Depression, the secret we share | Andrew Solomon

Traducător: Daniela Dumitrascu Corector: Cristina Nicolae

"I felt a Funeral, in my Brain,

„Simțeam de parcă era o înmormântare în mintea mea,

and Mourners to and fro

iar bocitoarele se agitau

kept treading -- treading -- till [it seemed]

tânguindu-se neîncetat, până când am simțit

că sensul ieșea la iveală.

that Sense was breaking through --

And when they all were seated,

Iar când s-au liniștit toate

a Service, like a Drum --

a început o slujbă ca o tobă,

kept beating -- beating -- till I [thought]

să bată, să tot bată, până când am simțit

că-mi amorțește mintea.

my Mind was going numb --

And then I heard them lift a Box and creak across my Soul

I-am auzit apoi ridicând o cutie

scrâșnind peste sufletul meu

with those same Boots of Lead, again,

cu aceleași cizme de plumb.

then Space -- began to toll,

Apoi tot orizontul s-a umplut de sunet

As [all] the Heavens were a Bell, and Being, [but] an Ear,

ca și cum cerul ar fi fost un clopot

iar toată ființa ar fi fost o ureche,

and I, and Silence, some strange Race,

doar eu și tăcerea, într-o cursă ciudată

wrecked, solitary, here --

naufragiasem singure, aici,

[And] then a Plank in Reason, broke,

Pardoseala gândirii s-a rupt chiar atunci

and I fell down and down --

și am căzut tot mai jos,

and hit a World, at every plunge,

loveam câte o lume la fiecare afundare,

and Finished knowing -- then --"

până am încetat să mai știu.”

We know depression through metaphors.

Cunoaștem depresia prin metafore.

Emily Dickinson was able to convey it in language,

Emily Dickinson a reușit s-o redea în cuvinte,

Goya in an image.

Goya printr-o imagine.

Half the purpose of art is to describe such iconic states.

Jumătate din scopul artei

este să descrie astfel de stări emblematice.

As for me, I had always thought myself tough,

Eu m-am considerat întotdeauna puternic,

one of the people who could survive

între cei care ar fi putut supraviețui

if I'd been sent to a concentration camp.

dacă aș fi fost trimis într-un lagăr de concentrare.

In 1991, I had a series of losses.

În 1991 am avut parte de niște pierderi.

My mother died,

Mi-a murit mama,

a relationship I'd been in ended,

relația în care eram s-a terminat,

I moved back to the United States from some years abroad,

M-am mutat înapoi în Statele Unite

după câțiva ani petrecuți în străinătate,

and I got through all of those experiences intact.

am trecut cu bine prin toate aceste experiențe.

But in 1994, three years later,

În 1994 însă, adică 3 ani mai târziu,

I found myself losing interest in almost everything.

am început să pierd interesul față de cam toate lucrurile.

Nu mai voiam să fac nimic

I didn't want to do any of the things I had previously wanted to do,

din tot ce îmi plăcea înainte,

and I didn't know why.

fără să știu de ce.

The opposite of depression is not happiness, but vitality.

Opusul depresiei nu este fericirea,

ci vitalitatea,

iar această vitalitate

And it was vitality

that seemed to seep away from me in that moment.

părea că mă părăsise în acel moment.

Everything there was to do seemed like too much work.

Toate câte erau de făcut

mi se păreau că cer prea mult efort.

I would come home

Veneam acasă

and I would see the red light flashing on my answering machine,

și vedeam clipind beculețul roșu al robotului telefonic.

and instead of being thrilled to hear from my friends,

În loc să mă bucur că am vești de la prieteni,

I would think,

mă gândeam:

"What a lot of people that is to have to call back."

„O groază de oameni pe care trebuie să-i sun înapoi.”

Or I would decide I should have lunch,

Sau se întâmpla să ma hotărăsc să iau prânzul,

and then I would think, but I'd have to get the food out

dar apoi începeam să mă gândesc că trebuie să scot mâncarea,

and put it on a plate

s-o pun pe o farfurie,

and cut it up and chew it and swallow it,

s-o tai, s-o mestec, s-o înghit.

and it felt to me like the Stations of the Cross.

Toate acestea îmi păreau un calvar.

And one of the things that often gets lost in discussions of depression

Un lucru de care adesea nu se ține seama

când se vorbește despre depresie

is that you know it's ridiculous.

este acela că tu știi că e ridicol.

You know it's ridiculous while you're experiencing it.

Știi că ceea ce simți e ridicol.

You know that most people manage

Știi că cei mai mulți oameni reușesc

to listen to their messages and eat lunch

să-și asculte mesajele și să mănânce

and organize themselves to take a shower

și să se pregătească pentru duș,

and go out the front door

să iasă pe ușă

and that it's not a big deal,

și că nu e mare lucru.

and yet you are nonetheless in its grip

Cu toate astea ești prins ca-ntr-o ghiară

and you are unable to figure out any way around it.

și nu ești în stare să ocolești starea asta.

And so I began to feel myself doing less

Așa am început să fac mai puține,

and thinking less

să gândesc mai puțin

and feeling less.

și să simt mai puțin.

It was a kind of nullity.

Era un fel de renunțare.

And then the anxiety set in.

S-a instalat apoi anxietatea.

If you told me that I'd have to be depressed for the next month,

Dacă mi s-ar fi spus că va trebui să fiu deprimat în următoarea lună,

I would say, "As long I know it'll be over in November, I can do it."

aș fi spus: „Dacă se termină până în noiembrie, o să răzbesc.”

But if you said to me,

Dar dacă mi s-ar fi spus

"You have to have acute anxiety for the next month,"

„În următoarea lună trebuie să treci printr-o anxietate acută”,

aș fi preferat să-mi scrântesc încheietura.

I would rather slit my wrist than go through it.

It was the feeling all the time

Aveam tot timpul aceeași senzație

like that feeling you have if you're walking

pe care o ai când mergi

and you slip or trip and the ground is rushing up at you,

și aluneci sau te împiedici,

gata să cazi la pământ.

but instead of lasting half a second, the way that does,

însă în loc ca senzația să dureze o fracțiune de secundă,

it lasted for six months.

a durat șase luni.

It's a sensation of being afraid all the time

Ai senzația că ți-e frică tot timpul,

but not even knowing what it is that you're afraid of.

fără să știi însă de ce ți-e frică.

