Lesley Hazleton: The doubt essential to faith

Translator: Joseph Geni Reviewer: Morton Bast

Traducător: Nitu Corina Corector: Ariana Bleau Lugo

Writing biography is a strange thing to do.

Să scrii biografii e tare ciudat.

It's a journey into the foreign territory

E o călătorie pe teritoriul necunoscut

of somebody else's life,

al vieţii altcuiva,

a journey, an exploration that can take you places

o călătorie, o explorare ce te poate duce

you never dreamed of going

în locuri la care n-ai visat

şi în care încă nu crezi că ai fost,

and still can't quite believe you've been,

especially if, like me, you're an agnostic Jew

mai ales dacă sunteţi, ca mine, evrei agnostici,

and the life you've been exploring

iar viaţa pe care o studiaţi

is that of Muhammad.

e cea a lui Mohamed.

Five years ago, for instance,

Acum cinci ani,

I found myself waking each morning in misty Seattle

mă trezeam în fiecare dimineață în cețosul Seattle

to what I knew was an impossible question:

cu o întrebare imposibilă în minte:

What actually happened

Ce s-a întâmplat, de fapt,

one desert night,

într-o seară pustie,

half the world and almost half of history away?

în cealaltă parte a lumii, cu o jumătate de istorie în urmă?

What happened, that is,

Ce s-a întâmplat

on the night in the year 610

în noaptea anului 610,

when Muhammad received the first revelation of the Koran

când Mohamed a primit prima revelaţie a Coranului

on a mountain just outside Mecca?

pe un munte în apropiere de Mecca?

This is the core mystical moment of Islam,

Acesta e momentul mistic central al Islamului

and as such, of course,

şi asta, desigur,

it defies empirical analysis.

sfidează analiza empirică.

Yet the question wouldn't let go of me.

Totuşi, întrebarea nu îmi dădea pace.

I was fully aware that for someone as secular as I am,

Eram conştientă că, pentru cineva sceptic în privinţa religiei ca mine,

just asking it could be seen

simplul fapt de a-mi pune această întrebare

putea fi perceput drept pură impertinenţă.

as pure chutzpah.

(Laughter)

(Râsete)

And I plead guilty as charged,

Mă declar vinovată,

because all exploration, physical or intellectual,

pentru că explorarea fizică sau intelectuală,

is inevitably in some sense an act of transgression,

e inevitabil un fel de transgresiune,

of crossing boundaries.

o încălcare a limitelor.

Still, some boundaries are larger than others.

Totuşi, anumite limite sunt mai restrictive decât altele.

So a human encountering the divine,

Deci ca o persoană sa întâlnească divinul,

as Muslims believe Muhammad did,

cum cred musulmanii că i s-a întâmplat lui Mohamed,

to the rationalist, this is a matter not of fact

pentru un raționalist, nu-i o chestiune realistă,

but of wishful fiction,

ci e ceva născocit,

and like all of us, I like to think of myself as rational.

iar eu, asemeni tuturora, mă consider o ființă rațională.

Which might be why when I looked at the earliest accounts

Poate de aceea, analizând vechile relatări despre acea noapte,

we have of that night,

what struck me even more than what happened

m-a şocat mai mult nu ce s-a petrecut

was what did not happen.

ci ce nu s-a petrecut.

Muhammad did not come floating off the mountain

Mohamed nu a coborât plutind de pe munte

as though walking on air.

călcând aerul.

He did not run down shouting, "Hallelujah!"

Nu a alergat strigând „Aleluia!”

and "Bless the Lord!"

și „Slavă Domnului!”

He did not radiate light and joy.

Nu radia lumină și bucurie.

There were no choirs of angels,

Nu erau nici coruri de îngeri,

no music of the spheres, no elation, no ecstasy,

nici muzică cerească, nici exaltare, nici extaz,

no golden aura surrounding him,

nicio aură care să-l înconjoare,

no sense of an absolute, fore-ordained role

niciun semn că acesta era mesagerul

lui Dumnezeu dinainte ales.

as the messenger of God.

That is, he did none of the things

Cu alte cuvinte, nu a făcut nimic ieşit din comun

that might make it easy to cry foul,

to put down the whole story as a pious fable.

care să-l îndreptăţească să aştearnă

povestea ca pe o fabulă pioasă.

Quite the contrary.

Dimpotrivă.

In his own reported words,

Din cuvintele sale reiese

he was convinced at first

că la început era convins

that what had happened couldn't have been real.

că cele întâmplate nu puteau fi adevărate.

