Kathryn Schulz: Don't regret regret

Traducător: Stefan Molnar Corector: Claudia Popescu

So that's Johnny Depp, of course.

Acesta este Johnny Depp, bineînţeles.

And that's Johnny Depp's shoulder.

Şi acesta este umărul lui Johnny Depp.

And that's Johnny Depp's famous shoulder tattoo.

Şi acesta este faimosul tatuaj de pe umăr al lui Johnny Depp.

Some of you might know that, in 1990,

Unii dintre voi ştiţi că în 1990,

Depp got engaged to Winona Ryder,

Depp s-a logodit cu Winona Ryder,

and he had tattooed on his right shoulder

tatuându-şi pe umărul drept

"Winona forever."

"Winona pentru totdeauna".

And then three years later --

Şi după 3 ani--

which in fairness, kind of is forever by Hollywood standards --

care, după standardele de la Hollywood este pentru totdeauna--

they broke up,

s-au despărţit,

and Johnny went and got a little bit of repair work done.

şi Johnny şi-a făcut mici reparaţii.

And now his shoulder says, "Wino forever."

Şi acum pe umăr scrie, "Wino (alcoolic) pentru totdeauna".

(Laughter)

(Râsete)

So like Johnny Depp,

Şi precum Johny Depp,

and like 25 percent of Americans

şi 25% dintre americani

between the ages of 16 and 50,

cu vârstele între 16 şi 50 de ani,

I have a tattoo.

am şi eu un tatuaj.

I first started thinking about getting it in my mid-20s,

Mă gândeam să-mi fac unul cam pe la 25 de ani,

but I deliberately waited a really long time.

dar în mod deliberat am aşteptat mult timp.

Because we all know people

Pentru că ştim cu toţii oameni

who have gotten tattoos when they were 17

care şi-au făcut tatuaje când aveau 17 ani

or 19 or 23

sau 19 sau 23

and regretted it by the time they were 30.

şi au început să regrete pe când aveau 30 de ani.

That didn't happen to me.

Asta nu mi s-a întâmplat mie.

I got my tattoo when I was 29,

Mi-am făcut tatuajul când aveam 29 de ani,

and I regretted it instantly.

şi am regretat pe loc.

And by "regretted it,"

Şi prin "am regretat",

I mean that I stepped outside of the tattoo place --

vreau să spun că am ieşit din salonul de tatuaje--

this is just a couple miles from here

la doar câteva mile de aici

down on the Lower East Side --

în Lower East Side--

and I had a massive emotional meltdown in broad daylight

şi am avut o cădere emoţională masivă în plină zi

on the corner of East Broadway and Canal Street.

la colţul dintre East Broadway şi Canal Street.

(Laughter)

(Râsete)

Which is a great place to do it because nobody cares.

Care e un loc ideal pentru asta pentru că nimănui nu îi pasă.

(Laughter)

(Râsete)

And then I went home that night, and I had an even larger emotional meltdown,

Apoi am mers seara acasă, şi am avut o depresie şi mai puternică,

which I'll say more about in a minute.

despre care vă voi spune mai multe într-un minut.

And this was all actually quite shocking to me,

Toate acestea fiind chiar şocante pentru mine,

because prior to this moment,

dar înainte de acest moment,

I had prided myself

mă mândream

on having absolutely no regrets.

că nu am regrete.

I made a lot of mistakes

Am făcut multe greşeli

and dumb decisions, of course.

şi bineînţeles, decizii proaste.

I do that hourly.

Fac asta frecvent.

But I had always felt like, look, you know,

Dar întotdeauna simţeam că, ştiţi,

I made the best choice I could make

am luat cea mai bună decizie pe care o puteam lua

given who I was then,

ştiind cine eram atunci,

given the information I had on hand.

date fiind informaţile pe care le aveam.

I learned a lesson from it.

Şi am învăţat o lecţie din asta.

It somehow got me to where I am in life right now.

Cumva m-a adus la ceea ce sunt acum în viaţă.

And okay, I wouldn't change it.

Şi nu aş schimba asta.

