3 clues to understanding your brain | VS Ramachandran

Traducător: Victor D. Corector: Laszlo Kereszturi

Well, as Chris pointed out, I study the human brain,

Cum spunea Chris, eu studiez creierul uman

the functions and structure of the human brain.

funcţiile şi structura creierului uman.

And I just want you to think for a minute about what this entails.

Vreau să vă închipuiţi pentru o clipă ce presupune asta.

Here is this mass of jelly, three-pound mass of jelly

Aveţi grămada asta gelatinoasă – cam 1 kilogram de jeleu –

you can hold in the palm of your hand,

pe care-l puteţi ţine în mână,

and it can contemplate the vastness of interstellar space.

şi el poate contempla imensitatea spaţiului interstelar,

It can contemplate the meaning of infinity

poate contempla sensul infinitului

and it can contemplate itself contemplating on the meaning of infinity.

şi se poate contempla pe sine contemplând asupra sensului infinitului.

And this peculiar recursive quality that we call self-awareness,

Apoi are o stranie calitate recurentă pe care-o numim conştiinţă,

which I think is the holy grail of neuroscience, of neurology,

care cred că e Sfântul Graal al neurologiei,

and hopefully, someday, we'll understand how that happens.

şi sper că într-o zi vom înţelege cum se-ntâmplă asta.

OK, so how do you study this mysterious organ?

Cum studiezi acest organ misterios?

I mean, you have 100 billion nerve cells,

Aveţi 100 miliarde celule nervoase,

little wisps of protoplasm, interacting with each other,

mici mănunchiuri de protoplasmă interacţionând între ele

and from this activity emerges the whole spectrum of abilities

şi din această activitate apare întregul spectru de abilităţi

that we call human nature and human consciousness.

pe care le numim natură şi conştiinţa umană.

How does this happen?

Cum se întâmplă asta?

Well, there are many ways of approaching the functions of the human brain.

Există multe moduri de a studia funcţiile creierului uman.

One approach, the one we use mainly,

Una din ele, folosită cu precădere, e studierea pacienţilor

is to look at patients with sustained damage to a small region of the brain,

cu leziuni stabile în regiuni mici ale creierului,

where there's been a genetic change in a small region of the brain.

unde există o modificare genetică a unei porţiuni mici din creier.

What then happens is not an across-the-board reduction

Aici nu avem o reducere a tuturor capacităţilor mentale,

in all your mental capacities,

a sort of blunting of your cognitive ability.

ca o ştirbire a abilităţilor cognitive,

What you get is a highly selective loss of one function,

ci o pierdere a unei funcţii deosebit de exact definită,

with other functions being preserved intact,

cu celelalte funcţii păstrate intacte.

and this gives you some confidence in asserting

Asta ne permite să afirmăm

that that part of the brain is somehow involved in mediating that function.

că acea parte a creierului e implicată în medierea acelei funcţii.

So you can then map function onto structure,

Astfel poţi aloca o funcţie unei structuri

and then find out what the circuitry's doing

şi apoi să afli ce fac conexiunile nervoase

to generate that particular function.

ca să genereze acea funcţie specifică.

So that's what we're trying to do.

Asta încercăm să facem.

So let me give you a few striking examples of this.

Să vă dau câteva exemple uimitoare.

In fact, I'm giving you three examples, six minutes each, during this talk.

Vă dau 3 exemple, de 6 minute fiecare.

The first example is an extraordinary syndrome called Capgras syndrome.

Primul e un sindrom extraordinar, sindromul Capgras.

If you look at the first slide there,

Pe primul diapozitiv vedeţi lobii temporali, frontali, parietali,

that's the temporal lobes, frontal lobes, parietal lobes, OK --

the lobes that constitute the brain.

– lobii care formează creierul.

And if you look, tucked away inside the inner surface of the temporal lobes --

Pe suprafaţa internă a lobilor temporali – nu e vizibilă aici –

you can't see it there --

e o structură mică – gyrus fusiformis – căreia i se mai spune şi „aria feţelor”,

is a little structure called the fusiform gyrus.

And that's been called the face area in the brain,

because when it's damaged, you can no longer recognize people's faces.

deoarece când e deteriorată nu mai recunoşti feţele oamenilor.

You can still recognize them from their voice

Îi recunoşti după voce şi spui: „Oh da, e Joe”,

and say, "Oh yeah, that's Joe,"

but you can't look at their face and know who it is, right?

dar nu ştiţi cine e, privindu-i faţa.

You can't even recognize yourself in the mirror.

Nici pe voi nu vă recunoaşteţi în oglindă.

I mean, you know it's you because you wink and it winks,

Ştii că eşti tot tu, pentru că e o oglindă şi clipeşte şi el când clipeşti tu,

and you know it's a mirror,

but you don't really recognize yourself as yourself.

dar de fapt nu te recunoşti.

OK. Now that syndrome is well known as caused by damage to the fusiform gyrus.

Se ştie că sindromul e cauzat de lezarea girusului fusiform.

But there's another rare syndrome, so rare, in fact,

Mai e un sindrom rar, atât de rar încât foarte puţini medici au auzit de el,

that very few physicians have heard about it, not even neurologists.

nici chiar neurologi.

This is called the Capgras delusion,

E vorba de iluzia Capgras:

and that is a patient, who's otherwise completely normal,

un pacient complet normal, suferă o traumă la cap,

has had a head injury, comes out of coma,

iese din comă, normal în toate celelalte aspecte,

otherwise completely normal, he looks at his mother

se uită la maică-sa şi zice:

and says, "This looks exactly like my mother, this woman,

„Arată exact ca mama, dar asta-i o impostoare,

but she's an impostor.

e altă femeie care pretinde că e mama.”

She's some other woman pretending to be my mother."

Now, why does this happen?

De ce se întâmplă asta?

