The 4 stories we tell ourselves about death | Stephen Cave

Traducător: Nicoleta Prodea Corector: Ariana Bleau Lugo

I have a question:

Am o întrebare:

Who here remembers when they first realized

cine își amintește când și-a dat seama pentru prima dată

they were going to die?

că urmează să moară?

I do. I was a young boy,

Eu îmi amintesc. Eram copil,

and my grandfather had just died,

și bunicul meu tocmai murise,

and I remember a few days later lying in bed at night

și imi amintesc cum după câteva zile, stând întins în pat noaptea

trying to make sense of what had happened.

încercam să înțeleg ce se întâmplase.

What did it mean that he was dead?

Ce însemna că a murit?

Where had he gone?

Unde plecase?

It was like a hole in reality had opened up

Era ca și când un vid în realitate se deschisese

and swallowed him.

și îl înghițise.

But then the really shocking question occurred to me:

Dar apoi întrebarea cu adevarat șocantă a urmat:

If he could die, could it happen to me too?

Dacă el a murit, mi se poate întampla și mie?

Could that hole in reality open up and swallow me?

Poate acea gaura în realitate să se deschidă și să mă înghită și pe mine?

Would it open up beneath my bed

S-ar putea deschide sub patul meu

and swallow me as I slept?

și să mă înghită în timp ce dorm?

Well, at some point, all children become aware of death.

Ei bine, la un moment dat, toți copiii devin conștienți de moarte.

It can happen in different ways, of course,

Se poate întâmpla în mai multe feluri, desigur,

and usually comes in stages.

și deobicei se întâmplă treptat.

Our idea of death develops as we grow older.

Ideea noastră despre moarte se cristalizează pe masură ce ne maturizăm.

And if you reach back into the dark corners

Și dacă ajungi în acele colțuri întunecate

of your memory,

ale memoriei,

you might remember something like what I felt

poate îți amintești ceva asemănător cu ce am simțit eu

when my grandfather died and when I realized

când bunicul meu a murit și când am realizat

it could happen to me too,

că mi se poate întâmpla și mie,

that sense that behind all of this

acea senzație că dincolo de toate

the void is waiting.

neantul așteaptă.

And this development in childhood

Și această evoluție în copilărie

reflects the development of our species.

reflectă evoluția omenirii.

Just as there was a point in your development

Așa cum a existat un moment în copilaria ta

as a child when your sense of self and of time

când conștientizarea sinelui și a timpului

became sophisticated enough

au devenit suficient de sofisticate

for you to realize you were mortal,

încât să realizezi că ești muritor,

so at some point in the evolution of our species,

tot așa la un moment dat al evoluției omenirii,

some early human's sense of self and of time

o conștientizare timpurie a sinelui și a timpului

became sophisticated enough

a devenit destul de sofisticată

for them to become the first human to realize,

pentru ca acei oameni să fie primii care să realizeze,

"I'm going to die."

„Voi muri."

This is, if you like, our curse.

Acesta este, dacă vreți, blestemul nostru.

It's the price we pay for being so damn clever.

E prețul pe care îl plătim pentru că suntem atât de inteligenți.

We have to live in the knowledge

Trebuie sa trăim știind

that the worst thing that can possibly happen

că cel mai rău lucru care se poate întâmpla

one day surely will,

într-o zi se va întâmpla cu siguranță,

the end of all our projects,

sfârșitul tuturor proiectelor noastre,

our hopes, our dreams, of our individual world.

al tuturor speranțelor, visurilor, al universului nostru individual.

We each live in the shadow of a personal

Fiecare trăim în umbra propriei

apocalypse.

apocalipse.

And that's frightening. It's terrifying.

E înspăimântător. E terifiant.

And so we look for a way out.

Și astfel căutăm o cale de scăpare.

And in my case, as I was about five years old,

În cazul meu, când aveam cinci ani,

this meant asking my mum.

pentru mine a fost să îmi întreb mama.

Now when I first started asking

Când am început să întreb

what happens when we die,

ce se întâmplă când murim,

the grown-ups around me at the time

adulții din jurul meu la acea vreme

answered with a typical English mix of awkwardness

răspundeau cu o combinație tipic englezească de stânjeneală

and half-hearted Christianity,

și creștinism limitat în convingere.

and the phrase I heard most often

Iar fraza pe care o auzeam cel mai des

was that granddad was now

era că bunicul era acum

"up there looking down on us,"

„acolo sus privind în jos la noi"

and if I should die too, which wouldn't happen of course,

și dacă aș muri și eu, ceea ce nu s-ar întampla desigur,

then I too would go up there,

atunci și eu aș merge acolo sus,

which made death sound a lot like

ceea ce făcea ca moartea să pară

an existential elevator.

un ascensor existențial.