And it was at that point that I began to think

Am început atunci să mă gândesc

that it was just too painful to be alive,

că e mult prea dureros să fii în viață

and that the only reason not to kill oneself

și singurul motiv de a nu te sinucide

was so as not to hurt other people.

era acela de a nu-i face pe alții să sufere.

And finally one day, I woke up

Într-o zi m-am trezit

and I thought perhaps I'd had a stroke,

și m-am gândit că poate am avut un atac cerebral

because I lay in bed completely frozen,

pentru că stăteam în pat, complet înghețat,

looking at the telephone, thinking,

cu ochii la telefon și gândind:

"Something is wrong and I should call for help,"

„Ceva nu-i în regulă, trebuie să sun după ajutor”,

and I couldn't reach out my arm

dar nu puteam să întind brațul

and pick up the phone and dial.

să iau telefonul și să formez.

And finally, after four full hours of my lying and staring at it,

Într-un final, după patru ore de stat întins și uitat fix la telefon,

the phone rang,

acesta a sunat.

and somehow I managed to pick it up,

Nu știu cum, dar am reușit să răspund.

and it was my father, and I said,

Era tatăl meu.

I-am spus: „Am probleme serioase.

"I'm in serious trouble. We need to do something."

Trebuie să facem ceva.”

The next day I started with the medications and the therapy.

Ziua următoare am început să iau medicamente

și să fac tratament.

And I also started reckoning with this terrible question:

Am început să mă lupt

cu această întrebare îngrozitoare:

If I'm not the tough person

dacă nu sunt omul puternic

who could have made it through a concentration camp,

care ar fi rezistat într-un lagăr de concentrare,

then who am I?

atunci cine sunt?

And if I have to take medication,

Dacă iau pastile,

is that medication making me more fully myself,

aceste pastile mă ajută să fiu eu însumi cu adevărat

or is it making me someone else?

sau mă transformă în altcineva?

And how do I feel about it if it's making me someone else?

Ce părere să am eu atunci

dacă mă fac să fiu altcineva?

Porneam la luptă cu două avantaje.

I had two advantages as I went into the fight.

The first is that I knew that, objectively speaking,

În primul rând știam că, obiectiv vorbind,

I had a nice life,

aveam o viață frumoasă,

and that if I could only get well,

și că dacă reușeam să mă fac bine

there was something at the other end that was worth living for.

mă aștepta ceva la capătul drumului pentru care merita să trăiesc.

And the other was that I had access to good treatment.

În al doilea rând, aveam acces la un tratament bun.

But I nonetheless emerged and relapsed,

Cu toate acestea m-am ridicat și am căzut,

and emerged and relapsed,

m-am ridicat și am căzut,

and emerged and relapsed,

iar și iar,

and finally understood

până când într-un final am înțeles

I would have to be on medication and in therapy forever.

că va trebui să iau pastile

și să fac tratament toată viața.

And I thought,

Mă întrebam: „Dar este o problemă chimică

"But is it a chemical problem or a psychological problem?

sau o problemă psihologică?

And does it need a chemical cure or a philosophical cure?"

Are nevoie de un leac chimic sau de unul filozofic?"

And I couldn't figure out which it was.

Nu puteam să îmi dau seama.

And then I understood that actually,

Astfel am înțeles că de fapt nu am avansat destul în niciunul dintre domenii

we aren't advanced enough in either area for it to explain things fully.

încât să explicăm bine lucrurile.

The chemical cure and the psychological cure

Atât tratamentele chimice cât și cele psihologice

both have a role to play,

joacă un rol.

and I also figured out that depression was something

De asemenea am înțeles că depresia este ceva

atât de înrădăcinat în noi

that was braided so deep into us

that there was no separating it from our character and personality.

încât nu poate fi separată

de caracterul nostru și de personalitate.

I want to say that the treatments we have for depression are appalling.

Vreau să spun că tratamentele pe care le avem pentru depresie sunt groaznice.

Nu sunt prea eficiente.

They're not very effective.

They're extremely costly.

Sunt extrem de costisitoare.

They come with innumerable side effects.

Au o mulțime de efecte secundare.

They're a disaster.

Sunt un dezastru.

Totuși sunt recunoscător că trăiesc astăzi

But I am so grateful that I live now and not 50 years ago,

și nu acum 50 de ani,

when there would have been almost nothing to be done.

când aproape că nu era nimic de făcut în privința asta.

I hope that 50 years hence,

Sper că peste 50 de ani

people will hear about my treatments

cine va afla de tratamentul meu va fi îngrozit trebuie să îndurăm

and be appalled that anyone endured such primitive science.

o știință atât de primitivă.

Depression is the flaw in love.

Depresia este neajunsul din dragoste.

If you were married to someone and thought,

Dacă ești căsătorit și te gândești

"Well, if my wife dies, I'll find another one,"

„Dacă soția mea va muri, îmi voi găsi alta"

it wouldn't be love as we know it.

nu ar fi dragostea pe care o știm noi.

There's no such thing as love without the anticipation of loss,

Nu există dragoste

fără anticiparea pierderii,

and that specter of despair can be the engine of intimacy.

iar spectrul disperării

poate fi motorul intimității.

There are three things people tend to confuse:

Oamenii tind să confunde trei lucruri:

depression, grief and sadness.

depresia, mâhnirea și tristețea.

Grief is explicitly reactive.

Mâhnirea este în mod clar o reacție.

If you have a loss and you feel incredibly unhappy,

Dacă ai suferit o pierdere și te simți extrem de nefericit,

and then, six months later,

iar după șase luni

you are still deeply sad, but you're functioning a little better,

ești încă foarte trist, dar lucrurile merg ceva mai bine,

atunci probabil este mâhnire,

it's probably grief,

and it will probably ultimately resolve itself in some measure.

iar aceasta probabil va dispărea

într-o anumită măsură.

If you experience a catastrophic loss,

Dacă treci printr-o pierdere catastrofală,

and you feel terrible,

te simți îngrozitor,

and six months later you can barely function at all,

iar după șase luni abia dacă reușești să te descurci,

then it's probably a depression that was triggered

atunci probabil ai o depresie declanșată

de niște circumstanțe îngrozitoare.

by the catastrophic circumstances.

The trajectory tells us a great deal.

Traiectoria ne spune multe.

People think of depression as being just sadness.

Oamenii cred că depresia e doar tristețe.

It's much, much too much sadness,

Este mult prea multă tristețe,

much too much grief

mult prea multă mâhnire

at far too slight a cause.

care nu pornește dintr-o singură cauză.

