling stories,

Asta fac - spun poveşti,

writing novels --

scriu romane.

and today I would like to tell you a few stories

Iar azi aş dori să vă spun câteva poveşti

about the art of storytelling

despre arta povestirii

and also some supernatural creatures

şi despre nişte fiinţe supranaturale

called the djinni.

numite djinni.

But before I go there, please allow me to share with you

Înainte de a începe, permiteţi-mi să vă împărtăşesc

glimpses of my personal story.

câteva fragmente ale poveştii mele personale.

I will do so with the help of words, of course,

Desigur, voi face asta ajutându-mă de cuvinte,

but also a geometrical shape, the circle,

dar şi de o formă geometrică, cercul.

so throughout my talk,

Aşa că pe parcursul discursului meu

you will come across several circles.

veţi întâlni mai multe cercuri.

I was born in Strasbourg, France

M-am născut în Strasbourg, Franţa,

to Turkish parents.

din părinţi de origine turcă.

Shortly after, my parents got separated,

La scurt timp după aceea, părinţii mei au divorţat,

and I came to Turkey with my mom.

iar eu am plecat în Turcia împreună cu mama.

From then on, I was raised

De atunci încolo am fost crescută

as a single child by a single mother.

ca un copil unic de către o mamă singură.

Now in the early 1970s, in Ankara,

La începutul anilor 1970, în Ankara,

that was a bit unusual.

era ceva destul de neobişnuit.

Our neighborhood was full of large families,

Cartierul nostru era plin de familii numeroase,

where fathers were the heads of households,

în care taţii erau capul.

so I grew up seeing my mother as a divorcee

Aşa că am crescut văzând-o pe mama mea, divorţată,

in a patriarchal environment.

într-un mediu patriarhal.

In fact, I grew up observing

De fapt, am crescut observând

two different kinds of womanhood.

două tipuri foarte diferite de a fi femeie.

On the one hand was my mother,

Pe de o parte era mama mea,

a well-educated, secular, modern, westernized, Turkish woman.

o turcoaică cu o educaţie înaltă, laică, modernă, occidentalizată.

On the other hand was my grandmother,

Pe de altă parte era bunica mea,

who also took care of me

care avea şi ea grijă de mine

and was more spiritual, less educated

şi era mai spirituală, mai puţin educată

and definitely less rational.

şi, fără nicio urmă de îndoială, mai puţin raţională.

This was a woman who read coffee grounds to see the future

Era o femeie care citea viitorul în zaţul cafelei

and melted lead into mysterious shapes

şi topea plumbul în forme misterioase

to fend off the evil eye.

ca să alunge deochiul.

Many people visited my grandmother,

Mulţi oameni o vizitau pe bunica mea,

people with severe acne on their faces

oameni care sufereau de acnee severă

or warts on their hands.

sau care aveau negi pe mâini.

Each time, my grandmother would utter some words in Arabic,

De fiecare dată, bunica mea rostea câteva cuvinte în arabă,

take a red apple and stab it

lua un măr roşu şi înfigea în el

with as many rose thorns

atâţia spini de trandafir

as the number of warts she wanted to remove.

câţi negi dorea să îndepărteze.

Then one by one, she would

Apoi încercuia spinii, unul câte unul,

encircle these thorns with dark ink.

cu cerneală neagră.

A week later, the patient would come back

O săptămână mai târziu, pacientul revenea

for a follow-up examination.

pentru o nouă examinare.

Now, I'm aware that I should not be saying such things

Ştiu că n-ar trebui să zic aşa ceva

in front of an audience of scholars and scientists,

în faţa unui public format din oameni de ştiinţă şi savanţi,

but the truth is, of all the people

dar adevărul este că dintre toţi acei oameni

who visited my grandmother for their skin conditions,

care au vizitat-o pe bunica mea din cauza problemelor dermatologice

I did not see anyone go back

nu am văzut pe nimeni plecând

unhappy or unhealed.

nemulţumit sau nevindecat.

I asked her how she did this. Was it the power of praying?

Am întrebat-o cum făcea. Era oare vorba despre puterea rugăciunii?

In response she said, "Yes, praying is effective,

Mi-a răspuns: ”Da, rugăciunile funcţionează.

but also beware of the power of circles."

Dar să fii atentă şi la puterea cercurilor.”

From her, I learned, amongst many other things,

Printre multe altele, de la ea am învăţat

one very precious lesson --

o lecţie foarte importantă.

that if you want to destroy something in this life,

Dacă vrei să distrugi ceva în această viaţă,

be it an acne, a blemish

fie că e vorba de acnee, de un defect

or the human soul,

sau de sufletul omenesc,

all you need to do is to surround it with thick walls.

tot ce trebuie să faci este să-l înconjori cu ziduri groase.

It will dry up inside.

