Carolyn Steel: How food shapes our cities

Traducător: Cristina Târşoagă Corector: Diana Hasegan

How do you feed a city?

Cum hrăneşti un oraş?

It's one of the great questions of our time.

Este una dintre marile dileme ale timpurilor noastre.

Yet it's one that's rarely asked.

Cu toate acestea, rar se pune această problemă.

We take it for granted that if we go into a shop

Ne-am obişnuit că dacă intrăm într-un magazin

or restaurant, or indeed into this theater's foyer in about an hour's time,

sau restaurant, sau în foaierul acestui teatrul peste vreo oră,

there is going to be food there waiting for us,

să găsim acolo mâncare aşteptându-ne,

having magically come from somewhere.

apărută în mod miraculos de undeva.

But when you think that every day for a city the size of London,

Dar dacă stăm să ne gândim că în fiecare zi, într-un oraş de mărimea Londrei,

enough food has to be produced,

suficientă mâncare trebuie produsă,

transported, bought and sold,

transportată, cumpărată şi vândută,

cooked, eaten, disposed of,

gătită, mâncată şi aruncată,

and that something similar has to happen every day

şi că acest proces se repetă zilnic,

for every city on earth,

în fiecare oraş din lume.

it's remarkable that cities get fed at all.

este remarcabil faptul că oraşele ajung totuşi să fie hrănite.

We live in places like this as if

Trăim în astfel de locuri ca şi când

they're the most natural things in the world,

ar fi cele mai naturale locuri din lume,

forgetting that because we're animals

uitând că din cauza faptului că suntem animale,

and that we need to eat,

şi că trebuie să ne hrănim,

we're actually as dependent on the natural world

suntem de fapt în aceeaşi măsură dependenţi de mediul natural

as our ancient ancestors were.

cum erau şi strămoşii noştri.

And as more of us move into cities,

Şi cum tot mai multă lume se mută în oraşe,

more of that natural world is being

tot mai mult din mediul natural este

transformed into extraordinary landscapes like the one behind me --

transformat într-un peisaj extraordinar ca cel din spatele meu,

it's soybean fields in Mato Grosso in Brazil --

sunt câmpurile de soia din Mata Grosso în Brazilia,

in order to feed us.

pentru a ne hrăni.

These are extraordinary landscapes,

Sunt peisaje extraordinare.

but few of us ever get to see them.

Dar nu mulţi dintre noi ajung să le vadă vreo dată.

And increasingly these landscapes

Şi într-un procent din ce în ce mai mare, aceste câmpuri

are not just feeding us either.

nu ne hrănesc numai pe noi.

As more of us move into cities,

Pe măsură ce tot mai mulţi dintre noi se mută în oraşe,

more of us are eating meat,

mai multe persoane consumă carne,

so that a third of the annual grain crop globally

astfel încât cu o treime din producţia anuală globală de grâu,

now gets fed to animals

sunt hrănite animalele

rather than to us human animals.

în loc să fim hrăniţi noi animalele umane.

And given that it takes three times as much grain --

Şi dat fiind faptul că e nevoie de o cantitate triplă de grâu--

actually ten times as much grain --

de fapt de zece ori mai mare--

to feed a human if it's passed through an animal first,

pentru a hrăni un om dacă creştem întâi un animal pentru carne,

that's not a very efficient way of feeding us.

constatăm că aceasta nu este o metodă foarte eficientă de a ne hrăni.

And it's an escalating problem too.

Şi aceasta este o problemă ce continuă să se agraveze.

By 2050, it's estimated that twice the number

Până în 2050 se estimează că un număr dublu

of us are going to be living in cities.

de persoane vor trăi în oraşe.

And it's also estimated that there is going to be twice as much

Şi se estimează că se va consuma o cantitate dublă de

meat and dairy consumed.

carne şi produse lactate.

So meat and urbanism are rising hand in hand.

Deci consumul de carme şi urbanismul cresc mână-în-mână.

And that's going to pose an enormous problem.

