Taiye Selasi: Don't ask where I'm from, ask where I'm a local | TED

Traducător: Delia Bogdan Corector: Mihaela Schneiders

Last year, I went on my first book tour.

Anul trecut am fost în primul meu turneu literar.

In 13 months, I flew to 14 countries

În 13 luni am vizitat 14 ţări

and gave some hundred talks.

şi am ținut cam o sută de discursuri.

Every talk in every country

Fiecare discurs, în fiecare țară începea cu o introducere,

began with an introduction,

and every introduction began, alas, with a lie:

şi fiecare introducere începea, vai, cu o minciună:

"Taiye Selasi comes from Ghana and Nigeria,"

„Taiye Selasi vine din Ghana şi din Nigeria,"

or "Taiye Selasi comes from England and the States."

sau „Taiye Selasi vine din Anglia şi din Statele Unite."

Whenever I heard this opening sentence,

De câte ori auzeam această introducere,

no matter the country that concluded it --

indiferent de numele țării,

England, America, Ghana, Nigeria --

Anglia, America, Ghana, Nigeria,

I thought, "But that's not true."

mă gândeam: „Nu e adevărat."

Yes, I was born in England and grew up in the United States.

Da, m-am născut în Anglia şi am crescut în Statele Unite.

My mum, born in England, and raised in Nigeria,

Mama mea, născută în Anglia și crescută în Nigeria,

currently lives in Ghana.

locuieşte actualmente în Ghana.

My father was born in Gold Coast, a British colony,

Tatăl meu s-a născut în Coasta de Aur, o colonie britanică,

raised in Ghana,

a crescut în Ghana,

and has lived for over 30 years in the Kingdom of Saudi Arabia.

și a locuit peste 30 de ani în Regatul Arabiei Saudite.

For this reason, my introducers also called me "multinational."

Din această cauză, prezentatorii mei mă numeau şi „multinațională".

"But Nike is multinational," I thought,

„Nike e multinațional”, mă gândeam

"I'm a human being."

„Eu sunt o fiinţă umană”.

Then, one fine day, mid-tour,

Apoi, într-o bună zi, la jumătatea turneului,

I went to Louisiana, a museum in Denmark

am ajuns în Louisiana – un muzeu în Danemarca –

where I shared the stage with the writer Colum McCann.

unde am împărțit scena cu scriitorul Colum McCann.

We were discussing the role of locality in writing,

Am discutat cu el despre rolul localității in literatură,

when suddenly it hit me.

și din senin am realizat.

I'm not multinational.

Eu nu sunt multinațională.

I'm not a national at all.

Eu nu sunt națională deloc.

How could I come from a nation?

Cum aș putea veni dintr-o națiune?

How can a human being come from a concept?

Cum poate o fiinţă omenească să vină dintr-un concept?

It's a question that had been bothering me for going on two decades.

E o întrebare ce mi-a dat de gândit în ultimii 20 de ani.

From newspapers, textbooks, conversations,

Din ziare, cărți, discuții,

I had learned to speak of countries

am invățat să vorbesc despre țări

as if they were eternal, singular, naturally occurring things,

ca și cum ar fi fost lucruri eterne, unice şi naturale,

but I wondered:

dar m-am întrebat:

to say that I came from a country

a spune că vin dintr-o țară

suggested that the country was an absolute,

însemna că acea țară reprezenta ceva absolut,

some fixed point in place in time,

un punct stabil în timp şi spațiu,

a constant thing, but was it?

ceva constant, dar chiar era?

In my lifetime, countries had disappeared -- Czechoslovakia;

În timpul vieţii mele, țări au dispărut – Cehoslovacia –

appeared -- Timor-Leste; failed -- Somalia.

au apărut – Timorul de Est – au căzut – Somalia.

My parents came from countries that didn't exist when they were born.

Părinții mei vin din țări care nu existau când s-au născut.

To me, a country -- this thing that could be born, die, expand, contract --

Pentru mine, o țară – acest lucru care se putea naște, muri, creşte, scade –

hardly seemed the basis for understanding a human being.

cu greu putea fi baza pentru a înțelege o fiinţă omenească.

