Why should you read "One Hundred Years of Solitude"? - Francisco Díez-Buzo

Traducător: Diana Filip Corector: Mirel-Gabriel Alexa

One day in 1965, while driving to Acapulco for a vacation with his family,

Într-o zi, în 1965, mergând într-o vacanță cu familia în Acapulco,

Colombian journalist Gabriel García Márquez abruptly turned his car around,

jurnalistul columbian Gabriel García Márquez întoarce brusc mașina,

asked his wife to take care of the family’s finances for the coming months,

îi cere soției să gestioneze banii familiei în următoarele luni,

and returned home.

și se întoarce acasă.

The beginning of a new book had suddenly come to him:

Începutul unei noi cărți se naște deodată în mintea sa:

“Many years later, as he faced the firing squad,

„Mulți ani după aceea, în fața plutonului de execuție,

Colonel Aureliano Buendía was to remember that distant afternoon

colonelul Aureliano Buendía avea să-și amintească de după-amiaza îndepărtată,

when his father took him to discover ice.”

când tatăl său l-a dus să facă cunoștință cu gheața.”

Over the next eighteen months,

În următoarele 18 luni,

those words would blossom into One Hundred Years of Solitude.

aceste cuvinte vor înflori în „Un veac de singurătate”.

A novel that would go on to bring Latin American literature

Un roman care urma să aducă literatura latino-americană

to the forefront of the global imagination,

în centrul ficțiunii din întreaga lume,

earning García Márquez the 1982 Nobel Prize for Literature.

aducându-i lui García Márquez, în 1982, Premiul Nobel pentru Literatură.

What makes One Hundred Years of Solitude so remarkable?

De ce este atât de deosebit „Un veac de singurătate”?

The novel chronicles the fortunes and misfortunes

Romanul este o cronică a evenimentelor fericite și nefericite

of the Buendía family over seven generations.

prin care trece familia Buendía timp de șapte generații.

With its lush, detailed sentences,

Având propoziții încărcate de detalii,

large cast of characters,

o mare varietate de personaje,

and tangled narrative,

și un fir epic încâlcit,

One Hundred Years of Solitude is not an easy book to read.

„Un veac de singurătate” nu se citește ușor.

But it’s a deeply rewarding one,

Însă lectura este cu adevărat recompensatoare,

with an epic assortment of intense romances,

fiind un mixt epic de povești de dragoste intensă,

civil war,

război civil,

political intrigue,

intrigi politice,

globe-trotting adventurers,

aventuri din jurul lumii,

and more characters named Aureliano than you’d think possible.

și mai multe personaje numite Aureliano decât îți poți imagina.

Yet this is no mere historical drama.

Și totuși, nu e doar o simplă dramă istorică.

One Hundred Years of Solitude is one of the most famous examples

„Un veac de singurătate” este cel mai cunoscut exemplu

of a literary genre known as magical realism.

al genului literar cunoscut ca realism magic.

Here, supernatural events or abilities

În acest gen, incidentele sau puterile supranaturale

are described in a realistic and matter-of-fact tone,

sunt descrise în mod realist ca fiind ceva obișnuit,

while the real events of human life and history

pe când faptele istorice sau cele din viețile oamenilor

reveal themselves to be full of fantastical absurdity.

se dovedesc a fi pline de absurditate fantastică.

Surreal phenomena within the fictional village of Macondo

Fenomenele suprareale din satul ficțional Macondo

intertwine seamlessly with events taking place in the real country of Colombia.

se împletesc perfect cu evenimentele din Columbia reală.

The settlement begins in a mythical state of isolation,

Așezarea ia naștere într-un loc mitic izolat,

but is gradually exposed to the outside world,

însă este expusă treptat la lumea din exterior,

facing multiple calamities along the way.

confruntându-se, în timp, cu multiple calamități.

As years pass, characters grow old and die,

Pe măsură ce anii trec, personajele îmbătrânesc și mor,

only to return as ghosts,

doar pentru a reveni ca fantome

or to be seemingly reincarnated in the next generation.

sau pentru a se reîncarna în următoarea generație.

When the American fruit company comes to town,

Când compania americană de fructe vine în oraș,

so does a romantic mechanic who is always followed by yellow butterflies.

apare și un mecanic romantic care e înconjurat mereu de fluturi galbeni,

A young woman up and floats away.

o tânără femeie apare și dispare.

