Lauren Zalaznick: The conscience of television

Traducător: Cristina Manoli Corector: Madalina Dinita

I want to say that really and truly,

Vreau să spun că, într-adevăr,

after these incredible speeches

după aceste incredibile discursuri

and ideas that are being spread,

şi idei care sunt împărtăşite,

I am in the awkward position

sunt în poziţia ingrată

of being here to talk to you today

să vin aici și să vă vorbesc

about television.

despre televiziune.

So most everyone watches TV.

Aproape toată lumea se uită la televizor.

We like it. We like some parts of it.

Ne place. Ne plac unele părţi ale sale.

Here in America, people actually love TV.

Aici, în America, lumea iubeşte televiziunea.

The average American watches TV

În medie, americanii se uită la televizor

for almost 5 hours a day.

aproape 5 ore pe zi.

Okay?

Da?

Now I happen to make my living these days in television,

Acum lucrez în televiziune, deci

so for me, that's a good thing.

pentru mine, e de bine.

But a lot of people don't love it so much.

Dar mulţi nu iubesc televiziunea.

They, in fact, berate it.

Chiar o condamnă aspru.

They call it stupid,

Spun că e ceva prostesc

and worse, believe me.

şi alte lucruri mai rele, credeţi-mă.

My mother, growing up,

Mama, când eram mică,

she called it the "idiot box."

o numea „cutia idioţilor”.

But my idea today is not to debate

Dar nu am venit să dezbat

whether there's such a thing as good TV or bad TV;

dacă televiziunea e un lucru bun sau rău.

my idea today

Am venit

is to tell you that I believe

să vă spun că eu cred

television has a conscience.

că televiziunea are conştiinţă.

So why I believe that television has a conscience

De ce cred că televiziunea are conştiinţă?

is that I actually believe

Eu chiar cred

that television directly reflects

că televiziunea reflectă direct

the moral, political,

nevoile morale, politice

social and emotional need states of our nation --

sociale şi emoţionale ale naţiunii noastre,

that television is how we actually disseminate

că televiziunea e modul prin care diseminăm

our entire value system.

întregul nostru sistem de valori.

So all these things are uniquely human,

Toate aceste lucruri sunt exclusiv umane

and they all add up

şi împreună formează

to our idea of conscience.

ideea noastră de conştiinţă.

Now today, we're not talking about good and bad TV.

Nu o să vorbim dacă televiziunea e bună sau rea.

We're talking about popular TV.

Vorbim despre televiziune populară.

We're talking about top-10 Nielsen-rated shows

Vorbim despre primele 10 emisiuni din topul Nielsen

over the course of 50 years.

de-a lungul a peste 50 de ani.

How do these Nielsen ratings

Cum fac aceste ratinguri Nielsen

reflect not just what you've heard about,

să reflecte nu doar ce aţi auzit,

which is the idea of our social, collective unconscious,

adică ideea de inconştient social, colectiv,

but how do these top-10 Nielsen-rated shows

ci cum aceste emisiuni din topul 10 Nielsen

over 50 years

din peste 50 de ani

reflect the idea

reflectă ideea

of our social conscience?

conştiinţei noastre sociale?

How does television evolve over time,

Cum evoluează televiziunea de-a lungul timpului

and what does this say about our society?

şi ce spune asta despre societatea noastră?

Now speaking of evolution,

Referindu-ne la evoluţie,

from basic biology, you probably remember

probabil vă amintiţi de la biologie

that the animal kingdom, including humans,

că regnul animal, inclusiv oamenii,

have four basic primal instincts.

au patru instincte primare principale.

You have hunger; you have sex; you have power;

Avem foamea, sexul, puterea

and you have the urge for acquisitiveness.

şi nevoia de acaparare.

As humans, what's important to remember

Ca oameni, e important să ne amintim

is that we've developed, we've evolved over time

că am evoluat de-a lungul timpului,

to temper, or tame,

pentru a îmblânzi

these basic animal instincts.

aceste instincte animalice primare.

We have the capacity to laugh and cry.

Avem capacitatea de a râde și a plânge.

We feel awe, we feel pity.

Ne înfiorăm, avem milă.

That is separate and apart

Asta ne separă

from the animal kingdom.

de regnul animal.

The other thing about human beings

Celălalt lucru la oameni

is that we love to be entertained.

e că ne place să fim înveseliţi.

We love to watch TV.

Ne place să ne uităm la televizor.

This is something that clearly separates us

E un lucru care ne separă clar

from the animal kingdom.

de regnul animal.