Se va usca pe dinăuntru.

Now we all live in some kind of a social and cultural circle.

Trăim cu toţii într-un anume cerc social şi cultural.

We all do.

Fără excepţie.

We're born into a certain family, nation, class.

Ne-am născut într-o anumită familie, naţiune, clasă socială.

But if we have no connection whatsoever

Dar dacă nu avem nicio legătură

with the worlds beyond the one we take for granted,

cu lumile dincolo de cea pe care o luăm de-a gata,

then we too run the risk

atunci ne expunem şi noi riscului

of drying up inside.

de a ne usca în interior.

Our imagination might shrink;

Imaginaţia ni s-ar putea diminua.

our hearts might dwindle,

Inimile ni s-ar putea micşora.

and our humanness might wither

Iar umanitatea noastră ar putea păli

if we stay for too long

dacă rămânem prea mult timp

inside our cultural cocoons.

în coconii noştri culturali.

Our friends, neighbors, colleagues, family --

Prietenii şi vecinii noştri, colegii, familia -

if all the people in our inner circle resemble us,

dacă toţi cei din cercul nostru interior ne seamănă

it means we are surrounded

înseamnă că suntem înconjuraţi

with our mirror image.

de reflecţii ale propriei persoane.

Now one other thing women like my grandma do in Turkey

Un alt lucru pe care femeile asemenea bunicii mele îl făceau în Turcia

is to cover mirrors with velvet

era să acopere oglinzile cu bucăţi de catifea

or to hang them on the walls with their backs facing out.

sau să le atârne cu faţa la perete.

It's an old Eastern tradition

E o străveche tradiţie orientală

based on the knowledge that it's not healthy

bazată pe faptul că nu e sănătos

for a human being to spend too much time

ca o persoană să petreacă prea mult timp

staring at his own reflection.

privindu-şi propria reflecţie.

Ironically, [living in] communities of the like-minded

Culmea ironiei, a trăi în comunităţi cu oameni asemănători

is one of the greatest dangers

este unul dintre cele mai mari pericole

of today's globalized world.

ale lumii globalizate.

And it's happening everywhere,

Şi asta se întâmplă peste tot,

among liberals and conservatives,

în rândul liberalilor şi al conservatorilor,

agnostics and believers, the rich and the poor,

al agnosticilor şi al credincioşilor, al bogaţilor şi al săracilor,

East and West alike.

în Orient, ca şi în Occident.

We tend to form clusters

Avem tendinţa de a forma grupuri

based on similarity,

bazate pe similitudine,

and then we produce stereotypes

iar apoi creăm stereotipuri

about other clusters of people.

despre alte grupuri de oameni.

In my opinion, one way of transcending

După părerea mea, un mod de a depăşi

these cultural ghettos

aceste ghetouri culturale

is through the art of storytelling.

este reprezentat de arta povestirii.

Stories cannot demolish frontiers,

Poveştile nu pot anula graniţele,

but they can punch holes in our mental walls.

dar pot da găuri în zidurile noastre mentale.

And through those holes, we can get a glimpse of the other,

Prin aceste găuri îl putem zări pe celălalt

and sometimes even like what we see.

şi uneori chiar ne va plăcea ceea ce vedem.

I started writing fiction at the age of eight.

Am început să scriu ficţiune pe când aveam opt ani.

My mother came home one day with a turquoise notebook

Într-o zi, mama mea a venit acasă cu un caiet turcoaz

and asked me if I'd be interested in keeping a personal journal.

şi m-a întrebat dacă n-aş vrea să ţin un jurnal.

In retrospect, I think she was slightly worried

Acum, gândindu-mă în urmă, cred că era puțin îngrijorată

about my sanity.

în privinţa sănătăţii mele mentale.

I was constantly telling stories at home, which was good,

Acasă spuneam întruna poveşti, ceea ce era bine,

except I told this to imaginary friends around me,

atâta doar că le spuneam prietenilor imaginari care mă înconjurau,

which was not so good.

ceea ce nu mai era chiar aşa de bine.

I was an introverted child,

Am fost un copil introvertit

to the point of communicating with colored crayons

în asemenea măsură încât vorbeam cu creioanele colorate

and apologizing to objects

şi le ceream scuze obiectelor

when I bumped into them,

când mă loveam de ele.

so my mother thought it might do me good

Aşa că mama mea s-a gândit că mi-ar face bine

to write down my day-to-day experiences

să îmi notez experienţele

and emotions.

şi emoţiile de zi cu zi.

What she didn't know was that I thought my life was terribly boring,

Nu ştia însă că eu credeam că viaţa mea era groaznic de plictisitoare

and the last thing I wanted to do

şi ultimul lucru pe care voiam să-l fac

was to write about myself.

era să scriu despre mine.