In other words, I had drunk our great cultural Kool-Aid about regret,

Cu alte cuvinte am băut din sucul cultural despre regrete,

which is that lamenting things that occurred in the past

care spune că lamentatul despre lucruri trecute

is an absolute waste of time,

este o pierdere grozavă de timp,

that we should always look forward and not backward,

că ar trebui să privim spre viitor şi nu spre trecut,

and that one of the noblest and best things we can do

şi că cel mai nobil lucru pe care l-am putea face

is strive to live a life free of regrets.

este să ne străduim să ducem o viaţă fără de regrete.

This idea is nicely captured by this quote:

Ideea este frumos surprinsă în acest citat:

"Things without all remedy

"Lucrurile fără vindecare

should be without regard;

nu trebuie luate în seamă;

what's done is done."

ce s-a făcut s-a făcut'.

And it seems like kind of an admirable philosophy at first --

Şi, pentru început, pare o filozofie chiar admirabilă --

something we might all agree to sign onto ...

ceva la care ne-am putea pune cu toţii de acord.....

until I tell you who said it.

până vă comunic cine a spus acestea.

Right, so this is Lady MacBeth

Ea este Lady MacBeth

basically telling her husband to stop being such a wuss

care îi spunea soţului ei să nu mai fie aşa un laş

for feeling bad about murdering people.

pentru că se simţea prost că omora oameni.

And as it happens, Shakespeare was onto something here,

După cum vede, Shakespeare descoperise ceva,

as he generally was.

după cum făcea în general.

Because the inability to experience regret

Pentru că inabilitatea de a simţi regrete

is actually one of the diagnostic characteristics

este de fapt una dintre caracteristicele

of sociopaths.

sociopaţilor.

It's also, by the way, a characteristic of certain kinds of brain damage.

Şi, de asemenea, este o caracteristică a unor daune cerebrale.

So people who have damage

Oamenii care au daune cerebrale

to their orbital frontal cortex

la cortexul frontal orbital

seem to be unable to feel regret

par a fi incapabili să simtă regretul

in the face of even obviously very poor decisions.

chiar şi în faţa unor decizii clar foarte proaste.

So if, in fact, you want to live a life free of regret,

Dacă, vrei să duci o viaţă fără regrete,

there is an option open to you.

există o opţiune în faţa ta.

It's called a lobotomy.

Se numeşte lobotomie.

But if you want to be fully functional

Dar dacă vrei să fii pe deplin funcţional

and fully human

şi pe deplin om,

and fully humane,

şi pe deplin omenesc,

I think you need to learn to live, not without regret, but with it.

cred că trebuie să învăţăm să trăim, nu fără regret, ci cu el.

So let's start off by defining some terms.

Să începem cu definirea unor termeni.

What is regret?

Ce este regretul?

Regret is the emotion we experience

Regretul este emoţia pe care o simţim

when we think that our present situation

când credem că situaţia prezentă

could be better or happier

putea fi mai bună sau mai fericită

if we had done something different in the past.

dacă făceam ceva diferit în trecut.

So in other words, regret requires two things.

Deci cu alte cuvinte, regretul cere 2 lucruri.

It requires, first of all, agency -- we had to make a decision in the first place.

Cere, în primul rând, o acţiune-- trebuia să fi făcut o decizie în primul rând.

And second of all, it requires imagination.

Şi în al doilea rând cere imaginaţie.

We need to be able to imagine going back and making a different choice,

Trebuie să fim capabili să ne imaginăm că ne întoarcem în trecut şi luăm o altă decizie,

and then we need to be able to kind of spool this imaginary record forward

şi după aceea trebuie să fim capabili să derulăm această arhivă imaginară

and imagine how things would be playing out in our present.

şi să ne imaginăm cum ar decurge lucrurile în prezent.

And in fact, the more we have of either of these things --

Şi de fapt, cu cât avem mai mult din aceste lucruri--

the more agency and the more imagination

mai multe acţiuni şi mai multă imaginaţie

with respect to a given regret,

cu respect faţă de un anume regret,

the more acute that regret will be.

cu atât mai acut va fi regretul.

So let's say for instance

Să zicem de exemplu

that you're on your way to your best friend's wedding

că vă indreptaţi spre nunta celui mai bun prieten

and you're trying to get to the airport and you're stuck in terrible traffic,

şi încercaţi să ajungeţi la aeroport şi sunteţi prinşi într-un trafic îngrozitor,

and you finally arrive at your gate

şi în cele din urmă ajungeţi la poarta de îmbarcare

and you've missed your flight.