As I set out to understand depression,

Pe măsură ce am pornit să înțeleg depresia

and to interview people who had experienced it,

și am început să intervievez oameni care au trecut prin asta,

I found that there were people who seemed, on the surface,

am aflat că erau oameni care la suprafață

păreau că au ceva ce semăna cu

to have what sounded like relatively mild depression

o depresie relativ ușoară,

care totuși îi paraliza cu totul.

who were nonetheless utterly disabled by it.

And there were other people who had what sounded

Erau și oameni care aveau,

as they described it like terribly severe depression

după cum descriau ei,

ceva ce părea o depresie severă,

who nonetheless had good lives

dar care totuși aveau o viață bună în perioadele

in the interstices between their depressive episodes.

dintre episoadele de depresie.

And I set out to find out what it is that causes some people

Am pornit să aflu ce anume

îi face pe unii oameni

to be more resilient than other people.

să fie mai rezistenți decât alții.

What are the mechanisms that allow people to survive?

Care sunt mecanismele care îi ajută pe oameni să supraviețuiască?

And I went out and I interviewed person after person

Am început să intervievez diverse persoane

who was suffering with depression.

care sufereau de depresie.

One of the first people I interviewed

Unul oameni pe care i-am întrebat,

mi-a descris depresia,

described depression as a slower way of being dead,

ca pe o moarte mai lentă.

and that was a good thing for me to hear early on

M-am bucurat să aud asta la început,

because it reminded me that that slow way of being dead

pentru că mi-a adus aminte că moartea aceasta lentă

can lead to actual deadness,

poate duce la o moarte adevărată,

that this is a serious business.

iar asta-i foarte grav.

It's the leading disability worldwide,

Depresia e cea mai mare dizabilitate la nivel global

and people die of it every day.

și mor oameni în fiecare zi din cauza ei.

One of the people I talked to when I was trying to understand this

Unul dintre cei cu care am vorbit

pe vremea când încercam să înțeleg,

was a beloved friend who I had known for many years,

era o prietenă dragă

pe care o cunoșteam de mulți ani

and who had had a psychotic episode in her freshman year of college,

și care avusese un episod psihotic

în primul an de facultate,

and then plummeted into a horrific depression.

iar apoi a căzut într-o depresie îngrozitoare.

She had bipolar illness,

Avea sindromul bipolar

or manic depression, as it was then known.

sau manie depresivă, cum i se spunea pe atunci.

And then she did very well for many years on lithium,

Tratamentul ei a mers foarte bine timp de mulți ani, pe bază de litiu.

Într-un final

and then eventually, she was taken off her lithium

i s-a oprit administrarea de litiu,

to see how she would do without it,

pentru a vedea cum se descurcă fără,

and she had another psychosis,

însă a avut o altă psihoză

and then plunged into the worst depression that I had ever seen

care a azvârlit-o în cea mai cruntă depresie

pe care am văzut-o vreodată.

in which she sat in her parents' apartment,

Stătea în apartamentul părinților ei

more or less catatonic, essentially without moving,

mai mult sau mai puțin nemișcată,

day after day after day.

zile în șir.

And when I interviewed her about that experience some years later --

Am intervievat-o despre această experiență câțiva ani mai târziu.

she's a poet and psychotherapist named Maggie Robbins --

Ea este poetă și psihoterapeut și o cheamă Maggie Robbins.

when I interviewed her, she said,

Când am intervievat-o, mi-a spus:

"I was singing 'Where Have All The Flowers Gone,'

„Cântam «Unde au dispărut toate florile»

over and over, to occupy my mind.

iar și iar, pentru a-mi ține mintea ocupată.

I was singing to blot out the things my mind was saying,

Cântam pentru a acoperi ce-mi le spunea mintea:

which were, 'You are nothing. You are nobody.

„Ești un nimic. Ești un nimeni.

Nici măcar nu meriți să trăiești.”

You don't even deserve to live.'

And that was when I really started thinking

Atunci am început cu adevărat să mă gândesc

să mă sinucid.”

about killing myself."

You don't think in depression that you've put on a gray veil

Când ești într-o depresie, nu te gândești că ai un văl cenușiu pe ochi

and are seeing the world through the haze of a bad mood.

și că vezi lumea prin ceața

unei stări proaste.

You think that the veil has been taken away,

Te gândești că vălul a fost ridicat,

vălul fericirii...

the veil of happiness,

and that now you're seeing truly.

și abia acum vezi adevărul.

It's easier to help schizophrenics who perceive

E mai ușor să-i ajuți pe schizofrenici, care simt

that there's something foreign inside of them that needs to be exorcised,

că există ceva străin în ei,

ceva care trebuie exorcizat,

but it's difficult with depressives,

însă este mult mai greu cu depresivii,

because we believe we are seeing the truth.

pentru că ei cred că văd adevărul.

But the truth lies.

Însă adevărul minte.

I became obsessed with that sentence:

Am devenit obsedat de această propoziție:

"But the truth lies."

„Însă adevărul minte.”

And I discovered, as I talked to depressive people,

Pe măsură ce vorbeam cu depresivi am descoperit

that they have many delusional perceptions.

că aceștia aveau multe percepții înșelătoare.

People will say, "No one loves me."

Își spuneau: „Nimeni nu mă iubește.”

And you say, "I love you,

Iar tu spui „Te iubesc eu,

your wife loves you, your mother loves you."

te iubește soția ta, te iubește mama ta.”

You can answer that one pretty readily, at least for most people.

Se poate răspunde la asta rapid

pentru cei mai mulți oameni.

Însă cei care suferă de depresie vor mai spune și că

But people who are depressed will also say,

"No matter what we do, we're all just going to die in the end."

„Orice am face,

cu toții vom muri până la urmă.”

Or they'll say, "There can be no true communion

Sau vor spune: „Nu poate exista o uniune adevărată între doi oameni.

between two human beings.

Each of us is trapped in his own body."

Fiecare suntem prinși în propriul nostru trup.”

To which you have to say,

La care n-ai alt răspuns decât:

"That's true,

„Este adevărat,

but I think we should focus right now on what to have for breakfast."

dar acum cred că ar trebui să ne gândim la ce vom mânca la micul dejun.”

(Laughter)

(Râsete)

A lot of the time,

De multe ori

what they are expressing is not illness, but insight,

ei exprimă nu boala, ci observații profunde.

and one comes to think what's really extraordinary

Ajungem să credem că e cu adevărat extraordinar

is that most of us know about those existential questions

că majoritatea știm aceste întrebări existențiale,

însă ele nu ne distrag prea tare atenția.

and they don't distract us very much.

