Where does creativity hide? | Amy Tan

Traducător: Alexandra Cojocaru Corector: Maria Tancu

The Value of Nothing: Out of Nothing Comes Something.

Importanţa nimicului: din nimic rezultă ceva

That was an essay I wrote when I was 11 years old

Acesta e un eseu pe care l-am scris la vârsta de 11 ani

and I got a B+. (Laughter)

şi am obţinut un B+. (Râsete)

What I'm going to talk about: nothing out of something, and how we create.

Vă voi vorbi despre nimicul care rezultă din ceva şi felul în care creăm.

And I'm gonna try and do that within

Şi am să încerc să fac asta în

the 18-minute time span that we were told to stay within,

intervalul de 18 minute în care ni s-a spus să ne incadrăm,

and to follow the TED commandments:

şi să respect poruncile TED:

that is, actually, something that creates

de fapt, acest lucru poate duce la

a near-death experience,

o experienţă vecină cu moartea,

but near-death is good for creativity.

dar vecinătatea morţii e benefică pentru creativitate.

(Laughter) OK.

(Râsete) OK.

So, I also want to explain,

Şi mai vreau să explic ceva,

because Dave Eggers said he was going to heckle me

fiindcă David Eggers a spus că mă va sâcâi cu întrebări

if I said anything that was a lie, or not true to universal creativity.

dacă spun vreo minciună sau ceva care să nu fie valabil pentru creativitate în general.

And I've done it this way for half the audience, who is scientific.

Am respectat asta pentru jumătate din spectatorii de aici, care sunt oameni de ştiinţă.

When I say we, I don't mean you, necessarily;

Când spun "noi", nu mă refer neapărat la voi;

I mean me, and my right brain, my left brain

mă refer la mine, şi la emisfera mea dreaptă, la emisfera mea stângă

and the one that's in between that is the censor

şi la creierul dintre ele care se comportă ca un cenzor

and tells me what I'm saying is wrong.

si care îmi indică faptul că ceea ce spun este greşit.

And I'm going do that also by looking at

Voi face asta analizând, de asemenea,

what I think is part of my creative process,

ceea ce cred că face parte din procesul meu creativ,

which includes a number of things that happened, actually --

care conţine un număr de întâmplări care sunt reale, de fapt -

the nothing started even earlier than the moment

nimicul începe chiar mai devreme decât momentul

in which I'm creating something new.

în care creez ceva nou.

And that includes nature, and nurture,

Asta cuprinde natura, îngrijirea

and what I refer to as nightmares.

şi ceea ce eu numesc coşmaruri.

Now in the nature area, we look at whether or not

În ceea ce priveşte natura, vedem dacă

we are innately equipped with something, perhaps

suntem în mod nativ dotaţi cu ceva, poate

in our brains, some abnormal chromosome

undeva în creier, un cromozom anormal

that causes this muse-like effect.

care să producă acel efect similar inspiraţiei.

And some people would say that we're born with it in some other means.

Unii oameni ar spune că ne naştem cu el din diverse alte cauze,

And others, like my mother,

iar alţii, precum mama mea,

would say that I get my material from past lives.

ar spune că îmi iau inspiraţia din vieţile anterioare.

Some people would also say that creativity

Alţii ar mai spune despre creativitate

may be a function of some other neurological quirk --

că ar fi o funcţie a unei ciudăţenii neurologice -

van Gogh syndrome -- that you have a little bit of, you know, psychosis, or depression.

sindromul van Gogh - că ai o mică psihoză, sau depresie.

I do have to say, somebody -- I read recently

De altfel trebuie să menţionez - am citit recent

that van Gogh wasn't really necessarily psychotic,

că van Gogh nu era neapărat nebun,

that he might have had temporal lobe seizures,

ci că este posibil să fi avut convulsii ale lobului temporal

and that might have caused his spurt of creativity, and I don't --

şi că aceasta ar fi putut cauza explozia lui de creativitate -

I suppose it does something in some part of your brain.

probabil există un efect asupra vreunei părţi a creierului.

And I will mention that I actually developed

Am să precizez că, de fapt, şi eu am manifestat

temporal lobe seizures a number of years ago,

convulsii ale lobului temporal acum câţiva ani,

but it was during the time I was writing my last book,

dar era în perioada în care scriam ultima mea carte,

and some people say that book is quite different.

iar unii spun că acea carte este destul de diferită.

I think that part of it also begins with a sense of identity crisis:

Cred că, în parte, începe şi cu o criză de identitate,

you know, who am I, why am I this particular person,

ca de exemplu, cine sunt, de ce sunt această persoană,

why am I not black like everybody else?

de ce nu sunt negresă, ca toată lumea?

And sometimes you're equipped with skills,

Iar uneori eşti dotat cu talente,

but they may not be the kind of skills that enable creativity.

dar e posibil să nu fie genul de talente care dezvoltă creativitatea.

I used to draw. I thought I would be an artist.

Eu obisnuiam sa desenez. Credeam că voi deveni artistă.

And I had a miniature poodle.

