David Brooks: Should you live for your résumé ... or your eulogy?

Traducător: Delia Bogdan Corector: Ariana Bleau Lugo

So I've been thinking about the difference between

Mă gândeam la diferenţele dintre

the résumé virtues and the eulogy virtues.

calităţile CV-ului şi ale epitafului.

The résumé virtues are the ones you put on your résumé,

Calităţile CV-ului sunt cele trecute în el,

which are the skills you bring to the marketplace.

adică aptitudini pe care le oferim spre vânzare.

The eulogy virtues are the ones

Calităţile epitafului sunt cele

that get mentioned in the eulogy,

menţionate într-un epitaf,

which are deeper: who are you, in your depth,

mai profunde: cine eşti ca personalitate,

what is the nature of your relationships,

ce relaţii ai,

are you bold, loving, dependable, consistency?

eşti îndrăzneţ, iubitor, de încredere, sincer?

And most of us, including me, would say

Majoritatea am afirma

that the eulogy virtues are the more important of the virtues.

că în epitaf sunt cele mai importante.

But at least in my case, are they the ones that

Dar, cel puţin în cazul meu,

I think about the most? And the answer is no.

la ele mă gândesc cel mai mult? Răspunsul e nu.

So I've been thinking about that problem,

Am reflectat la asta

şi m-a ajutat şi un gânditor,

and a thinker who has helped me think about it

is a guy named Joseph Soloveitchik, who was a rabbi

Joseph Soloveitchik, fost rabin,

who wrote a book called "The Lonely Man Of Faith" in 1965.

care a scris „The Lonely Man Of Faith” în 1965.

Soloveitchik said there are two sides of our natures,

Soloveitchik a spus că avem două laturi ale personalităţii,

which he called Adam I and Adam II.

pe care le-a numit Adam I şi Adam II.

Adam I is the worldly, ambitious,

Adam I e lumesc, ambiţios,

external side of our nature.

personalitatea externă.

He wants to build, create, create companies,

Vrea să construiască, să creeze, să înfiinţeze companii,

create innovation.

să inoveze.

Adam II is the humble side of our nature.

Adam II e partea modestă a personalităţii.

Adam II wants not only to do good but to be good,

Adam II vrea să facă bine şi să fie bun,

to live in a way internally

să aibă trăiri interioare

that honors God, creation and our possibilities.

în onoarea lui D-zeu, a creaţiei şi a posibilităţilor.

Adam I wants to conquer the world.

Adam I vrea să cucerească lumea.

Adam II wants to hear a calling and obey the world.

Adam II vrea să audă chemarea şi să satisfacă lumea.

Adam I savors accomplishment.

Adam I savurează realizarea.

Adam II savors inner consistency and strength.

Adam II savurează tăria de caracter şi corectitudinea.

Adam I asks how things work.

Adam I se întreabă cum funcţionează lucrurile.

Adam II asks why we're here.

Adam II se întreabă de ce suntem aici.

Adam I's motto is "success."

Motto-ul lui Adam I e ,,succesul".

Adam II's motto is "love, redemption and return."

Motto-ul lui Adam II e „iubire, mântuire şi dăruire”.

And Soloveitchik argued that these two sides

Soloveitchik argumenta că aceste două aspecte ale personalităţii

of our nature are at war with each other.

se războiesc.

We live in perpetual self-confrontation

Trăim o perpetuă autoconfruntare

between the external success and the internal value.

între succesul extern şi valoarea internă.

And the tricky thing, I'd say, about these

Şi e interesant că

two sides of our nature is they work

cele două laturi ale personalităţii

by different logics.

funcţionează cu logici diferite.

The external logic is an economic logic:

Logica externă e economică:

input leads to output, risk leads to reward.

intrările generează ieşiri şi riscul, recompense.

The internal side of our nature

Partea internă

is a moral logic and often an inverse logic.

are o logică morală, adesea inversată.

You have to give to receive.

Trebuie să dai ca să primeşti.

You have to surrender to something outside yourself

Trebuie să te deschizi exteriorului

to gain strength within yourself.

ca să capeţi tărie interioară.

You have to conquer the desire to get what you want.

Trebuie să-ţi înfrânezi dorinţele.

In order to fulfill yourself, you have to forget yourself.

Ca să fii împlinit trebuie să uiţi de tine.

In order to find yourself, you have to lose yourself.

Ca să te regăseşti trebuie să te pierzi.

We happen to live in a society that favors Adam I,

Trăim într-o societate care-l apreciază pe Adam I

and often neglects Adam II.