There was a study I particularly liked

Mi-a plăcut în mod deosebit un studiu

in which a group of depressed and a group of non-depressed people

în care un grup de persoane cu depresie și unul de persoane fără depresie

au fost rugate să joace un joc video timp de o oră.

were asked to play a video game for an hour,

and at the end of the hour,

La finalul respectivei ore,

they were asked how many little monsters they thought they had killed.

au fost întrebați câți monstruleți cred ei că au omorât.

Cei din grupul de depresivi au răspuns cu o eroare de vreo 10%,

The depressive group was usually accurate to within about 10 percent,

and the non-depressed people

în timp ce persoanele fără depresie

guessed between 15 and 20 times as many little monsters --

estimau că au ucis de 15–20 de ori mai mulți monstruleți

(Râsete)

(Laughter)

decât uciseseră în realitate.

as they had actually killed.

A lot of people said, when I chose to write about my depression,

Mulți mi-au spus, când am ales să scriu despre depresia mea,

that it must be very difficult to be out of that closet,

că trebuie să fie foarte greu

să mă expun și să spun oamenilor despre asta.

to have people know.

M-au întrebat: „Acum îți vorbesc oamenii altfel?”

They said, "Do people talk to you differently?"

I said, "Yes, people talk to me differently.

Eu am răspuns: „Da, îmi vorbesc altfel, în sensul că

They talk to me differently insofar

as they start telling me about their experience,

încep să-mi povestească despre experiența lor,

or their sister's experience,

despre experiența surorii lor

or their friend's experience.

sau experiența prietenului lor.”

Things are different because now I know

Lucrurile sunt diferite pentru că acum știu

that depression is the family secret that everyone has.

că depresia este secretul de familie

pe care fiecare îl are.

I went a few years ago to a conference,

Acum câțiva ani am mers la o conferință,

and on Friday of the three-day conference,

iar în ziua de vineri dintre cele trei zile de conferință

one of the participants took me aside, and she said,

una dintre participante m-a luat deoparte și mi-a spus:

"I suffer from depression and I'm a little embarrassed about it,

„Sufăr de depresie,

sunt puțin jenată de asta,

dar am luat niște pastile

but I've been taking this medication,

and I just wanted to ask you what you think?"

și voiam să vă întreb ce părere aveți.”

Mi-am dat silința să-i dau un sfat cât mai bun.

And so I did my best to give her such advice as I could.

And then she said, "You know, my husband would never understand this.

Ea mi-a spus apoi:

„Soțul meu nu ar înțelege niciodată asta.

He's really the kind of guy to whom this wouldn't make any sense,

E genul de om pentru care lucrul acesta n-are sens.

De aceea aș vrea să rămână doar între noi.

so, you know, it's just between us."

And I said, "Yes, that's fine."

Am spus: „Da, este în regulă.”

On Sunday of the same conference,

În duminica aceleași conferințe,

her husband took me aside,

soțul doamnei m-a luat deoparte.

(Laughter)

and he said, "My wife wouldn't think

Mi-a spus: „Soția mea ar crede că nu-s cine știe ce bărbat dacă ar ști asta,

that I was really much of a guy if she knew this,

but I've been dealing with this depression and I'm taking some medication,

dar mă confrunt cu o depresie, iau niște medicamente

and I wondered what you think?"

și mă întrebam ce părere aveți.”

They were hiding the same medication

Cei doi ascundeau aceleași medicamente în două locuri diferite

in two different places in the same bedroom.

din același dormitor.

(Laughter)

And I said that I thought communication within the marriage

Am spus că sunt de părere că în căsnicia lor comunicarea

might be triggering some of their problems.

s-ar putea să le creeze o parte din probleme.

(Laughter)

(Râsete)

But I was also struck

M-a frapat totuși

by the burdensome nature of such mutual secrecy.

natura împovărătoare

a acestui secret reciproc.

Depression is so exhausting.

Depresia e atât de epuizantă.

It takes up so much of your time and energy,

Răpește timp și energie,

and silence about it,

iar păstrarea tăcerii

it really does make the depression worse.

nu face decât să agraveze depresia.

And then I began thinking

Am început apoi să mă gândesc cum se însănătoșesc oamenii.

about all the ways people make themselves better.

I'd started off as a medical conservative.

La început eram scepic.

I thought there were a few kinds of therapy that worked,

Credeam că sunt câteva feluri de terapii care merg,

it was clear what they were --

îmi era clar care sunt:

there was medication,

there were certain psychotherapies,

medicația, anumite psihoterapii, poate și tratamentul electroconvulsiv,

there was possibly electroconvulsive treatment,

and that everything else was nonsense.

iar că toate celelalte sunt prostii.

But then I discovered something.

Am descoperit însă ceva:

If you have brain cancer,

dacă ai un cancer pe creier

and you say that standing on your head for 20 minutes every morning

și spui că stând în cap dimineața 20 de minute te vei simți mai bine,

makes you feel better,

it may make you feel better, but you still have brain cancer,

atunci poate că te simți mai bine,

însă vei avea în continuare cancer și probabil vei muri din cauza lui.

and you'll still probably die from it.

But if you say that you have depression,

Dar dacă spui că ai o depresie

and standing on your head for 20 minutes every day

și că dacă stai în cap 20 de minute pe zi te simți mai bine,

makes you feel better, then it's worked,

atunci a mers,

because depression is an illness of how you feel,

pentru că depresia e o boală legată de cum te simți,

and if you feel better,

iar dacă te simți mai bine,

then you are effectively not depressed anymore.

atunci pur și simplu nu mai ești deprimat.

So I became much more tolerant

Am devenit astfel mai tolerant

față de o mulțime de tratamente alternative.

of the vast world of alternative treatments.

And I get letters, I get hundreds of letters

Primesc sute de scrisori

from people writing to tell me about what's worked for them.

de la oameni care îmi spun ce a funcționat pentru ei.

Cineva m-a întrebat astăzi, în culise,

Someone was asking me backstage today about meditation.

despre meditație.

My favorite of the letters that I got was the one that came from a woman

Scrisoarea mea favorită

este cea trimisă de o femeie

who wrote and said that she had tried therapy, medication,

care mi-a scris că a încercat terapie,

medicație, a încercat aproape totul,

she had tried pretty much everything,

apoi a găsit o soluție despre care spera că voi vorbi întregii lumi.

and she had found a solution and hoped I would tell the world,

and that was making little things from yarn.