şi aţi pierdut zborul.

You're going to experience more regret in that situation

Veţi simţi mai mult regret în acea situaţie

if you missed your flight by three minutes

dacă v-aţi fi pierdut zborul cu 3 minute

than if you missed it by 20.

decât cu 20 de minute.

Why?

De ce?

Well because, if you miss your flight by three minutes,

Ei bine, dacă aţi fi pierdut zborul cu 3 minute,

it is painfully easy to imagine

este dureros de uşor de imaginat

that you could have made different decisions

că aţi fi putut lua decizii diferite

that would have led to a better outcome.

care ar fi dus la alt rezultat.

"I should have taken the bridge and not the tunnel.

"Trebuia să fi mers pe pod nu prin tunel.

I should have gone through that yellow light."

Trebuia să trec pe galben."

These are the classic conditions that create regret.

Acestea sunt situaţiile clasice care dau naştere regretului.

We feel regret when we think we are responsible

Simţim regrete când credem că suntem responsabili

for a decision that came out badly,

pentru o decizie care a fost proastă,

but almost came out well.

dar a fost aproape bună.

Now within that framework,

Acum în acelaşi mod de gândire,

we can obviously experience regret about a lot of different things.

putem simţi regretul în legătură cu multe lucruri.

This session today is about behavioral economics.

Sesiunea de azi este despre economie comportamentală.

And most of what we know about regret

Şi mare parte din ce ştim despre regret

comes to us out of that domain.

vine din acest domeniu.

We have a vast body of literature

Avem multă literatură

on consumer and financial decisions

despre decizii financiare şi de consum

and the regrets associated with them --

şi regretele asociate cu acestea--

buyer's remorse, basically.

remuşcările cumpărătorului, în esenţă.

But then finally, it occurred to some researchers to step back

Dar într-un final, nişte cercetători au făcut un pas în spate

and say, well okay, but overall,

şi au spus, ei bine, în principiu,

what do we regret most in life?

ce regretăm cel mai mult în viaţă?

Here's what the answers turn out to look like.

Uite cum arată răspunsul.

So top six regrets --

Top 6 al regretelor--

the things we regret most in life:

lucrurile cele mai regretate în viaţă:

Number one by far, education.

Numărul 1 de departe, educaţia.

33 percent of all of our regrets

33% dintre toate regretele

pertain to decisions we made about education.

ţin de decizii luate în legătură cu educaţia.

We wish we'd gotten more of it.

Ne dorim să fi avut mai multă.

We wish we'd taken better advantage of the education that we did have.

Ne dorim să fi folosit mai bine educaţia de care am avut parte.

We wish we'd chosen to study a different topic.

Ne dorim să fi studiat altă materie.

Others very high on our list of regrets

Alte regrete în capul listei

include career, romance, parenting,

includ cariera, dragostea, crescutul copiilor,

various decisions and choices about our sense of self

variate decizii şi alegeri despre simţul de sine

and how we spend our leisure time --

şi cum ne petrecem timpul liber--

or actually more specifically,

sau de fapt şi mai specific,

how we fail to spend our leisure time.

cum eşuăm în a ne petrece timpul liber.

The remaining regrets

Regretele care rămân

pertain to these things:

ţin de următoarele:

finance, family issues unrelated to romance or parenting,

finanţe, probleme de familie care nu ţin de dragoste sau de crescutul copiilor,

health, friends,

sănătate, prieteni,

spirituality and community.

spiritualitate şi comunitate.

So in other words, we know most of what we know about regret

Deci cu alte cuvinte, ştim cele mai multe despre regrete

by the study of finance.

din studiul finanţelor.

But it turns out, when you look overall at what people regret in life,

Dar se pare că, atunci când ne uităm la ce regretă oamenii în viaţă,

you know what, our financial decisions don't even rank.

ştiţi ce, deciziile financiare nici nu intră în top.

They account for less than three percent of our total regrets.

Însumează mai puţin de 3% din totalul regretelor.