And so it came as a huge relief to discover the sovereign state.

Şi așa descoperirea statului suveran a venit ca o ușurare.

What we call countries are actually

Ce noi numim țări, sunt de fapt expresii diferite ale statului suveran,

various expressions of sovereign statehood,

an idea that came into fashion only 400 years ago.

o idee la modă doar acum 400 de ani.

When I learned this, beginning my masters degree in international relations,

Când am realizat asta, la începutul masterului meu în relaţii internaţionale,

I felt a sort of surge of relief.

am simțit o enormă ușurare.

It was as I had suspected.

Era exact cum bănuiuisem.

History was real, cultures were real,

Istoria era reală, culturile erau reale,

but countries were invented.

dar țările era inventate.

For the next 10 years, I sought to re- or un-define myself,

În următorii 10 ani, am încercat să mă re- sau dez- definesc,

my world, my work, my experience,

lumea mea, munca mea, experiența mea,

beyond the logic of the state.

în afara logicii statului.

In 2005, I wrote an essay, "What is an Afropolitan,"

In 2005, am scris un eseu, „Cum poţi fi Afropolitan?",

sketching out an identity that privileged culture over country.

desenând o identitate ce avantaja cultura mai mult decat țara.

It was thrilling how many people could relate to my experience,

A fost emoţionant să văd câtă lume se identifică cu experienţa mea,

and instructional how many others didn't buy my sense of self.

şi educativ – câtă nu împărtășea ideea mea.

"How can Selasi claim to come from Ghana," one such critic asked,

„Cum poate Selasi să afirme că vine din Ghana” a întrebat un asemenea critic,

"when she's never known the indignities

„când nu a cunoscut niciodată umilirea

of traveling abroad on a Ghanian passport?"

de a călători în străinatate cu un paşaport ghanez?”

Now, if I'm honest,

Sincer, știam exact ce vroia să spună.

I knew just what she meant.

I've got a friend named Layla who was born and raised in Ghana.

Am o prietenă numita Layla, născută şi crescută în Ghana.

Her parents are third-generation Ghanians of Lebanese descent.

Parinţii ei sunt de 3 generaţii ghanezi, de descendenţă libaneză.

Layla, who speaks fluent Twi, knows Accra like the back of her hand,

Layla, care vorbeşte fluent Twi, cunoaşte Accra ca în palmă,

but when we first met years ago, I thought, "She's not from Ghana."

dar când ne-am cunoscut, acum cațiva ani, mi-am spus: „Nu are cum să fie din Ghana.”

In my mind, she came from Lebanon,

În mintea mea, ea venea din Lebanon,

despite the patent fact that all her formative experience

deși toate experiențele ei formative au avut loc în Accra suburbană.

took place in suburban Accra.

I, like my critics,

Eu, ca şi criticii mei,

was imagining some Ghana where all Ghanaians had brown skin

îmi imaginam o Ghana în care toţi ghanezii au pielea închisă

or none held U.K. passports.

sau nici unul nu are paşaport englez.

I'd fallen into the limiting trap

Căzusem în capcana limitativă a preconcepţiei

that the language of coming from countries sets --

despre cei care provin dintr-o anume ţară,

the privileging of a fiction, the singular country,

privilegiind ficţiunea caracteristicilor acelei ţări,

over reality: human experience.

în locul realităţii: experienţa umană.

Speaking with Colum McCann that day, the penny finally dropped.

Vorbind cu Colum CcCann în acea zi, în sfarşit am înțeles.

"All experience is local," he said.

„Orice experiență e locală”, a spus el.

"All identity is experience," I thought.

„Orice identitate e experiență”, am gândit eu.

"I'm not a national," I proclaimed onstage.

„Eu nu sunt națională”, am anunţat pe scenă.

"I'm a local. I'm multi-local."

„Eu sunt locală, multi-locală.”

See, "Taiye Selasi comes from the United States," isn't the truth.