Şi acest lucru va ridica o problemă importantă.

Six billion hungry carnivores to feed,

Şase miliarde de carnivori de hrănit,

by 2050.

până în 2050.

That's a big problem. And actually if we carry on as we are,

Este o mare problemă. Şi dacă vom continua în acelaşi ritm,

it's a problem we're very unlikely to be able to solve.

este o problemă pe care probabil nu o vom putea rezolva.

Nineteen million hectares of rainforest are lost every year

19 milioane de hectare de pădure ecuatorială dispar în fiecare an

to create new arable land.

pentru a crea teren arabil nou.

Although at the same time we're losing an equivalent amount

În acelaşi timp pierdem o suprafaţă echivalentă

of existing arables to salinization and erosion.

de teren arabil din cauza salinizării şi eroziunii.

We're very hungry for fossil fuels too.

Şi cererea pentru combustibili fosili este foarte mare.

It takes about 10 calories to produce every calorie

Se consumă 10 calorii pentru a produce o calorie

of food that we consume in the West.

de hrană pe care o consumăm în vest.

And even though there is food that we are producing at great cost,

Şi cu toate că producem această hrană cu costuri foarte mari

we don't actually value it.

nu o preţuim suficient.

Half the food produced in the USA is currently thrown away.

Jumătate din cantitatea de hrană produsă în momentul de faţă în SUA se aruncă.

And to end all of this, at the end of this long process,

Şi pentru a încheia, la sfârşitul acestui lung proces,

we're not even managing to feed the planet properly.

nici măcar nu reuşim să hrănim planeta corespunzător.

A billion of us are obese, while a further billion starve.

Un miliard de persoane sunt obeze în timp ce un alt miliard flămânzesc.

None of it makes very much sense.

Nimic din toate acestea nu prea are sens.

And when you think that 80 percent of global trade in food now

Şi dacă stăm să ne gândim că 80% din comerţul mondial cu alimente

is controlled by just five multinational corporations,

este controlat de numai 5 corporaţii multinaţionale,

it's a grim picture.

este o imagine sinistră.

As we're moving into cities, the world is also embracing a Western diet.

Pe măsură ce migrăm spre oraşe, lumea adoptă o dietă vestică.

And if we look to the future,

Şi dacă aruncăm o privire spre viitor

it's an unsustainable diet.

este o dietă nesustenabilă.

So how did we get here?

Deci cum am ajuns aici?

And more importantly, what are we going to do about it?

Şi mai important, ce vom face în privinţa asta?

Well, to answer the slightly easier question first,

Deci, pentru a răspunde întâi întrebării ceva mai uşoare,

about 10,000 years ago, I would say,

acum aproape 10.000 de ani, după părerea mea,

is the beginning of this process

este începutul acestui proces.

in the ancient Near East,

În Orientul Apropiat din vremea antichității

known as the Fertile Crescent.

cunoscut ca Semiluna Fertilă,

Because, as you can see, it was crescent shaped.

Pentru că după cum puteţi observa avea forma unei semilune,

And it was also fertile.

şi era totodată fertilă.

And it was here, about 10,000 years ago,

Şi în acest loc, acum aproximativ 10.000 de ani

that two extraordinary inventions,

au fost făcute două invenţii extraordinare

agriculture and urbanism, happened

agricultura şi urbanismul

roughly in the same place and at the same time.

în aproximativ acelaşi loc şi acelaşi timp.

This is no accident,

Nu este o întâmplare.

because agriculture and cities are bound together. They need each other.

Pentru că agricultura şi oraşele sunt interdependente.

Because it was discovery of grain

Pentru că descoperirea cerealelor,

by our ancient ancestors for the first time

de către predecesorii noştri din antichitate, pentru prima dată,

that produced a food source that was large enough

care produceau o sursă de hrană care era suficient de importantă

and stable enough to support permanent settlements.

şi stabilă pentru a susţine aşezări permanente.

