This is what it's like to go undercover in North Korea | Suki Kim

Traducător: Alexandra Masgras Corector: Daiana Mavlea

In 2011, during the final six months of Kim Jong-Il's life,

În 2011, în ultimele șase luni din viața lui Kim Jong II,

I lived undercover in North Korea.

am locuit incognito în Coreea de Nord.

I was born and raised in South Korea, their enemy.

Sunt născută și am crescut în Coreea de Sud, inamicul lor.

I live in America, their other enemy.

Trăiesc în America, celălalt inamic al lor.

Since 2002, I had visited North Korea a few times.

Din 2002, am vizitat Coreea de Nord de câteva ori.

And I had come to realize that to write about it with any meaning,

Mi-am dat seama că pentru a scrie ceva semnificativ despre ea

or to understand the place beyond the regime's propaganda,

sau pentru a înțelege locul din spatele propagandei regimului,

the only option was total immersion.

singura opțiune era integrarea totală.

So I posed as a teacher and a missionary

Așa că m-am dat drept profesor și misionar

at an all-male university in Pyongyang.

la o universitate de băieți din Phenian.

The Pyongyang University of Science and Technology

Universitatea Phenian de Știință și Tehnologie

was founded by Evangelical Christians who cooperate with the regime

a fost fondată de creștini evangheliști care cooperează cu regimul

to educate the sons of the North Korean elite,

pentru educarea fiilor elitei nord-coreene,

without proselytizing, which is a capital crime there.

fără prozelitism, care e o infracțiune capitală.

The students were 270 young men, expected to be the future leaders

Studenții erau 270 de tineri care urmau să devină viitorii lideri

of the most isolated and brutal dictatorship in existence.

ai celei mai izolate și brutale dictaturi care există.

When I arrived, they became my students.

Când am ajuns, ei au devenit studenții mei.

2011 was a special year,

2011 a fost un an special,

marking the 100th anniversary of the birth of North Korea's original Great Leader,

marcând aniversarea a 100 de ani de la nașterea primului Mare Conducător,

Kim Il-Sung.

Kim Il-Sung.

To celebrate the occasion, the regime shut down all universities,

Pentru a sărbători, regimul a închis toate universitățile

and sent students off to the fields

și a trimis studenții la câmp

to build the DPRK's much-heralded ideal

să construiască idealul des proclamat de partid

as the world's most powerful and prosperous nation.

de cea mai puternică și prosperă națiune din lume.

My students were the only ones spared from that fate.

Studenții mei au fost singurii scutiți de această soartă.

North Korea is a gulag posing as a nation.

Coreea de Nord este un gulag ce se dă drept o națiune.

Acolo tot ce contează e Marele Conducător.

Everything there is about the Great Leader.

Every book, every newspaper article, every song, every TV program --

Orice carte, articol de ziar, cântec, emisiune: există un singur subiect.

there is just one subject.

The flowers are named after him,

Florile sunt numite după el, munții sunt sculptați cu sloganele lui.

the mountains are carved with his slogans.

Every citizen wears the badge of the Great Leader at all times.

Fiecare cetățean poartă mereu insigna Marelui Conducător.

Even their calendar system begins with the birth of Kim Il-Sung.

Chiar și calendarul lor începe cu nașterea lui Kim Il-Sung.

The school was a heavily guarded prison, posing as a campus.

Școala era o închisoare de maximă securitate deghizată în campus.

Teachers could only leave on group outings accompanied by an official minder.

Profesorii puteau pleca doar în grup acompaniați de un supraveghetor oficial.

Even then, our trips were limited to sanctioned national monuments

Chiar și așa, excursiile erau limitate la monumentele naționale

celebrating the Great Leader.

în cinstea Marelui Conducător.

The students were not allowed to leave the campus,

Studenților nu le era permis să părăsească campusul

or communicate with their parents.

sau să comunice cu părinții.

Their days were meticulously mapped out, and any free time they had

Zilele lor erau meticulos planificate și puținul timp liber pe care îl aveau

was devoted to honoring their Great Leader.

era devotat glorificării Marelui Conducător.