So if you're sitting there stressing

Aşa că dacă stai şi te stresezi

about large cap versus small cap,

în legătură cu limitare mare versus limitare mică,

or company A versus company B,

sau compania A versus compania B,

or should you buy the Subaru or the Prius,

sau dacă ar trebui să cumperi Subaru sau Prius,

you know what, let it go.

ştii ce, mai bine renunţă.

Odds are, you're not going to care in five years.

Şansele sunt că nu îţi va păsa nici peste 5 ani.

But for these things that we actually do really care about

Dar pentru lucrurile de care ne pasă cu adevărat

and do experience profound regret around,

şi simţim regret profund din jurul nostru,

what does that experience feel like?

cum se simte o aşa experienţă?

We all know the short answer.

Cu toţii ştim răspunsul scurt.

It feels terrible. Regret feels awful.

Teribil. Regretul e îngrozitor.

But it turns out that regret feels awful

Dar se pare că regretul e îngrozitor

in four very specific and consistent ways.

în patru feluri foarte specifice şi constante.

So the first consistent component of regret

Prima componentă constantă a regretului

is basically denial.

este negarea.

When I went home that night after getting my tattoo,

Când am ajuns acasă seara, după ce mi-am făcut tatuajul,

I basically stayed up all night.

nu am dormit toată noaptea.

And for the first several hours,

Şi primele ore,

there was exactly one thought in my head.

aveam un singur gând.

And the thought was,

Acela era,

"Make it go away!"

"Fă-l să dispară!"

This is an unbelievably primitive emotional response.

Acesta este un răspuns emoţional incredibil de primitiv.

I mean, it's right up there with, "I want my mommy!"

Adică, e alături de, "Vreau la mama!"

We're not trying to solve the problem.

Nu încercăm să rezolvăm problema.

We're not trying to understand how the problem came about.

Nu încercăm să înţelegem cum a apărut problema.

We just want it to vanish.

Vrem doar să dispară.

The second characteristic component of regret

A doua componentă caracteristică a regretului

is a sense of bewilderment.

e sentimentul de nedumerire.

So the other thing I thought about there in my bedroom that night

Celălalt lucru la care mă gândeam în dormitor în acea noapte

was, "How could I have done that?

era, "Cum am putut face aşa ceva?

What was I thinking?"

Ce era în capul meu?"

This real sense of alienation

Acest sentiment de alienare

from the part of us that made a decision we regret.

de partea noastră care a luat decizia regretată.

We can't identify with that part.

Nu ne putem identifica cu acea parte.

We don't understand that part.

Nu înţelegem acea parte.

And we certainly don't have any empathy for that part --

Şi sigur nu avem empatie pentru acea parte--

which explains the third consistent component of regret,

care explică a 3 a componentă constantă a regretului,

which is an intense desire to punish ourselves.

care e o dorinţă puternică de a ne pedepsi.

That's why, in the face of our regret,

De aceea, în faţa regretului,

the thing we consistently say is, "I could have kicked myself."

lucrul pe care îl spunem continuu e, "Trebuia să-mi dau un şut!"

The fourth component here

A 4-a componentă

is that regret is what psychologists call perseverative.

este că regretul este ceea ce psihologii numesc perseverenţă obsesivă.

To perseverate means to focus obsessively and repeatedly

A persevera înseamnă a te fixa obsesiv şi repetat

on the exact same thing.

pe un singur lucru.

Now the effect of perseveration

Efectul perseverenţei

is to basically take these first three components of regret

este de a lua primele 3 componente ale regretului

and put them on an infinite loop.

şi a le pune într-un ciclu infinit.

So it's not that I sat there in my bedroom that night,

Şi nu că aş fi stat în dormitor în acea noapte,

thinking, "Make it go away."

spunând, "Fă-l să dispară."

It's that I sat there and I thought,

Ci faptul că am stat şi m-am gândit,

"Make it go away. Make it go away.

"Fă-l să dispară. Fă-l să dispară.

Make it go away. Make it go away."

Fă-l să dispară. Fă-l să dispară."

So if you look at the psychological literature,

Dacă te uiţi la literatura psihologică,

these are the four consistent defining components of regret.

acestea sunt cele 4 componente definitorii ale regretului.