And if we look at what those settlements were like,

Şi dacă aruncăm o privire la felul în care erau organizate aceste aşezări,

we see they were compact.

observăm că erau compacte.

They were surrounded by productive farm land

Erau înconjurate de pământuri agricole fertile

and dominated by large temple complexes

şi dominate de complexe mari de temple

like this one at Ur,

ca cel din Ur,

that were, in fact, effectively,

care erau, de fapt,

spiritualized, central food distribution centers.

centre spiritualizate și eficiente de distribuție a hranei

Because it was the temples that organized the harvest,

pentru că templele erau cele care organizau recolta

gathered in the grain, offered it to the gods,

culegeau grânele, ofereau ofrande zeilor

and then offered the grain that the gods didn't eat back to the people.

şi apoi ofereau cerealele rămase înapoi oamenilor.

So, if you like,

Deci, dacă vreţi,

the whole spiritual and physical life of these cities

întreaga viaţă spirituală şi fizică a acestor oraşe

was dominated by the grain and the harvest

era dominată de grâne şi de recoltă

that sustained them.

care le sustinea.

And in fact, that's true of every ancient city.

Şi, de fapt, acest lucru este adevărat pentru toate oraşele din antichitate.

But of course not all of them were that small.

Dar bineînţeles, nu toate erau atât de mici.

Famously, Rome had about a million citizens

Şi, se ştie, Roma ajunsese la aproximativ un milion de locuitori

by the first century A.D.

până în secolul întâi după Hristos.

So how did a city like this feed itself?

Cum a reuşit un astfel de oraş să se hrănească?

The answer is what I call "ancient food miles."

Răspunsul este ceea ce eu numesc "ancient food miles" (milele antice ale hranei).

Basically, Rome had access to the sea,

Roma avea deschidere la mare,

which made it possible for it to import food from a very long way away.

ceea ce a făcut posibil importul hranei de la o distanţă foarte mare.

This is the only way it was possible to do this in the ancient world,

Acesta era singurul mod în care se putea face asta în lumea antică,

because it was very difficult to transport food over roads,

pentru că era foarte dificil să se transporte alimente pe drumuri,

which were rough.

acestea fiind rudimentare.

And the food obviously went off very quickly.

Şi, evident, hrana era foarte perisabilă.

So Rome effectively waged war

Prin urmare Roma a declarat efectiv război

on places like Carthage and Egypt

unor state precum Cartagina şi Egipt

just to get its paws on their grain reserves.

numai pentru a obţine controlul asupra rezervelor lor de cereale.

And, in fact, you could say that the expansion of the Empire

Şi, de fapt, s-ar putea spune că expansiunea Imperiului Roman

was really sort of one long, drawn out

a fost un fel de

militarized shopping spree, really.

ieşire armată la cumpărături, prelungită.

(Laughter)

(Râsete)

In fact -- I love the fact, I just have to mention this:

De fapt -- iubesc acest lucru, trebuie să-l menţionez:

Rome in fact used to import oysters from London,

Roma de fapt [importa scoici din Marea Britanie],

at one stage. I think that's extraordinary.

la un moment dat. Cred că este extraordinar.

So Rome shaped its hinterland

Prin urmare Roma îşi modela teritoriul deţinut

through its appetite.

în funcţie de apetit.

But the interesting thing is that the other thing also

Dar interesant este că celălalt lucru

happened in the pre-industrial world.

se întâmpla şi în epoca pre-industrială.

If we look at a map of London in the 17th century,

Dacă privim harta Londrei în secolul 17,

we can see that its grain, which is coming in from the Thames,

observăm că cerealele veneau de pe Tamisa,

along the bottom of this map.

la baza acestei hărţi.

So the grain markets were to the south of the city.

Deci pieţele de grâne se găseau în sudul oraşului.

And the roads leading up from them

Şi drumurile ce porneau în sus,

to Cheapside, which was the main market,

spre Lumea Ieftină, care era piaţa principală,

were also grain markets.

erau de asemenea pieţe de cereale.