Lesson plans had to meet the approval of North Korean staff,

Programa trebuia aprobată de personalul nord-coreean,

every class was recorded and reported on, every room was bugged,

fiecare lecție era înregistrată și se făcea raport,

fiecare cameră avea microfoane și fiecare conversație era ascultată.

and every conversation, overheard.

Every blank space was covered with the portraits of Kim Il-Sung and Kim Jong-Il,

Orice spațiu gol era acoperit cu portretele lui Kim Il-Sung și Kim Jong-Il,

like everywhere else in North Korea.

ca peste tot în Coreea de Nord.

We were never allowed to discuss the outside world.

Nu ne era permis să discutăm despre lumea din afară.

As students of science and technology, many of them were computer majors

Erau studenți la știință și tehnologie, mulți specializați în informatică,

but they did not know the existence of the Internet.

dar nu știau de existența internetului.

They had never heard of Mark Zuckerberg or Steve Jobs.

Nu au auzit vreodată de Mark Zuckerberg sau Steve Jobs.

Facebook, Twitter -- none of those things would have meant a thing.

Facebook sau Twitter nu însemnau nimic.

And I could not tell them.

Iar eu nu le puteam spune.

I went there looking for truth.

Am mers acolo căutând adevărul.

But where do you even start when an entire nation's ideology,

Dar de unde să începi când ideologia unei națiuni întregi,

my students' day-to-day realities,

realitatea zilnică a studenților mei

and even my own position at the universities,

și chiar postul meu la universitate

were all built on lies?

erau toate construite pe minciuni?

I started with a game.

Am început cu un joc: jucam „Adevăr și minciună”.

We played "Truth and Lie."

A volunteer would write a sentence on the chalkboard,

Un student scria o propoziție pe tablă și ceilalți trebuiau să ghicească

and the other students had to guess

whether it was a truth or a lie.

dacă e adevărată sau e o minciună.

Once a student wrote, "I visited China last year on vacation,"

Un student a scris odată: „Am vizitat China în vacanță anul trecut”

and everyone shouted, "Lie!"

și toți au strigat „Minciună!”

They all knew this wasn't possible.

Știau cu toții că era imposibil.

Virtually no North Korean is allowed to leave the country.

Practic niciun coreean nu are voie să părăsească țara.

Even traveling within their own country requires a travel pass.

Chiar și pentru a călători în țară au nevoie de un permis.

I had hoped that this game would reveal some truth about my students,

Am sperat că acest joc va scoate la iveală adevărul despre studenții mei,

because they lie so often and so easily,

pentru că mint atât de des și de ușor,

whether about the mythical accomplishments of their Great Leader,

fie că e vorba de realizările legendare ale Marelui Conducător,

or the strange claim that they cloned a rabbit as fifth graders.

sau de afirmația bizară că au clonat un iepure în clasa a cincea.

The difference between truth and lies seemed at times hazy to them.

Diferența dintre adevăr și minciuni li se părea uneori neclară.

It took me a while to understand the different types of lies;

Mi-a luat ceva să înțeleg diferitele tipuri de minciuni;

they lie to shield their system from the world,

mint ca să-și protejeze sistemul de lume

or they were taught lies, and were just regurgitating them.

sau sunt învățați minciuni pe care le reproduc mecanic.

Or, at moments, they lied out of habit.

Sau uneori mint din obișnuință.

But if all they have ever known were lies,

Dar dacă tot ce au știut vreodată sunt minciuni,

how could we expect them to be otherwise?

cum să ne așteptăm ca ei să fie altfel?

Next, I tried to teach them essay writing.

Apoi am încercat să îi învăț să scrie eseuri.

But that turned out to be nearly impossible.

Dar s-a dovedit aproape imposibil.

Essays are about coming up with one's own thesis,

Eseurile presupun să-ți formulezi propria idee

and making an evidence-based argument to prove it.

și să construiești un argument bazat pe dovezi să o susții.

