What fear can teach us | Karen Thompson Walker

Translator: Morton Bast Reviewer: Thu-Huong Ha

Traducător: Maria Sterea Corector: Ariana Bleau Lugo

One day in 1819,

Într-o zi, în 1819,

3,000 miles off the coast of Chile,

la aproape 5.000 de km de coasta chiliană,

in one of the most remote regions of the Pacific Ocean,

într-una dintre cele mai îndepărtate regiuni ale Pacificului,

20 American sailors watched their ship flood with seawater.

20 de marinari americani și-au văzut corabia inundată de apă.

They'd been struck by a sperm whale, which had ripped

Fuseseră atacați de un cașalot care a făcut

a catastrophic hole in the ship's hull.

o gaură catastrofică în carena navei.

As their ship began to sink beneath the swells,

În timp ce corabia se scufunda sub valuri,

the men huddled together in three small whaleboats.

oamenii s-au îngrămădit în trei mici bărci de salvare.

These men were 10,000 miles from home,

Acești oameni se aflau la 16.000 de km de casă,

more than 1,000 miles from the nearest scrap of land.

la mai bine de 1.600 de km de cea mai apropiată bucată de pământ.

In their small boats, they carried only

În micile lor bărci, aveau doar

rudimentary navigational equipment

echipament rudimentar de navigație

and limited supplies of food and water.

și resurse limitate de apă și mâncare.

These were the men of the whaleship Essex,

Aceștia erau oamenii de pe nava pentru vânat balene Essex,

whose story would later inspire parts of "Moby Dick."

a căror poveste avea să inspire părți din „Moby Dick”.

Even in today's world, their situation would be really dire,

Chiar și acum, situația lor ar fi într-adevăr groaznică,

but think about how much worse it would have been then.

dar gândiți-vă cât de rău a fost atunci.

No one on land had any idea that anything had gone wrong.

Nimeni de la țărm nu știa că se întâmplase ceva rău.

No search party was coming to look for these men.

Nicio echipă de căutare nu se ducea după acei oameni.

So most of us have never experienced a situation

Mulți dintre noi nu am trăit niciodată o situație

as frightening as the one in which these sailors found themselves,

la fel de înspăimântătoare ca a acestor marinari,

but we all know what it's like to be afraid.

dar cu toții știm cum e să fii speriat.

We know how fear feels,

Știm cum e să simți frica,

but I'm not sure we spend enough time thinking about

dar nu sunt sigură că am petrecut destul timp

what our fears mean.

gândindu-ne ce înseamnă frica noastră.

As we grow up, we're often encouraged to think of fear

Pe măsură ce creștem, suntem deseori încurajați să credem că frica

as a weakness, just another childish thing to discard

e o slăbiciune, o altă copilărie de care să ne descotorosim

like baby teeth or roller skates.

la fel ca dinții de lapte sau patinele cu rotile.

And I think it's no accident that we think this way.

Nu-i o întâmplare că gândim așa.

Neuroscientists have actually shown that human beings

Neurologii au arătat că oamenii

are hard-wired to be optimists.

sunt programați să fie optimiști.

So maybe that's why we think of fear, sometimes,

Deci, de aceea ne gândim la frică, uneori,

as a danger in and of itself.

ca la un pericol în sine.

"Don't worry," we like to say to one another. "Don't panic."

„Nu-ți face griji!", ne spunem unul altuia. „Nu panica!"

In English, fear is something we conquer.

În engleză, frica e ceva ce cucerim.

It's something we fight. It's something we overcome.

Este ceva cu care luptăm, ceva ce trebuie învins.

But what if we looked at fear in a fresh way?

Dar dacă ne uităm la frică într-un mod nou?

What if we thought of fear as an amazing act of the imagination,

Ce-ar fi dacă ne-am gândi la ea ca la un extraordinar act de imaginație,

something that can be as profound and insightful

ceva ce poate fi la fel de profund și de pătrunzător

as storytelling itself?

ca însuși spusul poveștilor?

It's easiest to see this link between fear and the imagination

E ușor să vezi legătura frică - imaginație

in young children, whose fears are often extraordinarily vivid.

la copiii mici, pentru care fricile sunt deseori extrem de vii.