Animals might love to play,

Poate că animalelor le place să se joace,

but they don't love to watch.

dar nu le place să privească.

So I had an ambition

Aşa că am avut ambiţia

to discover what could be understood

să descopăr ce reiese

from this uniquely human relationship

din această relaţie specifică omului

between television programs

dintre programele de televiziune

and the human conscious.

şi conştientul uman.

Why has television entertainment evolved the way it has?

De ce a evoluat așa divertismentul de televiziune?

I kind of think of it

Mă gândesc la el

as this cartoon devil or angel

ca nişte îngeri şi demoni de desen animat

sitting on our shoulders.

care stau pe umerii noştri.

Is television literally functioning

Chiar funcţionează televiziunea

as our conscience,

ca şi cum ar fi conştiinţa noastră,

tempting us and rewarding us at the same time?

ispitindu-ne şi răsplătindu-ne în acelaşi timp?

So to begin to answer these questions,

Pentru a răspunde la aceste întrebări,

we did a research study.

am făcut un studiu.

We went back 50 years

Am mers cu 50 de ani înapoi

to the 1959/1960 television season.

la sezonul de televiziune 1959-1960.

We surveyed the top-20 Nielsen shows

Am analizat primele 20 de emisiuni din topul Nielsen

every year for 50 years --

în fiecare an, timp de 50 de ani -

a thousand shows.

1.000 de emisiuni.

We talked to over 3,000 individuals --

Am vorbit cu peste 3.000 de oameni,

almost 3,600 --

aproape 3.600,

aged 18 to 70,

cu vârste între 18 şi 70 de ani,

and we asked them how they felt emotionally.

şi i-am întrebat ce emoţii au trăit.

How did you feel

Cum te-ai simţit

watching every single one of these shows?

urmărind fiecare dintre aceste emisiuni?

Did you feel a sense of moral ambiguity?

Ai simţit o urmă de ambiguitate morală?

Did you feel outrage? Did you laugh?

Ai simţit indignare? Ai râs?

What did this mean for you?

Ce a însemnat asta pentru tine?

So to our global TED audiences,

Pentru publicul TED internaţional,

I want to say that this was a U.S. sample.

vreau să spun că eşantionul a fost din SUA.

But as you can see,

Dar, după cum vedeţi,

these emotional need states are truly universal.

aceste stări emoţionale sunt universal valabile.

And on a factual basis,

Şi e un fapt real

over 80 percent of the U.S.'s most popular shows

că peste 80% din cele mai populare emisiuni din SUA

are exported around the world.

sunt exportate în întreaga lume.

So I really hope our global audiences

Sper că publicul nostru internaţional

can relate.

va înţelege.

Two acknowledgments

Două mulțumiri

before our first data slide:

înainte de a vedea primul diapozitiv.

For inspiring me

Pentru a mă inspira

to even think about the idea of conscience

să mă gândesc la ideea de conştiinţă

and the tricks that conscience can play on us on a daily basis,

şi festele pe care ea ni le joacă zilnic,

I thank legendary rabbi, Jack Stern.

îi mulţumesc celebrului rabin Jack Stern.

And for the way in which I'm going to present the data,

Şi pentru modul în care voi prezenta datele,

I want to thank TED community superstar Hans Rosling,

îi mulţumesc superstarului comunităţii TED, Hans Rosling,

who you may have just seen.

pe care tocmai l-aţi văzut.

Okay, here we go.

Bun! Să începem!

So here you see,

Aici vedeţi,

from 1960 to 2010,

din 1960 până în 2010,

the 50 years of our study.

cei 50 de ani ai studiului nostru.

Two things we're going to start with --

Vom începe cu două lucruri,

the inspiration state and the moral ambiguity state,

starea de inspiraţie şi cea de ambiguitate morală.

which, for this purpose,

În acest scop,

we defined inspiration

am definit inspiraţia

as television shows that uplift me,

ca fiind emisiunile de televiziune care mă înalţă,

that make me feel much more positive about the world.

mă fac să fiu mai optimist în privința lumii.

Moral ambiguity are televisions shows

Ambiguitatea morală cuprinde emisiunile

in which I don't understand

din care nu înţeleg

the difference between right and wrong.

diferenţa dintre bine şi rău.

As we start, you see in 1960

La început, observăm în 1960

inspiration is holding steady.

că inspiraţia rămâne constantă.

That's what we're watching TV for.

Pentru asta te uiţi la televizor.

Moral ambiguity starts to climb.

Ambiguitatea morală începe să ia avânt.

