If trees could speak | Elif Shafak

Transcriber: TED Translators Admin Reviewer: Mirjana Čutura

Traducător: Cristina Danila Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

Humans do not see trees.

Oamenii nu văd copacii.

They walk by us every day.

Ei trec pe lângă noi zilnic.

They sit and sleep, smoke and picnic

Se așază și dorm, fumează și stau la iarbă verde

and secretly kiss in our shade.

și se sărută pe ascuns în umbra noastră.

They pluck our leaves and gorge on our fruits.

Ne smulg frunzele și se înfruptă cu fructele noastre.

They break our branches

Ne rup crengile

or carve their lover's name on our trunks with their blades

sau sculptează cu lamele lor numele iubiților pe trunchiurile noastre,

and vow eternal love.

jurându-și iubire eternă.

They weave necklaces out of our needles

Își țes coliere din acele noastre

and paint our flowers into art.

și fac artă din pictarea florilor noastre.

They split us into logs to heat their homes,

Ne despică în bușteni pentru a-și încălzi casele,

and sometimes they chop us down

și uneori ne doboară

just because they think we obstruct their view.

doar pentru că ei cred că le obturăm priveliștea.

They make cradles, wine corks, chewing gum, rustic furniture

Fac leagăne, dopuri de vin, gumă de mestecat, mobilă rustică

and produce the most beautiful music out of us.

și creează cea mai frumoasă muzică din noi.

And they turn us into books

Și ne transformă în cărți

in which they bury themselves on cold winter nights.

în care se afundă în nopțile reci de iarnă.

They use our wood to manufacture coffins in which they end their lives.

Folosesc lemnul nostru să-și confecționeze sicrie în care își sfârșesc viețile.

And they even compose the most romantic poems for us,

Și chiar compun cele mai romantice poezii pentru noi,

claiming we're the link between earth and sky.

pretinzând că noi suntem legătura între cer și pământ.

And yet, they do not see us.

Și totuși, ei nu ne văd.

So one of the many beauties of the art of storytelling

Așadar, unul dintre multele farmece ale artei de a spune povești,

is to imagine yourself inside someone else's voice.

este să te imaginezi în vocea altcuiva.

But as writers, as much as we love stories and words,

Dar, ca scriitori, oricât de mult iubim poveștile și cuvintele,

I believe we must also be interested in silences:

cred că trebuie să fim de asemenea interesați de tăceri,

the things we cannot talk about easily in our societies,

de lucruri despre care nu putem vorbi cu ușurință în societățile noastre,

the marginalized, the disempowered.

de marginalizați, de cei lipsiți de putere.

In that sense, literature can, and hopefully does,

În acest sens, literatura poate aduce periferia la centru,

bring the periphery to the center,

și sperăm că o și face,

make the invisible a bit more visible,

poate face invizibilul puțin mai vizibil,

make the unheard a bit more heard,

poate face mai auzit ce nu se aude,

and empathy and understanding speak louder than demagoguery and apathy.

și empatia și înțelegerea, să vorbească mai tare decât demagogia și apatia.

Stories bring us together.

Poveștile ne unesc.

Untold stories and entrenched silences keep us apart.

Poveștile nespuse și tăcerile înrădăcinate ne despart.

But how to tell the stories of humanity and nature

Dar cum să spunem povești despre omenire și natură,

at a time when our planet is burning

în vremuri în care planeta noastră arde

and there is no precedent

și nu există precedent

for what we're about to experience collectively

pentru ceea ce vom trăi împreună,

whether it's political, social or ecological?

indiferent dacă e de natură politică, socială sau ecologică?

But tell we must

Dar trebuie să spunem,

deoarece, dacă există un singur lucru

because if there's one thing

that is destroying our world more than anything,

care ne distruge lumea, mai mult decât orice,

it is numbness.

e amorțeala.

When people become disconnected, desensitized, indifferent,

Atunci când oamenii devin deconectați, insensibili, indiferenți,

when they stop listening, when they stop learning

când încetează să mai asculte, să învețe,

and when they stop caring

și când încetează să le mai pese

about what's happening here, there and everywhere.

de ceea ce se întâmplă aici, acolo și pretutindeni.

We measure time differently, trees and humans.

Măsurăm timpul diferit, copacii și oamenii.

Human time is linear --

Timpul omenesc e liniar,

a neat continuum

un continuum curat

stretching from a past that is deemed to be over and done with

întinzându-se dinspre un trecut, considerat a fi încheiat,

towards the future that is supposed to be pristine, untouched.

către un viitor care se presupune a fi curat, neatins.

Tree time is circular.

Timpul copacilor e circular.

Both the past and the future breathe within the present moment.

Atât trecutul cât și viitorul respiră în momentul prezent.

And the present does not move in one direction.

Și prezentul nu se mișcă într-o singură direcție,

Instead it draws circles within circles,

în schimb desenează cercuri în cercuri,

like the rings you would find when you cut us down.

precum inelele pe care le-ați găsi dacă ne-ați tăia.

Next time you walk by a tree, try to slow down and listen

Data viitoare când treceți pe lângă un copac,

încercați să încetiniți și să ascultați, căci fiecare dintre noi șoptește în vânt.

because each of us whispers in the wind.

Look at us.

Uitați-vă la noi.

We're older than you and your kind.

Suntem mai bătrâni decât voi și seminția voastră.

Listen to what we have to tell,

Ascultați ceea ce avem de spus,

because hidden inside our story is the past and the future of humanity.

pentru că ascunse în poveștile noastre sunt trecutul și viitorul omenirii.