Cristina Domenech: Poetry that frees the soul (with English subtitles) | TED

Translator: Sebastian Betti Reviewer: Gisela Giardino

Traducător: Ioana Hazaparu Corector: Ariana Bleau Lugo

It's said that to be a poet

Se spune că pentru a fi poet

you have to go to hell and back.

trebuie uneori să cobori în iad.

The first time I visited the prison,

Prima dată când am vizitat închisoarea,

I was not surprised by the noise of the padlocks,

nu am fost uimită nici de zgomotul lacătelor

or the closing doors, or the cell bars,

nici de ușile închise, nici de gratii,

or by any of the things I had imagined.

nici de ceea ce îmi imaginam.

Maybe because the prison is in a quite open space.

Poate pentru că închisoarea e într-un spațiu relativ deschis.

You can see the sky.

Se poate vedea cerul.

Seagulls fly overhead, and you feel like you're next to the sea,

Pescărușii îți zboară deasupra capului și ai senzația că te afli lângă mare,

that you're really close to the beach.

că ești foarte aproape de plajă.

But in fact, the gulls are looking for food in the dump near the prison.

În realitate, pescărușii se duc să mănânce la groapa de gunoi de lângă închisoare.

I went farther inside and I suddenly saw inmates moving across the corridors.

Am înaintat și am văzut deodată deținuți mergând pe coridoare.

Then it was as if I stepped back and thought

Am făcut un pas înapoi și m-am gândit

that I could have very well been one of them.

că la fel de bine aș fi putut fi și eu una dintre ei.

If I had another story, another context, different luck.

Dacă aș fi avut altă poveste, alt context, altă soartă.

Because nobody - nobody - can choose where they're born.

Pentru că nimeni, absolut nimeni nu poate aleage unde se naște.

In 2009, I was invited to join a project

În 2009 am fost invitată să particip la un proiect

that San Martín National University conducted at the Unit 48 penitentiary,

condus de Universitatea San Martin, în unitatea penitenciară 48,

to coordinate a writing workshop.

pentru a coordona un atelier de scriere creativă.

The prison service ceded some land at the end of the prison,

Conducerea penitenciarului ne-a cedat un spațiu, la capătul penitenciarului,

which is where they constructed the University Center building.

unde amenajaseră clădirea centrului universitar.

The first time I met with the prisoners,

Prima dată când i-am întâlnit pe deținuți,

I asked them why they were asking for a writing workshop

i-am întrebat de ce au solicitat un atelier de scriere creativă,

and they told me they wanted to put on paper

și mi-au răspuns că vor să poată pune pe hârtie

all that they couldn't say and do.

tot ce nu puteau să spună și să facă.

Right then I decided that I wanted poetry to enter the prison.

Atunci am decis că vreau ca poezia să pătrundă în penitenciar.

So I said to them why don't we work with poetry,

Atunci le-am propus să lucrăm cu poezia,

if they knew what poetry was.

dacă știu ce înseamnă poezia.

But nobody had a clue what poetry really was.

Dar nimeni n-a avut habar ce înseamnă cu adevărat poezia.

They also suggested to me

De asemenea, mi-au sugerat ca atelierul să nu fie doar pentru deținuții

that the workshop should be not just for the inmates

taking university classes, but for all the inmates.

care participă la cursuri universitare, ci pentru toți deținuții.

And so I said that to start this workshop,

Atunci m-am gândit că pentru a începe atelierul,

I needed to find a tool that we all had in common.

aveam nevoie de un instrument pe care să-l stăpânim cu toții.

That tool was language.

Iar acel instrument a fost limbajul.

We had language, we had the workshop. We could have poetry.

Exista limbajul, exista și atelierul. Puteam crea poezie.

But what I hadn't considered was that inequality exists in prison, too.

Dar nu am luat în calcul că lipsa de egalitate există și aici.

Many of the prisoners hadn't even completed grammar school.

Mulți dintre deținuți nu terminaseră nici măcar gimnaziul.

Many couldn't use cursive, could barely print.

Mulți dintre ei nu se exprimau cursiv, cu atât mai puțin în scris.

They didn't write fluently, either.

De asemenea, nici nu scriau foarte cursiv.

So we started looking for short poems.

Așa că am început cu poeme scurte.

Very short, but very powerful.

Foarte scurte, dar foarte profunde.

And we started to read, and we'd read one author, then another author,

Și am început să citim, întâi un autor, apoi un altul,

and by reading such short poems, they all began to realize

iar citind poeme atât de scurte, au început cu toții să realizeze

that what the poetic language did was to break a certain logic,

că ceea ce reușea limbajul poetic, era să depășească o anumită logică

and create another system.

și să creeze un alt sistem.

Breaking the logic of language also breaks the logic of the system

Depășirea logicii limbajului, a însemnat și depășirea unui sistem

under which they've learned to respond.

la care ei erau obișnuiți să răspundă.