Why would somebody -- and this person is perfectly lucid and intelligent

De ce cineva absolut lucid şi inteligent în toate privinţele,

in all other respects, but when he sees his mother,

când îşi vede mama, iluzia intră în joc şi el afirmă că nu e mama sa?

his delusion kicks in and says, it's not mother.

Now, the most common interpretation of this,

Cea mai obişnuită interpretare a iluziei din toate manualele de psihiatrie,

which you find in all the psychiatry textbooks,

is a Freudian view, and that is that this chap --

e una de tip freudian

– acelaşi raţionament aplicat şi femeilor, dar eu voi vorbi doar despre bărbaţi –

and the same argument applies to women, by the way,

but I'll just talk about guys.

When you're a little baby, a young baby,

când eşti copil mic, copilaş,

you had a strong sexual attraction to your mother.

ai fost puternic atras sexual de mamă. Ăsta-i complexul oedipian al lui Freud.

This is the so-called Oedipus complex of Freud.

I'm not saying I believe this,

Nu afirm că-l consider corect, ci că e viziunea standard freudiană.

but this is the standard Freudian view.

And then, as you grow up, the cortex develops,

Pe măsură ce creşti, cortexul se dezvoltă

and inhibits these latent sexual urges towards your mother.

şi inhibă aceste porniri sexuale latente orientate spre propria mamă.

Thank God, or you would all be sexually aroused when you saw your mother.

Slavă Domnului că altfel aţi fi excitat sexual când v-aţi vedea mama.

And then what happens is,

Apoi vă loviţi la cap, cortexul e lezat

there's a blow to your head, damaging the cortex,

allowing these latent sexual urges to emerge,

şi acele porniri sexuale latente ies înflăcărate la suprafaţă

flaming to the surface, and suddenly and inexplicably

şi brusc şi inexplicabil vă treziţi excitat sexual de propria mamă.

you find yourself being sexually aroused by your mother.

And you say, "My God, if this is my mom,

„Dacă asta e mama mea, cum de sunt excitat sexual?

how come I'm being sexually turned on?

She's some other woman. She's an impostor."

E altă femeie. E o impostoare."

It's the only interpretation that makes sense to your damaged brain.

E unica interpretare care pare rezonabilă creierului lezat.

This has never made much sense to me, this argument.

Mi se pare un argument lipsit de sens.

It's very ingenious, as all Freudian arguments are --

E ingenioas ca toate argumentele freudiene,

(Laughter)

(Râsete)

-- but didn't make much sense because I have seen the same delusion,

dar nu mi s-a părut validă,

deoarece am văzut această iluzie la un pacient, faţă de pudelul său.

a patient having the same delusion, about his pet poodle.

(Laughter)

(Râsete)

He'll say, "Doctor, this is not Fifi. It looks exactly like Fifi,

Îmi spunea: „Doctore, asta nu-i Fifi. Arată exact ca Fifi, dar e alt căţel.”

but it's some other dog." Right?

Now, you try using the Freudian explanation there.

Adaptaţi voi explicaţia freudiană aici.

(Laughter)

(Râsete)

You'll start talking about the latent bestiality in all humans,

Veţi vorbi de bestialitatea latentă din toţi oamenii

or some such thing, which is quite absurd, of course.

sau altceva la fel de absurd.

Now, what's really going on?

Ce se întâmplă de fapt?

So, to explain this curious disorder,

Pentru a explica această tulburare curioasă

we look at the structure and functions of the normal visual pathways in the brain.

examinăm structura şi funcţiile căilor vizuale ale creierului.

Normally, visual signals come in, into the eyeballs,

În mod normal, semnalele vizuale intră prin globii oculari

şi ajung în ariile corticale ale vederii.

go to the visual areas in the brain.

There are, in fact, 30 areas in the back of your brain concerned with just vision,

Există 30 de arii corticale răspunzătoare de vedere.

and after processing all that, the message goes to a small structure

După ce totul e procesat, mesajul ajunge într-o formaţiune mică, girusul fusiform,

called the fusiform gyrus, where you perceive faces.

în care se percep feţele.

There are neurons there that are sensitive to faces.

Sunt neuroni acolo sensibili la feţe.

You can call it the face area of the brain, right?

O puteţi numi „aria feţei” din creier.

I talked about that earlier.

Am vorbit despre asta mai devreme.

Now, when that area's damaged, you lose the ability to see faces, right?

Când acea arie e lezată nu mai puteţi vedea feţele.

But from that area, the message cascades

Din acea arie mesajele curg în nucleul amigdalian din sistemul limbic,

into a structure called the amygdala in the limbic system,

the emotional core of the brain,

– miezul emoţional al creierului –

and that structure, called the amygdala,

şi nucleul amigdalian calibrează emoţional ce vezi.

gauges the emotional significance of what you're looking at.

Is it prey? Is it predator? Is it mate?

E pradă, prădător, pereche,

Or is it something absolutely trivial, like a piece of lint,

sau e ceva trivial ca o scamă, o cretă, – nu arăt în colo –

or a piece of chalk, or a -- I don't want to point to that, but --

or a shoe, or something like that? OK?

un pantof sau aşa ceva. Ceva ce puteţi ignora complet.

Which you can completely ignore.

So if the amygdala is excited, and this is something important,

Dacă nucleul amigdalian e stimulat şi e vorba de ceva important,

the messages then cascade into the autonomic nervous system.

mesajele apoi curg în sistemul nervos autonom:

Your heart starts beating faster.

inima începe să bată mai rapid, transpiraţi mai abundent

You start sweating to dissipate the heat that you're going to

pentru a disipa căldura ce-o veţi genera prin efort muscular.

create from muscular exertion.

And that's fortunate, because we can put two electrodes on your palm

Asta e bine, pentru că putem pune electrozi în palmă

and measure the change in skin resistance produced by sweating.

şi putem măsura fluctuaţiile rezistenţei pielii datorate transpiraţiei.

So I can determine, when you're looking at something,

Pot stabili, când priveşti ceva, dacă eşti emoţionat sau excitat sau nu.

whether you're excited or whether you're aroused, or not, OK?