At best, he thought, it had to have been a hallucination --

S-a gândit că a fost o halucinație,

a trick of the eye or the ear, perhaps,

o iluzie optică sau auditivă

or his own mind working against him.

sau chiar mintea lucrând împotriva lui.

At worst, possession --

În cel mai rău caz, posedare –

that he'd been seized by an evil jinn,

că ar fi fost posedat de un duh rău,

a spirit out to deceive him,

care vroia să-l înșele

even to crush the life out of him.

sau chiar să-i smulgă viața.

In fact, he was so sure that he could only be majnun,

Era atât de sigur că era un majnun, un lunatic

possessed by a jinn,

that when he found himself still alive,

posedat de un duh rău,

încât, realizând că încă trăiește,

his first impulse was to finish the job himself,

prima reacție a fost să ducă treaba la capăt,

to leap off the highest cliff

să sară de pe cea mai înaltă stâncă

and escape the terror of what he'd experienced

ca să scape de groaza experienţei,

by putting an end to all experience.

să termine odată cu tot.

So the man who fled down the mountain that night

Omul care cobora în fugă muntele în noaptea aceea

trembled not with joy

nu tremura de bucurie,

but with a stark, primordial fear.

ci de o frică primordială.

He was overwhelmed not with conviction, but by doubt.

Era copleșit nu de convingere, ci de îndoială.

And that panicked disorientation,

Iar acea dezorientare panicată,

that sundering of everything familiar,

acea renunţare la tot ce e familiar,

that daunting awareness of something

acea conștientizare înfricoșătoare

beyond human comprehension,

a ceva dincolo de înțelegerea umană,

can only be called a terrible awe.

nu poate fi numită decât groază.

This might be somewhat difficult to grasp

Asta e mai greu de înțeles,

now that we use the word "awesome"

mai ales că acum folosim „grozav”

to describe a new app or a viral video.

pentru a descrie o nouă aplicaţie sau un videoclip popular.

With the exception perhaps of a massive earthquake,

În afară de un cutremur masiv,

we're protected from real awe.

suntem la adăpost de groaza reală.

We close the doors and hunker down,

Închidem uşile şi ne baricadăm,

convinced that we're in control,

convinși că deţinem controlul,

or, at least, hoping for control.

sau măcar sperând că îl deţinem.

We do our best to ignore the fact that

Facem tot ce putem să ignorăm

we don't always have it,

că nu întotdeuna îl deţinem,

and that not everything can be explained.

şi că nu totul poate fi explicat.

Yet whether you're a rationalist or a mystic,

Totuşi, fie că eşti raţionalist sau mistic,

whether you think the words Muhammad heard that night

fie că susţii că Muhammad a auzit dinlăuntrul său

came from inside himself or from outside,

sau dinafară acele cuvinte, în acea noapte,

what's clear is that he did experience them,

ceea ce e evident, e că le-a simţit,

and that he did so with a force that would shatter

cu o putere care urma să îi zdruncine

his sense of himself and his world

credinţa în sine şi în lumea lui,

and transform this otherwise modest man

şi să transforme acel om modest

into a radical advocate for social and economic justice.

într-un apărător al dreptăţii sociale şi economice.

Fear was the only sane response,

Teama a fost singurul răspuns normal,

the only human response.

singurul răspuns uman.

Too human for some,

Prea uman pentru unii,

like conservative Muslim theologians who maintain that

asemenea teologilor musulmani conservatori

the account of his wanting to kill himself

care susțin că dorința lui de a se sinucide

shouldn't even be mentioned, despite the fact

nici nu ar trebui menționată,

deși e relatată în cele mai vechi biografii islamice.

that it's in the earliest Islamic biographies.

They insist that he never doubted

Ei insistă că el nu s-a îndoit nicio clipă

for even a single moment, let alone despaired.

şi că nici disperat n-a fost.

Demanding perfection, they refuse to tolerate

Pretinzând perfecțiune, ei refuză să tolereze

human imperfection.

imperfecțiunea umană.

Yet what, exactly, is imperfect about doubt?

Dar ce e, mai exact, imperfect în îndoială?

As I read those early accounts, I realized it was

Citind acele relatări, am realizat că

precisely Muhammad's doubt that brought him alive for me,

întocmai îndoiala lui Mohamed

l-a adus la viaţă pentru mine,

that allowed me to begin to see him in full,

mi-a permis să îl percep pe de-a-ntregul,

to accord him the integrity of reality.

să-i atribui integritatea realităţii.