But I want to suggest that there's also a fifth one.

Dar aş vrea să sugerez că există al cincelea.

And I think of this

Şi mă gandesc la asta

as a kind of existential wake-up call.

ca la un moment de trezire existenţial.

That night in my apartment,

În aceea noapte în apartament,

after I got done kicking myself and so forth,

după ce am terminat cu lamentarea,

I lay in bed for a long time,

am rămas în pat mult timp,

and I thought about skin grafts.

şi m-am gândit la grefe de piele.

And then I thought about how,

Şi după aceea m-am gândit cum,

much as travel insurance doesn't cover acts of God,

la fel ca asigurările de călătorie care nu acoperă actele lui Dumnezeu,

probably my health insurance did not cover acts of idiocy.

probabil că nici asigurarea mea medicală nu acoperă faptele de idioţenie.

In point of fact, no insurance covers acts of idiocy.

De fapt, nici o asigurare nu acoperă idioţenia.

The whole point of acts of idiocy

Scopul acestor fapte

is that they leave you totally uninsured;

e că te lasă total descoperit;

they leave you exposed to the world

te lasă expus lumii

and exposed to your own vulnerability and fallibility

şi expus propriei vulnerabilităţi şi greşeli,

in face of, frankly, a fairly indifferent universe.

în faţa, sincer spus, unui univers indiferent.

This is obviously an incredibly painful experience.

Evident că e o experienţă deosebit de dureroasă.

And I think it's particularly painful for us now in the West

Şi cred că este în special dureros pentru noi cei din Vest

in the grips of what I sometimes think of

din perspectiva la ceea ce consider a fi

as a Control-Z culture --

o cultură Control-Z--

Control-Z like the computer command,

Control-Z tastele de la calculator,

undo.

anulează.

We're incredibly used to not having to face

Suntem incredibil de obişnuiţi să nu dăm piept

life's hard realities, in a certain sense.

cu grelele realităţi ale vieţii, într-un anume sens.

We think we can throw money at the problem

Credem că putem arunca banii spre o problemă

or throw technology at the problem --

sau chiar tehnologia către problemă--

we can undo and unfriend

putem anula şi renunţa la prietenie

and unfollow.

şi a nu mai urmări.

And the problem is that there are certain things that happen in life

Şi problema este că sunt unele lucruri în viaţă

that we desperately want to change

pe care le vrem schimbate cu disperare

and we cannot.

şi nu putem.

Sometimes instead of Control-Z,

Uneori, în loc de Control-Z,

we actually have zero control.

nu avem deloc control.

And for those of us who are control freaks and perfectionists --

Şi pentru cei care sunt obsedaţi de control şi perfecţionişti--

and I know where of I speak --

şi ştiu despre ce vorbesc--

this is really hard,

este foarte greu,

because we want to do everything ourselves and we want to do it right.

pentru că vrem să facem totul singuri şi vrem să facem corect.

Now there is a case to be made

Se poate spune

that control freaks and perfectionists should not get tattoos,

că obsedaţii de control şi perfecţioniştii nu ar trebui să-şi facă tatuaje,

and I'm going to return to that point in a few minutes.

şi mă voi întoarce la asta peste câteva minute.

But first I want to say

Dar prima dată vreau să spun

that the intensity and persistence

că intensitatea şi persistenţa

with which we experience these emotional components of regret

cu care simţim aceste componente emoţionale ale regretului

is obviously going to vary

vor varia în mod evident

depending on the specific thing that we're feeling regretful about.

depinzând de lucrul pe care îl regretăm.

So for instance, here's one of my favorite

De exemplu, aici este una dintre preferatele

automatic generators of regret in modern life.

generatoare automate de regrete din viaţa modernă.

(Laughter)

(Râsete)

Text: Relpy to all.

Text: Răspunde tuturor.

And the amazing thing

Şi lucrul uimitor

about this really insidious technological innovation

despre această subtilă inovaţie tehnologică

is that even just with this one thing,

este că, cu acest singur lucru,

we can experience a huge range of regret.

putem simţi multe feluri de regrete.

You can accidentally hit "reply all" to an email

Poţi da din greşeală "Răspunde tuturor" unui email

and torpedo a relationship.