Right at the end of the 60s,

La sfârşitul anilor '60,

moral ambiguity is going up,

ambiguitatea morală creşte,

inspiration is kind of on the wane.

inspiraţia e în declin.

Why?

De ce?

The Cuban Missile Crisis, JFK is shot,

Criza rachetelor din Cuba, John F. Kennedy e împuşcat,

the Civil Rights movement,

mişcarea pentru drepturile civile,

race riots, the Vietnam War,

revoltele rasiale, războiul din Vietnam,

MLK is shot, Bobby Kennedy is shot,

Martin Luther King, Bobby Kennedy sunt împuşcați,

Watergate.

scandalul Watergate.

Look what happens.

Priviţi ce se întâmplă.

In 1970, inspiration plummets.

În 1970, inspiraţia se prăbuşeşte.

Moral ambiguity takes off.

Ambiguitatea morală ia avânt.

They cross,

Se intersectează,

but Ronald Reagan, a telegenic president, is in office.

dar vine la putere Ronald Reagan, un preşedinte telegenic.

It's trying to recover.

Încearcă să recupereze.

But look, it can't:

Dar nu poate.

AIDS, Iran-Contra,

SIDA, Iran-Contra,

the Challenger disaster, Chernobyl.

dezastrul Challenger, Cernobîl.

Moral ambiguity becomes the dominant meme in television

Ambiguitatea morală devine tiparul dominant în televiziune,

from 1990 for the next 20 years.

din 1990, pentru următorii 20 de ani.

Take a look at this.

Uitaţi-vă la asta!

This chart is going to document a very similar trend.

Acest grafic va arăta un curent foarte asemănător.

But in this case, we have comfort -- the bubble in red --

Dar, în acest caz, avem confortul - punctul roşu -

social commentary and irreverence

comentariul social şi ireverenţa,

in blue and green.

cu albastru şi verde.

Now this time on TV

De data asta, la televizor

you have "Bonanza," don't forget, you have "Gunsmoke,"

avem „Bonanza”, nu uitaţi că era „Gunsmoke”,

you have "Andy Griffith,"

era „Andy Griffith”,

you have domestic shows all about comfort.

aveţi emisiuni despre case, toate despre confort.

This is rising. Comfort stays whole.

Confortul crește, e stabil.

Irreverence starts to rise.

Ireverenţa începe să crească.

Social commentary is all of a sudden spiking up.

Comentariul social atinge brusc un maxim.

You get to 1969, and look what happens.

Ajungeţi la 1969 şi iată ce se întâmplă.

You have comfort, irreverence, and social commentary,

Confortul, ireverenţa şi comentariul social

not only battling it out in our society,

nu se luptă doar în societatea noastră,

but you literally have two establishment shows --

ai chiar două programe cunoscute,

"Gunsmoke" and "Gomer Pyle" --

„Gunsmoke” şi „Gomer Pyle”,

in 1969 are the number-two- and number-three-rated television shows.

în 1969 sunt pe locul doi şi trei ca rating.

What's number one?

Care e primul?

The socially irreverent hippie show,

Programul hippie socialmente ireverenţios

"Rowan and Martin's Laugh-In."

„Rowan and Martin's Laugh-In.”

They're all living together, right.

Trăiesc toate în acelaşi loc.

Viewers had responded dramatically.

Telespectatorii au răspuns dramatic.

Look at this green spike in 1966

Uitaţi-vă la această creștere din 1966

to a bellwether show.

a unei emisiuni-etalon.

When you guys hear this industry term, a breakout hit,

Când auziţi termenul „lovitură de senzaţie”,

what does that mean?

la ce vă gândiţi?

It means in the 1966 television season,

Înseamnă că, în sezonul de televiziune din 1966,

The "Smothers Brothers" came out of nowhere.

„Smothers Brothers” au apărut de nicăieri.

This was the first show

A fost primul program

that allowed viewers to say,

care le-a permis telespectatorilor să spună:

"My God,

„Doamne,

I can comment on how I feel about the Vietnam War,

pot să comentez ce cred despre războiul din Vietnam,

about the presidency, through television?"

despre preşedinţie, prin televiziune?”

That's what we mean by a breakout show.

Asta înţelegem prin emisiune de senzaţie.

So then, just like the last chart, look what happens.

Exact ca în graficul precedent, priviţi ce se întâmplă.

In 1970,

În 1970,

the dam bursts. The dam bursts.

digul se rupe.

Comfort is no longer why we watch television.

Nu ne mai uităm la televizor pentru confort.