Ajung imediat şi la asta.

And I'll get to that in a minute.

So my idea was, when this chap looks at an object, when he looks at his --

Idea mea a fost: când tipul priveşte un obiect

any object for that matter, it goes to the visual areas and,

– orice obiect – stimulul ajunge în ariile vizuale

however, and it's processed in the fusiform gyrus,

şi e procesat în girusul fusiofm,

and you recognize it as a pea plant, or a table,

şi recunoşti obiectul, fie că e o mazăre, o masă sau propria mamă,

or your mother, for that matter, OK?

dacă tot vorbim de asta.

And then the message cascades into the amygdala,

Apoi mesajele trec în amigdală şi mai departe la sistemul nervos autonom.

and then goes down the autonomic nervous system.

But maybe, in this chap, that wire that goes from the amygdala to the limbic system,

Dar poate la acest tip, firul de la amigdală la sistemul limbic

the emotional core of the brain, is cut by the accident.

– partea emoţională a creierului – e tăiat la accident.

So because the fusiform is intact,

Deoarece fusiformul e intact, tipul îşi recunoaşte mama,

the chap can still recognize his mother,

and says, "Oh yeah, this looks like my mother."

„Da, arată ca mama."

But because the wire is cut to the emotional centers,

dar firul fiind rupt spre centrele emoţionale, spune:

he says, "But how come, if it's my mother, I don't experience a warmth?"

„Cum de e mama, iar eu nu simt nici o căldură?..."

Or terror, as the case may be? Right?

...Sau teroare?”, după caz? Corect?

(Laughter)

(Râsete)

And therefore, he says, "How do I account for this inexplicable lack of emotions?

Apoi ca să-şi explice absenţa emoţiilor:

This can't be my mother.

„Nu poate fi mama. E o străină care pretinde c-ar fi mama.”

It's some strange woman pretending to be my mother."

Cum testăm aşa ceva?

How do you test this?

Dacă iau pe oricare dintre voi, vă aşez în faţa unui ecran,

Well, what you do is, if you take any one of you here, and put you in front of a screen,

and measure your galvanic skin response,

şi vă măsor răspunsul galvanic al pielii în timp ce vă arăt imagini pe ecran,

and show pictures on the screen,

I can measure how you sweat when you see an object,

pot măsura cât transpiraţi la vederea unui obiect.

like a table or an umbrella. Of course, you don't sweat.

La o masă sau la o umbrelă, sigur că nu transpiraţi.

If I show you a picture of a lion, or a tiger, or a pinup, you start sweating, right?

Dacă vă arăt un leu, un tigru sau o nurlie începeţi să asudaţi, corect?

And, believe it or not, if I show you a picture of your mother --

Credeţi-mă că dacă vă arăt o imagine a mamei voastre,

– vorbesc de persoane normale – începeţi să asudaţi.

I'm talking about normal people -- you start sweating.

You don't even have to be Jewish.

Nu-i nevoie să fiţi evreu.

(Laughter)

(Râsete)

Now, what happens if you show this patient?

Ce se întâmplă dacă arăţi asta pacientului?

You take the patient and show him pictures on the screen

Iei pacientul şi-i pui imagini pe ecran şi-i măsori răspunsul galvanic al pielii.

and measure his galvanic skin response.

Tables and chairs and lint, nothing happens, as in normal people,

Mese, scaune şi scame - fără reacţie, ca la oameni normali –

but when you show him a picture of his mother,

dar când îi arăţi o poză a mamei sale răspunsul galvanic al pielii e plat.

the galvanic skin response is flat.

There's no emotional reaction to his mother,

Fără reacţie emoţională la mama sa,

because that wire going from the visual areas to the emotional centers is cut.

pentru că firul de la ariile vizuale la cele emoţionale e întrerupt.

So his vision is normal because the visual areas are normal,

Aşadar văzul e normal, deoarece ariile vizuale sunt normale,

his emotions are normal -- he'll laugh, he'll cry, so on and so forth --

emoţiile lui sunt normale, – râde, plânge şi aşa mai departe –

but the wire from vision to emotions is cut

dar legătura dintre văz şi emoţii e ruptă şi de aici iluzia că mama e o impostoare.

and therefore he has this delusion that his mother is an impostor.

It's a lovely example of the sort of thing we do:

Asta exemplifică drăguţ cu ce ne ocupăm:

take a bizarre, seemingly incomprehensible, neural psychiatric syndrome

luăm un sindrom psihiatric bizar, aparent de neînţeles,

and say that the standard Freudian view is wrong,

afirmăm că viziunea freudiană e greşită

that, in fact, you can come up with a precise explanation

şi putem da o explicaţie exactă

in terms of the known neural anatomy of the brain.

bazată pe anatomia neurală cunoscută a creierului.

By the way, if this patient then goes,

Apropo, dacă acest pacient pleacă şi mama îl sună din camera alăturată,

and mother phones from an adjacent room -- phones him --

el ridică receptorul şi spune: „Uau, mamă, ce mai faci? Unde eşti?"

and he picks up the phone, and he says, "Wow, mom, how are you? Where are you?"

There's no delusion through the phone.

Iluzia e inexistentă prin telefon.

Then, she approaches him after an hour, he says, "Who are you?

Ea vine la el peste o oră şi el zice:

You look just like my mother." OK?

„Tu cine eşti? Arăţi exact ca mama.”

The reason is there's a separate pathway

Motivul e că există o cale separată de la centri auditivi la cei emoţionali,

going from the hearing centers in the brain to the emotional centers,

and that's not been cut by the accident.

care n-a fost întreruptă la accident.

So this explains why through the phone he recognizes his mother, no problem.

Aşa se explică de ce la telefon el îşi recunoaşte mama fără probleme,

When he sees her in person, he says it's an impostor.

dar când o vede în persoană crede că-i o impostoare.

OK, how is all this complex circuitry set up in the brain?