Although the novel moves forward through subsequent generations,

Deși romanul urmărește cronologic generațiile,

time moves in an almost cyclical manner.

axa timpului este aproape circulară.

Many characters have similar names and features to their forebears,

Multe personaje au nume și trăsături similare înaintașilor lor,

whose mistakes they often repeat.

ale căror greșeli le repetă adesea.

Strange prophecies and visits from mysterious gypsies

Profețiile ciudate și vizitele misterioșilor țigani

give way to the skirmishes and firing squads of repeated civil wars.

sunt înlocuite cu încăierări, plutoane de execuție și repetate războaie civile.

An American fruit company opens a plantation near the village

O companie americană de fructe înființează o plantație lângă sat

and ends up massacring thousands of striking workers,

și sfârșește prin a masacra mii de muncitori revoltați,

mirroring the real-life ‘Banana Massacre’ of 1928.

oglindind realul „Banana Massacre” din 1928.

Combined with the novel’s magical realism,

În combinație cu realismul magic al romanului,

this produces a sense of history as a downward spiral

este creată o linie istorică sub forma unei spirale descendente

the characters seem powerless to escape.

din care personajele nu pot evada.

Beneath the magic is a story about the pattern of Colombian

Sub stratul magic, zace povestea traseului istoric columbian

and Latin American history from colonial times onward.

și latino-american din timpurile coloniale până azi.

This is a history that the author experienced firsthand.

Aceasta este o istorie pe care autorul a trăit-o pe pielea sa.

Gabriel García Márquez grew up in a Colombia torn apart by civil conflict

Gabriel García Márquez a crescut într-o Columbie sfâșiată de conflictele civile

between its Conservative and Liberal political parties.

dintre partidul politic conservator și cel liberal.

He also lived in an autocratic Mexico

El a trăit de asemenea și în Mexicul autocrat,

and covered the 1958 Venezuelan coup d’état as a journalist.

iar ca jurnalist a scris despre lovitura de stat din 1958 din Venezuela.

But perhaps his biggest influences were his maternal grandparents.

Probabil că cea mai mare influență asupra sa au avut-o bunicii materni.

Nicolás Ricardo Márquez was a decorated veteran of the Thousand Days War

Nicolás Ricardo Márquez a fost un veteran decorat în Războiul de o sută de zile

whose accounts of the rebellion against Colombia's conservative government

ale cărui relatări despre rebeliunea împotriva guvernului conservator columbian

led Gabriel García Márquez to a socialist outlook.

l-au orientat pe Gabriel García Márquez spre o viziune socialistă.

Meanwhile, Doña Tranquilina Iguarán Cotes’ omnipresent superstition

Între timp, superstiția omniprezentă a bunicii Tranquilina Iguarán Cotes

became the foundation of One Hundred Years of Solitude’s style.

a devenit fundamentul stilului din „Un veac de singurătate”.

Their small house in Aracataca where the author spent his childhood

Casa lor mică din Aracataca, în care a copilărit autorul,

formed the main inspiration for Macondo.

constituie principala sursă de inspirație pentru Macondo.

With One Hundred Years of Solitude,

Prin „Un veac de singurătate”,

Gabriel García Márquez found a unique way

Gabriel García Márquez a găsit o cale unică

to capture the unique history of Latin America.

de a consemna istoria unică a Americii Latine.

He was able to depict the strange reality of living in a post-colonial society,

El a reușit să descrie strania realitate de a trăi într-o societate post-colonială,

forced to relive the tragedies of the past.

silită să retrăiască tragediile din trecut.

In spite of all this fatalism, the novel still holds hope.

În ciuda acestui fatalism, romanul nu și-a pierdut speranța.

At his Nobel Lecture,

În discursul pentru premiul Nobel

García Marquez reflected on Latin America’s long history

García Marquez a reflectat asupra îndelungatei perioade din America Latină

of civil strife and rampant iniquity.

de conflicte civile și acută inegalitate.

Yet he ended the speech by affirming the possibility of building a better world,

Totuși, și-a încheiat discursul afirmând posibilitatea de a crea o lume mai bună

to quote, “where no one will be able to decide for others how they die,

citez: „în care nimeni nu va putea decide moartea celorlalți,

where love will prove true

în care iubirea va fi adevărată,

and happiness be possible,

și fericirea, posibilă,

and where the races condemned to one hundred years of solitude

în care cei condamnați la un veac de singurătate

will have, at last and forever, a second chance on earth."

vor avea, în final și pentru totdeauna, o a doua șansă pe pământ.”