Social commentary and irreverence

Comentariul social şi ireverenţa

rise throughout the 70s.

cresc de-a lungul anilor '70.

Now look at this.

Acum priviţi aici!

The 70s means who? Norman Lear.

Ce înseamnă anii '70? Norman Lear.

You have "All in the Family," "Sanford and Son,"

Aveţi „All in the Family”, „Sanford and Son”

and the dominant show --

şi emisiunea cinică dominantă

in the top-10 for the entire 70s --

în topul primilor 10 din anii '70,

"MAS*H."

„MAS*H.”

In the entire 50 years

În toţi cei 50 de ani

of television that we studied,

de televiziune pe care i-am studiat,

seven of 10 shows

7 din cele 10 emisiuni

ranked most highly for irreverence

clasate cel mai sus în topul ireverenţei

appeared on air during the Vietnam War,

au fost difuzate în timpul războiului din Vietnam,

five of the top-10 during the Nixon administration.

și 5 din top 10, în timpul administraţiei Nixon.

Only one generation, 20 years in,

Într-o singură generaţie, în 20 de ani,

and we discovered,

am descoperit asta -

Wow! TV can do that?

uau ! Televiziunea poate face asta?

It can make me feel this?

Mă poate face să mă simt astfel?

It can change us?

Ne poate schimba?

So to this very, very savvy crowd,

Pentru acest public foarte inteligent,

I also want to note

vreau să subliniez

the digital folks did not invent disruptive.

că cei din era digitala nu au inventat nimic.

Archie Bunker was shoved out of his easy chair

Archie Bunker a fost aruncat din fotoliul lui

along with the rest of us

împreună cu noi, restul,

40 years ago.

acum 40 de ani.

This is a quick chart. Here's another attribute:

Iată un grafic rapid cu alt atribut:

fantasy and imagination,

fantezie şi imaginaţie,

which are shows defined as,

adică programe definite astfel:

"takes me out of my everyday realm"

„mă ajută să evadez din viața cotidiană”

and "makes me feel better."

şi „mă fac să mă simt mai bine”.

That's mapped against the red dot, unemployment,

Punctul roşu, şomajul,

which is a simple Bureau of Labor Department statistic.

e o simplă statistică a Oficiului de Muncă.

You'll see

Veţi vedea

that every time fantasy and imagination shows rise,

că, de fiecare dată când programele de fantezie şi imaginaţie cresc,

it maps to a spike in unemployment.

există o creştere a şomajului.

Do we want to see shows

Vrem să vedem emisiuni

about people saving money and being unemployed?

despre oameni care economisesc bani şi sunt şomeri?

No. In the 70s

Nu. În anii '70,

you have the bellwether show "The Bionic Woman"

aveţi programul-lider „Femeia Bionică”,

that rocketed into the top-10 in 1973,

care a urcat în top 10 în 1973,

followed by the "Six Million-Dollar Man" and "Charlie's Angels."

urmat de „Omul de şase milioane de dolari” şi „Îngerii lui Charlie”.

Another spike in the 1980s --

Un alt maxim în anii '80,

another spike in shows about control and power.

un alt maxim pentru programele despre control şi putere.

What were those shows?

Care au fost acele programe?

Glamorous and rich.

Strălucire şi bogăţie:

"Dallas," "Fantasy Island."

„Dallas”, „Trăieşte-ţi visul”.

Incredible mapping of our national psyche

O cartografiere incredibilă a psihicului naţional

with some hard and fast facts:

legat de un adevăr dur şi clar:

unemployment.

şomajul.

So here you are, in my favorite chart,

Am ajuns la graficul meu preferat,

because this is our last 20 years.

pentru că sunt ultimii 20 de ani.

Whether or not you're in my business,

Fie că lucrați sau nu în televiziune,

you have surely heard or read

sigur aţi auzit sau aţi citit

of the decline of the thing called the three-camera sitcom

despre declinul unui fenomen numit „sitcom cu trei camere”

and the rise of reality TV.

şi de avântul reality-show-urilor.

Well, as we say in the business,

Cum spunem noi în domeniu,

X marks the spot.

X marchează locul exact.

The 90s -- the big bubbles of humor --

Anii '90, marea bulă de umor,

we're watching "Friends," "Frasier," "Cheers" and "Seinfeld."

priveam „Prietenii tăi”, „Frasier”, „Cheers” şi „Seinfeld”.

Everything's good, low unemployment.

Totul e bine şi frumos, şomajul e scăzut.

But look: X marks the spot.

Iată X-ul marchează locul exact.