Cum se crează aceste legături complexe în creier?

Is it nature, genes, or is it nurture?

E ceva natural, genetic sau căpătat?

And we approach this problem

Examinăm asta studiind alt sindrom curios, sindromul „braţului fantomă”.

by considering another curious syndrome called phantom limb.

And you all know what a phantom limb is.

Ştiţi toţi ce-i un braţ fantomă:

When an arm is amputated, or a leg is amputated, for gangrene,

când se amputează o mână sau un picior din cauza gangrenei sau în război,

or you lose it in war -- for example, in the Iraq war,

– de exemplu, în războiul din Irak e o problemă serioasă –

it's now a serious problem --

you continue to vividly feel the presence of that missing arm,

continuaţi să simţiţi intens prezenţa braţului lipsă

and that's called a phantom arm or a phantom leg.

şi asta se numeşte braţ sau picior fantomă.

In fact, you can get a phantom with almost any part of the body.

Puteţi avea o fantomă cu aproape orice parte a corpului,

Believe it or not, even with internal viscera.

chiar şi cu organele interne.

I've had patients with the uterus removed -- hysterectomy --

Am avut pacienţi cu uterul scos – histerectomie –

who have a phantom uterus, including phantom menstrual cramps

care aveau un uter fantom, inclusiv crampe menstruale fantomă

at the appropriate time of the month.

la momentul potrivit a lunii.

And in fact, one student asked me the other day,

Un student m-a întrebat ieri, dacă ele au şi sindrom pre-menstrual fantomă?

"Do they get phantom PMS?"

(Laughter)

(Râsete)

A subject ripe for scientific enquiry, but we haven't pursued that.

Un subiect bun de cercetat ştiinţific, dar de care nu ne-am ocupat.

OK, now the next question is,

Următoarea întrebare e:

what can you learn about phantom limbs by doing experiments?

ce putem învăţa despre braţe fantomă din experimente?

One of the things we've found was,

Am descoperit că aproape jumătate din pacienţii cu braţe fantomă

about half the patients with phantom limbs

pretind că-şi pot mişca fantoma.

claim that they can move the phantom.

It'll pat his brother on the shoulder,

Că şi-ar bate uşor fratele pe umăr

it'll answer the phone when it rings, it'll wave goodbye.

ar răspunde la telefon când sună, ar face cu mâna.

These are very compelling, vivid sensations.

Sunt senzaţii foarte vii. Pacientul n-are iluzii.

The patient's not delusional.

Ştie că braţul nu-i acolo, dar totuşi are o experienţă senzorială convingătoare.

He knows that the arm is not there,

but, nevertheless, it's a compelling sensory experience for the patient.

But however, about half the patients, this doesn't happen.

Totuşi, pentru jumătate din pacienţi, asta nu se întâmplă.

The phantom limb -- they'll say, "But doctor, the phantom limb is paralyzed.

Braţul fantomă zic ei: „Dar doctore, braţul fantomă e paralizat.

It's fixed in a clenched spasm and it's excruciatingly painful.

E fixat într-un spasm încleştat şi-i sfâşietor de dureros.

If only I could move it, maybe the pain will be relieved."

Dacă-aş putea să-l mişc poate durerea s-ar diminua.”

Now, why would a phantom limb be paralyzed?

Şi de ce-ar fi paralizat un braţ fantomă?

It sounds like an oxymoron.

Pare a fi un oximoron.

But when we were looking at the case sheets, what we found was,

Examinând dosarele medicale am descoperit că

these people with the paralyzed phantom limbs,

la persoanele cu braţe fantomă paralizate

the original arm was paralyzed because of the peripheral nerve injury.

braţul real fusese paralizat din cauza lezării nervului periferic,

The actual nerve supplying the arm was severed,

Însuşi nervul care inervează braţul a fost secţionat,

was cut, by say, a motorcycle accident.

să zicem într-un accident de motocicletă.

So the patient had an actual arm, which is painful,

Şi pacientul de fapt avea un braţ real care durea enorm

in a sling for a few months or a year, and then,

ţinut bandajat câteva luni sau un an,

in a misguided attempt to get rid of the pain in the arm,

iar apoi, din dorinţa nechibzuită de a-l scăpa de durerea din braţ,

the surgeon amputates the arm,

chirurgul îi amputează mâna

and then you get a phantom arm with the same pains, right?

şi rămâne cu un braţ fantomă cu aceleaşi dureri.

And this is a serious clinical problem.

Asta-i o problemă clinică serioasă.

Patients become depressed.

Pacienţii devin deprimaţi. Unii ajung la suicid.

Some of them are driven to suicide, OK?

So, how do you treat this syndrome?

Cum tratatăm acest sindrom? Şi de ce aveţi braţul fantomă paralizat?

Now, why do you get a paralyzed phantom limb?

When I looked at the case sheet, I found that they had an actual arm,

Examinând istoricul cazurilor am găsit că ei păstraseră braţul,

and the nerves supplying the arm had been cut,

iar nervii ce-l deserveau fuseseră secţionaţi,

and the actual arm had been paralyzed,

încât braţul real era paralizat

and lying in a sling for several months before the amputation,

şi zăcea într-un bandaj cu luni înainte să fie amputat,

and this pain then gets carried over into the phantom itself.

iar durerea e apoi transferată braţului fantomă.

Why does this happen?

De ce se întâmplă aşa ceva?

When the arm was intact, but paralyzed,

Când braţul era intact, dar paralizat,

the brain sends commands to the arm, the front of the brain, saying, "Move,"

din partea frontală a creierului venea comanda „mişcă" pentru braţ,

but it's getting visual feedback saying, "No."

iar feedback-ul vizual era: „Nu."

Move. No. Move. No. Move. No.

Mişcă. Nu. Mişcă. Nu. Mişcă. Nu.

And this gets wired into the circuitry of the brain,

Se formează în creier acest circuit, iar asta o numim paralizie învăţată.

and we call this learned paralysis, OK?

