What happens if you're injected with the wrong blood type? - Bill Schutt

Traducător: Cristina Ceban Corector: Mirel-Gabriel Alexa

In 1881, doctor William Halsted rushed to help his sister Minnie,

În 1881, medicul William Halsted s-a grăbit să o ajute pe sora sa Minnie,

who was hemorrhaging after childbirth.

care avea hemoragie după naștere.

He quickly inserted a needle into his arm,

A introdus rapid un ac în brațul său,

withdrew his own blood, and transferred it to her.

și-a scos propriul sânge, și l-a transfuzat ei.

After a few uncertain minutes, she began to recover.

După câteva minute incerte, aceasta a început să-și revină.

Halsted didn’t know how lucky they’d gotten.

Halsted nici nu știa ce noroc avuse.

His transfusion only worked because he and his sister

Transfuzia lui a funcționat doar pentru că se întâmplase

happened to have the same blood type—

ca el și sora lui să aibă aceeași grupă sanguină—

something that isn’t guaranteed, even among close relatives.

ceea ce nu e garantat, nici măcar între rudele apropiate.

Blood types hadn’t been discovered by Halsted’s time,

Grupele sanguine nu fusese descoperite pe vremea lui Halsted,

though people had been experimenting with transfusions for centuries—

chiar dacă oamenii au experimentat cu transfuziile secole întregi,

mostly unsuccessfully.

deseori fără succes.

In 1667, a French physician named Jean-Baptiste Denis

În 1667, medicul francez Jean-Baptiste Denis

became the first to try the technique on a human.

a fost primul care a încercat această tehnică pe oameni.

Denis transfused sheep’s blood into Antoine Mauroy,

Denis transfuzase sânge de oaie lui Antoine Mauroy,

a man likely suffering from psychosis,

un bărbat care probabil suferea de psihoză,

in the hopes that it would reduce his symptoms.

în speranță că această transfuzie îi va reduce simptomele.

Afterward, Mauroy was in good spirits.

Ulterior, Mauroy s-a simțit bine.

But after a second transfusion, he developed a fever,

Dar după o a doua transfuzie, a dezvoltat febră,

severe pain in his lower back, intense burning in his arm,

dureri severe la nivel lombar, senzație intensă de arsură în braț

and he urinated a thick, black liquid.

și a urinat un lichid gros, negru.

Though nobody knew it at the time,

Deși nimeni nu știa la acea vreme,

these were the signs of a dangerous immune response unfolding inside his body.

acestea erau semnele unui periculos răspuns imun al corpului său.

This immune response starts  with the production of proteins

Răspunsul imun începe cu producerea proteinelor

called antibodies,

numite anticorpi,

which distinguish the body’s own cells from intruders.

care distinge celulele corpului de cele străine.

They do so by recognizing the foreign proteins, or antigens,

Fac asta recunoscând proteinele străine, sau antigenele,

embedded in an intruder’s cell membrane.

încorporate în membrana celulară a intrusului.

Antibodies latch onto the antigens,

Anticorpii se agață de antigene,

signaling other immune cells to attack and destroy the foreign cells.

semnalând altor celule imunitare să atace și să distrugă celulele străine.

The destroyed cells are flushed from the body in urine.

Celulele distruse sunt eliminate din corp prin urină.

In extreme cases, the massive break down of cells

În cazurile extreme, descompunerea masivă a celulelor

causes clots in the bloodstream that disrupt the flow of blood to vital organs,

cauzează cheaguri în fluxul sanguin ce împiedică irigarea organele vitale,

overload the kidneys, and cause organ failure.

supraîncărcând rinichii și cauzând insuficiență de organ.

Fortunately, Denis’s patient survived the transfusion.

Din fericire, pacientul lui Denis a supraviețuit transfuziei.

But, after other cross-species transfusions proved fatal,

Dar, după ce alte transfuzii între specii s-au dovedit a fi fatale,

the procedure was outlawed across Europe,

procedura a fost interzisă în întreaga Europă,

falling out of favor for several centuries.

căzând în dizgrație timp de câteva secole.

It wasn’t until 1901 that Austrian physician Karl Landsteiner

Așa a fost până în 1901, când medicul austriac Karl Landsteiner

discovered blood types,

a descoperit grupele sanguine,

the crucial step in the success of human to human blood transfusions.

un pas crucial în succesul transfuziilor de sânge între oameni.

He noticed that when different types were mixed together, they formed clots.

El remarcase că se formau cheaguri când două tipuri diferite erau amestecate.

This happens when antibodies latch on to cells with foreign antigens,

Asta se întâmplă când anticorpii se agață de celulele cu antigene străine,

causing blood cells to clump together.

cauzând aglutinarea celulelor sanguine.

But if the donor cells are the same blood type as the recipient’s cells,

Dar când celulele donatorului au aceeași grupă ca a beneficiarului,

the donor cells won’t be flagged for destruction, and won’t form clumps.

celulele donatorului nu vor fi distruse și nu se vor forma cheaguri.

By 1907,

Până în 1907,

doctors were mixing together small amounts of blood before transfusing it.

medicii amestecau cantități mici de sânge înainte de a le transfuza.

If there were no clumps, the types were a match.

Dacă nu se formau cheaguri, grupurile se potriveau.

This enabled them to save thousands of lives,

Aceasta le-a permis să salveze mii de vieți,

laying the foundation for modern transfusions.

punând bazele trasfuziei moderne.

Up to this point, all transfusions had occurred in real time,

Până în acest moment, toate transfuziile au avut loc în timp real,

directly between two individuals.

direct între două persoane.

That’s because blood begins to clot almost immediately

Asta pentru că sângele începe să se coaguleze aproape imediat

after coming into contact with air—

după ce intră în contact cu aerul —

a defense mechanism to prevent excessive blood loss after injury.

un mecanism de apărare pentru a preveni pierderi excesive de sânge după rănire.

In 1914, researchers discovered that the chemical sodium citrate

În 1914, cercetătorii au descoperit că citratul de sodiu

stopped blood coagulating by removing the calcium necessary for clot formation.

a oprit coagularea sângelui prin scoaterea calciului necesar formării cheagurilor.

Citrated blood could be stored for later use—

Sângele citrat poate fi depozitat pentru a fi utilizat mai târziu—

the first step in making large scale blood transfusions possible.

primul pas în realizarea la scară largă a transfuziilor de sânge.

In 1916, a pair of American scientists found an even more effective anticoagulant

În 1916, o pereche de oameni de știință americani găsise un anticoagulant mai bun

called heparin, which works by deactivating enzymes that enable clotting.

numit heparină, ce dezactivează enzimele ce permit coagularea.

We still use heparin today.

Încă mai folosim heparina și astăzi.

At the same time,

În același timp,

American and British researchers developed portable machines

cercetătorii americani și britanici au dezvoltat aparate portabile

that could transport donor blood onto the battlefields of World War I.

care puteau transporta sângele donatorului pe fronturile Primului Război Mondial.

Combined with the newly-discovered heparin,

Combinate cu heparina nou-descoperită,

medics safely stored and preserved liters of blood,

medicii au depozitat în siguranță și au conservat litri de sânge,

wheeling it directly onto the battlefield to transfuse wounded soldiers.

trimițându-i direct pe câmpurile de luptă pentru a transfuza soldații răniți.

After the war, this crude portable box would become the inspiration

După război, această cutie portabilă va servi drept model

for the modern-day blood bank, a fixture of hospitals around the world.

pentru banca modernă de sânge,

un aparat de bază al spitalelor din întreaga lume.