When I was a child, I lived in California,

Când eram copil, locuiam în California,

which is, you know, mostly a very nice place to live,

care, în mare parte, e un loc foarte frumos,

but for me as a child, California could also be a little scary.

dar pentru mine, copil fiind, California era oarecum înspăimântătoare.

I remember how frightening it was to see the chandelier

Mi-aduc aminte cât de înfricoșător era să văd candelabrul

that hung above our dining table swing back and forth

care atârna deasupra mesei legănându-se

during every minor earthquake,

în timpul fiecărui cutremur mic,

and I sometimes couldn't sleep at night, terrified

iar câteodată nu putem dormi noaptea,

that the Big One might strike while we were sleeping.

îngrozită că poate Cutremurul Cel Mare vine când dormim.

And what we say about kids who have fears like that

Spunem despre copiii care au astfel de temeri

is that they have a vivid imagination.

că au o imaginație vie.

But at a certain point, most of us learn

Dar la un moment dat, majoritatea învățăm

to leave these kinds of visions behind and grow up.

să lăsăm astfel de viziuni în urmă și să ne maturizăm.

We learn that there are no monsters hiding under the bed,

Aflăm că nu există niciun monstru sub pat

and not every earthquake brings buildings down.

și că nu fiecare cutremur dărâmă clădiri.

But maybe it's no coincidence that some of our most creative minds

Dar poate nu-i o coincidență că unele dintre cele mai creative minți

fail to leave these kinds of fears behind as adults.

nu reușesc să lase în urmă astfel de frici ca adulți.

The same incredible imaginations that produced "The Origin of Species,"

Aceeași imaginație incredibilă care a produs „Originea Speciilor”,

"Jane Eyre" and "The Remembrance of Things Past,"

„Jane Eyre” și „În căutarea timpului pierdut”

also generated intense worries that haunted the adult lives

a generat griji intense care i-au bântuit

of Charles Darwin, Charlotte BrontĂŤ and Marcel Proust.

pe Charles Darwin, Charlotte Bronte și Marcel Proust.

So the question is, what can the rest of us learn about fear

Așadar, întrebarea e ce putem învăța despre frică

from visionaries and young children?

de la vizionari și copii?

Well let's return to the year 1819 for a moment,

Să ne întoarcem în 1819 pentru o clipă,

to the situation facing the crew of the whaleship Essex.

la situația în care se afla echipajul navei Essex.

Let's take a look at the fears that their imaginations

Să ne gândim la fricile pe care imaginația fiecăruia

were generating as they drifted in the middle of the Pacific.

le genera în timp ce pluteau în derivă în Pacific.

Twenty-four hours had now passed since the capsizing of the ship.

Trecuseră 24 de ore de la scufundarea navei.

The time had come for the men to make a plan,

Era timpul ca oamenii să facă un plan,

but they had very few options.

dar aveau foarte puține opțiuni.

In his fascinating account of the disaster,

În fascinanta povestire a dezastrului,

Nathaniel Philbrick wrote that these men were just about

Nathaniel Philbrick a scris că oamenii erau

as far from land as it was possible to be anywhere on Earth.

la cea mai mare depărtare de pământ posibilă.

The men knew that the nearest islands they could reach

Știau că cele mai apropiate insule erau

were the Marquesas Islands, 1,200 miles away.

insulele Marquesas, la 1.900 km depărtare.

But they'd heard some frightening rumors.

Dar auziseră zvonuri înfiorătoare,

They'd been told that these islands,

cum că pe aceste insule

and several others nearby, were populated by cannibals.

și pe altele din apropiere trăiau canibali.

So the men pictured coming ashore only to be murdered

Își închipuiau că dacă ajung la țărm vor fi uciși

and eaten for dinner.

și mâncați la cină.

Another possible destination was Hawaii,

O altă posibilă destinație era Hawaii,

but given the season, the captain was afraid

dar ținând cont de sezon, căpitanului îi era teamă

they'd be struck by severe storms.

că vor fi loviți de furtuni puternice.

Now the last option was the longest, and the most difficult:

Ultima opțiune era cea mai lungă și era cea mai dificilă:

to sail 1,500 miles due south in hopes of reaching

să navigheze 2.400 km spre sud în speranța

a certain band of winds that could eventually

că vor întâlni curenți care ar fi putut

push them toward the coast of South America.

să-i împingă spre coasta Americii de Sud.