Şi aveam un pudel.

And it wasn't bad, but it wasn't really creative.

Nu era rău, dar nu era foarte creativ.

Because all I could really do was represent in a very one-on-one way.

Fiindcă tot ce ştiam să fac era să reprezint exact ceea ce vedeam, unu la unu.

And I have a sense that I probably copied this from a book.

Şi am senzaţia că probabil am copiat asta dintr-o carte.

And then, I also wasn't really shining in a certain area that I wanted to be,

Iar pe deasupra nu excelam într-un anumit domeniu în care aş fi vrut,

and you know, you look at those scores, and it wasn't bad,

şi privind aceste note, nu stăteam rău,

but it was not certainly predictive that I would one day make

dar, în niciun caz, ele nu prezic faptul că într-o zi aveam să îmi câştig

my living out of the artful arrangement of words.

existenţa din înşiruirea meşteşugită a cuvintelor.

Also, one of the principles of creativity is to have a little childhood trauma.

Un alt principiu al creativităţii este să fii confruntat cu o traumă în copilărie.

And I had the usual kind that I think a lot of people had,

Iar eu am suferit de ceea ce multe alte persoane cred că au suferit,

and that is that, you know, I had expectations placed on me.

şi anume, de faptul că trebuia să mă ridic la înălţimea unor aşteptări.

That figure right there, by the way,

Acea figurină, de altfel,

figure right there was a toy given to me when I was but nine years old,

figurina din imagine e o jucărie care mi-a fost oferită când aveam doar nouă ani,

and it was to help me become a doctor from a very early age.

ca să mă ajute să devin doctor de la o vârstă foarte timpurie.

I have some ones that were long lasting: from the age of five to 15,

Unele aşteptări au durat foarte mult: de la cinci la 15 ani,

this was supposed to be my side occupation,

aceea, de exemplu, ar fi trebuit să fie ocupaţia mea adiacentă,

and it led to a sense of failure.

care m-a lăsat cu un sentiment de eşec.

But actually, there was something quite real in my life

Dar ceva foarte real a avut loc în viaţa mea

that happened when I was about 14.

şi s-a întâmplat când aveam aproximativ 14 ani.

And it was discovered that my brother, in 1967, and then my father,

S-a descoperit că fratele meu, în 1967, apoi tatăl meu,

six months later, had brain tumors.

şase luni mai târziu, aveau tumori pe creier.

And my mother believed that something had gone wrong,

Iar mama mea credea că ceva ieşise din ordinea firească,

and she was gonna find out what it was, and she was gonna fix it.

iar ea avea să afle ce era. Şi avea să repare tot.

My father was a Baptist minister, and he believed in miracles,

Tatăl meu era pastor baptist şi credea în miracole

and that God's will would take care of that.

şi că totul era la voia Domnului.

But, of course, they ended up dying, six months apart.

Dar, fireşte, până la urmă au murit amândoi, la distanţă de şase luni unul de altul.

And after that, my mother believed that it was fate, or curses

Iar apoi, mama mea a crezut că de vină era soarta, sau blestemele

-- she went looking through all the reasons in the universe

- a căutat toate motivele din lume

why this would have happened.

să explice de ce s-a produs aşa ceva.

Everything except randomness. She did not believe in randomness.

Tor în afară de întâmplare. Nu credea în întâmplare.

There was a reason for everything.

Pentru toate exista un motiv.

And one of the reasons, she thought, was that her mother,

Iar unul dintre motive, credea ea, era că mama ei,

who had died when she was very young, was angry at her.

care murise când ea era foarte tânără, era supărată pe ea.

And so, I had this notion of death all around me,

Aşa că am avut această noţiune a morţii care mă înconjura

because my mother also believed that I would be next, and she would be next.

fiindcă mama mea mai credea şi că următoarea eram eu, iar apoi ea.

And when you are faced with the prospect of death very soon,

Şi atunci când ai de a face cu perspectiva mortii tale foarte curand,

you begin to think very much about everything.

începi să te gândeşti foarte mult la tot.

You become very creative, in a survival sense.

Devii foarte creativ, într-un fel care te ajută să supravieţuieşti.

And this, then, led to my big questions.

Iar asta a condus apoi la marile mele întrebări.

And they're the same ones that I have today.

Care sunt aceleaşi până astăzi.

And they are: why do things happen, and how do things happen?

Şi acestea sunt: De ce ni se întâmplă anumite lucruri şi cum ni se întâmplă?

And the one my mother asked: how do I make things happen?

Sau cea pe care mama mea şi-o punea: Cum fac să se întâmple anumite lucruri?

It's a wonderful way to look at these questions, when you write a story.

Este minunat să îţi pui aceste întrebări când scrii o poveste.

Because, after all, in that framework, between page one and 300,

Fiindcă, până la urmă, în acel cadru, între pagina unu şi 300,

you have to answer this question of why things happen, how things happen,

trebuie să răspunzi la întrebarea legată de motivul pentru care anumite lucruri se întâmplă, cum se întâmplă,

in what order they happen. What are the influences?