And if you look at the name of one of those streets,

Şi dacă ne uităm la numele uneia dintre aceste străzi,

Bread Street, you can tell

Bread Street (Strada Pâinii), ne putem da seama

what was going on there 300 years ago.

ce se întâmpla acolo în urmă cu 300 de ani.

And the same of course was true for fish.

Şi acelaşi lucru este bineînţeles valabil şi pentru peşte.

Fish was, of course, coming in by river as well. Same thing.

Peştele ajungea de asemenea în oraş, de pe râu. Acelaşi lucru.

And of course Billingsgate, famously, was London's fish market,

Şi bineînţeles Bilingsgate era faimoasa piaţă de peşte a Londrei,

operating on-site here until the mid-1980s.

fiind deschisă pe acest loc până la mijlocul anilor 80.

Which is extraordinary, really, when you think about it.

Acest lucru este într-adevăr extraordinar dacă stăm să ne gândim.

Everybody else was wandering around

Toţi ceilalţi forfoteau pe acolo

with mobile phones that looked like bricks

cu telefoane mobile cât o cărămidă,

and sort of smelly fish happening down on the port.

şi, într-un oarecare fel, cu peşte rău mirositor adunat jos în port.

This is another thing about food in cities:

Şi iată un alt lucru interesant despre hrana în oraşe:

Once its roots into the city are established,

Odată ce rutele în oraş s-au înrădăcinat,

they very rarely move.

foarte rar se întămplă să se mai modifice.

Meat is a very different story

Cu carnea este o cu totul altă poveste

because, of course, animals could walk into the city.

pentru că, bineînţeles, animalele puteau intra mergând în oraş.

So much of London's meat

Aşa că o mare parte din carnea din Londra

was coming from the northwest,

venea din nord-vest,

from Scotland and Wales.

din Scotland şi Wales.

So it was coming in, and arriving at the city at the northwest,

Deci intra şi ajungea în oraş prin partea nord-vestică,

which is why Smithfield,

şi acesta este motivul pentru care Smithfield,

London's very famous meat market, was located up there.

faimoasa piață de carne a Londrei, era localizată acolo.

Poultry was coming in from East Anglia and so on, to the northeast.

Păsările de curte veneau din regiunea East Anglia şi aşa mai departe, către nord-est.

I feel a bit like a weather woman doing this. Anyway,

Mă simt un pic ca o prezentatoare meteo făcând asta. În orice caz.

and so the birds were coming in

Şi astfel păsările intrau

with their feet protected with little canvas shoes.

cu ghearele protejate de mici bucăţi de pânză.

And then when they hit the eastern end

Şi când ajungeau în capătul de est

of Cheapside, that's where they were sold,

al străzii Cheapside, acolo erau vândute.

which is why it's called Poultry.

De aceea se numește Poultry (Pasăre de curte).

And, in fact, if you look at the map of any city

Şi, de fapt, dacă privim harta oricărui oraş

built before the industrial age,

construit înaintea erei industriale,

you can trace food coming in to it.

putem urmări ruta hranei, intrând în oraş.

You can actually see how it was physically shaped by food,

Putem într-adevăr vedea cum a fost fizic modelat de către hrană,

both by reading the names of the streets, which give you a lot of clues.

citind numele străzilor, care vă dau o mulţime de indicii.

Friday Street, in a previous life,

Strada Vineri, într-o altă vreme,

is where you went to buy your fish on a Friday.

este locul unde mergeaţi pentru a vă procura peşte vinerea.

But also you have to imagine it full of food.

Dar de asemenea trebuie să v-o imaginaţi plină de alimente.

Because the streets and the public spaces

Pentru că străzile şi locurile publice

were the only places where food was bought and sold.

erau singurele locuri unde se vindea şi se cumpăra hrană.

And if we look at an image of Smithfield in 1830

Şi dacă ne uităm la o imagine a zonei Smithfield în 1830

you can see that it would have been very difficult to live in a city like this

observăm că ar fi fost foarte dificil să trăim într-un astfel de oraş

and be unaware of where your food came from.

fără să fim conştienţi de unde provine hrana.