But they knew that the sheer length of this journey

Dar știau că durata mare a acestei călătorii

would stretch their supplies of food and water.

îi va lăsa fără mâncare și apă.

To be eaten by cannibals, to be battered by storms,

Să fie mâncați de canibali, loviți de furtuni,

to starve to death before reaching land.

să moară de foame înainte de a găsi pământ.

These were the fears that danced in the imaginations of these poor men,

Aceste frici dansau în imaginația bieților oameni,

and as it turned out, the fear they chose to listen to

și după cum s-a dovedit, frica pe care au ales s-o asculte

would govern whether they lived or died.

a determinat soarta lor.

Now we might just as easily call these fears by a different name.

Am putea da acestor frici nume diferite.

What if instead of calling them fears,

Ce-ar fi dacă în loc să le numim frici,

we called them stories?

le-am numi povești?

Because that's really what fear is, if you think about it.

Dacă ne gândim, asta este frica,

It's a kind of unintentional storytelling

un fel de poveste neintenționată,

that we are all born knowing how to do.

pentru care avem cu toții o tendință din naștere.

And fears and storytelling have the same components.

Fricile și povestirile au aceleași componente.

They have the same architecture.

Au aceeași arhitectură.

Like all stories, fears have characters.

Ca toate povestirile, fricile au personaje.

In our fears, the characters are us.

În temerile noastre, personajele suntem noi înșine.

Fears also have plots. They have beginnings and middles and ends.

Fricile au și intrigi. Au început, mijloc și sfârșit.

You board the plane. The plane takes off. The engine fails.

Te urci în avion. Avionul decolează. Cedează motorul.

Our fears also tend to contain imagery that can be

Unele temeri conțin imagini

every bit as vivid as what you might find in the pages of a novel.

la fel de vii ca cele descrise în paginile unui roman.

Picture a cannibal, human teeth

Imaginați-vă un canibal, dinți de om

sinking into human skin,

înfigându-se în piele de om,

human flesh roasting over a fire.

carne de om care se prăjește la foc.

Fears also have suspense.

Fricile au și suspans.

If I've done my job as a storyteller today,

Dacă mi-am făcut bine treaba de povestitor azi,

you should be wondering what happened

ar trebui să vă întrebați ce s-a întâmplat

to the men of the whaleship Essex.

cu oamenii de pe vasul Essex.

Our fears provoke in us a very similar form of suspense.

Fricile declanșează în noi un suspans similar.

Just like all great stories, our fears focus our attention

Ca toate poveștile, fricile concentrează atenția

on a question that is as important in life as it is in literature:

la o întrebare la fel de importantă în viață ca și în literatură:

What will happen next?

Ce se întâmplă mai departe?

In other words, our fears make us think about the future.

Cu alte cuvinte, fricile ne fac să ne gândim la viitor.

And humans, by the way, are the only creatures capable

Iar oamenii, apropo, sunt singurele creaturi capabile

of thinking about the future in this way,

să se gândească la viitor în acest fel,

of projecting ourselves forward in time,

proiectându-ne în timp,

and this mental time travel is just one more thing

iar această călătorie în timp a minții e încă un lucru

that fears have in common with storytelling.

pe care fricile îl au în comun cu povestirile.

As a writer, I can tell you that a big part of writing fiction

Ca scriitoare, vă pot spune că a scrie ficțiune

is learning to predict how one event in a story

înseamnă să înveți să prezici cum va afecta un anumit eveniment

will affect all the other events,

celelalte evenimente,

and fear works in that same way.

iar frica funcționează la fel.

In fear, just like in fiction, one thing always leads to another.

Frica declanșează un șir de evenimente, la fel ca într-o ficțiune.

When I was writing my first novel, "The Age Of Miracles,"

Când am scris primul meu roman, „The Age of Miracles”,

I spent months trying to figure out what would happen

luni de zile am încercat să-mi dau seama ce s-ar întâmpla

if the rotation of the Earth suddenly began to slow down.

dacă rotația pământului ar încetini brusc.

What would happen to our days? What would happen to our crops?

Ce s-ar întâmpla cu zilele? Ce s-ar întâmpla cu recoltele?

What would happen to our minds?

Ce s-ar fi întâmplat cu mințile noastre?