Instead, I began to write about people other than me

În loc de asta, am început să scriu despre alţii

and things that never really happened.

şi despre lucruri care nu se petrecuseră niciodată.

And thus began my life-long passion

Astfel a început pasiunea mea de-o viaţă

for writing fiction.

pentru scrierea de ficţiune.

So from the very beginning, fiction for me

De la bun început, pentru mine ficţiunea

was less of an autobiographical manifestation

nu a fost atât o manifestare autobiografică

than a transcendental journey

cât o călătorie transcendentală

into other lives, other possibilities.

în alte vieţi, către alte posibilităţi.

And please bear with me:

Vă rog să aveţi răbdare.

I'll draw a circle and come back to this point.

Voi desena un cerc şi mă voi întoarce mai apoi la el.

Now one other thing happened around this same time.

Cam în acelaşi timp s-a mai întâmplat ceva.

My mother became a diplomat.

Mama mea a devenit diplomat.

So from this small, superstitious,

Aşadar, din acest cartier al clasei de mijloc,

middle-class neighborhood of my grandmother,

mic şi superstiţios, în care trăia bunica mea,

I was zoomed into this

am ajuns direct

posh, international school [in Madrid],

într-o şcoală internaţională elegantă [din Madrid],

where I was the only Turk.

în care eram singura persoană de origine turcă.

It was here that I had my first encounter

Acolo m-am întâlnit prima dată

with what I call the "representative foreigner."

cu ceea ce eu numesc ”străinul reprezentativ”.

In our classroom, there were children from all nationalities,

În clasa noastră erau copii de toate naţionalităţile.

yet this diversity did not necessarily lead

Dar această diversitate nu ducea

to a cosmopolitan, egalitarian

la o democraţie şcolară

classroom democracy.

cosmopolită şi egalitaristă.

Instead, it generated an atmosphere

În loc de asta, a generat o atmosferă

in which each child was seen --

în care fiecare copil era considerat

not as an individual on his own,

nu un individ de sine stătător,

but as the representative of something larger.

ci un reprezentant a ceva mult mai cuprinzător.

We were like a miniature United Nations, which was fun,

Eram un fel de Naţiunile Unite în miniatură, ceea ce era destul de amuzant,

except whenever something negative,

în afară de cazul în care se petrecea

with regards to a nation

ceva negativ cu o naţiune

or a religion, took place.

sau o religie.

The child who represented it was mocked,

Copilul care o reprezenta era luat peste picior,

ridiculed and bullied endlessly.

ridiculizat şi terorizat la nesfârşit.

And I should know, because during the time I attended that school,

Ştiu despre ce vorbesc, deoarece în vremea în care am urmat cursurile acelei şcoli

a military takeover happened in my country,

în ţara mea puterea a fost preluată de armată,

a gunman of my nationality nearly killed the Pope,

un terorist de aceeaşi naţionalitate cu mine aproape că l-a omorât pe papă,

and Turkey got zero points in [the] Eurovision Song Contest.

iar Turcia nu a obţinut niciun punct la concursul Eurovision.

(Laughter)

(Râsete)

I skipped school often and dreamed of becoming a sailor

În acele zile, chiuleam deseori de la cursuri

during those days.

şi visam să devin marinar.

I also had my first taste

Acolo am simţit pentru prima dată

of cultural stereotypes there.

pe propria piele stereotipurile culturale.

The other children asked me about the movie

Ceilalţi copii mă întrebau despre filmul

"Midnight Express," which I had not seen;

”Midnight Express”, pe care nu-l văzusem.

they inquired how many cigarettes a day I smoked,

Se interesau câte ţigări fumez pe zi

because they thought all Turks were heavy smokers,

deoarece credeau că toţi turcii sunt fumători înrăiţi.

and they wondered at what age

Şi se întrebau la ce vârstă

I would start covering my hair.

voi începe să-mi acopăr părul.

I came to learn that these were

Mi-am dat seama că acestea

the three main stereotypes about my country:

erau principalele trei stereotipuri despre ţara mea,

politics, cigarettes

politica, ţigările

and the veil.

şi vălul.

After Spain, we went to Jordan, Germany

După Spania am fost în Iordania, în Germania

and Ankara again.

şi apoi iar în Ankara.

Everywhere I went, I felt like

Peste tot simţeam

my imagination was the only suitcase

că imaginaţia este singurul bagaj

I could take with me.

pe care îl pot lua cu mine.

Stories gave me a sense of center,

Poveştile îmi ofereau o senzaţie de centralitate,

continuity and coherence,

de continuitate şi de coerenţă,

the three big Cs that I otherwise lacked.

cei trei C care altfel îmi lipseau.

In my mid-twenties, I moved to Istanbul,

Când aveam douăzeci şi ceva de ani, m-am mutat în Istanbul,

the city I adore.

oraşul pe care îl ador.