And the more I thought about it,

ŞI cu cât mă gândeam mai mult,

the more it made sense that he doubted,

cu atât îmi dădeam seama că era normal să se îndoiască,

because doubt is essential to faith.

pentru că îndoiala e esenţială pentru credinţă.

If this seems a startling idea at first,

Dacă asta vă uimeşte, consideraţi îndoiala

consider that doubt, as Graham Greene once put it,

după cum spunea Graham Greene,

is the heart of the matter.

ca stând la baza lumii materiale.

Abolish all doubt, and what's left is not faith,

Alungați îndoiala și ce rămâne nu e credință,

but absolute, heartless conviction.

ci o convingere absolută lipsită de sentiment.

You're certain that you possess the Truth --

Ești sigur că deții Adevărul,

inevitably offered with an implied uppercase T --

cel scris inevitabil cu "A" mare

and this certainty quickly devolves

şi această certitudine se transformă rapid

into dogmatism and righteousness,

în dogmatism şi justiţie demonstrativă,

by which I mean a demonstrative, overweening pride

în fapt o mândrie trufaşă,

in being so very right,

plină de dreptatea ei,

in short, the arrogance of fundamentalism.

pe scurt, aroganţa fundamentalismului.

It has to be one of the multiple ironies of history

E una din multele ironii ale istoriei

that a favorite expletive of Muslim fundamentalists

că o invectivă favorită a fundamentaliştilor musulmani

is the same one once used by the Christian fundamentalists

e chiar termenul folosit de fundamentaliştii creştini

known as Crusaders:

cunoscuţi drept Cruciaţi:

"infidel," from the Latin for "faithless."

latinescul "infidel" pentru "necredincios."

Doubly ironic, in this case, because their absolutism

E o dublă ironie aici, pentru că absolutismul lor

is in fact the opposite of faith.

e de fapt opusul credinței.

In effect, they are the infidels.

În realitate, ei sunt necredincioșii.

Like fundamentalists of all religious stripes,

Ca fundamentaliștii oricărei religiii,

they have no questions, only answers.

ei nu au nicio întrebare, numai răspunsuri.

They found the perfect antidote to thought

Au găsit antidotul perfect pentru gândire

and the ideal refuge of the hard demands of real faith.

şi refugiul ideal pentru evitarea cerinţelor severe ale credinţei autentice.

They don't have to struggle for it like Jacob

Nu se luptă pentru credinţa lor ca Iacob

wrestling through the night with the angel,

care s-a luptat o noapte intreagă cu îngerul,

or like Jesus in his 40 days and nights in the wilderness,

sau ca Isus în cele 40 de zile și nopți în sălbăticie,

or like Muhammad, not only that night on the mountain,

sau ca Mohamed, nu doar în acea noapte pe munte,

but throughout his years as a prophet,

ci pe parcursul anilor ca profet,

with the Koran constantly urging him not to despair,

cu Coranul îndemnându-l constant să nu dispere,

and condemning those who most loudly proclaim

și condamnând pe cei care declară sus și tare

that they know everything there is to know

că ei cunosc totul

and that they and they alone are right.

și că numai ei au dreptate.

And yet we, the vast and still far too silent majority,

Totuși noi, marea și mult prea tăcuta majoritate,

have ceded the public arena to this extremist minority.

am cedat arena publică în fața acestei minorități extremiste.

We've allowed Judaism to be claimed

Am lăsat iudaismul să fie revendicat

by violently messianic West Bank settlers,

de bancheri vestici, coloniști mesianici violenți,

Christianity by homophobic hypocrites

creștinismul, de ipocriți homofobi

and misogynistic bigots,

și habotnici misogini,

Islam by suicide bombers.

iar Islamul de sinucigaşi cu bombe.

And we've allowed ourselves to be blinded to the fact that

Şi ne-am lăsat orbiţi de faptul că

no matter whether they claim to be Christians,

fie că se pretind creştini,

Jews or Muslims,

evrei sau musulmani,

militant extremists are none of the above.

militanţii extremişti nu-s niciuna din ele.

They're a cult all their own, blood brothers

Ei sunt un cult în sine, fraţi de sânge,

steeped in other people's blood.

adânciţi în sângele altor oameni.

This isn't faith.

Asta nu e credinţă.

It's fanaticism, and we have to stop confusing the two.

E fanatism şi nu trebuie să le mai confundăm.

We have to recognize that real faith has no easy answers.