şi îl neglijează deseori pe Adam II.

And the problem is, that turns you into a shrewd animal

Problema e că te transformă într-un animal viclean

care tratează viaţa ca pe un business,

who treats life as a game,

and you become a cold, calculating creature

devii o creatură rece şi calculată

who slips into a sort of mediocrity

care alunecă pe panta mediocrităţii

where you realize there's a difference

şi-ţi dai seama de diferenţa dintre

between your desired self and your actual self.

ce vrei să fii şi cine eşti.

You're not earning the sort of eulogy you want,

Nu obţii epitaful dorit,

you hope someone will give to you.

pe care speri să ţi-l ofere cineva.

You don't have the depth of conviction.

Nu ai profunzimea convingerilor.

You don't have an emotional sonorousness.

Nu ai profunzime emoţională.

You don't have commitment to tasks

Nu te dedici unor cauze

that would take more than a lifetime to commit.

cu scopuri ce depăşesc durata ta de viaţă.

I was reminded of a common response through history

Mi-am reamintit de un răspuns străvechi

of how you build a solid Adam II,

despre cum să-ţi formezi un Adam II puternic,

how you build a depth of character.

despre cum să clădeşti profunzime de caracter.

Through history, people have gone back

De-a lungul timpului,

into their own pasts,

oamenii s-au reîntors în trecut,

sometimes to a precious time in their life,

la momente dragi din viaţa lor,

to their childhood,

la copilărie,

and often, the mind gravitates in the past

şi deseori gândul pleacă în trecut

to a moment of shame,

la momente de ruşine,

some sin committed, some act of selfishness,

la vreun păcat comis, la acte de egoism,

an act of omission, of shallowness,

la omisiuni, la superficialitate,

the sin of anger, the sin of self-pity,

la momente de mânie, de autocompătimire,

trying to be a people-pleaser, a lack of courage.

încercând să facem plăcere altora, la lipsa de curaj.

Adam I is built by building on your strengths.

Adam I e clădit pe propriile puteri.

Adam II is built by fighting your weaknesses.

Adam II se formează depăşindu-ţi slăbiciunile.

You go into yourself, you find the sin

Te autoanalizezi, găseşti păcatul

which you've committed over and again through your life,

pe care l-ai comis repetat toată viaţa,

your signature sin

amprenta ta de păcat

out of which the others emerge,

din care se nasc celelalte

and you fight that sin and you wrestle with that sin,

şi te împotriveşti şi te lupţi cu el,

and out of that wrestling, that suffering,

iar din această luptă şi suferinţă

then a depth of character is constructed.

se construieşte caracterul.

And we're often not taught to recognize

Nu suntem învăţaţi să ne dăm seama

the sin in ourselves,

de păcatul din noi,

in that we're not taught in this culture

şi cultura aceasta nu ne învaţă

how to wrestle with it,

cum să te lupţi cu el,

how to confront it, and how to combat it.

cum să-l confrunţi şi să-l combaţi.

We live in a culture with an Adam I mentality

Trăim într-o cultură cu mentalitatea lui Adam I

where we're inarticulate about Adam II.

în care nu vorbim despre Adam II.

Reinhold Niebuhr a reuşit

Finally, Reinhold Niebuhr

summed up the confrontation, the fully lived

să caracterizeze confruntarea celor doi

Adam I and Adam II life, this way:

într-o viaţă completă, astfel:

"Nothing that is worth doing can be achieved in our lifetime;

„Nimic din ceea ce merită făcut nu poate fi realizat într-o viaţă;

therefore we must be saved by hope.

de aceea trebuie să fim salvaţi de speranţă.

Nothing which is true or beautiful or good makes

Nimic din ce-i adevărat, frumos sau bun

complete sense in any immediate context of history;

nu are sens în contextul istoric imediat;

therefore we must be saved by faith.

de aceea trebuie să fim salvaţi prin încredere.

Nothing we do, however virtuous, can be accomplished alone;

Nimic din ce facem, oricât de virtuos, nu poate fi făcut de unul singur;

therefore we must be saved by love.

de aceea trebuie să fim salvaţi prin iubire.

No virtuous act is quite as virtuous

Niciun act nu e chiar atât de măreţ

from the standpoint of our friend or foe as from our own standpoint.

privit din prisma prietenului sau al altcuiva.

De aceea trebuie să fim salvaţi prin forma finală a iubirii,

Therefore we must be saved by that final form of love,

which is forgiveness.”

care e iertarea.”

Thanks.

Mulţumesc.

(Applause)

(Aplauze)