In fact, if you were having Sunday lunch,

De fapt, dacă luai prânzul de duminică,

the chances were it was mooing or bleating outside your window

era foarte probabil să fi mugit sau behăit sub geamul tău

about three days earlier.

cu vreo trei zile mai devreme.

So this was obviously an organic city,

Deci acesta este în mod evident un oraş organic,

part of an organic cycle.

parte a unui ciclu organic.

And then 10 years later everything changed.

Şi apoi, 10 ani mai târziu, totul s-a schimbat.

This is an image of the Great Western in 1840.

Aceasta este o imagine a Marilor Căi Ferate din Vest în 1840.

And as you can see, some of the earliest train passengers

Şi după cum puteţi observa, unii dintre primii pasageri de tren

were pigs and sheep.

erau porci şi oi.

So all of a sudden, these animals are no longer walking into market.

Prin urmare, dintr-o dată toate aceste animale nu mai intrau mergând pe jos în piaţă.

They're being slaughtered out of sight and mind,

Erau măcelărite departe,

somewhere in the countryside.

undeva zona rurală.

And they're coming into the city by rail.

Şi ajung în oraş pe calea ferată.

And this changes everything.

Şi asta schimbă totul.

To start off with, it makes it possible

Pentru început, face posibilă,

for the first time to grow cities,

pentru prima dată, dezvoltarea oraşelor

really any size and shape, in any place.

de orice mărime şi formă, în orice loc.

Cities used to be constrained by geography;

Oraşele obişnuiau să fie constrânse de geografie:

they used to have to get their food through very difficult physical means.

obişnuiau să îşi procure mâncarea prin mijloace fizice greoaie.

All of a sudden they are effectively emancipated from geography.

Dintr-o dată au fost efectiv dezlegate de constrângeri geografice.

And as you can see from these maps of London,

Şi după cum puteţi vedea pe aceste hărţi ale Londrei,

in the 90 years after the trains came,

în următorii 90 de ani după apariţia căilor ferate,

it goes from being a little blob that was quite easy to feed

ajunge de la a fi o picătură mică de cerneală, care era relativ uşor de hrănit,

by animals coming in on foot, and so on,

de către animalele care intrau mergând în oraş şi aşa mai departe,

to a large splurge,

la o pată mare,

that would be very, very difficult to feed with anybody on foot,

care ar fi foarte dificil de hrănit de către oricine, pe jos,

either animals or people.

fie animale sau oameni.

And of course that was just the beginning. After the trains came cars,

Şi bineînţeles acesta a fost numai începutul. După trenuri au urmat maşinile.

and really this marks the end of this process.

Şi asta chiar marchează sfârşitul acestui proces.

It's the final emancipation of the city

Este ultimul grad de eliberare al orașului

from any apparent relationship with nature at all.

de orice legătură aparentă cu natura.

And this is the kind of city that's devoid of smell,

Şi acesta este acel tip de oraş lipsit de miros,

devoid of mess, certainly devoid of people,

lipsit de mizerie şi cu siguranţă lipsit de oameni.

because nobody would have dreamed of walking in such a landscape.

Pentru că nimeni n-ar fi visat să ajungă într-un asemenea peisaj.

In fact, what they did to get food was they got in their cars,

De fapt, ceea ce făceau pentru a-şi procura alimentele era să se urce în maşină,

drove to a box somewhere on the outskirts,

să conducă până la o "cutie" în zona metropolitană,

came back with a week's worth of shopping,

să se întoarcă cu provizii pentru o săptămână,

and wondered what on earth to do with it.

şi să se întrebe ce să facă cu ele.

And this really is the moment when our relationship,

Şi acesta este momentul în care relaţia noastră,

both with food and cities, changes completely.

atât cu hrana, cât şi cu oraşele, se schimbă radical.