So a new system appeared,

Așa că a apărut un nou sistem,

new rules that made them understand very quickly,

noi reguli prin care au înțeles foarte repede,

- very quickly -

foarte repede,

that with poetic language

că prin limbajul poetic

they would be able to say absolutely whatever they wanted.

puteau spune absolut orice își doreau.

It's said that to be a poet you have to go to hell and back.

Se spune că pentru a fi poet, trebuie, cândva, să cobori în iad.

And they have plenty of hell. Plenty of hell.

Iar ei au din plin parte de iad. Din plin.

One of them once said: "In prison you never sleep.

Odată, unul dintre ei spune: „În închisoare nu se doarme.

You can never sleep in jail. You can never close your eyelids."

Nu poți dormi niciodată în închisoare. Nu-ți poți închide pleoapele."

And so, like I’m doing now, I gave them a moment of silence,

La fel ca acum, le-am lăsat un moment de liniște,

then said, “That's what poetry is, you guys.

iar apoi le-am spus, „Asta-i poezia, băieți. Asta!

It's in this prison universe that you have all around you.

Este în universul închisorii pe care-l aveți în jur.

Everything you say about how you never sleep,

Tot ceea ce spuneți, că nu se doarme, transmite teamă.

it exudes fear.

All the things that go unwritten -- all of that is poetry."

Tot ce e nescris, asta-i poezia."

So we started appropriating that hell;

Începând să ne apropiem de acel iad,

we plunged ourselves, headfirst, into the seventh circle.

ne-am aruncat cu capul înainte în al șaptelea cerc al iadului.

And in that seventh circle of hell, our very own, beloved circle,

Și în acest al șaptelea cerc al iadului, dragul nostru cerc personal,

they learned that they could make the walls invisible,

au înțeles că pot face zidurile invizibile,

that they could make the windows yell,

că pot face ferestrele să țipe,

and that we could hide inside the shadows.

că se pot ascunde printre umbre.

When the first year of the workshop had ended,

La terminarea primului an de atelier,

we organized a little closing party,

am organizat o mică petrecere de final,

like you do when a job is done with so much love,

așa cum se face când un lucru e terminat cu atâta dragoste

and you want to celebrate with a party.

încât vrei să sărbătorești printr-o petrecere.

We called family, friends, the university authorities.

Am reunit familiile, prietenii, reprezentanții universității.

The only thing the inmates had to do was read a poem,

Singurul lucru pe care deținuții l-au avut de făcut a fost să citească o poezie

and receive their diplomas and applause.

și să primească diplome și aplauze.

That was our simple party.

Asta a fost simpla noastră petrecere.

The only thing I want to leave you with

Singurul lucru pe care vreau să vi-l descriu

is the moment in which those men,

este momentul în care acei oameni,

some of them just huge when standing next to me,

unii dintre ei imenși în comparație cu mine,

or the young boys - so young, but with an enormous pride,

sau băieții tineri, atât de tineri, dar cu o enormă mândrie,

held their papers and trembled like little kids and sweated,

își țineau foile de hârtie, tremurau ca niște copiii,

and read their poems with their voices completely broken.

transpirau și își citeau poeziile cu vocile întretăiate.

That moment made me think a lot

Acel moment m-a făcut să mă gândesc mult

that for most of them, it was surely the very first time

că pentru majoritatea dintre ei, acela a fost primul moment

that someone applauded them for something they had done.

când cineva i-a aplaudat pentru ceva ce au făcut.

In prison there are things that can't be done.

În închisoare există lucruri care nu pot fi făcute.

In prison, you can't dream. In prison, you can't cry.

În închisoare nu poți visa. În închisoare nu poți plânge.

There are words that are virtually forbidden, like the word "time,"

Există cuvinte care sunt practic interzise, cum e cuvântul „timp",

the word "future," the word "wish".

cuvântul „viitor", cuvântul „dorință".

But we dared to dream, and to dream a lot.

Dar îndrăznim să visăm și visăm departe.

We decided that they were going to write a book.

Așa că am hotărât ca ei să scrie o carte.

Not only did they write a book, but they also bound it themselves.

Și nu numai să scrie o carte, dar să se și dedice acesteia.

That was at the end of 2010.

Asta a fost la finalul anului 2010.

Then, we doubled the bet and wrote another book.

Apoi am dublat pariul cu încă o carte.

And we bound that one, too.

Și am realizat-o și pe asta.

That was a short time ago, at the end of last year.

Asta s-a petrecut cu puțin timp în urmă, la finalul anului trecut.

What I see week after week,

Ceea ce am observat săptămână de săptămână,

is how they're turning into different people;

a fost modul în care devin alți oameni,

how they're being transformed.

modul în care se transformă.

How words are empowering them with a dignity they had never known,

Modul în care cuvintele le conferă o demnitate pe care n-o cunoscuseră,

that they couldn't even imagine.

pe care nici nu și-o puteau imagina.

They had no idea such dignity could come from them.

Nu aveau idee că o asemenea demnitate le poate aparține.

At the workshop, in that beloved hell we share, we all give something.

Prin atelier, în acel iubit iad care ne aparține, dăruim cu toții.