Now this didn't sound very plausible.

Acest lucru nu suna foarte plauzibil.

I used to watch a children's news program at the time,

Urmăream un program de știri pentru copii la acea vreme,

and this was the era of space exploration.

aceasta fiind epoca explorărilor spațiale.

There were always rockets going up into the sky,

Mereu erau lansate rachete spre cer,

up into space, going up there.

în spațiu, care urcau acolo sus.

But none of the astronauts when they came back

Dar niciun astronaut când se întorcea

ever mentioned having met my granddad

nu menționa ca l-ar fi întâlnit pe bunicul meu

or any other dead people.

sau o altă persoană decedată.

But I was scared,

Dar eram speriat,

and the idea of taking the existential elevator

și ideea de a lua ascensorul existențial

to see my granddad

să îmi văd bunicul

sounded a lot better than being swallowed

îmi suna mai bine decât ideea de a fi înghițit

by the void while I slept.

în somn de neant.

And so I believed it anyway,

Așa că am crezut în asta totuși,

even though it didn't make much sense.

chiar dacă nu prea avea logică.

And this thought process that I went through

Și acest proces de gândire prin care treceam

as a child, and have been through many times since,

ca și copil, și prin care am trecut de multe ori de atunci,

including as a grown-up,

inclusiv adult fiind,

is a product of what psychologists call

este un rezultat a ceea ce psihologii numesc

a bias.

o concepție greșită.

Now a bias is a way in which we systematically

Concepția greșită este modul în care sistematic

get things wrong,

interpretam lucrurile greșit,

ways in which we miscalculate, misjudge,

căi prin care calculăm greșit, judecăm greșit,

distort reality, or see what we want to see,

denaturăm realitatea, sau vedem ceea ce vrem să vedem,

and the bias I'm talking about

iar prejudecata despre care vorbesc

works like this:

funcționează așa:

Confront someone with the fact

Confruntă pe cineva cu faptul

that they are going to die

că urmează să moară

and they will believe just about any story

și vor crede aproape orice poveste

that tells them it isn't true

care le va spune că nu este adevărat

and they can, instead, live forever,

și că pot în schimb să trăiască veșnic,

even if it means taking the existential elevator.

chiar dacă înseamnă a lua ascensorul existențial.

Now we can see this as the biggest bias of all.

Acum putem vedea asta ca pe cea mai greșită dintre prejudecăți.

It has been demonstrated in over 400

A fost demonstrat în peste 400

empirical studies.

de studii empirice.

Now these studies are ingenious, but they're simple.

Aceste studii sunt ingenioase, dar simple.

They work like this.

Funcționează astfel.

You take two groups of people

Se iau două grupuri de oameni

who are similar in all relevant respects,

asemănători în toate aspectele relevante,

and you remind one group that they're going to die

și reamintești unui grup că toți vor muri

but not the other, then you compare their behavior.

dar nu și celuilalt grup, iar apoi compari comportamentele.

So you're observing how it biases behavior

Și atunci urmărești cum e influențat comportamentul

when people become aware of their mortality.

când oamenii devin conștienți de mortalitatea lor.

And every time, you get the same result:

Și de fiecare dată se obține același rezultat:

People who are made aware of their mortality

Oamenii care sunt atenționați de mortalitatea lor

are more willing to believe stories

sunt mai înclinați să creadă povești

that tell them they can escape death

care le spun ca pot evita moartea

and live forever.

și pot trăi veșnic.

So here's an example: One recent study

Iată un exemplu: Un studiu recent

took two groups of agnostics,

a folosit două grupuri de agnostici

that is people who are undecided

aceștia sunt oameni nedeciși

in their religious beliefs.

în legatură cu credințele lor religioase.

Now, one group was asked to think about being dead.

Unui grup i s-a cerut să se gândească la propria moarte.

The other group was asked to think about

Celuilalt grup i s-a cerut să se gândească

being lonely.

la sentimetul de singurătate.

They were then asked again about their religious beliefs.

Apoi au fost întrebați din nou despre credințele lor religioase.