And then it was only later that I realized how very similar

De-abia mai târziu am realizat cât de mult semănau

these questions were to the ones I used to ask myself

aceste întrebări cu cele pe care le puneam eu însămi

as a child frightened in the night.

pe când eram un copil speriat în miez de noapte.

If an earthquake strikes tonight, I used to worry,

Dacă va fi un cutremur la noapte, mă îngrijoram eu,

what will happen to our house? What will happen to my family?

ce se va întâmpla cu casa noastră? Ce se va întâmpla cu familia mea?

And the answer to those questions always took the form of a story.

Iar răspunsurile la întrebări luau întotdeauna forma unei povești.

So if we think of our fears as more than just fears

Așadar, dacă ne gândim la fricile noastre

but as stories, we should think of ourselves

ca la niște povești, ar trebui să ne imaginăm pe noi înșine

as the authors of those stories.

ca autori ai acestor povești.

But just as importantly, we need to think of ourselves

Dar, la fel de important, trebuie să ne imaginăm

as the readers of our fears, and how we choose

ca cititori ai propriilor temeri, iar felul în care alegem

to read our fears can have a profound effect on our lives.

să ne citim fricile poate avea un efect profund asupra vieților noastre.

Now, some of us naturally read our fears more closely than others.

Prin firea lor, unii oameni își citesc fricile mai mult decât alții.

I read about a study recently of successful entrepreneurs,

Am citit recent un studiu despre oameni de afaceri de succes.

and the author found that these people shared a habit

Autorul a aflat că acești oameni aveau un obicei

that he called "productive paranoia," which meant that

pe care l-a numit „paranoia productivă”,

care însemna că acești oameni, în loc să-și alunge fricile,

these people, instead of dismissing their fears,

these people read them closely, they studied them,

le citeau cu atenție, le studiau,

and then they translated that fear into preparation and action.

apoi transferau frica în pregătire și acțiune.

So that way, if their worst fears came true,

Astfel, dacă li se adevereau cele mai mari frici,

their businesses were ready.

companiile lor erau pregătite.

And sometimes, of course, our worst fears do come true.

Într-adevăr, uneori, cele mai mari frici devin realitate.

That's one of the things that is so extraordinary about fear.

Ăsta este un lucru extraordinar.

Once in a while, our fears can predict the future.

Din când în când, fricile pot prezice viitorul.

But we can't possibly prepare for all of the fears

Dar n-avem cum să ne pregătim pentru toate fricile

that our imaginations concoct.

pe care le născocește imaginația.

So how can we tell the difference between

Deci cum putem să facem diferența între

the fears worth listening to and all the others?

fricile care merită ascultate și toate celelalte?

I think the end of the story of the whaleship Essex

Cred că finalul poveștii cu nava Essex

offers an illuminating, if tragic, example.

oferă un exemplu edificator, deși tragic.

After much deliberation, the men finally made a decision.

După lungi deliberări, oamenii au luat o decizie.

Terrified of cannibals, they decided to forgo the closest islands

Terifiați de canibali, au renunțat la cele mai apropiate insule

and instead embarked on the longer

și în schimb au ales ruta lungă

and much more difficult route to South America.

și mult mai dificilă spre America de Sud.

After more than two months at sea, the men ran out of food

După mai mult de două luni în ocean, au rămas fără mâncare,

as they knew they might,

după cum se așteptau,

and they were still quite far from land.

și încă erau departe de pământ.

When the last of the survivors were finally picked up

Când supraviețuitorii au fost în sfârșit salvați

by two passing ships, less than half of the men were left alive,

de două vapoare în trecere, mai puțin de jumătate rămăseseră în viață,

and some of them had resorted to their own form of cannibalism.

iar unii recurseseră la propria formă de canibalism.

Herman Melville, who used this story as research for "Moby Dick,"

Herman Melville, care s-a inspirat din această poveste pentru „Moby Dick",

wrote years later, and from dry land, quote,

a scris, ani mai târziu, de pe uscat:

"All the sufferings of these miserable men of the Essex

”Întreaga suferință a acestor nefericiți de pe Essex

might in all human probability have been avoided

ar fi putut fi foarte probabil evitată

had they, immediately after leaving the wreck,

dacă imediat după ce au părăsit epava,

steered straight for Tahiti.

s-ar fi îndreptat direct către Tahiti.