We open our hands and hearts and give what we have, what we can.

Ne deschidem mâinile și inimile și dăruim ceea ce avem, ceea ce putem.

All of us; all of us equally.

Cu toții, în mod egal.

And so you feel that at least in a small way

Astfel, simți că măcar într-un fel,

you're repairing that huge social fracture

este reparată uriașa fractură socială

which makes it so that for many of them,

care determină ca pentru mulți ca ei

prison is their only destination.

închisoarea să fie unica destinație.

I remember a verse by a tremendous poet, a great poet,

Îmi aduc aminte de un vers, al unui poet extraordinar, un mare poet

from our Unit 48 workshop, Nicolás Dorado:

din atelierul nostru, din unitatea 48, Nicolás Dorado:

"I will need an infinite thread to sew up this huge wound."

„Trebuie să fac rost de o ață infinită ca să pot coase această rană imensă."

Poetry does that; it sews up the wounds of exclusion.

Asta face poezia. Coase rănile lăsate de exludere.

It opens doors. Poetry works as a mirror.

Deschide uși. Poezia e ca o oglindă.

It creates a mirror, which is the poem.

Creează o oglindă, care e poezia.

They recognize themselves, they look at themselves in the poem

Ei se recunosc pe ei înșiși, se privesc pe ei înșiși în poezie

and write from who they are, and are from what they write.

și scriu despre ceea ce sunt și sunt ceea ce scriu.

In order to write,

Pentru a putea scrie,

they need to appropriate the moment of writing

trebuie să se apropie de momentul creației

which is a moment of extraordinary freedom.

care este un moment de o libertate extraordinară.

They have to get into their heads, search for that bit of freedom

Trebuie să caute în mintea lor acea fărâmă de libertate

that can never be taken away when they write

care nu le poate fi vreodată răpită atunci când scriu

and that is also useful to realize that freedom is possible

și că, de asemenea, folosește pentru a realiza că libertatea e posibilă

even inside a prison,

chiar și în interiorul unei închisori

and that the only bars we have in our wonderful space

și că singurele gratii pe care le avem în acest minunat univers

is the word "bars,"

este cuvântul „gratii"

and that all of us in our hell burn with happiness

și că toți, în iadul nostru, ardem de fericire

when we light the wick of the word.

atunci când aprindem fitilul cuvântului.

(Applause)

(Aplauze)

I told you a lot about the prison, a lot about what I experience

V-am povestit multe despre închisoare, multe despre ce trăiesc

every week, and how I enjoy it and transform myself with the inmates.

în fiecare săptămână și despre cum mă bucur și mă transform alături de ei.

But you don't know how much I'd like it

Dar nu știți cât de mult mi-ar plăcea

if you could feel, live, experience, even for a few seconds,

dacă ați putea simți, trăi, experimenta, măcar pentru câteva secunde,

what I enjoy every week and what makes me who I am.

ceea ce mă bucură în fiecare săptămână și ce mă face să fiu ceea ce sunt.

(Applause)

(Aplauze)

Martín Bustamante: The heart chews tears of time;

Marin Bustamante: Inima rumegă lacrimi ale timpului;

blinded by that light,

orbită de acea lumină,

it hides the speed of existence

ascunde viteza existenței

where the images go rowing by.

în care imaginile se perindă.

It fights; it hangs on.

Luptă. Rezistă.

The heart cracks under sad gazes,

Inima se despică sub triste priviri,

rides on storms that spread fire,

plutește în furtuni ce-mprăștie foc,

lifts chests lowered by shame,

înalță suflete îngropate de rușine,

knows that it's not just reading and going on,

știe că nu-i destul doar să citești și să mergi mai departe,

it also wishes to see the infinite blue.

ci vrea să și vadă albastrul infinit.

The heart sits down to think about things,

Inimii îi trebuie timp să cântărească.

fights to avoid being ordinary,

luptă să nu fie banală,

tries to love without hurting,

încearcă să învețe să iubească fără să rănească,

breathes the sun, giving courage to itself,

respiră soarele, încurajându-se,

surrenders, travels toward reason.

se dăruiește, călătorește fără motiv.

The heart fights among the swamps,

Inima se zbate între mlaștini,

skirts the edge of the underworld,

tentată de adâncuri,

falls exhausted, but won't give in to what's easy,

cade epuizată, dar nu renunță ușor,

while irregular steps of intoxication

în timp ce pași inegali ai amețelii

wake up,

trezesc,

wake the stillness.

trezesc liniștea.

I'm Martín Bustamante,

Sunt Martin Bustamante.

I'm a prisoner in Unit 48 of San Martín,

Sunt deținut al unității 48 din San Martin,

today is my day of temporary release.

și astăzi sunt eliberat temporar.

And for me, poetry and literature have changed my life.

Iar mie, poezia și literatura mi-au schimbat viața.

Thank you very much!

Vă mulțumesc mult!

Cristina Domenech: Thank you!

Cristina Domenech: Mulțumesc!

(Applause)

(Aplauze)