Here we have food -- that used to be the center,

Aici avem hrana -- care era pe vremuri centrul,

the social core of the city -- at the periphery.

miezul social al oraşului -- la periferie.

It used to be a social event, buying and selling food.

Înainte, cumpărarea şi vânzarea hranei era un eveniment social.

Now it's anonymous.

Acum nu mai reprezintă nimic.

We used to cook; now we just add water,

Înainte găteam, acum numai adăugăm apă,

or a little bit of an egg if you're making a cake or something.

sau un ou dacă facem o prăjitură sau ceva de genul acesta.

We don't smell food to see if it's okay to eat.

Nu mirosim alimentele pentru a verifica dacă sunt bune de mâncat.

We just read the back of a label on a packet.

Citim numai eticheta de pe pachet.

And we don't value food. We don't trust it.

Şi nu preţuim mâncarea. Nu ne încredem în ea.

So instead of trusting it, we fear it.

Aşa că în loc să ne încredem în ea, ne temem de ea.

And instead of valuing it, we throw it away.

Şi în loc să o preţuim, o aruncăm.

One of the great ironies of modern food systems

Una dintre marile ironii ale sistemelor moderne de alimentare

is that they've made the very thing they promised

este că au îngreunat exact acel lucru pe care promiteau

to make easier much harder.

să îl uşureze.

By making it possible to build cities anywhere and any place,

Făcând posibilă dezvoltarea oraşelor oriunde şi în orice loc,

they've actually distanced us from our most important relationship,

ne-au distanţat de fapt de relaţia noastră cea mai importantă,

which is that of us and nature.

aceea dintre noi şi natură.

And also they've made us dependent on systems that only they can deliver,

Şi totodată ne-au făcut dependenţi de sisteme pe care numai ei ni le pot pune la dispoziţie

that, as we've seen, are unsustainable.

care, după cum am văzut, nu sunt sustenabile.

So what are we going to do about that?

Deci ce vom face în această privinţă?

It's not a new question.

Nu este o dilemă nouă.

500 years ago it's what Thomas More was asking himself.

Este ceea ce se întreba şi Thomas More acum 500 de ani.

This is the frontispiece of his book "Utopia."

Acesta este frontispiciul cărţii sale "Utopia".

And it was a series of semi-independent city-states,

A fost o serie de oraşe-stat parţial independente,

if that sounds remotely familiar,

dacă acest lucru vă sună cât de cât familiar,

a day's walk from one another where everyone was basically farming-mad,

la o zi distanţă unul de altul, unde în principiu toată lumea era înnebunită după agricultură,

and grew vegetables in their back gardens,

şi creşteau legume în grădinile din spatele caselor,

and ate communal meals together, and so on.

şi luau masa la comun, şi aşa mai departe.

And I think you could argue that

Şi cred că am putea susţine că

food is a fundamental ordering principle of Utopia,

hrana este doctrina fundamentală în structurarea lucrării Utopia.

even though More never framed it that way.

Chiar dacă More nu a încadrat-o astfel.

And here is another very famous "Utopian" vision,

Şi o altă viziune faimoasă "de utopie" este

that of Ebenezer Howard, "The Garden City."

cea a lui Ebenezer Howard, "The Garden City" (Oraşul Grădină)

Same idea: series of semi-independent city-states,

Aceeaşi idee. O serie de oraşe stat, parţial independente.

little blobs of metropolitan stuff with arable land around,

Mici adunături metropolitane cu pământ arabil în jurul lor,

joined to one another by railway.

unite între ele prin căi ferate.

And again, food could be said to be

Şi din nou, se poate spune că hrana este

the ordering principle of his vision.

principiul de bază al viziunii sale.

It even got built, but nothing to do with

Şi chiar s-a construit, dar fără să aibă vreo legătură

this vision that Howard had.

cu această viziune pe care o avea Howard.

And that is the problem with these Utopian ideas,

Şi asta este problema cu aceste idei utopice,

that they are Utopian.

că sunt utopice.

Utopia was actually a word that Thomas Moore used deliberately.