„Taiye Selasi vine din Statele Unite”, nu e adevărat.

I have no relationship with the United States,

Nu am nici o legătură cu Statele Unite,

all 50 of them, not really.

cu toate cele 50, cel puţin.

My relationship is with Brookline, the town where I grew up;

Legătura mea e cu Brookline, oraşul în care am crescut;

with New York City, where I started work;

cu New York, unde am început munca;

with Lawrenceville, where I spend Thanksgiving.

cu Lawrenceville, unde am petrecut Ziua Recunoştintei.

What makes America home for me is not my passport or accent,

America e casa mea, nu fiindcă am pașaport sau accent,

but these very particular experiences

ci pentru aceste experiențe concrete și pentru locurile în care s-au petrecut.

and the places they occur.

Despite my pride in Ewe culture,

Deși mă măndresc cu cultura Ewe, cu echipa Black Stars,

the Black Stars, and my love of Ghanaian food,

și ador bucataria ghaneză,

I've never had a relationship with the Republic of Ghana, writ large.

nu am avut niciodată o legătură cu Republica Ghaneză în mare.

My relationship is with Accra, where my mother lives,

Legatura mea e cu Accra, unde locuiește mama mea,

where I go each year,

unde merg în fiecare an,

with the little garden in Dzorwulu where my father and I talk for hours.

cu părculetul din Dzorwulu unde povestesc cu tata ore în șir.

These are the places that shape my experience.

Acestea sunt locurile care îmi modelează experiența.

My experience is where I'm from.

Experiența mea este de unde vin.

What if we asked, instead of "Where are you from?" --

Ce fi dacă aş fi întrebată în loc de „De unde esti?”

"Where are you a local?"

„Unde te simți acasa?”

This would tell us so much more about who and how similar we are.

Asta ar spune mai multe despre cine şi cât de asemănători suntem.

Tell me you're from France, and I see what, a set of clichés?

Spuneţi-mi că sunteţi din Franţa, şi ce-mi imaginez? O serie de clișee?

Adichie's dangerous single story, the myth of the nation of France?

Povestea periculoasă a Adichiei, mitul naţiunii franceze?

Tell me you're a local of Fez and Paris,

Spuneţi-mi că vă simţiţi acasă în Fez şi Paris,

better yet, Goutte d'Or, and I see a set of experiences.

sau mai bine, Goutte d'Or și pot vedea o întreagă serie de experiențe.

Our experience is where we're from.

Experiențele noastre sunt de unde venim.

So, where are you a local?

Aşadar, unde vă simțit acasă?

I propose a three-step test.

Propun un test cu trei faze.

I call these the three "R’s": rituals, relationships, restrictions.

Le numesc cele trei „R": ritualuri, relații, restricții.

First, think of your daily rituals, whatever they may be:

În primul rând, gândiți-vă la ritualurile voastre zilnice, oricare ar fi:

making your coffee, driving to work,

pregătirea cafelei, mersul la muncă,

harvesting your crops, saying your prayers.

recoltarea roadelor, recitatul rugăciunilor.

What kind of rituals are these?

Ce fel de ritualuri sunt acestea?

Where do they occur?

Unde se petrec?

In what city or cities in the world do shopkeepers know your face?

în ce oraş sau oraşe din lume vânzătorii din magazin vă ştiu după chip?

As a child, I carried out fairly standard suburban rituals in Boston,

În copilarie, aveam ritualurile standard ale suburbiilor Bostonului

with adjustments made for the rituals my mother brought from London and Lagos.

cu ajustări pentru ritualurile aduse de mama din Londra şi Lagos.

We took off our shoes in the house,

Ne descălțam la intrarea în casă,

we were unfailingly polite with our elders,

eram constant respectoși cu cei mai bătrani,

we ate slow-cooked, spicy food.

măncam măncare condimentată, gătită la foc mic.

In snowy North America, ours were rituals of the global South.

În America de Nord înzăpezită, ritualurile noastre erau din sud.