The brain learns, because of this Hebbian, associative link,

Creierul învaţă pe baza acestei legături asociative hebiene,

that the mere command to move the arm

că simpla comandă de a mişca braţul dă senzaţia de paralizie a braţului.

creates a sensation of a paralyzed arm.

And then, when you've amputated the arm,

Apoi când amputaţi braţul,

this learned paralysis carries over into your body image

această paralizie învăţată continuă să existe în imaginea corpului

and into your phantom, OK?

şi rămâne fantomei.

Now, how do you help these patients?

Cum ajuţi aceşti pacienţi?

How do you unlearn the learned paralysis,

Cum dezveţi paralizia învăţată, încât să scape de durerea sfâşietoare,

so you can relieve him of this excruciating, clenching spasm

de spasmul din braţul fantomă?

of the phantom arm?

Well, we said, what if you now send the command to the phantom,

Ce-ar fi dacă transmitem comenzi fantomei

but give him visual feedback that it's obeying his command, right?

şi oferim feedback vizual că ea se supune comenzii.

Maybe you can relieve the phantom pain, the phantom cramp.

Poate-i reuşim să calmăm durerea şi crampa fantomă.

How do you do that? Well, virtual reality.

Cum faci asta? Păi, realitate virtuală.

But that costs millions of dollars.

Dar asta costă milioane de dolari.

So, I hit on a way of doing this for three dollars,

Eu am ales să fac asta cu doar 3 dolari, dar să nu spuneţi agenţiilor finanţatoare.

but don't tell my funding agencies.

(Laughter)

(Râsete)

OK? What you do is you create what I call a mirror box.

Creezi o cutie oglindă.

You have a cardboard box with a mirror in the middle,

O cutie de carton cu o oglindă la mijloc, şi apoi pui fantoma...

and then you put the phantom -- so my first patient, Derek, came in.

Primul meu pacient – Derek – a venit.

He had his arm amputated 10 years ago.

Avea braţul amputat de10 ani.

He had a brachial avulsion, so the nerves were cut

Suferise o avulsie a braţului, deci nervii i-au fost întrerupţi

and the arm was paralyzed, lying in a sling for a year, and then the arm was amputated.

şi braţul a fost paralizat, ţinut bandajat 1 an şi apoi amputat.

He had a phantom arm, excruciatingly painful, and he couldn't move it.

Avea un braţ fantomă sfâşietor de dureros, pe care nu-l putea mişca.

It was a paralyzed phantom arm.

Era un braţ fantomă paralizat.

So he came there, and I gave him a mirror like that, in a box,

A venit, i-am dat o oglindă în cutie, ca asta, pe care-o numesc cutie oglindă.

which I call a mirror box, right?

And the patient puts his phantom left arm,

Pacientul îşi pune braţul stâng fantomă

care-i încleştat într-un spasm, pe partea stângă a oglinzii,

which is clenched and in spasm, on the left side of the mirror,

and the normal hand on the right side of the mirror,

şi braţul normal, pe partea dreaptă a oglinzii

and makes the same posture, the clenched posture,

în aceiaşi poziţie ca şi braţul încleştat.

Priveşte în oglindă şi ce experienţă are?

and looks inside the mirror. And what does he experience?

He looks at the phantom being resurrected,

Că i-a înviat fantoma, deoarece vede reflexia braţului normal în oglindă

because he's looking at the reflection of the normal arm in the mirror,

şi impresia e că fantoma a înviat.

and it looks like this phantom has been resurrected.

"Now," I said, "now, look, wiggle your phantom --

Îi spun: dă din degetele reale, mişcă-le, în timp ce priveşti în oglindă.”

your real fingers, or move your real fingers while looking in the mirror."

He's going to get the visual impression that the phantom is moving, right?

Va avea impresia vizuală că fantoma se mişcă. E evident.

That's obvious, but the astonishing thing is,

Dar uimitor e că pacientul spune:

the patient then says, "Oh my God, my phantom is moving again,

„Doamne, fantoma se mişcă din nou, iar durerea şi spasmul se diminuează.”

and the pain, the clenching spasm, is relieved."

And remember, my first patient who came in --

Ţineţi minte, primul pacient care a venit,

(Applause)

(Aplauze)

-- thank you. (Applause)

Mulţumesc. (Aplauze)

My first patient came in, and he looked in the mirror,

A venit primul pacient, a privit în oglindă şi i-am spus:

and I said, "Look at your reflection of your phantom."

„Priveşte la reflexia braţului fantomă."

And he started giggling, he says, "I can see my phantom."

A început să chicotească: „Îmi pot vedea fantoma.”

But he's not stupid. He knows it's not real.

Nu e prost. Ştie că nu e real.

He knows it's a mirror reflection,

Ştie că e o reflecţie în oglindă, dar e o experienţă senzorială vie.

but it's a vivid sensory experience.

Now, I said, "Move your normal hand and phantom."

Apoi îi zic: „Mişcă-ţi braţul normal şi fantoma."

He said, "Oh, I can't move my phantom. You know that. It's painful."

„Nu-mi pot mişca fantoma. Ştii că doare.”

I said, "Move your normal hand."

„Bine, mişcă-ţi braţul normal.”

And he says, "Oh my God, my phantom is moving again. I don't believe this!

Şi spune: „Doamne, fantoma se mişcă iar, nu-mi vine să cred! Şi mă lasă durerea!"

And my pain is being relieved." OK?

Bine.

And then I said, "Close your eyes."

„Închide ochii – îi închide – şi mişcă-ţi braţul sănătos.”

He closes his eyes.

"And move your normal hand."

"Oh, nothing. It's clenched again."

„Nimic. Iar s-a încleştat.”

"OK, open your eyes."

„Bine, deschide ochii.”

"Oh my God, oh my God, it's moving again!"

„O Doamne, iar se mişcă!” ca un copil într-un magazin de dulciuri.