Those who had been asked to think about being dead

Cei cărora li s-a cerut să se gândească la moarte

were afterwards twice as likely to express faith

erau apoi de două ori mai dispuși să își exprime credința

in God and Jesus.

în Dumnezeu și în Isus.

Twice as likely.

De două ori.

Even though the before they were all equally agnostic.

Deși înainte erau toți la fel de agnostici.

But put the fear of death in them,

Dar inducându-le frica de moarte,

and they run to Jesus.

aceștia fugeau spre Isus.

Now, this shows that reminding people of death

Asta arată ca amintindu-le oamenilor de moarte

biases them to believe, regardless of the evidence,

îi înclină să creadă, indiferent de dovezi,

and it works not just for religion,

și funcționează nu doar în religie,

but for any kind of belief system

ci pentru orice sistem de valori

that promises immortality in some form,

care promite imortalitate sub o anumită formă,

whether it's becoming famous

prin a deveni celebru,

or having children

ori a avea copii,

or even nationalism,

sau chiar de naționalism,

which promises you can live on as part of a greater whole.

care promit că vei continua să trăiești ca parte a unui mare întreg.

This is a bias that has shaped

Este o tendință greșită care a modelat

the course of human history.

cursul istoriei omenirii.

Now, the theory behind this bias

Acum, teoria din spatele acestei concepții greșite

in the over 400 studies

în cele peste 400 de studii

is called terror management theory,

este denumită teoria managementului terorii,

and the idea is simple. It's just this.

și ideea este simplă. Doar asta.

We develop our worldviews,

Ne dezvoltăm propria viziune asupra lumii,

that is, the stories we tell ourselves

poveștile pe care ni le spunem nouă înșine

about the world and our place in it,

despre lume și locul nostru în ea,

in order to help us manage

pentru a ne ajuta să facem față

the terror of death.

fricii de moarte.

And these immortality stories

Și aceste povești despre imortalitate

have thousands of different manifestations,

au mii de manifestări diferite,

but I believe that behind the apparent diversity

dar cred că dincolo de aparenta diversitate

there are actually just four basic forms

sunt de fapt doar patru forme de bază

that these immortality stories can take.

pe care aceste povești le pot lua.

And we can see them repeating themselves

Și le putem observa repetându-se

throughout history, just with slight variations

de-a lungul istoriei, cu doar mici variații,

to reflect the vocabulary of the day.

care reflectă vocabularul la un moment dat.

Now I'm going to briefly introduce these four

Acum voi prezenta pe scurt aceste patru

basic forms of immortality story,

forme de bază ale poveștii imortalității,

and I want to try to give you some sense

și vreau să încerc să vă redau o imagine

of the way in which they're retold by each culture

a modului în care sunt repovestite de către fiecare cultură

or generation

sau generație

using the vocabulary of their day.

folosind vocabularul perioadei respective.

Now, the first story is the simplest.

Prima poveste este cea mai simplă.

We want to avoid death,

Vrem sa evităm moartea,

and the dream of doing that in this body

și visul de a reuși să facem asta în acest corp

in this world forever

în această lume pentru totdeauna

is the first and simplest kind of immortality story,

este prima și cea mai simplă variantă a poveștii imortalității.

and it might at first sound implausible,

Și ar putea la început să pară de necrezut,

but actually, almost every culture in human history

dar de fapt, aproape orice cultură de-a lungul isoriei omenirii

has had some myth or legend

a avut un mit sau o legendă

of an elixir of life or a fountain of youth

despre un elixir al vieții sau o fântână a tinereții

or something that promises to keep us going

sau ceva care promite să ne țină în viață

forever.

pentru totdeauna.

Ancient Egypt had such myths,

Egiptul antic avea asemenea mituri,

ancient Babylon, ancient India.

Babilonul antic, India antică.

Throughout European history, we find them in the work of the alchemists,

De-a lungul istoriei europene, le regăsim în lucrările alchimiștilor,

and of course we still believe this today,

și desigur credem în asta și în ziua de azi,

only we tell this story using the vocabulary

doar că spunem povestea folosind vocabularul

of science.

științific.

So 100 years ago,

Acum 100 de ani,

hormones had just been discovered,

hormonii tocmai fuseseră descoperiți,

and people hoped that hormone treatments

și oamenii credeau ca tratamentele hormonale

were going to cure aging and disease,

vor vindeca îmbătrânirea și bolile,

and now instead we set our hopes on stem cells,

iar acum în schimb ne punem încrederea în celule stem,

genetic engineering, and nanotechnology.

ingineria genetică și nanotehnologie.