Soluția era să faci mici obiecte din ață.

(Laughter)

(Râsete)

She sent me some of them.

Mi-a trimis câteva. (Râsete)

(Laughter)

And I'm not wearing them right now.

Nu le port astăzi.

(Laughter)

I suggested to her that she also should look up

I-am sugerat să caute

obsessive compulsive disorder in the DSM.

tulburarea obsesiv-compulsivă în Dicționarul Medical.

And yet, when I went to look at alternative treatments,

Când am început să studiez tratamentele alternative,

I also gained perspective on other treatments.

am început să înțeleg și alte tratamente.

I went through a tribal exorcism in Senegal

Am trecut printr-o exorcizare într-un trib din Senegal,

that involved a great deal of ram's blood

ceva cu mult sânge de berbec.

and that I'm not going to detail right now,

Nu voi intra în detalii acum,

but a few years afterwards I was in Rwanda,

însă după câțiva ani am fost în Rwanda,

working on a different project,

cu un alt proiect la care lucram,

and I happened to describe my experience to someone,

și s-a întâmplat să descriu experiența mea cuiva,

and he said,

iar acesta mi-a spus:

"Well, that's West Africa, and we're in East Africa,

„Știți, acolo e Africa de Vest, aici e Africa de Est,

and our rituals are in some ways very different,

ritualurile noastre sunt foarte diferite,

but we do have some rituals

dar avem și câteva ritualuri similare cu ce descrieți.”

that have something in common with what you're describing."

Zic: „Așa?” „Da”, a spus el,

And he said,

"But we've had a lot of trouble with Western mental health workers,

dar am avut probleme cu psihologii din Vest,

în special cei care au venit imediat după genocid.”

especially the ones who came right after the genocide."

„Ce fel de probleme ați avut?”, întreb eu.

I said, "What kind of trouble did you have?"

El îmi răspunde:

And he said, "Well, they would do this bizarre thing.

„Făceau lucruri ciudate,

They didn't take people out in the sunshine

nu-i scoteau pe oameni la soare, unde începi să te simți mai bine.

where you begin to feel better.

They didn't include drumming or music to get people's blood going.

Nu foloseau deloc tobe sau muzică pentru a le pune sângele în mișcare.

They didn't involve the whole community.

Nu implicau întreaga comunitate.

They didn't externalize the depression as an invasive spirit.

Nu scoteau afară depresia

ca pe un spirit cotropitor.

Instead what they did was they took people one at a time into dingy little rooms

În schimb îi luau pe oameni,

unul câte unul, îi băgau într-o cămăruță mizeră

and had them talk for an hour

unde îi puneau să vorbească vreo oră despre ce rele li s-a întâmplat.”

about bad things that had happened to them."

(Laughter)

(Râsete) (Aplauze)

(Applause)

He said, "We had to ask them to leave the country."

A mai spus: „A trebuit să-i rugăm să părăsească țara”.

(Laughter)

(Râsete)

Now at the other end of alternative treatments,

La celălalt capăt al tratamentelor alternative

vreau să vă povestesc despre Frank Russakoff.

let me tell you about Frank Russakoff.

Frank Russakoff had the worst depression perhaps that I've ever seen in a man.

Frank Russakoff avea poate cea mai cruntă depresie

pe care am văzut-o vreodată.

He was constantly depressed.

Era tot timpul deprimat.

He was, when I met him,

Când l-am întâlnit era la punctul în care

at a point at which every month, he would have electroshock treatment.

făcea în fiecare lună tratament cu electroșocuri.

Then he would feel sort of disoriented for a week.

Apoi se simțea oarecum dezorientat timp de o săptămână.

Then he would feel okay for a week.

Următoarea săptămână se simțea bine.

Then he would have a week of going downhill.

Apoi încă o săptămână totul o lua la vale.

And then he would have another electroshock treatment.

După care urma încă un tratament cu electroșocuri.

And he said to me when I met him,

Când l-am întâlnit mi-a spus:

"It's unbearable to go through my weeks this way.

„E insuportabil să-mi trăiesc astfel săptămânile.

I can't go on this way,

Nu mai pot continua așa,

and I've figured out how I'm going to end it

am găsit o cale de a termina totul,

if I don't get better."

dacă nu mă fac bine.

"But," he said to me, "I heard about a protocol at Mass General

Dar am auzit de o procedură care se face la Spitalul din Massachussets.

for a procedure called a cingulotomy, which is a brain surgery,

Se cheamă cingulotomie, o operație pe creier,

and I think I'm going to give that a try."

și mă gândesc să o încerc.”

And I remember being amazed at that point to think that someone

Îmi aduc aminte că eram uimit că cineva

who clearly had so many bad experiences

care sigur avusese atât de multe experiențe negative

with so many different treatments

cu atât de multe tratamente,

still had buried in him, somewhere, enough optimism

încă mai păstra în el atâta optimism

to reach out for one more.

încât să mai încerce unul.

And he had the cingulotomy, and it was incredibly successful.

A încercat acea cingulotomie,

cu un succes incredibil.

He's now a friend of mine.

Îmi este prieten acum,

He has a lovely wife and two beautiful children.

are o soție încântătoare și doi copii frumoși.

He wrote me a letter the Christmas after the surgery,

Mi-a scris de Crăciun după operație

and he said,

și mi-a spus:

"My father sent me two presents this year,

„Tata mi-a trimis două cadouri în acest an.

First, a motorized CD rack from The Sharper Image

Primul, un raft de CD-uri motorizat de care nu aveam cu adevărat nevoie,

that I didn't really need,

but I knew he was giving it to me to celebrate

dar știam că mi l-a dat pentru a celebra faptul că eram pe picioarele mele,

the fact that I'm living on my own and have a job I seem to love.

că aveam o slujbă care îmi plăcea.

And the other present was a photo of my grandmother,

Celălalt cadou

era o poză a bunicii mele

who committed suicide.

care se sinucisese.

As I unwrapped it, I began to cry,

Când am dezvelit-o, am început să plâng, iar mama a venit la mine și m-a întrebat:

and my mother came over and said,

'Are you crying because of the relatives you never knew?'

„Plângi din cauza rudelor pe care nu ai apucat să le cunoști?”

And I said, 'She had the same disease I have.'

I-am răspuns: „A avut și ea aceeași boală ca mine.”