These students, however, were simply told what to think,

Acestor studenți însă li se spunea ce să gândească, iar ei se supuneau.

and they obeyed.

In their world, critical thinking was not allowed.

În lumea lor gândirea critică nu era permisă.

I also gave them the weekly assignment of writing a personal letter,

Le-am dat și o temă săptămânală să scrie o scrisoare personală oricui.

to anybody.

It took a long time, but eventually some of them began to write

După mult timp, unii au început să le scrie mamelor,

to their mothers, their friends, their girlfriends.

prietenilor și iubitelor.

Although those were just homework,

Chiar dacă erau doar teme și nu ajungeau niciodată la destinatari,

and would never reach their intended recipients,

my students slowly began to reveal their true feelings in them.

studenții mei au început să arate adevăratele lor sentimente.

They wrote that they were fed up with the sameness of everything.

Scriau că se săturaseră de monotonie.

They were worried about their future.

Erau îngrijorați pentru viitorul lor.

In those letters, they rarely ever mentioned their Great Leader.

În scrisorile lor rareori îl menționau pe Marele Conducător.

I was spending all of my time with these young men.

Îmi petreceam tot timpul cu acești tineri.

We all ate meals together, played basketball together.

Mâncam împreună, jucam baschet împreună.

I often called them gentlemen, which made them giggle.

Îi numeam des gentlemeni, ceea ce îi făcea să chicotească.

They blushed at the mention of girls.

Roșeau când vorbeam despre fete.

And I came to adore them.

Și am ajuns să-i ador.

And watching them open up even in the tiniest of ways,

Îi vedeam cum se deschid, oricât de puțin, și era foarte emoționant.

was deeply moving.

But something also felt wrong.

Dar simțeam că ceva nu e în regulă.

During those months of living in their world,

În lunile în care am trăit în lumea lor,

I often wondered if the truth would, in fact, improve their lives.

m-am întrebat dacă adevărul le-ar face viața mai bună.

I wanted so much to tell them the truth,

Voiam așa mult să le spun adevărul despre țara lor și lumea din afară,

of their country and of the outside world,

where Arab youth were turning their rotten regime inside out,

unde tinerii arabi își reformează regimul decăzut folosind rețelele sociale,

using the power of social media,

where everyone except them was connected through the world wide web,

unde oricine în afară de ei e conectat prin rețeaua mondială a internetului,

which wasn't worldwide after all.

care nu e totuși mondială.

But for them, the truth was dangerous.

Dar pentru ei, adevărul era periculos.

By encouraging them to run after it, I was putting them at risk --

Încurajându-i să-l caute, îi puneam în pericol:

of persecution,

pericolul persecutării, al dezamăgirii.

of heartbreak.

When you're not allowed to express anything in the open,

Când nu îți este permis să te exprimi liber,

you become good at reading what is unspoken.

devii priceput la a înțelege ce nu e spus.

In one of their personal letters to me, a student wrote that he understood

În scrisorile personale către mine,

un student a scris că a înțeles de ce îi numeam tot timpul gentlemeni.

why I always called them gentlemen.

It was because I was wishing them to be gentle in life, he said.

E pentru că doream să fie gentili în viață, a spus el.

On my last day in December of 2011,

În ultima mea zi în decembrie 2011, moartea lui Kim Jong-II a fost anunțată,

the day Kim Jong-Il's death was announced,

their world shattered.

iar lumea lor a fost zguduită.

I had to leave without a proper goodbye.

A trebuit să plec fără a-mi lua rămas bun.

But I think they knew how sad I was for them.

Dar cred că știau cât de rău îmi părea pentru ei.

Once, toward the end of my stay, a student said to me,

Odată, spre sfârșitul șederii mele, un student mi-a spus:

"Professor, we never think of you as being different from us.

„Doamnă profesor, nu credem deloc că ați fi altfel decât noi.”

Our circumstances are different, but you're the same as us.

„Circumstanțele noastre sunt diferite,

dar sunteți la fel ca noi.”

We want you to know that we truly think of you as being the same."

„Vrem să știți că vă considerăm exact la fel.”