şi să distrugi o relaţie.

Or you can just have an incredibly embarrassing day at work.

Sau poţi avea o zi incredibil de ruşinoasă la muncă.

Or you can have your last day at work.

Sau chiar ultima zi la muncă.

And this doesn't even touch

Şi nici măcar nu acoperă

on the really profound regrets of a life.

profundele regrete ale vieţii.

Because of course, sometimes we do make decisions

Pentru că bineînţeles, uneori luăm decizii

that have irrevocable and terrible consequences,

care au consecinţe irevocabile şi teribile,

either for our own or for other people's

fie pentru propria sau a celorlalţi

health and happiness and livelihoods,

sănătate şi fericire şi bunăstare,

and in the very worst case scenario, even their lives.

şi în cazul cel mai rău, pentru vieţile lor.

Now obviously, those kinds of regrets

Evident că aceste tipuri de regrete

are incredibly piercing and enduring.

sunt incredibil de pătrunzătoare şi durabile.

I mean, even the stupid "reply all" regrets

Adică, chiar şi regretele de tipul "răspunde tuturor"

can leave us in a fit of excruciating agony for days.

ne pot lăsa într-o agonie dureroasă pentru zile întregi.

So how are we supposed to live with this?

Cum trebuie să trăim cu aşa ceva?

I want to suggest that there's three things

Vreau să sugerez că există 3 lucruri

that help us to make our peace with regret.

care ne fac să ne împăcăm cu regretele.

And the first of these

Şi primul dintre ele

is to take some comfort in its universality.

este să ne liniştim în legătură cu universalitatea regretului.

If you Google regret and tattoo,

Căutând regret şi tatuaj pe Google,

you will get 11.5 million hits.

veţi primi 11,5 milioane de rezultate.

(Laughter)

(Râsete)

The FDA estimates

FDA (Agenţia Alimentelor și Medicamentelor din SUA) estimeză

that of all the Americans who have tattoos,

că dintre toți americanii cu tatuaje,

17 percent of us regret getting them.

17% dintre ei regretă că le au.

That is Johnny Depp and me

Adică Johnny Depp și cu mine

and our seven million friends.

și cei 7 milioane de prieteni ai noștri.

And that's just regret about tattoos.

Și astea sunt doar regrete față de tatuaje.

We are all in this together.

Suntem împreună în asta.

The second way that we can help make our peace with regret

A doua modalitate prin care ne putem împăca

is to laugh at ourselves.

este să râdem de noi.

Now in my case, this really wasn't a problem,

În cazul meu, chiar nu a fost o problemă,

because it's actually very easy to laugh at yourself

pentru că este foarte ușor să râzi de tine

when you're 29 years old and you want your mommy

când ai 29 de ani și vrei la mama

because you don't like your new tattoo.

pentru că nu îți place noul tatuaj.

But it might seem like a kind of cruel or glib suggestion

Dar poate părea un lucru crud și ușuratic

when it comes to these more profound regrets.

când vine vorba de regrete mai profunde.

I don't think that's the case though.

Dar nu cred că este cazul.

All of us who've experienced regret

Toți dintre noi care au avut regrete

that contains real pain and real grief

care conțin durere și mâhnire reale

understand that humor and even black humor

înțeleg că umorul și chiar și umorul negru

plays a crucial role in helping us survive.

joacă un rol important în a ne ajuta să supraviețuim.

It connects the poles of our lives back together,

Ne conectează polii vieții din nou,

the positive and the negative,

pozitivul cu negativul,

and it sends a little current of life back into us.

și ne dă un nou stimul de viață.

The third way that I think we can help make our peace with regret

Al treilea fel în care ne putem împăca cu regretele

is through the passage of time,

e cu trecerea timpului,

which, as we know, heals all wounds --

care, după cum știm, vindecă toate rănile--

except for tattoos, which are permanent.

în afară de tatuaje, care sunt permanente.

So it's been several years

Au trecut câțiva ani

since I got my own tattoo.

de când mi-am făcut tatuajul.

And do you guys just want to see it?

Vreți să-l vedeți?

All right.

Bine.

Actually, you know what, I should warn you,

De fapt ar trebui să vă avertizez,

you're going to be disappointed.

că veți fi dezamăgiți.