I'm crying now as I write to you.

Plâng și acum când îți scriu.

It's not that I'm so sad, but I get overwhelmed,

Nu pentru că sunt trist, ci pentru că mă simt copleșit.

I think, because I could have killed myself,

Mă gândesc că aș fi putut să mă sinucid,

but my parents kept me going, and so did the doctors,

dar părinții mei m-au ținut în viață, la fel și doctorii.

and I had the surgery.

Am făcut operația.

I'm alive and grateful.

Trăiesc și sunt recunoscător.

We live in the right time, even if it doesn't always feel like it."

Trăim în timpurile potrivite,

chiar dacă nu tot timpul simțim asta.”

I was struck by the fact that depression

M-a frapat faptul că depresia e percepută în general

is broadly perceived to be a modern, Western, middle-class thing,

drept ceva specific clasei de mijloc, din Vestul modern.

and I went to look at how it operated in a variety of other contexts,

Mă uit însă cum a funcționat

într-o varietate de alte contexte,

and one of the things I was most interested in

și printre altele eram foarte interesat de depresia în rândul celor săraci.

was depression among the indigent.

Am început să cercetez

And so I went out to try to look

at what was being done for poor people with depression.

ce se făcea pentru oamenii săraci care aveau depresie.

And what I discovered is that poor people

Am descoperit că oamenii săraci

are mostly not being treated for depression.

foarte adesea nu sunt tratați.

Depresia e rezultatul unei vulnerabilități genetice,

Depression is the result of a genetic vulnerability,

which is presumably evenly distributed in the population,

probabil răspândită uniform în cadrul populației

and triggering circumstances,

și are circumstanțe declanșatoare

which are likely to be more severe for people who are impoverished.

care sunt probabil mai puternice

în rândul oamenilor săraci.

And yet it turns out that if you have a really lovely life

Totuși se pare că dacă ai o viață bună, dar te simți mizerabil tot timpul,

but feel miserable all the time,

you think, "Why do I feel like this?

atunci te gândești: „De ce mă simt așa? Probabil că am o depresie.”

I must have depression."

And you set out to find treatment for it.

Și începi să cauți un tratament.

Dacă ai însă o viață îngrozitoare

But if you have a perfectly awful life,

and you feel miserable all the time,

și te simți nefericit tot timpul,

the way you feel is commensurate with your life,

atunci felul în care te simți corespunde cu viața ta

and it doesn't occur to you to think,

și nu-ți trece prin cap:

"Maybe this is treatable."

„Poate se tratează.”

And so we have an epidemic in this country

Avem în această țară o epidemie

of depression among impoverished people

de depresie printre oamenii săraci

that's not being picked up and that's not being treated

care nu este cercetată și nu este tratată

and that's not being addressed,

și care nu este rezolvată,

and it's a tragedy of a grand order.

iar aceasta este o mare tragedie.

And so I found an academic

Am găsit o profesoară care făcea cercetare pentru un proiect

who was doing a research project in slums outside of D.C.,

în cartierele sărace din afara capitalei,

where she picked up women who had come in for other health problems

unde găsea femei care veneau pentru alte probleme de sănătate,

and diagnosed them with depression,

le diagnostica cu depresie

și le oferea șase luni de tratament experimental.

and then provided six months of the experimental protocol.

One of them, Lolly, came in,

Una dintre ele, Lolly, a venit

and this is what she said the day she came in.

și iată ce a spus când a venit.

Apropo, era o femeie care avea

She said, and she was a woman, by the way, who had seven children.

șapte copii. A spus:

She said, "I used to have a job but I had to give it up

„Am avut o slujbă, dar a trebuit să renunț,

because I couldn't go out of the house.

pentru că nu puteam ieși din casă.

Nu am nimic să le spun copiilor mei.

I have nothing to say to my children.

In the morning, I can't wait for them to leave,

Dimineața abia aștept să plece,

and then I climb in bed and pull the covers over my head,

mă sui în pat și îmi trag pătura peste cap.

Ora trei, când se întorc acasă,

and three o'clock when they come home,

vine pur și simplu prea repede.”

it just comes so fast."

She said, "I've been taking a lot of Tylenol,

„Am luat o mulțime de Tylenol,

anything I can take so that I can sleep more.

orice îmi vine la mână pentru a dormi mai mult.

My husband has been telling me I'm stupid, I'm ugly.

Soțul meu îmi spune că sunt proastă, că sunt urâtă.

I wish I could stop the pain."

Aș vrea să pot opri durerea.”

Well, she was brought into this experimental protocol,

A fost introdusă în acest program experimental,

and when I interviewed her six months later,

iar după șase luni, când am intervievat-o,

she had taken a job working in childcare

își luase deja o slujbă la o creșă

for the U.S. Navy, she had left the abusive husband,

pentru Armata SUA și-și părăsise soțul care o abuza.

Mi-a spus:

and she said to me,

„Copiii mei sunt mult mai fericiți acum.

"My kids are so much happier now."

She said, "There's one room in my new place for the boys

În locul unde stăm acum avem o cameră

pentru băieți și o cameră pentru fete,

and one room for the girls,

dar seara toți sunt la mine în pat,

but at night, they're just all up on my bed,

and we're doing homework all together and everything.

facem cu toții teme și de toate.

One of them wants to be a preacher,

Unul vrea să fie predicator,

one of them wants to be a firefighter,

altul vrea să se facă pompier,

and one of the girls says she's going to be a lawyer.

una dintre fete spune că se va face avocat.

They don't cry like they used to,

Nu mai plâng așa cum o făceau

and they don't fight like they did.

și nici nu se mai ceartă ca înainte.

Am nevoie doar de copiii mei.

That's all I need now, is my kids.

Things keep on changing,

Lucrurile se schimbă,

the way I dress, the way I feel, the way I act.

cu ce mă îmbrac, ce simt, cum acționez.

I can go outside not being afraid anymore,

Pot să ies afară fără să-mi mai fie teamă

and I don't think those bad feelings are coming back,

și nu cred că sentimentele acelea rele se vor întoarce,

dar dacă nu ar fi fost dr. Miranda

and if it weren't for Dr. Miranda and that,

aș fi încă acasă, cu capul sub pături,

I would still be at home with the covers pulled over my head,

if I were still alive at all.

asta dacă aș mai fi fost în viață.

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi trimită un înger

I asked the Lord to send me an angel,

and He heard my prayers."