So, he was like a kid in a candy store.

So, I said, OK, this proves my theory about learned paralysis

Bun, asta demonstrează teoria mea despre paralizia învăţată

and the critical role of visual input,

şi rolul critic al input-ului vizual, dar nu voi primi Premiul Nobel

but I'm not going to get a Nobel Prize

for getting somebody to move his phantom limb.

c-am făcut pe cineva să-şi mişte braţul fantomă.

(Laughter)

(Râsete) (Aplauze)

(Applause)

It's a completely useless ability, if you think about it.

E o abilitate absolut inutilă, dacă vă gândiţi un pic.

(Laughter)

(Râsete)

But then I started realizing, maybe other kinds of paralysis

Apoi m-am gândit că şi alte tipuri de paralizie din neurologie,

that you see in neurology, like stroke, focal dystonias --

– ca accidentul vascular, distonia focală –

there may be a learned component to this,

ar putea fi vorba de o componentă învăţată

which you can overcome with the simple device of using a mirror.

pe care o puteţi depăşi c-un dispozitiv simplu ca oglinda.

So, I said, "Look, Derek" --

Aşa c-am zis, „Uite, Derek –

well, first of all, the guy can't just go around carrying a mirror to alleviate his pain --

– doar n-ar căra după el cutia cu oglindă ca să-şi aline durerea –

I said, "Look, Derek, take it home and practice with it for a week or two.

„Derek, ia-o acasă şi exersează una-două săptămâni.

Maybe, after a period of practice,

Poate după o perioadă de exerciţii te poţi lipsi de oglindă,

you can dispense with the mirror, unlearn the paralysis,

îţi dezveţi paralizia şi începi să-ţi mişti braţul paralizat,

and start moving your paralyzed arm,

and then, relieve yourself of pain."

ca să scapi de durere.”

So he said OK, and he took it home.

„Bine”, o ia acasă.

I said, "Look, it's, after all, two dollars. Take it home."

„E doar 2 dolari. Ia-o acasă.”

So, he took it home, and after two weeks, he phones me,

A luat-o acasă şi mă sună după două săptămâni:

and he said, "Doctor, you're not going to believe this."

„Doctore, n-o să-ţi vină să crezi!”

I said, "What?"

„Ce?”

He said, "It's gone."

„A dispărut.”

I said, "What's gone?"

„Ce-a dispărut?”

I thought maybe the mirror box was gone.

Mă gândeam că cutia cu oglindă a dispărut. (Râsete)

(Laughter)

„Nu, nu, nu! Braţul fantomă pe care-l am de 10 ani, a dispărut!”

He said, "No, no, no, you know this phantom I've had for the last 10 years?

It's disappeared."

And I said -- I got worried, I said, my God,

M-am îngrijorat: „Vai de mine, i-am schimbat imaginea corpului,

I mean I've changed this guy's body image,

what about human subjects, ethics and all of that?

cum rămâne cu experimentele pe oameni, etica şi tot restul?

And I said, "Derek, does this bother you?"

„Derek, te deranjează?” „Nu!”

He said, "No, last three days, I've not had a phantom arm

„De 3 zile n-am avut braţul fantomă.

and therefore no phantom elbow pain, no clenching,

Deci nici spasme sau dureri la cotul fantomei,

no phantom forearm pain, all those pains are gone away.

nici dureri în antebraţ... Toate au dispărut.

But the problem is I still have my phantom fingers dangling from the shoulder,

Problema e că încă mai am degetele fantomă atârnate de umăr,

and your box doesn't reach."

şi n-ajung cu cutia acolo.” (Râsete)

(Laughter)

"So, can you change the design and put it on my forehead,

„Aţi putea s-o modificaţi şi să mi-o puneţi pe frunte

so I can, you know, do this and eliminate my phantom fingers?"

ca să fac aşa şi să scap de degetele fantomă?"

He thought I was some kind of magician.

Credea că-s vreun magician.

Now, why does this happen?

Se întâmplă asta pentru că că creierul e într-un conflict senzorial enorm.

It's because the brain is faced with tremendous sensory conflict.

It's getting messages from vision saying the phantom is back.

Primeşte mesaje de la văz, cum că fantoma a revenit,

On the other hand, there's no proprioception,

pe de altă parte nu are semnale de la proprioceptori,

muscle signals saying that there is no arm, right?

muşchii semnalează că nu există braţ.

And your motor command saying there is an arm,

Sistemul motric zice că există un braţ

and, because of this conflict, the brain says, to hell with it,

şi din cauza acestui conflict creierul zice la naiba cu toate:

there is no phantom, there is no arm, right?

nu există fantoma, nu există braţul.

It goes into a sort of denial -- it gates the signals.

Intră într-un fel de negare. Blochează semnalul.

And when the arm disappears, the bonus is, the pain disappears

Apoi când braţul dispare, ca bonus dispare şi durerea

because you can't have disembodied pain floating out there, in space.

fiindcă nu simţi o durere extracorporală care pluteşte în spaţiu. Ăsta-i bonusul.

So, that's the bonus.

Tehnica a fost testată pe zeci de grupuri de pacienţi în Helsinki

Now, this technique has been tried on dozens of patients

by other groups in Helsinki,

aşa că se poate dovedi utilă în tratarea durerilor fantomă

so it may prove to be valuable as a treatment for phantom pain,

şi au încercat-o pentru reabilitarea după atac cerebral.

and indeed, people have tried it for stroke rehabilitation.

Stroke you normally think of as damage to the fibers,

În atacul cerebral se consideră că fibrele sunt deteriorate şi n-ai ce-i face.

nothing you can do about it.

But, it turns out some component of stroke paralysis is also learned paralysis,

Dar se pare că o componentă a parezei din atacul cerebral

e tot învăţată şi de aceea poate fi depăşită utilizând oglinzi.

and maybe that component can be overcome using mirrors.