în ce ordine. Care sunt influenţele?

How do I, as the narrator, as the writer, also influence that?

Cum pot eu, în calitate de narator, de scriitor, să influenţez ce se întâmplă?

And it's also one that, I think, many of our scientists have been asking.

Mai e o întrebare pe care cred că mulţi dintre oamenii de ştiinţă şi-au pus-o.

It's a kind of cosmology, and I have to develop a cosmology of my own universe,

E ca o cosmologie, iar eu trebuie să dezvolt o cosmologie a propriului univers,

as the creator of that universe.

în calitatea de creator al acelui univers.

And you see, there's a lot of back and forth

Vedeţi, este un "du-te vino" continuu

in trying to make that happen, trying to figure it out

în încercarea de a reuşi să rezolv problema

-- years and years, oftentimes.

- foarte mulţi ani, de cele mai multe ori.

So, when I look at creativity, I also think that it is this sense or this inability

Prin urmare, când mă refer la creativitate, cred că e vorba de simţul sau inabilitatea

to repress, my looking at associations in practically anything in life.

de a-mi reprima tendinţa de a vedea corelaţii între, practic, toate lucrurile din viaţă.

And I got a lot of them during what's been going on

Şi am făcut multe corelaţii pe baza a ceea ce s-a întâmplat

throughout this conference,

de-a lungul acestei conferinţe,

almost everything that's been going on.

aproape pe baza tuturor întâmplărilor.

And so I'm going to use, as the metaphor, this association:

Voi folosi, ca metaforă, următoarea corelaţie:

quantum mechanics, which I really don't understand,

mecanica cuantică, pe care nu prea o înţeleg,

but I'm still gonna use it as the process

dar o voi folosi ca proces

for explaining how it is the metaphor.

pentru a explica de ce este o metaforă potrivită.

So, in quantum mechanics, of course, you have dark energy and dark matter.

Deci, în mecanica cuantică, avem energie negativă şi materie negativă.

And it's the same thing in looking at these questions of how things happen.

Este similar întrebărilor despre modul în care se întâmplă lucrurile.

There's a lot of unknown, and you often don't know what it is except by its absence.

Există multe necunoscute, şi de multe ori nu ştim ce sunt decât prin prisma a ceea ce nu sunt.

But when you make those associations,

Dar, când faci aceste corelaţii,

you want them to come together in a kind of synergy in the story,

îţi doreşti ca ele să se contopească într-un fel de sinergie în cadrul poveştii,

and what you're finding is what matters. The meaning.

şi ce obţii în acest fel e ceea ce contează. Semnificaţia.

And that's what I look for in my work, a personal meaning.

Asta e ceea ce caut în munca mea, o semnificaţie personală.

There is also the uncertainty principle, which is part of quantum mechanics,

Mai există şi principiul incertitudinii, care este o parte a mecanicii cuantice,

as I understand it. (Laughter)

dacă am înţeles eu bine. (Râsete)

And this happens constantly in the writing.

Şi asta se întâmplă în mod constant în literatură.

And there's the terrible and dreaded observer effect,

Mai e, de asemenea, groaznicul şi temutul efect de observator,

in which you're looking for something, and

care apare atunci când cauţi ceva,

you know, things are happening simultaneously,

mai multe lucruri se întâmplă simultan,

and you're looking at it in a different way,

si le priveşti din perspective diferite,

and you're trying to really look for the about-ness,

şi încerci să găseşti subiectul, conţinutul.

or what is this story about. And if you try too hard,

Sau despre ce vorbeşte povestea cu adevărat. Şi, dacă încerci prea mult,

then you will only write the about.

vei scrie numai despre asta.

You won't discover anything.

Nu vei descoperi nimic nou.

And what you were supposed to find,

Şi ceea ce trebuia să găseşti,

what you hoped to find in some serendipitous way,

ce sperai să găseşti, într-un fel ce ţine de serendipitate,

is no longer there.

nu mai e acolo.

Now, I don't want to ignore

Acum, nu vreau să ignor

the other side of what happens in our universe,

cealaltă latură a ceea ce se întâmplă în univers,

like many of our scientists have.

aşa cum au făcut-o mulţi dintre oamenii de ştiinţă.

And so, I am going to just throw in string theory here,

Aşa că o să mă refer şi la teoria stringurilor,

and just say that creative people are multidimensional,

şi voi spune doar că oamenii creativi sunt multi-dimensionali

and there are 11 levels, I think, of anxiety.

şi există unsprezece niveluri, cred, ale anxietăţii.

(Laughter) And they all operate at the same time.

(Râsete) Şi toate operează în acelaşi mod.

There is also a big question of ambiguity.

Mai este şi o importantă întrebare legată de ambiguitate.

And I would link that to something called the cosmological constant.

Şi aş lega-o de ceva numit constanta cosmologică.

And you don't know what is operating, but something is operating there.

Nu ştii ce pune lucrurile în funcţiune, dar există ceva care face asta.