I lived in a very vibrant, diverse neighborhood

Am locuit într-un cartier plin de viaţă şi diversitate,

where I wrote several of my novels.

unde am scris mai multe romane.

I was in Istanbul when the earthquake hit

Mă aflam în Istanbul

in 1999.

când a avut loc cutremurul din 1999.

When I ran out of the building at three in the morning,

Când am fugit la trei dimineaţa din clădirea în care locuiam,

I saw something that stopped me in my tracks.

am văzut ceva care m-a făcut să stau locului.

There was the local grocer there --

Negustorul locului era acolo,

a grumpy, old man who didn't sell alcohol

un bătrân ţâfnos care nu vindea alcool

and didn't speak to marginals.

şi nu vorbea cu cei de la marginea societăţii.

He was sitting next to a transvestite

Stătea lângă un travestit

with a long black wig

care purta o perucă brunetă şi lungă,

and mascara running down her cheeks.

iar rimelul i se scursese pe obraji.

I watched the man open a pack of cigarettes

L-am văzut pe bătrân deschizând un pachet de ţigări

with trembling hands

cu mâini tremurătoare

and offer one to her,

şi oferindu-i una.

and that is the image of the night of the earthquake

Şi aşa văd până şi astăzi

in my mind today --

noaptea acelui cutremur -

a conservative grocer and a crying transvestite

un negustor conservator şi un travestit care plânge

smoking together on the sidewalk.

fumând împreună pe trotuar.

In the face of death and destruction,

Confruntaţi cu moartea şi distrugerea,

our mundane differences evaporated,

diferenţele noastre lumeşti s-au evaporat

and we all became one

şi am devenit cu toţii unul,

even if for a few hours.

chiar dacă doar pentru câteva ore.

But I've always believed that stories, too, have a similar effect on us.

Dar am crezut întotdeauna că poveştile au asupra noastră un efect similar.

I'm not saying that fiction has the magnitude of an earthquake,

Nu vreau să zic că ficţiunea are magnitudinea unui cutremur.

but when we are reading a good novel,

Însă atunci când citim un roman bun,

we leave our small, cozy apartments behind,

ne lăsăm în urmă micile apartamente confortabile,

go out into the night alone

ieşim singuri în noapte

and start getting to know people we had never met before

şi cunoaştem oameni pe care nu i-am mai întâlnit niciodată

and perhaps had even been biased against.

şi în privinţa cărora poate chiar aveam prejudecăţi.

Shortly after, I went

La scurt timp după aceea,

to a women's college in Boston, then Michigan.

am fost la un colegiu de fete din Boston, apoi din Michigan.

I experienced this, not so much as a geographical shift,

Am trăit asta nu ca pe o schimbare geografică,

as a linguistic one.

ci ca pe una lingvistică.

I started writing fiction in English.

Am început să scriu ficţiune în limba engleză.

I'm not an immigrant, refugee or exile --

Nu sunt o emigrantă, o refugiată sau o exilată.

they ask me why I do this --

Sunt întrebată de ce fac asta.

but the commute between languages

Dar permutarea între limbi

gives me the chance to recreate myself.

îmi oferă şansa de a mă recrea.

I love writing in Turkish,

Îmi place să scriu în turcă,

which to me is very poetic and very emotional,

limbă care este pentru mine foarte poetică şi plină de emoţie.

and I love writing in English, which to me

Îmi place să scriu şi în engleză,

is very mathematical and cerebral.

care, pentru mine, este foarte matematică şi raţională.

So I feel connected to each language in a different way.

Aşa că mă simt legată de fiecare limbă în moduri diferite.

For me, like millions of other people

Pentru mine, ca şi pentru milioane de alţi oameni

around the world today,

din întreaga lume,

English is an acquired language.

engleza este o limbă învăţată ulterior.

When you're a latecomer to a language,

Când înveţi târziu o limbă,

what happens is you live there

trăieşti

with a continuous

cu o continuă

and perpetual frustration.

şi perpetuă frustrare.

As latecomers, we always want to say more, you know,

Vrem să spunem întotdeauna mai multe,

crack better jokes, say better things,

să povestim bancuri mai amuzante, să rostim lucruri mai bune.

but we end up saying less

Dar ajungem să spunem în fapt mai puţin

because there's a gap between the mind and the tongue.

căci între minte şi limbă există o prăpastie.

And that gap is very intimidating.

Iar această prăpastie e intimidantă.

But if we manage not to be frightened by it,

Dar dacă reuşim să nu ne lăsăm înspăimântaţi,

it's also stimulating.

ne şi stimulează.

And this is what I discovered in Boston --

Asta am descoperit în Boston -

that frustration was very stimulating.

că frustrarea mă stimula.