In 2001,

În 2001,

the September 2001 television season,

în sezonul de televiziune din septembrie 2001,

humor succumbs to judgment once and for all.

umorul face loc judecății pentru totdeauna.

Why not?

De ce nu?

We had a 2000 presidential election

Am avut alegeri prezidenţiale în 2000

decided by the Supreme Court.

decise de Curtea Supremă.

We had the bursting of the tech bubble.

Am avut explozia bulei tehnologice,

We had 9/11.

atentatele din 11 septembrie.

Anthrax becomes part of the social lexicon.

„Antrax” devine parte din lexicul social.

Look what happens when we keep going.

Priviţi ce se întâmplă mai departe.

At the turn of the century, the Internet takes off,

La răscrucea dintre secole, internetul decolează,

reality television has taken hold.

televiziunea de tip reality a preluat controlul.

What do people want in their TV then?

Ce îşi doresc oamenii să vadă la televizor?

I would have thought revenge

Aş fi crezut că răzbunare

or nostalgia.

sau nostalgie.

Give me some comfort; my world is falling apart.

Consolați-mă, lumea mea se dărâmă.

No, they want judgment.

Nu, ei vor să judece.

I can vote you off the island.

Pot să votez să te scot de pe insulă,

I can keep Sarah Palin's daughter dancing.

să fac ca fiica lui Sarah Palin să rămână la „Dansez pentru tine.”

I can choose the next American Idol. You're fired.

Pot să aleg următorul American Idol. Eşti concediat!

That's all great, right?

Totul e minunat, nu?

So as dramatically different as these television shows,

Oricât de diferite, de amuzante au fost aceste emisiuni

pure entertainment, have been over the last 50 years --

din ultimii peste 50 de ani -

what did I start with? --

cu ce am început?

one basic instinct remains.

Un singur instinct de bază rămâne.

We're animals, we need our moms.

Suntem animale, avem nevoie de mamele noastre.

There has not been a decade of television

Nu a trecut niciun deceniu de televiziune

without a definitive, dominant TV mom.

fără vreo mamă de televiziune decisivă, dominantă.

The 1950s:

Anii '50:

June Cleever in the original comfort show, "Leave it to Beaver."

June Cleever, în programul de comedie original: „Las' pe Beaver”.

Lucille Ball kept us laughing

Lucille Ball ne-a făcut să râdem

through the rise of social consciousness in the 60s.

în timpul naşterii conştiinţei sociale în anii '60.

Maude Findlay,

Maude Findlay,

the epitome of the irreverent 1970s,

întruchiparea ireverenţei din anii '70,

who tackled abortion, divorce,

care a vorbit despre avort, divorţ,

even menopause on TV.

chiar şi menopauză la televizor.

The 1980s,

În anii '80,

our first cougar was given to us

vine prima devoratoare de bărbaţi tineri

in the form of Alexis Carrington.

reprezentată de Alexis Carrington.

Murphy Brown took on a vice president

Murphy Brown s-a luat de un vicepreşedinte

when she took on the idea of single parenthood.

când şi-a sumat rolul de mamă singură.

This era's mom,

Mama acestei perioade

Bree Van de Kamp.

e Bree Van de Kamp.

Now I don't know if this is the devil or the angel

Nu ştiu dacă asta e diavolul sau îngerul

sitting on our conscience,

din conştiinţa noastră,

sitting on television's shoulders,

care stă pe umerii televiziunii,

but I do know that I absolutely love this image.

dar ştiu că ador această imagine.

So to you all,

Vă spun tuturor,

the women of TEDWomen, the men of TEDWomen,

femeilor, bărbaților de la TEDWomen,

the global audiences of TEDWomen,

publicului internaţional de la TEDWomen,

thank you for letting me present my idea

vă mulţumesc că m-ați lăsat să-mi prezint ideea

about the conscience of television.

despre conştiinţa televiziunii.

But let me also thank the incredible creators

Dar permiteţi-mi să mulţumesc şi celor

who get up everyday

care se trezesc zilnic

to put their ideas on our television screens

pentru a-şi pune ideile pe ecranele televizoarelor noastre

throughout all these ages of television.

de-a lungul anilor.

They give it life on television, for sure,

Ei animă televiziunea,

but it's you as viewers,

dar voi, telespectatorii,

through your collective social consciences,

prin conştiinţele voastre sociale colective,

that give it life, longevity,

îi daţi sau nu viaţă, longevitate,

power or not.

putere.

So thanks very much.

Vă mulţumesc!

(Applause)

(Aplauze)