But the idea that science can cure death

Dar ideea că știința poate vindeca moartea

is just one more chapter in the story

este doar un alt capitol în istoria

of the magical elixir,

elixirului magic,

a story that is as old as civilization.

o istorie care e la fel de veche precum civilizația.

But betting everything on the idea of finding the elixir

Dar pariind totul pe ideea găsirii elixirului

and staying alive forever

și a rămane în viață pentru totdeauna

is a risky strategy.

este o strategie riscantă.

When we look back through history

Când privim înapoi de-a lungul istoriei

at all those who have sought an elixir in the past,

la toți cei care au căutat un elixir în trecut,

the one thing they now have in common

singurul lucru pe care îl au acum în comun

is that they're all dead.

este că sunt toți morți.

So we need a backup plan, and exactly this kind of plan B

Așa că avem nevoie de un plan de rezervă, și exact acest gen de plan B

is what the second kind of immortality story offers,

este ceea ce oferă a doua formă a poveștilor,

and that's resurrection.

și anume învierea.

And it stays with the idea that I am this body,

Aceasta rămane la ideea că sunt acest corp,

I am this physical organism.

sunt acest organism fizic.

It accepts that I'm going to have to die

Acceptă ca va trebui să mor,

but says, despite that,

dar spune că în ciuda acestui fapt,

I can rise up and I can live again.

pot să mă ridic și să trăiesc din nou.

In other words, I can do what Jesus did.

Cu alte cuvinte, pot face ce a făcut Isus.

Jesus died, he was three days in the [tomb],

Isus a murit, a fost trei zile in mormânt,

and then he rose up and lived again.

și apoi s-a sculat și a trăit din nou.

And the idea that we can all be resurrected to live again

Și ideea că toți putem învia să trăim din nou

is orthodox believe, not just for Christians

este o credință ortodoxă, nu doar pentru creștini

but also Jews and Muslims.

dar și pentru evrei și musulmani.

But our desire to believe this story

Dar dorința noastră de a crede această poveste

is so deeply embedded

este atât de puternic fixată

that we are reinventing it again

încât o reinventăm mereu

for the scientific age,

pentru perioada științifică,

for example, with the idea of cryonics.

de exemplu, prin ideea de criogenie.

That's the idea that when you die,

Este ideea potrivit căreia când mori,

you can have yourself frozen,

poți să fi înghețat,

and then, at some point when technology

iar apoi, la un moment dat când tehnologia

has advanced enough,

a avansat suficient,

you can be thawed out and repaired and revived

poți fi decongelat, reparat, revitalizat

and so resurrected.

și astfel reînviat.

And so some people believe an omnipotent god

Astfel unii oameni cred că un dumnezeu atotputernic

will resurrect them to live again,

îi va învia pentru a trăi din nou,

and other people believe an omnipotent scientist will do it.

iar alți oameni cred că o știință atotputernică va face asta.

But for others, the whole idea of resurrection,

Dar pentru alții, întreaga idee a învierii,

of climbing out of the grave,

a ieșirii din mormânt,

it's just too much like a bad zombie movie.

seamănă prea mult cu un film slab cu fantome.

They find the body too messy, too unreliable

Ei văd corpul ca fiind prea fragil, prea nedemn de încredere

to guarantee eternal life,

pentru a garanta viața eternă,

and so they set their hopes on the third,

și astfel își pun speranța în a treia,

more spiritual immortality story,

o poveste mai spirituală a imortalității,

the idea that we can leave our body behind

ideea că ne putem lăsa corpul în urmă

and live on as a soul.

și putem continua să trăim ca spirit.

Now, the majority of people on Earth

Majoritatea oamenilor de pe pamânt

believe they have a soul,

cred că au un spirit,

and the idea is central to many religions.

și ideea e fundamentală multor religii.

But even though, in its current form,

Dar deși în forma actuală,

in its traditional form,

în forma tradițională,

the idea of the soul is still hugely popular,

ideea sufletului e încă foarte populară,

nonetheless we are again

cu toate acestea din nou

reinventing it for the digital age,

o reinventăm pentru era digitală,

for example with the idea

de exemplu prin ideea

that you can leave your body behind

ca poți lăsa trupul în urmă

by uploading your mind, your essence,

încărcând conștiința, esența ta,

the real you, onto a computer,

ceea ce ești cu adevarat, într-un calculator,

and so live on as an avatar in the ether.