But," as Melville put it, "they dreaded cannibals."

Dar, cum spune Melville, „erau terifiați de canibali”.

So the question is, why did these men dread cannibals

Așadar, întrebarea e, de ce le era mult mai frică de canibali

so much more than the extreme likelihood of starvation?

decât să moară de foame?

Why were they swayed by one story

De ce au fost afectați de un scenariu

so much more than the other?

mult mai mult decât altul?

Looked at from this angle,

Privită din acest unghi,

theirs becomes a story about reading.

povestea lor devine una de interpretare.

The novelist Vladimir Nabokov said that the best reader

Scriitorul Vladimir Nabokov a spus că cel mai bun cititor

has a combination of two very different temperaments,

prezintă o combinație de două temperamente foarte diferite,

the artistic and the scientific.

artistic și științific.

A good reader has an artist's passion,

Un cititor bun posedă pasiunea unui artist,

a willingness to get caught up in the story,

se lasă prins de poveste,

but just as importantly, the readers also needs

dar la fel de important, cititorul are nevoie

the coolness of judgment of a scientist,

de judecata rece a unui savant,

which acts to temper and complicate

care temperează și complică

the reader's intuitive reactions to the story.

reacțiile intuitive ale cititorului la conținutul poveștii.

As we've seen, the men of the Essex had no trouble with the artistic part.

Evident, oamenii de pe Essex n-au avut nicio problemă cu partea artistică.

They dreamed up a variety of horrifying scenarios.

Au țesut o mulțime de scenarii înfiorătoare.

The problem was that they listened to the wrong story.

Problema a fost că au ascultat de povestea greșită.

Of all the narratives their fears wrote,

Dintre toate poveștile create de fricile lor,

they responded only to the most lurid, the most vivid,

au reacționat la cea mai sinistră

the one that was easiest for their imaginations to picture:

și mai ușor de imaginat:

cannibals.

canibalii.

But perhaps if they'd been able to read their fears

Poate dacă ar fi putut să-și citească fricile

more like a scientist, with more coolness of judgment,

ca un om de știință, rațional,

they would have listened instead to the less violent

ar fi ascultat de povestea mai puțin violentă,

but the more likely tale, the story of starvation,

dar mai probabilă a foametei

and headed for Tahiti, just as Melville's sad commentary suggests.

și s-ar fi îndreptat către Tahiti, așa cum sugerează comentariul lui Melville.

And maybe if we all tried to read our fears,

Poate dacă și noi am încerca să ne citim fricile,

we too would be less often swayed

am fi mult mai rar controlați

by the most salacious among them.

de cele mai rele dintre ele.

Maybe then we'd spend less time worrying about

Poate atunci am petrece mai puțin timp temându-ne

serial killers and plane crashes,

de criminali în serie sau de dezastre aviatice

and more time concerned with the subtler

și ne-am concentra mai mult asupra

and slower disasters we face:

dezastrelor mai subtile cu care ne confruntăm:

the silent buildup of plaque in our arteries,

acumularea lentă de plăci în artere,

the gradual changes in our climate.

schimbările climatice graduale.

Just as the most nuanced stories in literature are often the richest,

Așa cum deseori cele mai nuanțate povești din literatură sunt cele mai bogate,

so too might our subtlest fears be the truest.

cele mai subtile frici pot fi cele mai adevărate.

Read in the right way, our fears are an amazing gift

Citite corect, fricile sunt un dar uimitor

of the imagination, a kind of everyday clairvoyance,

al imaginației, un fel de clarviziune de zi cu zi,

a way of glimpsing what might be the future

o ocazie de a zări viitorul,

when there's still time to influence how that future will play out.

încă având timp să influențezi ce urmează să se întâmple.

Properly read, our fears can offer us something as precious

Citite cum trebuie, fricile ne pot oferi ceva la fel de prețios

as our favorite works of literature:

ca scrierile preferate din literatură:

a little wisdom, a bit of insight

un pic de înțelepciune, un strop de înțelegere

and a version of that most elusive thing --

și o versiune a unui lucru foarte evaziv,

the truth.

adevărul.

Thank you. (Applause)

Vă mulțumesc!

(Aplauze)