Today, if I could respond to my students with a letter of my own,

Astăzi, dacă le-aș putea răspunde printr-o scrisoare a mea,

which is of course impossible,

lucru desigur imposibil,

I would tell them this:

le-aș spune așa:

"My dear gentlemen,

„Dragii mei gentlemeni,

It's been a bit over three years since I last saw you.

Au trecut peste trei ani de când nu v-am mai văzut.

And now, you must be 22 -- maybe even as old as 23.

Acum aveți 22, poate chiar 23 de ani.

At our final class, I asked you if there was anything you wanted.

La ultima noastră lecție, v-am întrebat dacă v-ați dori ceva.

The only wish you expressed, the only thing you ever asked of me

Singura dorință, singurul lucru pe care mi l-ați cerut vreodată,

in all those months we spent together,

în toate acele luni petrecute împreună,

was for me to speak to you in Korean.

a fost să vă vorbesc în coreeană, măcar o dată.

Just once.

I was there to teach you English;

Eram acolo să vă predau engleza, știați că nu-mi era permis.

you knew it wasn't allowed.

But I understood then, you wanted to share that bond of our mother tongue.

Dar atunci am înțeles că voiați să ne lege limba maternă.

I called you my gentlemen,

Vă numeam gentlemenii mei,

but I don't know if being gentle in Kim Jong-Un's merciless North Korea

dar nu știu dacă a fi gentil în nemiloasa Coree de Nord a lui Kim Jong-Un

is a good thing.

e un lucru bun.

I don't want you to lead a revolution --

Nu vreau să conduceți o revoluție, lăsați-i pe alți tineri s-o facă.

let some other young person do it.

The rest of the world might casually encourage or even expect

Restul lumii v-ar putea sugera într-o doară sau chiar ar pretinde

some sort of North Korean Spring,

un fel de Primăvară nord-coreeană, dar eu nu vreau să faceți nimic riscant,

but I don't want you to do anything risky,

because I know in your world, someone is always watching.

pentru că știu că în lumea voastră cineva vă supraveghează mereu.

Nici nu vreau să-mi închipui ce vi s-ar putea întâmpla.

I don't want to imagine what might happen to you.

If my attempts to reach you have inspired something new in you,

Dacă încercările mele de a vă cunoaște au inspirat ceva nou în voi,

I would rather you forget me.

aș prefera să mă uitați.

Become soldiers of your Great Leader, and live long, safe lives.

Deveniți soldații Marelui Conducător și trăiți vieți lungi și tihnite.

You once asked me if I thought your city of Pyongyang was beautiful,

M-ați întrebat odată dacă orașul Phenian mi se pare frumos

and I could not answer truthfully then.

și nu v-am putut spune adevărul atunci.

But I know why you asked.

Dar știu de ce ați întrebat.

I know that it was important for you to hear that I, your teacher,

Știu că era important pentru voi să auziți că eu, profesoara voastră,

the one who has seen the world that you are forbidden from,

cea care a văzut lumea care vouă vă este interzisă,

declare your city as the most beautiful.

declar orașul vostru cel mai frumos.

I know hearing that would make your lives there a bit more bearable,

Știu că dacă ați fi auzit asta, viețile voastre ar fi fost puțin mai suportabile,

but no, I don't find your capital beautiful.

dar nu, capitala voastră nu mi se pare frumoasă.

Not because it's monotone and concrete,

Nu din cauza monotoniei și a betonului, ci pentru ceea ce simbolizează:

but because of what it symbolizes:

a monster that feeds off the rest of the country,

un monstru care să hrănește din restul țării,

where citizens are soldiers and slaves.

unde cetățenii sunt soldați și sclavi.

All I see there is darkness.

Tot ce văd acolo e întuneric.

But it's your home, so I cannot hate it.

Dar e casa voastră, așa că nu o pot urî.

And I hope instead that you, my lovely young gentlemen,

Sper însă că voi, dragii mei tineri gentlemeni,

will one day help make it beautiful.

o veți face frumoasă într-o zi.

Thank you.

Mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)