Because it's actually not that hideous.

Pentru că nu e așa de oribil.

I didn't tattoo Marilyn Manson's face

Nu mi-am tatuat fața lui Marilyn Manson

on some indiscreet part of myself or something.

pe vreo parte indiscretă sau așa ceva.

When other people see my tattoo,

Când alții îmi văd tatuajul,

for the most part they like how it looks.

în mare parte le place cum arată.

It's just that I don't like how it looks.

Doar că mie nu îmi place.

And as I said earlier, I'm a perfectionist.

După cum am spus mai devreme, sunt perfecționistă.

But I'll let you see it anyway.

Dar vi-l arăt oricum.

This is my tattoo.

Acesta este tatuajul meu.

I can guess what some of you are thinking.

Pot ghici la ce vă gândiți unii.

So let me reassure you about something.

Să vă lămuresc în legătură cu ceva.

Some of your own regrets

Unele dintre propriile regrete

are also not as ugly as you think they are.

nu sunt atât de urâte pe cum credeți.

I got this tattoo

Mi-am făcut acest tatuaj

because I spent most of my 20s

pentru că mi-am petrecut mare parte din anii, după ce am împlinit 20

living outside the country and traveling.

trăind afară din țară și călătorind.

And when I came and settled in New York afterward,

Și după ce m-am stabilit în New York,

I was worried that I would forget

mă îngrijoram că voi uita

some of the most important lessons that I learned during that time.

unele dintre cele mai importante lecții învățate în acea perioadă.

Specifically the two things I learned about myself

În special cele 2 lucuri despre mine

that I most didn't want to forget

pe care nu doream să le uit,

was how important it felt to keep exploring

cât de important este să continui să explorezi

and, simultaneously, how important it is

și, simultan, cât de important este

to somehow keep an eye on your own true north.

ca într-un fel să fii atent la propriul nord.

And what I loved about this image of the compass

Și ce îmi plăcea la imaginea busolei

was that I felt like it encapsulated both of these ideas

era că includea ambele idei

in one simple image.

într-o simplă imagine.

And I thought it might serve as a kind of permanent mnemonic device.

Și mă gândeam că poate servi drept un bun instrument de memorizare.

Well it did.

Și a servit.

But it turns out, it doesn't remind me of the thing I thought it would;

Dar se pare că, nu îmi amintește de un lucru pe care mi-l doream;

it reminds me constantly of something else instead.

îmi amintește constant de altceva.

It actually reminds me

Îmi amintește

of the most important lesson regret can teach us,

de cea mai importantă lecție pe care o putem învăţa regretând,

which is also one of the most important lessons life teaches us.

care este în acelaşi timp şi cea mai importantă lecție pe care ne-o dă viață.

And ironically, I think it's probably the single most important thing

Și ironic, este singurul cel mai important lucru

I possibly could have tattooed onto my body --

pe care mi-l puteam tatua pe corp--

partly as a writer,

parțial ca scriitor,

but also just as a human being.

dar și ca ființă umană.

Here's the thing,

Iată un lucru,

if we have goals

dacă avem țeluri

and dreams,

și visuri,

and we want to do our best,

și vrem să dăm totul,

and if we love people

și dacă iubim oameni

and we don't want to hurt them or lose them,

și nu vrem să-i rănim sau să-i pierdem pe alții,

we should feel pain when things go wrong.

trebuie să simțim durerea când lucrurile merg rău.

The point isn't to live without any regrets.

Scopul nu este să trăim fără regrete.

The point is to not hate ourselves for having them.

Scopul este să nu ne urâm pentru că le avem.

The lesson that I ultimately learned from my tattoo

Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o de la tatuajul meu

and that I want to leave you with today

și cu care vreau să vă las pe voi azi

is this:

este:

We need to learn to love

Trebuie să învățăm să iubim

the flawed, imperfect things

greșelile, lucrurile imperfecte

that we create

pe care le creem

and to forgive ourselves for creating them.

și să ne iertăm pentru că le-am creat.

Regret doesn't remind us that we did badly.

Regretul nu ne reamintește că am greșit.

It reminds us that we know we can do better.

Ne reamintește că putem face mai bine.

Thank you.

Mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)