Why should you read "Hamlet"? - Iseult Gillespie

Traducător: Veronica Muntean Corector: Mirel-Gabriel Alexa

"Who’s there?"

„Cine-i acolo?”

Whispered in the dark,

Șoptită din umbră, această întrebare

this question begins a tale of conspiracy, deception and moral ambiguity.

începe o istorie de complot, dezamăgire și ambiguitate morală.

And in a play where everyone has something to hide,

Și într-o piesă unde toți au ceva de ascuns,

its answer is far from simple.

răspunsul nu e atât de simplu.

Written by William Shakespeare between 1599 and 1601,

Scrisă de William Shakespeare între 1599 și 1601,

"Hamlet" depicts its titular character haunted by the past,

„Hamlet” descrie personajul său eponim bântuit de trecut,

but immobilized by the future.

dar stăpânit de viitor.

Mere months after the sudden death of his father,

Doar la câteva luni după moartea subită a tatălui său,

Hamlet returns from school a stranger to his own home,

Hamlet se întoarce de la școală ca un străin în propria casă

and deeply unsure of what might be lurking in the shadows.

și foarte nesigur de ce s-ar putea ascunde în umbră.

But his brooding takes a turn

Însă îngrijorarea sa e accentuată

when he’s visited by a ghost that bears his father’s face.

atunci când e vizitat de o stafie ce poartă fața tatălui său.

The phantom claims to be the victim of a “murder most foul,”

Fantoma susține că e victima unei „mârșave ucideri”

and convinces Hamlet that his uncle Claudius usurped the throne

și-l convinge pe Hamlet că unchiul său Claudius a uzurpat tronul

and stole queen Gertrude’s heart.

și a furat inima reginei Gertruda.

The prince’s mourning turns to rage,

Doliul prințului se transformă în furie

and he begins to plots his revenge

și începe să-și plănuiască răzbunarea pe noul rege și conspiratorii de la curte.

on the new king and his court of conspirators.

The play is an odd sort of tragedy,

Piesa e o tragedie cam ciudată,

lacking either the abrupt brutality or all-consuming romance

lipsită de brutalitatea bruscă sau de o idilă captivantă

that characterize Shakespeare’s other work in the genre.

ce caracterizează alte opere de acest gen ale lui Shakespeare.

Instead it plumbs the depths of its protagonist’s indecisiveness,

În schimb explorează adâncurile indeciziei protagonistului

and the tragic consequences thereof.

și consecințele tragice ale acesteia.

The ghost’s revelation draws Hamlet into multiple dilemmas–

Revelația fantomei îi aduce lui Hamlet o mulțime de dileme;

what should he do, who can he trust,

ce ar trebui să facă, pe cine să creadă

and what role might he play in the course of justice?

și ce rol ar putea juca în calea justiției?

These questions are complicated by a tangled web of characters,

Aceste întrebări sunt complicate de o rețea încâlcită de personaje,

forcing Hamlet to negotiate friends, family,

forțându-l pe Hamlet să negocieze prietenii, familia,

court counselors, and love interests–

consilierii juridici și iubirile;

many of whom possess ulterior motives.

multe dintre care posedă motive ascunse.

The prince constantly delays and dithers over how to relate to others,

Prințul mereu ezită în legătură cu modul de relaționare cu alții

and how he should carry out revenge.

și modul în care să se răzbune.

This can make Hamlet more than a little exasperating,

Aceasta îl poate face pe Hamlet mai mult decât frustrant,

but it also makes him one of the most human characters Shakespeare ever created.

dar îl face și cel mai uman personaj creat vreodată de Shakespeare.

Rather than rushing into things,

În loc să grăbească lucrurile,

Hamlet becomes consumed with the awful machinations of thinking itself.

Hamlet devine mistuit de complotul îngrozitor doar gândindu-se.

And over the course of the play,

Și pe parcursul piesei, întrebările infinite tind să răsune

his endless questions come to echo throughout our own racing minds.

prin mințile noastre rătăcitoare.

Pentru a realiza acest lucru,

To accomplish this,

Shakespeare employs his most introspective language.

Shakespeare utilizează cel mai introspectiv limbaj al său.