Utopia este de fapt un cuvânt pe care Thomas More l-a folosit deliberat.

It was a kind of joke, because it's got a double derivation from the Greek.

A fost un fel de glumă. Pentru că are o dublă origine din greacă.

It can either mean a good place, or no place.

Poate însemna fie un loc bun, fie un loc inexistent.

Because it's an ideal. It's an imaginary thing. We can't have it.

Pentru că este un ideal. Este un lucru imaginar. Nu-l putem avea.

And I think, as a conceptual tool

Iar eu cred, că este un instrument conceptual

for thinking about the very deep problem of human dwelling,

pentru a trata profundele probleme ale aşezărilor umane,

that makes it not much use.

că nu este de prea mare folos.

So I've come up with an alternative,

Aşa că am venit cu o altenativă,

which is Sitopia, from the ancient Greek,

numită Sitopia, din vechea greacă,

"sitos" for food, and "topos" for place.

"sitos" de la hrană şi "topos" de la loc.

I believe we already live in Sitopia.

Eu cred că deja trăim în Sitopia.

We live in a world shaped by food,

Trăim într-o lume modelată de hrană,

and if we realize that, we can use food as a really powerful tool --

şi dacă realizăm acest lucru, putem folosi mâncarea ca pe o unealtă foarte puternică --

a conceptual tool, design tool, to shape the world differently.

o unealtă conceptuală, de design, pentru a ne modela lumea altfel.

So if we were to do that, what might Sitopia look like?

Şi dacă ar fi să facem asta, cu ar putea arăta Sitopia?

Well I think it looks a bit like this.

Ei bine, eu cred că arată cam aşa.

I have to use this slide. It's just the look on the face of the dog.

Trebuie să folosesc acest slide. E privirea de pe faţa acestui câine.

But anyway, this is -- (Laughter)

Dar în orice caz, aceasta este -- (râsete)

it's food at the center of life,

este mâncarea la baza vieţii,

at the center of family life, being celebrated,

în centrul vieţii de familie, fiind sărbătorită,

being enjoyed, people taking time for it.

fiind savurată, lumea rezervându-şi timp pentru masă.

This is where food should be in our society.

Acesta este locul pe care ar trebui să îl ocupe hrana în societatea noastră.

But you can't have scenes like this unless you have people like this.

Şi nu putem avea asemenea scene, fără astfel de oameni.

By the way, these can be men as well.

Apropo, aceştia pot fi şi bărbaţi.

It's people who think about food,

Sunt oameni care se gândesc la hrană,

who think ahead, who plan,

care gândesc în perspectivă, care fac planuri,

who can stare at a pile of raw vegetables

care se pot uita la o grămadă de legume crude

and actually recognize them.

şi chiar să le recunoască.

We need these people. We're part of a network.

Avem nevoie de astfel de oameni. Suntem parte a unei reţele.

Because without these kinds of people we can't have places like this.

Pentru că fără astfel de oameni nu putem avea locuri ca acesta.

Here, I deliberately chose this because it is a man buying a vegetable.

Aici am ales-o pe aceasta în mod deliberat pentru că prezintă un bărbat cumpărând o legumă.

But networks, markets where food is being grown locally.

Dar reţele, pieţe unde mâncarea este cultivată local.

It's common. It's fresh.

Este comună. Este proaspătă.

It's part of the social life of the city.

Este o parte a vieţii sociale a oraşului.

Because without that, you can't have this kind of place,

Pentru că fără toate acestea nu putem avea un astfel de loc,

food that is grown locally and also is part of the landscape,

mâncare care să fie cultivată local şi care să se încadreze totodată peisajului,

and is not just a zero-sum commodity

şi care să nu fie numai o marfă cu sumă nulă

off in some unseen hell-hole.

de undeva, dintr-un capăt de lume.

Cows with a view.

Vaci care să aibă o privelişte.

Steaming piles of humus.

Mormane aburinde de humus.

This is basically bringing the whole thing together.