Trebuie să recunoaştem că adevărata credinţă nu are răspunsuri simple.

It's difficult and stubborn.

E grea şi încăpăţânată.

Implică o luptă continuă,

It involves an ongoing struggle,

a continual questioning of what we think we know,

o continuă îndoială despre ceea ce credem că ştim,

a wrestling with issues and ideas.

o luptă cu aspecte şi idei.

It goes hand in hand with doubt,

Merge mână-n-mână cu îndoiala,

in a never-ending conversation with it,

o conversaţie nesfârşită cu ea,

and sometimes in conscious defiance of it.

câteodată sfidând-o conştient.

And this conscious defiance is why I, as an agnostic,

Această sfidare conştientă e motivul pentru care eu,

un agnostic, mai pot avea credinţă.

can still have faith.

I have faith, for instance, that peace in the Middle East

De exemplu, am încredere că pacea în Orientul Mijlociu

is possible despite the ever-accumulating mass of evidence

e posibilă, în ciuda dovezilor contrare

care se acumulează.

to the contrary.

I'm not convinced of this.

Nu sunt convinsă de asta.

I can hardly say I believe it.

Abia dacă pot spune că am speranță.

I can only have faith in it,

Pot doar să am încredere,

commit myself, that is, to the idea of it,

să mă dedic acestei idei,

and I do this precisely because of the temptation

şi o fac tocmai din cauza tentaţiei

to throw up my hands in resignation

de a lăsa totul baltă

and retreat into silence.

şi de a mă retrage în linişte.

Because despair is self-fulfilling.

Pentru că disperarea se auto-împlineşte.

If we call something impossible,

Dacă numim ceva "imposibil",

we act in such a way that we make it so.

acţionăm în aşa fel încât devine imposibil.

And I, for one, refuse to live that way.

Iar eu refuz să trăiesc astfel.

In fact, most of us do,

De fapt, majoritatea procedăm aşa,

whether we're atheist or theist

ateişti sau nu,

or anywhere in between or beyond, for that matter,

sau oriunde între,

what drives us is that, despite our doubts

tindem ca, în ciuda îndoilelilor

and even because of our doubts,

de fapt, din cauza lor,

we reject the nihilism of despair.

să respingem nihilismul disperării.

We insist on faith in the future

Insistăm pe încrederea în viitor

and in each other.

şi în fiecare.

Call this naive if you like.

Numiţi-o naivitate.

Call it impossibly idealistic if you must.

Numiţi-mă idealistă imposibilă, dacă vreți.

But one thing is sure:

Dar un lucru e cert:

Call it human.

E omenesc.

Could Muhammad have so radically changed his world

Ar fi putut Mohamed să schimbe această lume atât de radical

without such faith, without the refusal

fără o astfel de credinţă, fără să refuze

to cede to the arrogance of closed-minded certainty?

să cedeze aroganţei certitudinii limitate?

I think not.

Nu cred.

After keeping company with him as a writer

După ce am stat în compania lui ca scriitor

for the past five years, I can't see

în ultimii 5 ani, ştiu că

that he'd be anything but utterly outraged

el ar fi extrem de indignat

at the militant fundamentalists who claim to speak

de militanţii fundamentalişti care pretind

and act in his name in the Middle East and elsewhere today.

că vorbesc şi acţionează în numele lui, în Orientul Mijlociu şi în lume.

He'd be appalled at the repression of half the population

Ar fi îngrozit de reprimarea jumătăţii populaţiei

because of their gender.

de sex feminin.

He'd be torn apart by the bitter divisiveness of sectarianism.

Ar fi disperat de dezbinarea cauzată de sectarianism.

He'd call out terrorism for what it is,

Ar spune terorismului pe nume:

not only criminal but an obscene travesty

nu doar o deghizare obscenă şi criminală

of everything he believed in and struggled for.

a crezului său şi a ideilor pentru care a luptat.

He'd say what the Koran says: Anyone who takes a life

Ar spune ce zice Coranul:

Cel care ia o viaţă, ia viaţa întregii umanităţi.

takes the life of all humanity.

Cel care salvează o viaţă, salvează întreaga umanitate.

Anyone who saves a life, saves the life of all humanity.

And he'd commit himself fully

Şi s-ar dedica fără rezerve

to the hard and thorny process of making peace.

procesului dificil şi spinos de obţinere a păcii.

Thank you.

Vă mulţumesc.

(Applause)

(Aplauze)

Thank you. (Applause)

Vă mulţumesc.