And ambiguity, to me, is very uncomfortable

Ambiguitatea este, în opinia mea, foarte inconfortabilă

in my life, and I have it. Moral ambiguity.

pentru viaţa mea, şi este acolo. Ambiguitatea morală.

It is constantly there. And, just as an example,

E tot timpul acolo. Ca să vă ofer un exemplu,

this is one that recently came to me.

iată ceva cu care am fost confruntată recent.

It was something I read in an editorial by a woman

Am citit asta într-un editorial scris de o femeie

who was talking about the war in Iraq. And she said,

care vorbea despre războiul din Iraq. Şi spunea:

"Save a man from drowning, you are responsible to him for life."

"Dacă salvezi un om de la moarte, eşti responsabil pentru el întreaga viaţă."

A very famous Chinese saying, she said.

Un proverb chinezesc foarte celebru, spunea ea.

And that means because we went into Iraq, we should stay there

Ceea ce însemna că dacă am mers în Iraq, ar trebui să rămânem acolo

until things were solved. You know, maybe even 100 years.

până se rezolvă lucrurile. Poate chiar 100 de ani.

So, there was another one that I came across,

Şi mai e un proverb peste care am dat,

and it's "saving fish from drowning."

proverb care se referă la "salvarea peştilor de la înec."

And it's what Buddhist fishermen say,

Asta spun pescarii budişti,

because they're not supposed to kill anything.

pentru că nu au voie să omoare nimic.

And they also have to make a living, and people need to be fed.

Dar trebuie şi să îşi câştige existenţa, iar oamenii trebuie să se hrănească.

So their way of rationalizing that is they are saving the fish from drowning,

Aşa că modul în care argumentează ce fac este că salvează peştii de la înec

and unfortunately, in the process the fish die.

şi că, din păcate, peştii mor în cadrul acestui proces.

Now, what's encapsulated in both these drowning metaphors

Semnificaţiile ambelor metafore despre înec sunt

-- actually, one of them is my mother's interpretation,

- de fapt, una din ele este doar o interpretare a mamei mele,

and it is a famous Chinese saying, because she said it to me:

şi chiar e un proverb chinezesc celebru, pentru că şi ea mi-l zicea:

"save a man from drowning, you are responsible to him for life."

"Dacă salvezi un om de la moarte, eşti responsabil pentru el întreaga viaţă."

And it was a warning -- don't get involved in other people's business,

Era un avertisment - nu te băga în treburile altor oameni,

or you're going to get stuck.

pentru că vei rămâne amestecat în ele.

OK. I think if somebody really was drowning, she'd save them.

Sigur, cred că dacă cineva chiar s-ar fi înecat, l-ar fi salvat.

But, both of these sayings -- saving a fish from drowning,

Dar ambele proverbe, salvarea unui peşte de la înec,

or saving a man from drowning -- to me they had to do with intentions.

sau salvarea unui om de la înec, pentru mine aveau legătură cu intenţiile.

And all of us in life, when we see a situation, we have a response.

În viaţă, când ne confruntăm cu o anumită situaţie, toţi avem o reacţie.

And then we have intentions.

Şi apoi avem intenţii.

There's an ambiguity of what that should be that we should do,

Există o ambiguitate legată de cum trebuie să fie ceea ce trebuie să facem,

and then we do something.

şi apoi acţionăm.

And the results of that may not match what our intentions had been.

Iar rezultatul este posibil să nu se potrivească cu intenţiile noastre.

Maybe things go wrong. And so, after that, what are our responsibilities?

Poate lucrurile nu merg bine. Şi atunci,dupa asta, care sunt responsabilităţile noastre?

What are we supposed to do?

Ce ar trebui să facem?

Do we stay in for life,

Rămânem acolo pentru toată viaţa,

or do we do something else and justify and say, well, my intentions were good,

sau facem altceva si ne justificăm spunând, ei bine, intenţiile mele au fost bune,

and therefore I cannot be held responsible for all of it?

prin urmare nu pot fi făcut responsabil pentru tot ce s-a întâmplat.

That is the ambiguity in my life

Asta e acea ambiguitate din viaţa mea

that really disturbed me, and led me to write a book called

care chiar m-a perturbat şi m-a determinat să scriu o carte numită

"Saving Fish From Drowning."

"Salvând peştii de la înec".

I saw examples of that. Once I identified this question, it was all over the place.

Am văzut exemple ale acestui fenomen, odată ce am identificat întrebarea. Erau peste tot.

I got these hints everywhere.

Primeam indicii oriunde.

And then, in a way, I knew that they had always been there.

Am ştiut, cumva, că fuseseră dintotdeauna prezente.

And then writing, that's what happens. I get these hints, these clues,

Când scriu, asta se întâmplă. Primesc indicii, aluzii,

and I realize that they've been obvious, and yet they have not been.

şi îmi dau seama că prezenţa lor era evidentă, şi totuşi nu era.

And what I need, in effect, is a focus.

Ceea ce îmi lipseşte, de fapt, este focalizarea.

And when I have the question, it is a focus.