From the usurping king’s blazing contemplation of heaven and hell,

De la contemplarea aprinsă a regelui asupra raiului și a iadului,

to the prince’s own cackling meditation on mortality,

la însăși meditarea chicotită a prințului asupra mortalității,

Shakespeare uses melancholic monologues to breathtaking effect.

Shakespeare folosește monologuri melancolice pentru un efect uluitor.

This is perhaps best exemplified in Hamlet’s most famous declaration of angst:

Acest lucru e bine exemplificat de faimoasa angoasă a lui Hamlet:

"To be or not to be—that is the question:

„A fi sau nu a fi: iată-ntrebarea!

Whether ’tis nobler in the mind to suffer

E oare mai de laudă să suferi

The slings and arrows of outrageous fortune,

În sinea ta, săgețile și praștia Norocului vrăjmaș, sau mai degrabă

Or to take arms against a sea of troubles

Să te-narmezi în fața unei mări De zbucium și prin luptă s-o răpui?”

And, by opposing, end them."

This monologue personifies Hamlet’s existential dilemma:

Acest monolog personifică dilema existențială a lui Hamlet:

being torn between thought and action,

fiind sfâșiat între gând și acțiune,

unable to choose between life and death.

incapabil să aleagă între viață și moarte.

But his endless questioning raises yet another anxiety:

Însă această nehotărâre fără sfârșit generează o altă neliniște:

is Hamlet’s madness part of a performance to confuse his enemies,

nebunia lui Hamlet face parte din spectacol pentru a-și deruta dușmanii

or are we watching a character on the brink of insanity?

sau privim un personaj aflat în pragul nebuniei?

These questions weigh heavily on Hamlet’s interactions with every character.

Aceste întrebări apasă greu

pe interacțiunile lui Hamlet cu fiecare personaj.

And since he spends much of the play facing inward,

Și întrucât el joacă mai mult privind spre interior,

he often fails to see the destruction left in his wake.

deseori nu reușește să vadă distrugerea lăsată în urma sa.

He’s particularly cruel to Ophelia,

El e foarte nemilos cu Ofelia,

his doomed love interest who is brought to madness by the prince’s erratic behavior.

iubirea sa condamnată e dusă la nebunie de comportamentul schimbător al prințului.

Her fate is one example of how tragedy could have been easily avoided,

Soarta ei e un exemplu despre cum tragedia putea fi evitată

and shows the ripple effect of Hamlet’s toxic mind games.

și arată reacția în lanț a jocurilor mintale toxice ale lui Hamlet.

Similar warning signs of tragedy are constantly overlooked throughout the play.

Avertismente similare de tragedie sunt constant trecute cu vederea în piesă.

Sometimes, these oversights occur because of willful blindness–

Uneori aceste scăpări au loc din cauza orbirii intenționate,

such as when Ophelia’s father dismisses Hamlet’s alarming actions

ca atunci când tatăl Ofeliei respinge acțiunile alarmante ale lui Hamlet,

as mere lovesickness.

considerându-le o simplă îndrăgostire.

At other points, tragedy stems from deliberate duplicity–

Alteori tragedia apare din cauza fățărniciei intenționate,

as when a case of mistaken identity leads to yet more bloodshed.

ca în cazul unei identități greșite ce duce la o mai mare vărsare de sânge.

These moments leave us with the uncomfortable knowledge

Aceste momente ne lasă ideea incomodă

that tragedy evolves from human error–

că tragedia evoluează din greșeala umană,

even if our mistake is to leave things undecided.

chiar dacă greșeala noastră e să lăsăm lucrurile indecise.

For all these reasons, perhaps the one thing we never doubt is Hamlet’s humanity.

Din aceste motive, probabil singurul lucru cert e umanitatea lui Hamlet.

But we must constantly grapple with who the “real” Hamlet might be.

Dar mereu trebuie să ne confruntăm cu cine ar putea fi „adevăratul” Hamlet.

Is he a noble son avenging his father?

Este oare un fiu nobil ce-și răzbună tatăl?

Or a mad prince creating courtly chaos?

Sau un prinț nebun ce creează un haos rafinat?

Should he act or observe, doubt or trust?

Ar trebui să acționeze sau să observe, să se îndoiască sau să creadă?

Who is he? Why is he here?

Cine este el? De ce se află aici?

And who’s out there– waiting in the dark?

Și cine-l așteaptă acolo în întuneric?