și astfel continui să trăiești ca un avatar în eter.

But of course there are skeptics who say

Dar desigur sunt sceptici care spun

if we look at the evidence of science,

dacă ne uităm la dovezile științifice,

particularly neuroscience,

în mod special cele neurologice,

it suggests that your mind,

acestea arată că spiritul tău,

your essence, the real you,

esența ta, ceea ce ești în realitate,

is very much dependent on a particular part

ține foarte mult de o anumită parte

of your body, that is, your brain.

a corpului tău, și anume creierul tău.

And such skeptics can find comfort

Iar acești sceptici pot găsi consolare

in the fourth kind of immortality story,

în al partulea tip de povești de imortalitate,

and that is legacy,

anume moștenirea,

the idea that you can live on

ideea că poți continua să trăiești

through the echo you leave in the world,

prin ecoul pe care îl lași în lume,

like the great Greek warrior Achilles,

precum marele războinic Ahile,

who sacrificed his life fighting at Troy

care și-a sacrificat viața luptând la Troia

so that he might win immortal fame.

pentru a câștiga faima nemuritoare.

And the pursuit of fame is as widespread

Și urmărirea faimei e la fel de răspandită

and popular now as it ever was,

și binecunoscută acum ca întotdeauna,

and in our digital age,

și în era noastră digitală,

it's even easier to achieve.

chiar mai ușor de obținut.

You don't need to be a great warrior like Achilles

Nu trebuie să fi un mare luptător precum Ahile

or a great king or hero.

sau un mare rege sau erou.

All you need is an Internet connection and a funny cat. (Laughter)

Ai doar nevoie de conexiune la Internet și o pisică amuzantă. (Râsete)

But some people prefer to leave a more tangible,

Dar unii preferă să lase ceva mai tangibil,

biological legacy -- children, for example.

o moștenire biologică, copii de exemplu.

Or they like, they hope, to live on

Sau vor, speră, să continue să traiască

as part of some greater whole,

ca parte a unui întreg și mai mare,

a nation or a family or a tribe,

al unei națiuni, ori familii, ori trib,

their gene pool.

a unui grup cu același fond genetic.

But again, there are skeptics

Dar iarăși, sunt sceptici

who doubt whether legacy

care se îndoiesc că moștenirea

really is immortality.

înseamnă cu adevărat nemurire.

Woody Allen, for example, who said,

Woody Allen, de exemplu, care a spus,

"I don't want to live on in the hearts of my countrymen.

„Nu vreau să continui să traiesc în inimile concetățenilor mei.

I want to live on in my apartment."

Vreau să continui să trăiesc în apartamentul meu."

So those are the four

Acestea sunt deci cele patru

basic kinds of immortality stories,

forme principale ale poveștilor imortalității,

and I've tried to give just some sense

și am încercat să ofer doar o imagine

of how they're retold by each generation

a modului în care ele sunt repovestite de către fiecare generație

with just slight variations

cu doar mici variații

to fit the fashions of the day.

pentru a se adapta anumitor vremuri.

And the fact that they recur in this way,

Și faptul că ele reapar în acest fel,

in such a similar form but in such different belief systems,

sub o formă atât de similară dar într-un sistem atât de diferit de valori

suggests, I think,

sugerează, cred,

that we should be skeptical of the truth

că ar trebui sa fim sceptici față de veridicitatea

of any particular version of these stories.

fiecareia dintre cele patru versiuni ale acestor povestiri.

The fact that some people believe

Faptul că unii oameni cred

an omnipotent god will resurrect them to live again

că un dumnezeu atotputernic îi va învia

and others believe an omnipotent scientist will do it

iar alții cred că un savant atotputernic va face acest lucru

suggests that neither are really believing this

sugerează că niciunii nu iși bazează credința

on the strength of the evidence.

pe claritatea dovezilor.

Rather, we believe these stories

Mai degrabă, credem aceste povești

because we are biased to believe them,

pentru că suntem înclinați să credem în ele,

and we are biased to believe them

și tindem să credem în ele

because we are so afraid of death.

pentru că ne este atât de frică de moarte.

So the question is,

Atunci întrebarea este,

are we doomed to lead the one life we have

suntem sortiți să trăim singura viață pe care o avem

in a way that is shaped by fear and denial,

într-un mod afectat de frică și negare,

or can we overcome this bias?

sau putem trece peste aceste preconcepții?

Well the Greek philosopher Epicurus

Ei bine, filozoful grec Epicurus

thought we could.

credea că putem.