Şi când găsesc întrebarea, ma focalizez pe ea.

And all these things that seem to be flotsam and jetsam in life actually go through

Şi toate lucrurile care par mărunţişuri în viaţă chiar sunt influenţate de

that question, and what happens is those particular things become relevant.

acea întrebare, şi ceea ce se întâmplă cu ele este că ele devin relevante.

And it seems like it's happening all the time.

Si se pare ca se intampla tot timpul.

You think there's a sort of coincidence going on, a serendipity,

Ţi se pare că ceea ce se întâmplă e un soi de coincidenţă, de serendipitate

in which you're getting all this help from the universe.

care face universul să conspire în favoarea ta.

And it may also be explained that now you have a focus.

Acest lucru poate fi explicat şi prin faptul că acum ai un focus.

And you are noticing it more often.

Şi îl observi mult mai des.

But you apply this.

Aplici acest pricipiu.

You begin to look at things having to do with your tensions.

Începi să priveşti lucrurile în strânsă relaţie cu problemele pe care le ai.

Your brother, who's fallen in trouble, do you take care of him?

Ce faci cu fratele tău, care a intrat în încurcături, ai grijă de el?

Why or why not?

De ce sau de ce nu?

It may be something that is perhaps more serious

Poate fi ceva mult mai serios de atât

-- as I said, human rights in Burma.

- cum am mai zis, drepturile omului în Burma.

I was thinking that I shouldn't go because somebody said, if I did, it would show

Mă gândeam că nu ar trebui să merg acolo, pentru că cineva îmi spusese că asta ar demonstra

that I approved of the military regime there.

consimţământul meu în ceea ce priveşte regimul militar de acolo.

And then, after a while, I had to ask myself,

Şi, după o vreme, a trebuit să mă întreb:

"Why do we take on knowledge, why do we take on assumptions

De ce ne însuşim cunoştinţe, de ce ne însuşim presupuneri

that other people have given us?"

pe care alţi oameni ni le-au transmis?

And it was the same thing that I felt when I was growing up,

La fel am simţit şi de-a lungul copilăriei mele,

and was hearing these rules of moral conduct from my father,

când auzeam aceste reguli de comportament moral de la tatăl meu,

who was a Baptist minister.

care era un pastor baptist.

So I decided that I would go to Burma for my own intentions,

Aşa că am decis că aveam să merg în Burma ca urmare a propriilor mele intenţii,

and still didn't know that if I went there,

încă neştiind, dacă aveam să ajung acolo,

what the result of that would be, if I wrote a book --

ce rezultat ar putea avea acest lucru în cazul în care aş fi scris o carte -

and I just would have to face that later, when the time came.

ar fi trebuit să mă confrunt cu asta mai târziu, la timpul potrivit.

We are all concerned with things that we see in the world that we are aware of.

Suntem îngrijoraţi de lucruri pe care le vedem în lumea de care suntem conştienţi.

We come to this point and say, what do I as an individual do?

Ajungem într-un anumit punct şi ne spunem, ce fac eu ca individ?

Not all of us can go to Africa, or work at hospitals,

Nu toţi putem merge în Africa, sau lucra în spitale,

so what do we do, if we have this moral response, this feeling?

Deci, ce facem dacă avem acestă reacţie morală, acest sentiment?

Also, I think one of the biggest things we are all looking at,

De asemenea, unul dintre cele mai importante lucruri cu care ne confruntăm,

and we talked about today, is genocide.

şi despre care am discutat astăzi, este genocidul.

This leads to this question.

Ceea ce duce la această întrebare,

When I look at all these things that are morally ambiguous and uncomfortable,

iar când mă uit la toate lucrurile care sunt ambigue din punct de vedere moral şi inconfortabile,

and I consider what my intentions should be,

şi când mă întreb care ar trebui să fie intenţiile mele,

I realize it goes back to this identity question that I had when I was a child

îmi dau seama că asta are legătura cu acea întrebare legată de identitate pe care o aveam de mic copil

-- and why am I here, and what is the meaning of my life,

- şi de ce mă aflu aici, şi care este sensul vieţii,

and what is my place in the universe?

şi care e locul meu în univers?

It seems so obvious, and yet it is not.

Pare atât de evident, şi totuşi nu este.

We all hate moral ambiguity in some sense,

Toţi urâm ambiguitatea morală într-un sens sau altul,

and yet it is also absolutely necessary.

şi totuşi ea este absolut necesară.

In writing a story, it is the place where I begin.

Atunci când scriu o poveste, este chiar punctul de la care încep.

Sometimes I get help from the universe, it seems.

Câteodată pare că primesc ajutor din partea universului.

My mother would say it was the ghost of my grandmother from the very first book,

Mama spunea că e vorba de fantoma bunicii mele încă de la prima carte scrisă,

because it seemed I knew things I was not supposed to know.

pentru că părea că ştiu lucruri pe care nu trebuia să le ştiu.