At this stage, my grandmother,

În acest punct, bunica mea,

who had been watching the course of my life

care îmi urmărise parcursul în viaţă

with increasing anxiety,

cu o teamă din ce în ce mai mare,

started to include in her daily prayers

a început să introducă în rugăciunile zilnice

that I urgently get married

rugămintea să mă mărit cât mai repede

so that I could settle down once and for all.

ca să pot fi la casa mea o dată pentru totdeauna.

And because God loves her, I did get married.

Şi, deoarece Dumnezeu o iubeşte, m-am măritat.

(Laughter)

(Râsete)

But instead of settling down,

Dar în loc să mă aşez la casa mea,

I went to Arizona.

m-am dus în Arizona.

And since my husband is in Istanbul,

Cum soţul meu e în Istanbul,

I started commuting between Arizona and Istanbul --

am început să fac naveta între Arizona şi Istanbul.

the two places on the surface of earth

Două locuri de pe suprafaţa Pământului

that couldn't be more different.

cât se poate de diferite.

I guess one part of me has always been a nomad,

Cred că o parte din mine a fost întotdeauna nomadă,

physically and spiritually.

atât fizic, cât şi spiritual.

Stories accompany me,

Poveştile mă însoţesc,

keeping my pieces and memories together,

unindu-mi amintirile şi toate părţile din care sunt alcătuită,

like an existential glue.

asemenea unui lipici existenţial.

Yet as much as I love stories,

Cu toate acestea, oricât de mult aş iubi poveştile,

recently, I've also begun to think

am început să mă gândesc

that they lose their magic

că îşi pierd din farmec

if and when a story is seen as more than a story.

atunci când o poveste este considerată mai mult decât atât.

And this is a subject that I would love

Acesta este un subiect la care mi-ar plăcea

to think about together.

să ne gândim împreună.

When my first novel written in English came out in America,

Când primul meu roman scris în engleză a fost tipărit în America,

I heard an interesting remark from a literary critic.

un critic literar a făcut o remarcă interesantă.

"I liked your book," he said, "but I wish you had written it differently."

”Mi-a plăcut cartea ta, a zis el, dar aş fi vrut s-o fi scris altfel.”

(Laughter)

(Râsete)

I asked him what he meant by that.

L-am întrebat ce voia să spună.

He said, "Well, look at it. There's so many

Mi-a răspuns în felul următor: ”Păi, uite ce e. Sunt atât de multe

Spanish, American, Hispanic characters in it,

personaje de origine spaniolă, americană, hispanică,

but there's only one Turkish character and it's a man."

dar unul singur de origine turcă şi acela e bărbat.”

Now the novel took place on a university campus in Boston,

Acţiunea romanului avea loc într-un campus universitar din Boston,

so to me, it was normal

aşa că din punctul meu de vedere era normal

that there be more international characters in it

să fie mai multe personaje de naţionalitate internaţională

than Turkish characters,

decât turcă.

but I understood what my critic was looking for.

Dar am înţeles ce căuta acel critic.

And I also understood that I

Şi am înţeles

would keep disappointing him.

că voi continua să-l dezamăgesc.

He wanted to see the manifestation of my identity.

El dorea să vadă cum îmi manifest identitatea.

He was looking for a Turkish woman in the book

Căuta în carte o turcoaică

because I happened to be one.

pentru că eu eram una.

We often talk about how stories change the world,

Vorbim adesea despre modul în care poveştile schimbă lumea.

but we should also see how the world of identity politics

Dar ar trebui să vedem şi cum politica identităţii

affects the way stories

afectează modul în care

are being circulated,

poveştile circulă,

read and reviewed.

sunt citite şi recenzate.

Many authors feel this pressure,

Mulţi autori resimt această presiune,

but non-Western authors feel it more heavily.

dar asupra celor ne-occidentali apasă mai greu.

If you're a woman writer from the Muslim world, like me,

Dacă eşti o scriitoare din lumea musulmană, ca mine,

then you are expected to write

atunci toţi se aşteaptă să scrii

the stories of Muslim women

poveştile femeilor musulmane şi,

and, preferably, the unhappy stories

de preferinţă, poveştile nefericite

of unhappy Muslim women.

ale femeilor musulmane nefericite.

You're expected to write

Se aşteaptă să scrii

informative, poignant and characteristic stories

poveşti specifice, informative şi amare

and leave the experimental and avant-garde

şi să laşi experimentalul şi avangarda

to your Western colleagues.

în seama colegilor occidentali.

What I experienced as a child in that school in Madrid

Ceea ce am trăit în copilărie în acea şcoală din Madrid

is happening in the literary world today.

se întâmplă în lumea literară de azi.