He argued that the fear of death is natural,

El susținea că frica de moarte este naturală,

but it is not rational.

dar nu este rațională.

"Death," he said, "is nothing to us,

„Moartea", spunea el, „nu este nimic pentru noi,

because when we are here, death is not,

pentru că atunci când suntem aici, ea nu e,

and when death is here, we are gone."

și când moartea este aici, noi nu mai suntem."

Now this is often quoted, but it's difficult

Acest lucru este citat adesea, dar este dificil

to really grasp, to really internalize,

de înțeles cu adevărat, de a internaliza cu adevărat,

because exactly this idea of being gone

deoarece tocmai această idee de a nu mai fi

is so difficult to imagine.

este atât de greu de imaginat.

So 2,000 years later, another philosopher,

2000 de ani mai târziu, un alt filozof,

Ludwig Wittgenstein, put it like this:

Ludwig Wittgenstein, a spus-o astfel:

"Death is not an event in life:

„Moartea nu este un eveniment al vieții:

We do not live to experience death.

Nu trăim să experimentăm moartea.

And so," he added,

Și astfel," a adăugat,

"in this sense, life has no end."

„în acest sens, viața nu are sfârșit."

So it was natural for me as a child

Era natural deci pentru mine copil fiind

to fear being swallowed by the void,

să mă tem de gândul ca voi fi înghițit de neant,

but it wasn't rational,

dar nu era ceva rațional,

because being swallowed by the void

deoarece a fi înghițit de neant

is not something that any of us

nu este ceva ce vreunul dintre noi

will ever live to experience.

va trăi să experimenteze.

Now, overcoming this bias is not easy because

A trece peste această concepție greșită nu este ușor

the fear of death is so deeply embedded in us,

pentru că frica de moarte e atât de înrădăcinată în noi,

yet when we see that the fear itself is not rational,

și totuși, când vedem că frica în sine nu este rațională,

and when we bring out into the open

și când aducem la suprafață

the ways in which it can unconsciously bias us,

modul în care inconștient ne poate duce în eroare,

then we can at least start

putem măcar să începem

to try to minimize the influence it has

să încercăm să diminuăm influența pe care o are

on our lives.

în viețile noastre.

Now, I find it helps to see life

Acum, eu cred că ajută să privim viața

as being like a book:

ca pe o carte:

Just as a book is bounded by its covers,

Așa cum o carte este delimitată de coperțile ei,

by beginning and end,

de început și de sfârșit,

so our lives are bounded by birth and death,

tot astfel viețile noastre sunt delimitate de naștere și moarte,

and even though a book is limited by beginning and end,

și deși o carte este limitată de început și încheiere,

it can encompass distant landscapes,

ea poate cuprinde peisaje vaste,

exotic figures, fantastic adventures.

făpturi exotice, aventuri fantastice.

And even though a book is limited by beginning and end,

Și deși o carte e limitată de început și sfârșit,

the characters within it

personajele din interiorul ei

know no horizons.

nu cunosc limite.

They only know the moments that make up their story,

Ele cunosc doar momentele care le compun povestea,

even when the book is closed.

chiar și când cartea este închisă.

And so the characters of a book

În acest fel personajelor din cărți

are not afraid of reaching the last page.

nu le este teamă să ajungă la ultima pagină.

Long John Silver is not afraid of you

Long John Silver nu se teme

finishing your copy of "Treasure Island."

că vei termina „Insula comorilor."

And so it should be with us.

La fel ar trebui să fie și pentru noi.

Imagine the book of your life,

Imagineaza-ți cartea vieții tale,

its covers, its beginning and end, and your birth and your death.

coperțile ei, începutul și sfârșitul cărții, și viața și moartea ta.

You can only know the moments in between,

Poți cunoaște doar momentele dintre ele,

the moments that make up your life.

momentele care îți compun viața.

It makes no sense for you to fear

Nu are niciun sens să îți fie frică

what is outside of those covers,

de ceea ce este în afara acestor coperți,

whether before your birth

fie înainte de naștere

or after your death.

sau după moarte.

And you needn't worry how long the book is,

Și nu trebuie să te preocupe cât de lungă este cartea,

or whether it's a comic strip or an epic.

sau dacă este o bandă desenată sau o epopee.

The only thing that matters

Singurul lucru care contează

is that you make it a good story.

este să te asiguri ca va fi o povestea bună.

Thank you.

Mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)