Instead of writing that the grandmother died accidentally,

În loc să scriu că bunica a murit accidental,

from an overdose of opium, while having too much of a good time,

din cauza unei supradoze de opiu, în timp ce se distra mult prea bine,

I actually put down in the story that the woman killed herself,

eu am scris, de fapt, că femeia s-a sinucis,

and that actually was the way it happened.

şi chiar acesta a fost felul în care s-a întâmplat.

And my mother decided that that information must have come from my grandmother.

Iar mama a decis că acea informaţie trebuie să fie venit de la bunica mea.

There are also things, quite uncanny,

Mai sunt şi lucruri, într-un mod nefiresc,

which bring me information that will help me in the writing of the book.

care îmi aduc informaţii ce mă vor ajuta în scrierea unei cărţi.

In this case, I was writing a story

Spre exemplu, scriam o poveste

that included some kind of detail, period of history, a certain location.

Care includea nişte detalii, o perioadă din istorie, un anumit loc.

And I needed to find something historically that would match that.

Şi trebuia să găsesc elemente istorice care să se potrivească în acel context.

And I took down this book, and I --

Am luat o carte, şi

first page that I flipped it to was exactly the setting, and the time period,

prima pagină la care am deschis-o conţinea cadrul şi perioada exacte.

and the kind of character I needed -- was the Taiping rebellion,

Iar tipul de personaj de care aveam nevoie era cel din răscoala de la Taiping,

happening in the area near Guilin, outside of that,

care s-a întâmplat într-o zonă de lângă Qualin,

and a character who thought he was the son of God.

şi tipul de personaj care credea că e fiul lui Dumnezeu.

You wonder, are these things random chance?

Şi te întrebi, sunt lucrurile astea întâmplătoare?

Well, what is random? What is chance? What is luck?

Ce este întâmplarea? Ce este şansa? Ce este norocul?

What are things that you get from the universe that you can't really explain?

Ce sunt aceste lucruri pe care le primeşti din partea universului şi pe care nu poţi să le explici?

And that goes into the story, too.

Şi asta face parte din poveste.

These are the things I constantly think about from day to day.

Sunt aspecte la care mă gândesc în mod constant, în fiecare zi.

Especially when good things happen,

Mai ales când se întâmplă lucruri bune,

and, in particular, when bad things happen.

dar, în mod special, când se întâmplă lucruri rele.

But I do think there's a kind of serendipity,

Chiar cred că există un fel de serendipitate,

and I do want to know what those elements are,

şi vreau să ştiu care sunt acele elemente,

so I can thank them, and also try to find them in my life.

pentru a le putea mulţumi, şi pentru a le găsi loc în viaţa mea.

Because, again, I think that when I am aware of them, more of them happen.

Deoarece, revin, cred că atunci când sunt conştientă de prezenţa lor, se întâmplă mai multe astfel de lucruri.

Another chance encounter is when I went to a place

Altă întâlnire pur incidentală a fost când am mers într-un loc

-- I just was with some friends, and we drove randomly to a different place,

- eram cu nişte prieteni, am mers la întâmplare într-un loc diferit,

and we ended up in this non-tourist location,

şi am ajuns într-o aşezare non-turistică,

a beautiful village, pristine.

un sat foarte frumos, primitiv.

And we walked three valleys beyond,

Am coborât trei văi,

and the third valley, there was something quite mysterious and ominous,

iar în a treia vale era ceva de-a dreptul misterios şi prevestitor,

a discomfort I felt. And then I knew that had to be [the] setting of my book.

un disconfort pe care l-am simţit. Am ştiut atunci că acela trebuia să fie decorul noii mele cărţi.

And in writing one of the scenes, it happened in that third valley.

Când scriam una dintre scene, am plasat-o în a treia vale.

For some reason I wrote about cairns -- stacks of rocks -- that a man was building.

Dintr-un anumit motiv, am scris despre nişte mormane de pietre pe care un om le construia.

And I didn't know exactly why I had it, but it was so vivid.

Nu ştiam exact de ce aveam acea imagine, dar era foarte vie.

I got stuck, and a friend, when she asked if I would go for a walk with her dogs,

M-am blocat, şi exact atunci o prietenă m-a rugat să mergem la plimbare cu câinii ei,

that I said, sure. And about 45 minutes later,

lucru cu care am fost de acord. Şi 45 de minute mai târziu,

walking along the beach, I came across this.

mergând pe faleză, am dat peste asta.

And it was a man, a Chinese man,

Era un om, un chinez,

and he was stacking these things, not with glue, not with anything.

care îngrămădea aceste pietre, fără adeziv, fără nimic.

And I asked him, "How is it possible to do this?"

Şi l-am întrebat cum este posibl să facă asta?

And he said, "Well, I guess with everything in life, there's a place of balance."

Şi el mi-a răspuns că fiecare lucru în viaţă are o poziţie de balans.

And this was exactly the meaning of my story at that point.

Acesta era exact sensul poveştii mele la momentul respectiv.

I had so many examples -- I have so many instances like this, when I'm writing a story,

Aveam mai multe exemple - am atât de multe astfel de momente când scriu o poveste,

and I cannot explain it.