Asta leagă totul.

And this is a community project

Şi este un proiect al comunităţii

I visited recently in Toronto.

pe care am vizitat-o recent în Toronto.

It's a greenhouse, where kids get told

Este o seră, unde copiilor li se spune

all about food and growing their own food.

totul despre hrană şi cultivarea propriilor alimente.

Here is a plant called Kevin, or maybe it's a

Aici este o plantă numită Kevin, sau poate este o

plant belonging to a kid called Kevin. I don't know.

plantă a unui copil numit Kevin. Nu ştiu.

But anyway, these kinds of projects

Dar oricum, proiectele de acest tip

that are trying to reconnect us with nature is extremely important.

care încearcă să reînnoade legătura noastră cu natura sunt foarte importante.

So Sitopia, for me, is really a way of seeing.

Deci Sitopia, pentru mine este o viziune.

It's basically recognizing that Sitopia

Înseamnă de fapt a recunoaşte că Sitopia

already exists in little pockets everywhere.

deja există în mici buzunare pretutindeni.

The trick is to join them up,

Trucul este să le unim,

to use food as a way of seeing.

să folosim mâncarea ca pe o viziune.

And if we do that, we're going to stop seeing cities

Şi dacă facem asta, vom înceta să mai vedem orașe

as big, metropolitan, unproductive blobs, like this.

ca mari pete metropolitane neproductive, ca acesta.

We're going to see them more like this,

Le vom vedea mai curând ca acesta,

as part of the productive, organic framework

ca parte a unui cadru organic productiv

of which they are inevitably a part,

din care fac inevitabil parte,

symbiotically connected.

conectate simbiotic.

But of course, that's not a great image either,

Dar bineînţeles nici asta nu este o imagine prea bună.

because we need not to be producing food like this anymore.

Pentru că nu ar mai trebui să producem mâncare astfel.

We need to be thinking more about permaculture,

Ar trebui să ne preocupăm mai mult de permacultură.

which is why I think this image just

Iată de ce cred că această imagine

sums up for me the kind of thinking we need to be doing.

rezumă în locul meu felul în care ar trebui să gândim.

It's a re-conceptualization

Este o reconceptualizare

of the way food shapes our lives.

a felului în care hrana ne modelează viaţa.

The best image I know of this is from 650 years ago.

Cea mai reprezentativă poză care-mi este cunoscută este din urmă cu 650 de ani.

It's Ambrogio Lorenzetti's "Allegory of Good Government."

Este "Allegory of Good Government" (Alegoria unei bune guvernări) a lui Ambrogio Lorenzetti.

It's about the relationship between the city and the countryside.

Prezintă relaţia dintre oraşe şi mediul rural.

And I think the message of this is very clear.

Şi cred că mesajul ei este foarte clar.

If the city looks after the country,

Dacă oraşul are grijă de sat,

the country will look after the city.

şi satul va avea grijă de oraş.

And I want us to ask now,

Şi vreau să ne întrebăm acum

what would Ambrogio Lorenzetti paint

ce ar picta Ambrogio Lorenzetti

if he painted this image today?

dacă ar picta această imagine astăzi?

What would an allegory of good government look like today?

Cum ar arăta azi o alegorie a unei bune guvernări?

Because I think it's an urgent question.

Pentru că sunt de părere că este o întrebare urgentă.

It's one we have to ask,

Este una pe care ar trebui să ne-o punem,

and we have to start answering.

şi la care ar trebui să începem să răspundem.

We know we are what we eat.

Ştim că suntem ceea ce mâncăm.

We need to realize that the world is also what we eat.

Trebuie să înţelegem că lumea este şi ceea ce mâncăm.

But if we take that idea, we can use food

Iar dacă acceptăm acea idee, putem folosi hrana

as a really powerful tool to shape the world better.

ca pe un instrument foarte puternic pentru a modela lumea în mai bine.

Thank you very much.

Mulţumesc foarte mult!

(Applause)

Aplauze!