Writers are not seen

Scriitorii nu sunt consideraţi

as creative individuals on their own,

persoane creative de sine stătătoare,

but as the representatives

ci reprezentanţi

of their respective cultures:

ai culturilor lor.

a few authors from China, a few from Turkey,

Câţiva autori din China, câţiva din Turcia,

a few from Nigeria.

câţiva din Nigeria.

We're all thought to have something very distinctive,

Se crede că fiecare are ceva distinctiv,

if not peculiar.

dacă nu chiar ciudat.

The writer and commuter James Baldwin

Scriitorul şi navetistul James Baldwin

gave an interview in 1984

a acordat un interviu în 1984

in which he was repeatedly asked about his homosexuality.

în care i s-au pus mai multe întrebări referitoare la homosexualitatea sa.

When the interviewer tried to pigeonhole him

Când intervievatorul a încercat să-l catalogheze

as a gay writer,

drept un scriitor gay,

Baldwin stopped and said,

Baldwin s-a oprit şi a spus:

"But don't you see? There's nothing in me

"Nu vă daţi seama? Tot ceea ce sunt

that is not in everybody else,

se regăseşte în toţi ceilalţi

and nothing in everybody else

şi tot ceea ce sunt ceilalţi

that is not in me."

se regăseşte în mine."

When identity politics tries to put labels on us,

Când politica identităţilor încearcă să ne eticheteze,

it is our freedom of imagination that is in danger.

libertatea de a ne imagina este în pericol.

There's a fuzzy category called

Există o categorie neclară numită

multicultural literature

literatură multiculturală

in which all authors from outside the Western world

în care sunt comasaţi toţi autorii

are lumped together.

din afara lumii occidentale.

I never forget my first multicultural reading,

N-o să uit niciodată primea mea lectură publică multiculturală

in Harvard Square about 10 years ago.

în Harvard Square acum zece ani.

We were three writers, one from the Philippines,

Eram trei scriitori: unul din Filipine,

one Turkish and one Indonesian --

unul din Turcia şi al treilea din Indonezia,

like a joke, you know.

ca într-un banc.

(Laughter)

(Râsete)

And the reason why we were brought together

Şi ne aflam acolo împreună

was not because we shared an artistic style

nu deoarece împărtăşeam un stil artistic comun

or a literary taste.

sau un anume gust literar.

It was only because of our passports.

Ci doar din cauza paşapoartelor noastre.

Multicultural writers are expected to tell real stories,

Se aşteaptă ca scriitorii multiculturali să spună poveşti adevărate,

not so much the imaginary.

care nu ţin de imaginar.

A function is attributed to fiction.

Ficţiunii i se atribuie o anumită funcţie.

In this way, not only the writers themselves,

Astfel, nu doar scriitorii înşişi,

but also their fictional characters

ci şi personajele lor ficţionale

become the representatives of something larger.

devin reprezentanţii a ceva mult mai grandios.

But I must quickly add

Trebuie să adaug însă

that this tendency to see a story

că această tendinţă de a vedea o poveste

as more than a story

ca fiind mai mult decât o poveste

does not solely come from the West.

nu vine doar din Occident.

It comes from everywhere.

Ci de peste tot.

And I experienced this firsthand

Am simţit pe pielea mea acest lucru

when I was put on trial in 2005

când am fost acuzată în instanţă în 2005

for the words my fictional characters uttered in a novel.

din cauza cuvintelor pe care personajele mele ficţionale le-au rostit într-un roman.

I had intended to write

Dorisem să scriu

a constructive, multi-layered novel

un roman multi-etajat, de mare întindere,

about an Armenian and a Turkish family

despre o familie armeană şi una turcă

through the eyes of women.

văzute prin ochii femeilor.

My micro story became a macro issue

Mini-povestea mea a devenit o problemă majoră

when I was prosecuted.

atunci când am fost dată în judecată.

Some people criticized, others praised me

Unii oameni m-au criticat, alţii m-au lăudat

for writing about the Turkish-Armenian conflict.

pentru că am scris despre conflictul dintre Turcia şi Armenia.

But there were times when I wanted to remind both sides

Dar mi-am dorit uneori să le reamintesc ambelor părţi

that this was fiction.

că era vorba de ficţiune.

It was just a story.

Era doar o poveste.

And when I say, "just a story,"

Şi când zic "doar o poveste"

I'm not trying to belittle my work.

nu încerc să-mi minimalizez munca.

I want to love and celebrate fiction

Vreau să iubesc şi să sărbătoresc ficţiunea

for what it is,

pentru ceea ce este,

not as a means to an end.

nu drept mijloc pentru atingerea unui scop.

Writers are entitled to their political opinions,

Scriitorii au dreptul să aibă opinii politice

and there are good political novels out there,

şi există multe romane politice bune,

but the language of fiction

dar limbajul ficţiunii

is not the language of daily politics.

nu este cel al politicii cotidiene.