şi nu îmi pot explica.

Is it because I had the filter that I have such a strong coincidence

Oare mă ajută să fac o selecţie faptul că trăiesc aceste coincidenţe puternice

in writing about these things?

atunci când scriu despre astfel de lucruri?

Or is it a kind of serendipity that we cannot explain, like the cosmological constant?

Sau este un fel de serendipitate pe care nu ne-o putem explica, ca şi constanta cosmologică?

A big thing that I also think about is accidents.

Un alt lucru important la care mă gândesc sunt accidentele.

And as I said, my mother did not believe in randomness.

Cum spuneam, mama nu credea în întâmplare.

What is the nature of accidents?

Care e natura accidentelor?

And how are we going to assign what the responsibility and the causes are,

Şi cum vom stabili care este responsablitatea şi care sunt cauzele,

outside of a court of law?

în afara unei curţi de judecată?

I was able to see that in a firsthand way,

Mi-am dat seama de asta pe propria piele,

when I went to beautiful Dong village, in Guizhou, the poorest province of China.

atunci când am mers în frumosul sat Dong, în Guizhou, cea mai săracă provincie a Chinei.

And I saw this beautiful place. I knew I wanted to come back.

Am văzut acest loc minunat. Am ştiut că voiam să revin.

And I had a chance to do that, when National Geographic asked me

Şi am avut ocazia să fac asta când cei de la National Geographic m-au întrebat

if I wanted to write anything about China.

dacă nu aş vrea să scriu ceva despre China.

And I said yes, about this village of singing people, singing minority.

Am acceptat să scriu despre acest sat de oameni care cântă, o minoritate de cântăreţi.

And they agreed, and between the time I saw this place and the next time I went,

Şi ei au acceptat, iar între data la care am văzut locul şi data la care m-am întors,

there was a terrible accident. A man, an old man, fell asleep,

s-a întâmplat un accident teribil. Un om, un bătrân, a adormit,

and his quilt dropped in a pan of fire that kept him warm.

iar pătură i-a căzut într-un dispozitiv cu foc care îi ţinea de căldură.

60 homes were destroyed, and 40 were damaged.

60 de case au fost distruse, iar 40 au fost grav afectate.

Responsibility was assigned to the family.

Responsabilitatea a căzut pe umerii familiei.

The man's sons were banished to live three kilometers away, in a cowshed.

Fiii acelui om au fost alungaţi să trăiască la trei kilometri depărtare, într-un staul de vaci.

And, of course, as Westerners, we say, "Well, it was an accident. That's not fair.

Desigur, ca occidentali, noi spunem "A fost un accident. Nu e corect.

It's the son, not the father."

E vorba de fiu, nu de tată."

When I go on a story, I have to let go of those kinds of beliefs.

Atunci când mă ocup de o poveste, trebuie să mă detaşez de astfel de convingeri.

It takes a while, but I have to let go of them and just go there, and be there.

Durează puţin timp, dar trebuie să mă detaşez de ele şi să merg pur şi simplu acolo, să fiu acolo.

And so I was there on three occasions, different seasons.

Aşa că am fost acolo de trei ori, în anotimpuri diferite.

And I began to sense something different about the history,

Şi am început să percep ceva diferit legat de istorie

and what had happened before, and the nature of life in a very poor village,

şi de ce se întâmplase înainte, de stilul de viaţă într-un sat foarte sărac,

and what you find as your joys, and your rituals, your traditions, your links

de lucrurile pe care consideri bucuriile tale, ritualurile tale, tradiţiile, legăturile

with other families. And I saw how this had a kind of justice, in its responsibility.

cu celelalte familii. Am văzut că exista un soi de dreptate în responsabilitatea asumată.

I was able to find out also about the ceremony that they were using,

Am aflat ceva şi despre o ceremonie pe care o foloseau,

a ceremony they hadn't used in about 29 years. And it was to send some men

ceremonie ce nu mai fusese utilizată de aproximativ 29 de ani. Consta în trimiterea unor bărbaţi

-- a Feng Shui master sent men down to the underworld on ghost horses.

- un maestru Feng Shui trimitea aceşti bărbaţi în lumea morţilor pe cai-fantomă.

Now you, as Westerners, and I, as Westerners,

Voi, ca occidentali, şi eu, ca occidentală,

would say well, that's superstition. But after being there for a while,

am spune că asta e o superstiţie. Dar după ce stai acolo mai mult timp,

and seeing the amazing things that happened,

şi după ce vezi lucrurile uluitoare care se întâmplă,

you begin to wonder whose beliefs are those that are in operation in the world,

începi să te întrebi ale cui credinţe guvernează lumea,

determining how things happen.

determinând cum se întâmplă lucrurile.