This has also gone through clinical trials,

A trecut şi asta de testele clinice ajutând mulţi, mulţi pacienţi.

helping lots and lots of patients.

OK, let me switch gears now to the third part of my talk,

Trecem la a 3-a parte a discursului meu,

which is about another curious phenomenon called synesthesia.

despre alt fenomen curios numit sinestezie.

This was discovered by Francis Galton in the nineteenth century.

A fost descoperită de Francis Galton în sec. 19.

He was a cousin of Charles Darwin.

Era văr cu Charles Darwin.

He pointed out that certain people in the population,

A arătat că anumite persoane într-o populaţie,

who are otherwise completely normal, had the following peculiarity:

normale în celelalte aspecte, au următoarea ciudăţenie:

every time they see a number, it's colored.

de câte ori văd un număr, acesta e colorat.

Five is blue, seven is yellow, eight is chartreuse,

Cinci e albastru, şapte e galben, opt e verzuliu, nouă e indigo.

nine is indigo, OK?

Bear in mind, these people are completely normal in other respects.

Ţineţi cont că ei sunt absolut normali în toate privinţele.

Or C sharp -- sometimes, tones evoke color.

Sau Do major – uneori tonurile au culori –

C sharp is blue, F sharp is green,

Do major e albastru, La major e verde, alt ton poate fi galben.

another tone might be yellow, right?

Why does this happen?

De ce se întâmplă asta? Se numeşte sinestezie.

This is called synesthesia. Galton called it synesthesia,

Galton a numit-o sinestezie: un amestec a simţurilor.

a mingling of the senses.

În noi, toate simţurile sunt distincte. La ei sunt încâlcite.

In us, all the senses are distinct.

These people muddle up their senses.

De ce se întâmplă aşa ceva?

Why does this happen?

Un aspect al acestei probleme e foarte interesant.

One of the two aspects of this problem are very intriguing.

Synesthesia runs in families,

Sinestezia apare în familii şi Galton zice că are o bază ereditară, genetică.

so Galton said this is a hereditary basis, a genetic basis.

Secondly, synesthesia is about -- and this is what gets me to my point

Al doilea – sinestezia e despre – ajung la idea principală a discursului meu:

about the main theme of this lecture, which is about creativity --

creativitatea.

synesthesia is eight times more common among artists, poets, novelists

Sinestezia e de 8 ori mai răspândită printre artişti, poeţi, nuvelişti

and other creative people than in the general population.

şi alte persoane creative, decât în populaţia generală.

Why would that be?

De ce e aşa? Voi răspunde la asta. Nu s-a răspuns până acum.

I'm going to answer that question.

It's never been answered before.

Bun.

Ce e sinestezia? Ce-o cauzează? Există multe teorii.

OK, what is synesthesia? What causes it?

Well, there are many theories.

One theory is they're just crazy.

O teorie e că-s nebuni.

Now, that's not really a scientific theory, so we can forget about it.

Asta nu-i o teorie prea ştiinţifică aşa că uităm de ea.

Another theory is they are acid junkies and potheads, right?

Altă teorie ar fi că sunt dependenţi de stupefiante.

Now, there may be some truth to this,

Ar fi o doză de adevăr aici

deoarece e mult mai răspândită aici, în Bay Area, decât în San Diego. (Râsete)

because it's much more common here in the Bay Area than in San Diego.

(Laughter)

OK. Now, the third theory is that --

A treia teorie e că...

well, let's ask ourselves what's really going on in synesthesia. All right?

Hai să ne întrebăm ce se întâmplă de fapt în sinestezie?

So, we found that the color area and the number area

Am descoperit că aria pentru culoare şi cea pentru numere

are right next to each other in the brain, in the fusiform gyrus.

sunt alăturate în creier, în girusul fusiform.

So we said, there's some accidental cross wiring

Am presupus c-ar exista legături accidentale între culori şi numere.

between color and numbers in the brain.

So, every time you see a number, you see a corresponding color,

De fiecare dată când vedeţi un număr, vedeţi şi culoarea corespunzătoare

and that's why you get synesthesia.

şi de asta aveţi sinestezie.

Now remember -- why does this happen?

De ce se întâmplă aşa ceva?

Why would there be crossed wires in some people?

De ce unii ar avea legături între arii?

Remember I said it runs in families?

V-am spus că e ereditară.

That gives you the clue.

Asta vă dă un indiciu:

And that is, there is an abnormal gene,

că există o genă anomală,

a mutation in the gene that causes this abnormal cross wiring.

o mutaţie în gene care cauzează conexiunea anormală.

In all of us, it turns out

Noi toţi ne naştem cu toate conectate la toate celelalte.

we are born with everything wired to everything else.

So, every brain region is wired to every other region,

Fiecare regiune a creierului e conectată la toate celelalte

şi legăturile sunt tunse ca să creeze

and these are trimmed down to create

the characteristic modular architecture of the adult brain.

arhitectura modulară caracteristică a creierului adult.

So, if there's a gene causing this trimming

Dacă există o genă răspunzătoare de tuns şi ea suferă o mutaţie,

and if that gene mutates,

then you get deficient trimming between adjacent brain areas.

ai tunsori ineficiente în regiuni adiacente.

And if it's between number and color, you get number-color synesthesia.

Şi dacă ele sunt la numere şi culoare, aveţi sinestezie număr-culoare,

If it's between tone and color, you get tone-color synesthesia.

între sunet şi culoare, aveţi sinestezie sunet-culoare.

So far, so good.

Totul clar până aici.

Now, what if this gene is expressed everywhere in the brain,

Dar dacă gena acţionează pretutindeni şi totul e încrucişat?

so everything is cross-connected?

Well, think about what artists, novelists and poets have in common,

Ce e comun la artişti, nuvelişti şi poeţi?

the ability to engage in metaphorical thinking,

Abilitatea de gândi metaforic, conectând idei, aparent fără legătură.

linking seemingly unrelated ideas,

such as, "It is the east, and Juliet is the Sun."