Chekhov said,

Cehov a spus:

"The solution to a problem

"Soluţia unei probleme

and the correct way of posing the question

şi modul corect de a formula întrebarea

are two completely separate things.

sunt două lucruri complet separate.

And only the latter is an artist's responsibility."

Doar cea din urmă este responsabilitatea artistului."

Identity politics divides us. Fiction connects.

Politica identităţii ne-a divizat. Ficţiunea ne uneşte.

One is interested in sweeping generalizations.

Una este interesată de generalizări.

The other, in nuances.

Cealaltă, de nuanţe.

One draws boundaries.

Una trasează graniţe,

The other recognizes no frontiers.

cealaltă nu admite frontiere.

Identity politics is made of solid bricks.

Politica identităţii e construită din cărămizi.

Fiction is flowing water.

Ficţiunea este apă care curge.

In the Ottoman times, there were itinerant storytellers called "meddah."

În vremea Imperiului Otoman existau povestitori călători numiţi "meddah".

They would go to coffee houses,

Mergeau în cafenele,

where they would tell a story in front of an audience,

unde spuneau o poveste în faţa publicului,

often improvising.

improvizând adesea.

With each new person in the story,

Când adăuga poveştii un nou personaj,

the meddah would change his voice,

meddah îşi preschimba vocea,

impersonating that character.

imitându-l.

Everybody could go and listen, you know --

Oricine îl putea asculta:

ordinary people, even the sultan, Muslims and non-Muslims.

oameni normali, dar şi sultanul, musulmani şi ne-musulmani.

Stories cut across all boundaries,

Poveştile depăşesc orice graniţe.

like "The Tales of Nasreddin Hodja,"

Precum "Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea",

which were very popular throughout the Middle East,

care au fost foarte populare în Orientul Mijlociu,

North Africa, the Balkans and Asia.

în nordul Africii, în Balcani şi în Asia.

Today, stories continue

Astăzi, poveştile continuă

to transcend borders.

să depăşească graniţe.

When Palestinian and Israeli politicians talk,

Când politicienii palestinieni şi israelieni stau de vorbă,

they usually don't listen to each other,

de obicei nu se ascultă reciproc.

but a Palestinian reader

Dar un cititor palestinian

still reads a novel by a Jewish author,

citeşte totuşi un roman scris de un autor evreu

and vice versa, connecting and empathizing

şi invers, stabilind o legătură şi simţind empatie

with the narrator.

faţă de narator.

Literature has to take us beyond.

Literatura trebuie să ne ducă dincolo de toate.

If it cannot take us there,

Dacă nu reuşeşte,

it is not good literature.

atunci nu este o literatură de bună calitate.

Books have saved the introverted,

Cărţile l-au salvat pe copilul introvertit

timid child that I was -- that I once was.

şi timid care am fost odată.

But I'm also aware of the danger

Dar sunt conştientă de pericolul

of fetishizing them.

de a le transforma într-un fetiş.

When the poet and mystic, Rumi,

Când poetul şi misticul Rumi

met his spiritual companion, Shams of Tabriz,

şi-a întâlnit tovarăşul spiritual, pe Shams din Tabriz,

one of the first things the latter did

unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut acesta din urmă

was to toss Rumi's books into water

a fost să arunce cărţile lui Rumi în apă

and watch the letters dissolve.

şi să vadă literele dispărând.

The Sufis say, "Knowledge that takes you not beyond yourself

Sufiştii spun: "Cunoaşterea care nu te scoate dincolo de graniţele tale

is far worse than ignorance."

este mult mai rea decât ignoranţa".

The problem with today's cultural ghettos

Problema cu ghetourile culturale din ziua de astăzi

is not lack of knowledge --

nu este lipsa cunoaşterii.

we know a lot about each other, or so we think --

Ştim multe unul despre celălalt sau, cel puţin, aşa avem impresia,

but knowledge that takes us not beyond ourselves:

dar cunoaşterea care nu ne scoate din propriile limite

it makes us elitist,

ne face elitişti,

distant and disconnected.

distanţi şi deconectaţi.

There's a metaphor which I love:

O metaforă pe care o iubesc spune:

living like a drawing compass.

a trăi precum un compas care trasează un cerc.

As you know, one leg of the compass is static, rooted in a place.

După cum ştiţi, un picior al compasului este fix, înfipt într-un loc.

Meanwhile, the other leg

Celălalt picior

draws a wide circle, constantly moving.

trasează un cerc larg, mişcându-se mereu.

Like that, my fiction as well.

La fel este şi ficţiunea mea.

One part of it is rooted in Istanbul,

O parte din ea este înrădăcinată în Istanbul,

with strong Turkish roots,

având puternice rădăcini turceşti.

but the other part travels the world,

Cealaltă parte însă călătoreşte prin toată lumea,

connecting to different cultures.

conectându-se la diferite culturi.