și mi-a răspuns rugăciunilor.”

M-au emoționat aceste experiențe

I was really moved by these experiences,

and I decided that I wanted to write about them

și m-am hotărât să scriu despre ele

not only in a book I was working on, but also in an article,

nu doar în cartea la care lucram, ci și într-un articol

and I got a commission from The New York Times Magazine

și am primit însărcinarea de la revista The New York Times

să scriu despre depresia în rândul celor săraci.

to write about depression among the indigent.

And I turned in my story,

Am predat materialul și editorul m-a sunat și mi-a spus:

and my editor called me and said, "We really can't publish this."

„Nu putem să publicăm asta.”

And I said, "Why not?"

Zic: „De ce nu?” Iar ea mi-a răspuns:

And she said, "It just is too far-fetched.

„E pur și simplu exagerat.

These people who are sort of at the very bottom rung of society

Acești oameni care par pe ultima treaptă a societății,

and then they get a few months of treatment

trec prin câteva luni de tratament

and they're virtually ready to run Morgan Stanley?

și acum sunt buni de directori la Morgan Stanley? Nu e plauzibil.”

It's just too implausible."

She said, "I've never even heard of anything like it."

Zice: „Nu am auzit niciodată de așa ceva.”

And I said, "The fact that you've never heard of it

„Dacă n-ai auzit niciodată

înseamnă că este o știre.”

is an indication that it is news."

(Laughter)

(Râsete) (Aplauze)

(Applause)

"And you are a news magazine."

„Iar voi sunteți o revistă de știri.”

So after a certain amount of negotiation, they agreed to it.

După mai multe negocieri,

au fost de acord.

But I think a lot of what they said was connected in some strange way

Însă ce spuneau cred că se leagă într-un mod ciudat

to this distaste that people still have for the idea of treatment,

de antipatia pe care oamenii încă o au

față de ideea de tratament,

the notion that somehow if we went out

față de ideea că, dacă am începe

and treated a lot of people in indigent communities,

și am trata oameni din comunitățile sărace,

that would be exploitative,

ar fi de fapt o exploatare,

because we would be changing them.

pentru că ar însemna să-i schimbăm.

There is this false moral imperative that seems to be all around us,

Este un imperativ moral fals

care pare să fie peste tot în jurul nostru

that treatment of depression,

și anume că tratamentul depresiei, medicamentele și toate celelalte

the medications and so on, are an artifice,

sunt un artificiu, nu sunt ceva natural.

and that it's not natural.

And I think that's very misguided.

Dar cred că este o cale greșită.

It would be natural for people's teeth to fall out,

E natural să ne cadă dinții,

but there is nobody militating against toothpaste,

dar nu militează nimeni împotriva pastei de dinți,

at least not in my circles.

cel puțin nu în cercul meu de cunoștințe.

People then say,

Sunt oameni care spun: „Nu cumva oamenii trebuie să treacă prin depresie?

"But isn't depression part of what people are supposed to experience?

N-am evoluat pentru a avea depresii?

Didn't we evolve to have depression?

Nu ține cumva de personalitatea noastră?”

Isn't it part of your personality?"

To which I would say, mood is adaptive.

La toate astea eu răspund că dispoziția se adaptează,

Being able to have sadness and fear

a fi capabil să simți teamă sau frică,

and joy and pleasure

bucurie sau plăcere

and all of the other moods that we have, that's incredibly valuable.

și celelalte stări pe care le avem,

toate astea au o valoare incredibilă.

And major depression

Depresiile majore se produc

is something that happens when that system gets broken.

când acest sistem se strică.

It's maladaptive.

Când nu se mai adaptează.

People will come to me and say,

Oamenii vin la mine și îmi spun:

"I think, though, if I just stick it out for another year,

„Cred că dacă mai îndur un an de zile,

I think I can just get through this."

voi putea să trec peste asta”.

And I always say to them, "You may get through it,

Le răspund mereu: „Poate ai să treci peste asta,

dar nu vei mai avea niciodată 37 de ani.

but you'll never be 37 again.

Life is short, and that's a whole year you're talking about giving up.

Viața este scurtă și tu vorbești

de a renunța la un an întreg.

Think it through."

Gândește-te bine.

It's a strange poverty of the English language,

Limba engleză are o sărăcie ciudată,

and indeed of many other languages,

la fel ca multe alte limbi,

that we use this same word, depression,

pentru că folosește același cuvânt „depresie”

to describe how a kid feels when it rains on his birthday,

pentru a descrie ce simte un copil când plouă de ziua lui,

and to describe how somebody feels the minute before they commit suicide.

dar și pentru a descrie ce simte cineva cu un minut înainte de a se sinucide.

People say to me, "Well, is it continuous with normal sadness?"

Oamenii mă întreabă: „Depresia e ceva care continuă tristețea?”

And I say, in a way it's continuous with normal sadness.

Într-un fel da, ea continuă tristețea.

There is a certain amount of continuity,

Există un anumit grad de continuitate,

but it's the same way there's continuity

dar este același fel de continuitate

between having an iron fence outside your house

ca în a avea un gard de fier la casă, care ruginește puțin într-un loc,

that gets a little rust spot

that you have to sand off and do a little repainting,

iar tu trebuie să-l dai cu șmirghel și apoi cu vopsea,

and what happens if you leave the house for 100 years

și dacă pleci de acasă pentru 100 de ani,

and it rusts through until it's only a pile of orange dust.

gardul va rugini până când va ajunge doar o grămăjoară

de praf portocaliu.

And it's that orange dust spot,

Pata aceea de rugină,

that orange dust problem,

problema cu praful portocaliu,

that's the one we're setting out to address.

iată ce ne-am propus noi să rezolvăm.

Unii oameni mă întreabă:

So now people say,

"You take these happy pills, and do you feel happy?"

„Te simți mai fericit că iei pastile pentru fericire?”

And I don't.

Nu, nu mă simt mai fericit.

But I don't feel sad about having to eat lunch,

Însă nu mă mai simt trist că trebuie să-mi mănânc prânzul,

and I don't feel sad about my answering machine,

nu mai sunt trist din cauza robotului telefonic

and I don't feel sad about taking a shower.

și nici din pricina dușului.

I feel more, in fact, I think,

Cred că simt mai multe,

because I can feel sadness without nullity.

pentru că pot simți tristețea fără să simt lipsa de valoare.

I feel sad about professional disappointments,

Sunt trist din cauza dezamăgirilor profesionale,

about damaged relationships,

din cauza relațiilor stricate,

about global warming.

din cauza încălzirii globale.