Ca: „aici e Est şi Julieta e Soarele.”

Well, you don't say, Juliet is the sun,

Cum adică Julieta e soare, adică-i un glob strălucitor de flăcări?

does that mean she's a glowing ball of fire?

I mean, schizophrenics do that, but it's a different story, right?

Schizofrenicii fac asta, dar aia-i altă poveste.

Normal people say, she's warm like the sun,

Oamenii normali ar zice că-i caldă ca soarele,

she's radiant like the sun, she's nurturing like the sun.

că radiază ca soarele, că-i grijulie ca soarele.

Instantly, you've found the links.

Instantaneu faceţi legătura.

Now, if you assume that this greater cross wiring

Presupunând că încrucişarea conexiunilor şi conceptelor

and concepts are also in different parts of the brain,

aparţin unor regiuni corticale diferite,

then it's going to create a greater propensity

ar da predispoziţie mărită spre metaforă şi creativitate la sinestezici.

towards metaphorical thinking and creativity

in people with synesthesia.

And, hence, the eight times more common incidence of synesthesia

Aşa sinestezia e de 8 ori mai frecventă printre poeţi, artişti şi nuvelişti.

among poets, artists and novelists.

OK, it's a very phrenological view of synesthesia.

E o viziune frenologică a sinesteziei.

The last demonstration -- can I take one minute?

Ultima demonstraţie, – îmi mai daţi un minut? –

(Applause)

(Aplauze) Mulţumesc.

OK. I'm going to show you that you're all synesthetes, but you're in denial about it.

Vă demonstrez că toţi sunteţi sinestezici, dar nu vreţi să recunoaşteţi.

Here's what I call Martian alphabet. Just like your alphabet,

Ăsta e alfabetul marţian, ca şi în alfabetul vostru,

A is A, B is B, C is C.

A e A, B e B, C e C, forme diferite pentru foneme diferite.

Different shapes for different phonemes, right?

Here, you've got Martian alphabet.

Aici e alfabetul marţian: unul e Kiki şi celălalt e Buba.

One of them is Kiki, one of them is Bouba.

Which one is Kiki and which one is Bouba?

Care e Kiki şi care e Buba?

How many of you think that's Kiki and that's Bouba? Raise your hands.

Câţi credeţi că ăsta-i Kiki şi ăla-i Buba?

Well, it's one or two mutants.

Avem 1-2 mutanţi. (Râsete)

(Laughter)

Câţi credeţi că ăla-i Buba şi ăsta-i Kiki?

How many of you think that's Bouba, that's Kiki? Raise your hands.

Ninety-nine percent of you.

99% din voi.

Now, none of you is a Martian. How did you do that?

Nici unul nu sunteţi marţian, cum aţi ales?

It's because you're all doing a cross-model synesthetic abstraction,

Toţi faceţi legături încrucişate, o abstracţie sinestezică,

meaning you're saying that that sharp inflection -- ki-ki,

adică acea inflecţie ascuţită: Kiki.

in your auditory cortex, the hair cells being excited -- Kiki,

În cortexul auditiv, celulele auditive sunt stimulate: Kiki,

mimics the visual inflection, sudden inflection of that jagged shape.

mimează inflexia vizuală, o inflexiune bruscă, ca o formă zimţată.

Now, this is very important, because what it's telling you

E important deoarece ne indică angrenarea creierului într-o primitivă...

is your brain is engaging in a primitive --

it's just -- it looks like a silly illusion,

Pare o iluzie naivă,

but these photons in your eye are doing this shape,

dar fotonii din ochi transmit această formă,

and hair cells in your ear are exciting the auditory pattern,

şi celulele auditive din ureche stimulează aria auditivă,

but the brain is able to extract the common denominator.

iar creierul e capabil să extragă numitorul comun.

It's a primitive form of abstraction,

E o formă primitivă de abstractizare, care ştim că are loc în girusul fusiform,

and we now know this happens in the fusiform gyrus of the brain,

because when that's damaged,

deoarece când el e lezat,

these people lose the ability to engage in Bouba Kiki,

persoanele nu se descurcă cu dilema Buba-Kiki,

but they also lose the ability to engage in metaphor.

dar n-au nici capacitatea de a înţelege metafora.

If you ask this guy, what -- "all that glitters is not gold,"

Dacă întrebi un astfel de individ ce înseamnă:

„Nu tot ce luceşte e aur”,

what does that mean?"

îţi răspunde: „Dacă e metalic şi luceşte nu înseamnă că-i aur:

The patient says, "Well, if it's metallic and shiny, it doesn't mean it's gold.

You have to measure its specific gravity, OK?"

trebuie să-i măsori greutatea specifică."

So, they completely miss the metaphorical meaning.

Le scapă complet sensul metaforic.

So, this area is about eight times the size in higher --

Această regiune e de vreo 8 ori mai mare,

especially in humans -- as in lower primates.

mai ales la om, decât la primatele inferioare.

Something very interesting is going on here in the angular gyrus,

Ceva foarte interesant are loc aici, în girusul angular,

because it's the crossroads between hearing, vision and touch,

deoarece e intersecţia între auz, văz şi pipăit,

and it became enormous in humans. And something very interesting is going on.

s-a dezvoltat enorm la oameni şi ceva foarte interesant are loc.

And I think it's a basis of many uniquely human abilities

Cred că reprezintă fundamentul multor abilităţi caracteristic umane

like abstraction, metaphor and creativity.

ca abstractizarea, metafora şi creativitatea.

All of these questions that philosophers have been studying for millennia,

Întrebările filozofilor de milenii,

we scientists can begin to explore by doing brain imaging,

ca cercetători, putem să le explorăm prin scanarea creierului

şi prin observarea pacienţilor, punând întrebările corecte.

and by studying patients and asking the right questions.

Thank you.

Mulţumesc. (Aplauze)

(Applause)

Îmi cer scuze.

Sorry about that.

(Laughter)

(Râsete)