In that sense, I like to think of my fiction

Îmi place să-mi consider astfel ficţiunea

as both local and universal,

ca fiind atât locală, cât şi universală,

both from here and everywhere.

atât de aici, cât şi de peste tot.

Now those of you who have been to Istanbul

Aceia dintre voi care aţi vizitat Istanbulul

have probably seen Topkapi Palace,

aţi văzut probabil Palatul Topkapi,

which was the residence of Ottoman sultans

reşedinţa sultanilor otomani

for more than 400 years.

vreme de mai bine de 400 de ani.

In the palace, just outside the quarters

În palat, chiar lângă locuinţele

of the favorite concubines,

concubinelor preferate

there's an area called The Gathering Place of the Djinn.

este aşa-numitul Loc de Adunare al Djinnilor.

It's between buildings.

Se află între clădiri.

I'm intrigued by this concept.

Acest concept îmi stârneşte curiozitatea.

We usually distrust those areas

De obicei nu avem încredere în zonele

that fall in between things.

care se află între lucruri.

We see them as the domain

Le considerăm ca fiind domeniul

of supernatural creatures like the djinn,

unor creaturi supranaturale precum djinnii,

who are made of smokeless fire

care sunt făcuţi din foc ce nu răspândeşte fum

and are the symbol of elusiveness.

şi sunt simboluri a ceea ce este vag.

But my point is perhaps

Ceea ce vreau eu să zic însă

that elusive space

e că poate acel spaţiu vag

is what writers and artists need most.

e ceea ce le lipseşte cel mai mult scriitorilor şi artiştilor.

When I write fiction

Când scriu ficţiune,

I cherish elusiveness and changeability.

preţuiesc ceea ce este vag şi schimbător.

I like not knowing what will happen 10 pages later.

Îmi place să nu ştiu ce se va întâmpla zece pagini mai încolo.

I like it when my characters surprise me.

Îmi place când personajele mele mă surprind.

I might write about

Aş putea scrie

a Muslim woman in one novel,

despre o femeie musulmană

and perhaps it will be a very happy story,

şi poate că ar fi o poveste foarte veselă.

and in my next book, I might write

Iar în următoarea mea carte aş putea scrie

about a handsome, gay professor in Norway.

despre un frumos profesor homosexual din Norvegia.

As long as it comes from our hearts,

Atâta timp cât vine din inimă,

we can write about anything and everything.

putem scrie despre orice.

Audre Lorde once said,

Audre Lorde a zis odată:

"The white fathers taught us to say,

"Strămoşii albi ne-au învăţat să spunem

'I think, therefore I am.'"

Cuget, deci exist."

She suggested, "I feel, therefore I am free."

Ea a propus în loc "Simt, deci sunt liber."

I think it was a wonderful paradigm shift.

Cred că a fost o minunată schimbare de paradigmă.

And yet, why is it that,

Cu toate acestea, de ce oare

in creative writing courses today,

primul lucru pe care-l învaţă studenţii

the very first thing we teach students is

în cursurile de scriere creativă de azi

"write what you know"?

e să scrie despre ceea ce cunosc?

Perhaps that's not the right way to start at all.

Poate că nu e deloc cel mai bun mod de a începe.

Imaginative literature is not necessarily about

Literatura imaginativă nu este neapărat

writing who we are or what we know

despre a scrie cine suntem şi ce cunoaştem

or what our identity is about.

sau despre identitatea noastră.

We should teach young people and ourselves

Ar trebui să-i învăţăm pe tineri, ca şi pe noi înşine,

to expand our hearts

să ne mărim inimile

and write what we can feel.

şi să scriem despre ceea ce putem simţi.

We should get out of our cultural ghetto

Ar trebui să ieşim din ghetoul nostru cultural

and go visit the next one and the next.

şi să-l vizităm pe următorul şi pe următorul.

In the end, stories move like whirling dervishes,

În final, poveştile se învârt asemenea dervişilor zburători,

drawing circles beyond circles.

trasând cercuri şi iar cercuri.

They connect all humanity,

Ele leagă întreaga umanitate,

regardless of identity politics,

indiferent de politica identităţii.

and that is the good news.

Acestea sunt veştile bune.

And I would like to finish with an old Sufi poem:

Aş vrea să închei cu o veche poezie sufistă.

"Come, let us be friends for once;

"Haideţi, să fim măcar o dată prieteni;

let us make life easy on us;

să ne facem viaţa mai uşoară;

let us be lovers and loved ones;

să fim iubiţi şi să iubim;

the earth shall be left to no one."

nimeni nu va moşteni pământul."

Thank you.

Mulţumesc.

(Applause)

(Aplauze)