Those are the things that I feel sad about now.

Acum acestea sunt lucrurile care mă întristează.

And I said to myself, well, what is the conclusion?

Mă întreb care este concluzia.

How did those people who have better lives

Oare acei oameni care au vieți mai bune,

even with bigger depression manage to get through?

cum au reușit să treacă peste depresii mai grave?

What is the mechanism of resilience?

Care este mecanismul rezistenței?

And what I came up with over time

Am aflat cu timpul

was that the people who deny their experience,

că oamenii care își neagă experiența,

and say, "I was depressed a long time ago,

cei care spun: „Am fost deprimat acum multă vreme

I never want to think about it again,

și nu vreau să mă mai gândesc la asta, nu vreau să examinez,

I'm not going to look at it

and I'm just going to get on with my life,"

îmi voi continua pur și simplu viața!”

ironically, those are the people who are most enslaved by what they have.

În mod ironic tocmai acești oameni,

sunt cei mai înrobiți de ceea ce au.

Shutting out the depression strengthens it.

Dacă ignori depresia, aceasta devine mai puternică.

While you hide from it, it grows.

Pe măsură ce te ascunzi, ea crește.

Oamenii care reușesc mai bine,

And the people who do better

are the ones who are able to tolerate the fact that they have this condition.

sunt cei care pot să suporte faptul

că au această problemă.

Cei care pot să suporte faptul că au depresie

Those who can tolerate their depression are the ones who achieve resilience.

sunt cei care rezistă.

So Frank Russakoff said to me,

Frank Russakoff mi-a spus:

"If I had a do-over, I suppose I wouldn't do it this way,

„Dacă ar fi să o iau de la capăt, probabil n-aș face la fel,

but in a strange way, I'm grateful for what I've experienced.

dar, în mod ciudat, sunt recunoscător pentru ce-am trăit.

I'm glad to have been in the hospital 40 times.

Mă bucur că am fost în spital de 40 de ori.

Am învățat astfel atât de multe despre dragoste,

It taught me so much about love,

and my relationship with my parents and my doctors

iar relația cu părinții mei, cu doctorii

has been so precious to me, and will be always."

este atât de importantă pentru mine și va fi mereu.”

And Maggie Robbins said,

Maggie Robbins mi-a spus:

"I used to volunteer in an AIDS clinic,

„Eram voluntară la o clinică pentru bolnavii de SIDA,

and I would just talk and talk and talk,

vorbeam și vorbeam și vorbeam,

and the people I was dealing with weren't very responsive, and I thought,

iar oamenii cu care aveam de-a face,

nu erau prea vorbăreți și mă gândeam:

'That's not very friendly or helpful of them.'"

„Nu sunt nici prietenoși, nici de ajutor”

(Laughter)

"And then I realized,

Mi-am dat seama apoi că

I realized that they weren't going to do more

ei nu vor face mai mult

than make those first few minutes of small talk.

decât cele câteva minute de conversație banală.

It was simply going to be an occasion

Avea să fie pur și simplu o ocazie,

where I didn't have AIDS and I wasn't dying,

în care eu nu aveam SIDA, nu eram pe moarte,

but could tolerate the fact that they did

dar puteam să suport faptul că ei aveau

and they were.

și că ei erau pe moarte.

Our needs are our greatest assets.

Nevoile noastre sunt cele mai valoroase lucruri pe care le avem.

Până la urmă am învățat să dau

It turns out I've learned to give all the things I need."

toate lucrurile de care am nevoie”.

Valuing one's depression does not prevent a relapse,

Faptul că îți prețuiești depresia,

nu previne o recidivă,

but it may make the prospect of relapse

în schimb face ca perspectiva unei recidive

and even relapse itself easier to tolerate.

și chiar recidiva însăși să fie mai ușor de tolerat.

Problema nu e atât de mult legată

The question is not so much of finding great meaning

de a găsi un sens mai înalt sau de a decide

and deciding your depression has been very meaningful.

că depresia ta a avut un sens.

It's of seeking that meaning and thinking, when it comes again,

E mai degrabă legată de căutarea unui sens,

de gândul că, atunci când va reveni,

"This will be hellish, but I will learn something from it."

„Va fi un coșmar,

dar voi învăța ceva din asta.”

I have learned in my own depression

Am învățat din propria mea depresie,

how big an emotion can be,

cât de puternică poate să fie o emoție,

how it can be more real than facts,

cum se poate ca ea să fie mai reală decât faptele

și am învățat că acea experiență

and I have found that that experience

has allowed me to experience positive emotion

mi-a dat posibilitatea să simt emoția pozitivă

in a more intense and more focused way.

într-un mod mai intens și mai concentrat.

The opposite of depression is not happiness,

Opusul depresiei nu este fericirea,

but vitality,

ci vitalitatea.

and these days, my life is vital,

În zilele acestea viața mea are energie,

chiar și în zilele în care sunt trist.

even on the days when I'm sad.

I felt that funeral in my brain,

Am simțit o înmormântare în mintea mea

and I sat next to the colossus at the edge of the world,

și am stat lângă colos,

la capătul lumii.

and I have discovered something inside of myself

Astfel am descoperit

ceva în mine însumi

that I would have to call a soul

ceva căruia va trebui să îi spun suflet

that I had never formulated until that day 20 years ago

ceva ce n-am cuprins în vorbe vreodată, până în ziua aceea de acum 20 de ani

when hell came to pay me a surprise visit.

când iadul a intrat la mine neanunțat.

I think that while I hated being depressed

Cred că deși am urât faptul că eram deprimat

and would hate to be depressed again,

și nu mi-ar plăcea deloc să fiu iar deprimat,

I've found a way to love my depression.

am găsit totuși o cale de a-mi iubi depresia.

I love it because it has forced me to find and cling to joy.

O iubesc pentru că m-a forțat

să caut și să mă agăț de bucurie.

I love it because each day I decide,

O iubesc pentru că în fiecare zi iau decizii

sometimes gamely,

uneori vitejești

and sometimes against the moment's reason,

iar alteori împotriva rațiunii de moment,

to cleave to the reasons for living.

pentru a rămâne aproape de motivele de a trăi.

And that, I think, is a highly privileged rapture.

Cred că am astfel privilegiul unei mari bucurii.

Mulțumesc.

Thank you.

(Applause)

(Aplauze)

Thank you.

(Applause)