So I remained with them, and the more I wrote that story,

Aşa că am rămas cu ei, şi, cut cât scriam mai mult din poveste,

the more I got into those beliefs, and I think that's important for me

cu atât am înţeles mai bine acele credinţe, şi cred că asta este important pentru mine

-- to take on the beliefs, because that is where the story is real,

- să acept credinţele, pentru că acelea sunt punctele în care povestea este reală,

and that is where I'm gonna find the answers

şi acolo voi găsi răspunsurile

to how I feel about certain questions that I have in life.

referitoare la cum mă simt în legătura cu anumite întrebări din viaţa mea.

Years go by, of course, and the writing, it doesn't happen instantly,

Anii trec, desigur, iar scrisul nu se produce instantaneu,

as I'm trying to convey it to you here at TED.

aşa cum încerc să vă demonstrez aici, la TED.

The book comes and it goes. When it arrives, it is no longer my book.

Cartea vine şi pleacă. Când e gata, nu mai este cartea mea.

It is in the hands of readers, and they interpret it differently.

Se află în mâinile cititorilor, iar ei au interpretări diferite asupra ei.

But I go back to this question of, how do I create something out of nothing?

Dar mă întorc la această întrebare, cum creez ceva din nimic?

And how do I create my own life?

Cum îmi creez propria viaţă?

And I think it is by questioning,

Şi cred că acest lucru se face punându-mi întrebări,

and saying to myself that there are no absolute truths.

spunându-mi că nu există adevăruri absolute.

I believe in specifics, the specifics of story,

Cred în specificităţi, în specificităţile povestirii,

and the past, the specifics of that past,

şi în trecut, în specificităţile trecutului,

and what is happening in the story at that point.

şi în ce se întâmplă în acea poveste, în acel moment.

I also believe that in thinking about things --

Mai cred şi că, atunci când vine vorba de felul în care ne gândim la lucruri,

my thinking about luck, and fate, and coincidences and accidents,

atunci când mă gândesc la noroc, la soartă, la coincidenţe şi accidente,

God's will, and the synchrony of mysterious forces --

la voinţa lui Dumnezeu, la sincronizarea dintre anumite forţe misterioase,

I will come to some notion of what that is, how we create.

voi ajunge să am un concept despre ceea ce înseamnă toate astea, despre cum creăm.

I have to think of my role. Where I am in the universe,

Trebuie să mă gândesc la rolul meu. Care e locul meu în acest univers,

and did somebody intend for me to be that way, or is it just something I came up with?

dacă cineva a intenţionat ca eu să fiu aşa cum sunt, sau este doar ceva ce am obţinut singură?

And I also can find that by imagining fully, and becoming what is imagined --

Şi mai pot afla asta profitând pe deplin de imaginţia mea, devenind ceea ce este imaginar,

and yet is in that real world, the fictional world.

şi totuşi aparţine lumii reale, dar şi lumii fictive.

And that is how I find particles of truth, not the absolute truth, or the whole truth.

Aşa găsesc particule de adevăr, nu adevărul absolut, sau tot adevărul.

And they have to be in all possibilities,

Ele trebuie să fie în toate lucrurile posibile,

including those I never considered before.

chiar şi în cele la care nu m-am mai gândit înainte.

So, there are never complete answers.

Deci, niciodată nu există răspunsuri complete.

Or rather, if there is an answer, it is to remind

Sau, mai degrabă, dacă există un răspuns, el există ca să îmi amintească

myself that there is uncertainty in everything,

că incertitudinea se găseşte în orice,

and that is good, because then I will discover something new.

şi că asta e un lucru bun. Pentru că mă ajută să descopăr ceva nou.

And if there is a partial answer, a more complete answer from me,

Si dacă există un răspuns parţial, un răspuns mai complet pentru mine,

it is to simply imagine.

acela este să mă supun imaginaţiei.

And to imagine is to put myself in that story,

Să mă supun imaginaţiei înseamnă să mă introduc în poveste,

until there was only -- there is a transparency between me and the story that I am creating.

până când există o transparenţă între mine şi povestea pe care am creat-o.

And that's how I've discovered that if I feel what is in the story

Aşa am descoperit că dacă simt tot ce apare în poveste

-- in one story -- then I come the closest, I think,

- într-o anumită poveste - atunci ajung cel mai aproape, cred,

to knowing what compassion is, to feeling that compassion.

de a şti ce este compasiunea, de a simţi acea compasiune.

Because for everything,

Deoarece totul,

in that question of how things happen, it has to do with the feeling.

tot ce ţine de felul în care se întâmplă lucrurile, are legătură cu acest sentiment.

I have to become the story in order to understand a lot of that.

Trebuie să devin una cu povestirea pentru a înţelege mare parte dintre aceste lucruri.

We've come to the end of the talk,

Am ajuns la finalul acestei discuţii,

and I will reveal what is in the bag, and it is the muse,

şi vă voi dezvălui ce am în geantă, şi acest lucru este muza,

and it is the things that transform in our lives,

reprezintă lucrurile care se transformă în vieţile noastre,

that are wonderful and stay with us.

lucrurile minunate care rămân alături de noi.

There she is.

Iat-o!

Thank you very much!

Vă mulţumesc foarte mult!

(Applause)

(Aplauze)