The first time I went to Delhi or to southern parts of Italy,

Prima dată în Delhi, sau în sudul Italiei,

I was shocked by how at home I felt.

am fost șocată de cât de acasă m-am simţit.

The rituals were familiar.

Ritualurile îmi erau familiare.

"R" number one, rituals.

„R"-ul numărul unu: ritualurile.

Now, think of your relationships, of the people who shape your days.

Gândiţi-vă la relațiile voastre, la persoanele din viaţa voastră.

To whom do you speak at least once a week,

Cu cine vorbiţi măcar o dată pe săptămănă,

be it face to face or on FaceTime?

fie față în față sau pe internet?

Be reasonable in your assessment;

Fiti rezonabili în această evaluare,

I'm not talking about your Facebook friends.

nu vorbesc despre prietenii de pe Facebook.

I'm speaking of the people who shape your weekly emotional experience.

Vorbesc despre persoanele care vă influenţează emoţional.

My mother in Accra, my twin sister in Boston,

Mama mea în Accra, sora mea geamană în Boston,

my best friends in New York:

prietenii mei cei mai buni în New York:

these relationships are home for me.

aceste relaţii mă fac să mă simt acasă.

"R" number two, relationships.

„R"-ul numărul doi: relaţiile.

We're local where we carry out our rituals and relationships,

Ne simțim acasă unde ne facem ritualurile şi relațiile,

but how we experience our locality

dar cum trăim acest sentiment

depends in part on our restrictions.

depinde parţial de restricțiile noastre.

By restrictions, I mean, where are you able to live?

Adică în ce loc puteţi trăi?

What passport do you hold?

Ce pașaport deţineţi?

Are you restricted by, say, racism, from feeling fully at home where you live?

Sunteti limitat, de exemplu de rasism, ca să vă simţi acasă acolo unde trăiți?

By civil war, dysfunctional governance, economic inflation,

Limitaţi de război civil, guvern disfuncțional, inflație economică,

from living in the locality where you had your rituals as a child?

ca să trăiţi în locurile unde aveaţi ritualurile copilăriei?

This is the least sexy of the R’s,

Acesta este „R"-ul mai puţin atrăgător,

less lyric than rituals and relationships,

mai putin metaforic decât ritualurile şi relaţiile,

but the question takes us past "Where are you now?"

dar această întrebare ne duce de la „Unde sunteți acum?”,

to "Why aren't you there, and why?"

la „De ce nu sunteți în altă parte?”

Rituals, relationships, restrictions.

Ritualuri, relații, restricţii.

Take a piece of paper

Luați o foaie de hărtie,

and put those three words on top of three columns,

şi puneți cele trei cuvinte în vărful a trei coloane,

then try to fill those columns as honestly as you can.

apoi încercați să completați coloanele cât de sincer posibil.

A very different picture of your life in local context,

Ar putea apărea o imagine diferită a vieții voastre în context local,

of your identity as a set of experiences,

a identității voastre ca set de experiențe.

may emerge.

So let's try it.

Haideți să încercăm.

I have a friend named Olu.

Am un prieten numit Olu.

He's 35 years old.

Are 35 de ani.

His parents, born in Nigeria, came to Germany on scholarships.

Părinţii lui, născuți în Nigeria, au ajuns în Germania cu burse.

Olu was born in Nuremberg and lived there until age 10.

Olu s-a născut în Nürnberg şi a trăit acolo până la 10 ani,

When his family moved to Lagos, he studied in London,

când familia lui s-a mutat în Lagos, el studia în Londra,

then came to Berlin.

apoi s-a mutat în Berlin.

He loves going to Nigeria --

Adoră să meargă în Nigeria:

the weather, the food, the friends --

vremea, mâncarea, prietenii,

but hates the political corruption there.

dar urăște corupția politică de acolo.

Where is Olu from?

De unde e Olu?

I have another friend named Udo.

Mai un prieten numit Udo.

He's also 35 years old.

Şi el are 35 de ani.

Udo was born in Córdoba, in northwest Argentina,

Udo s-a născut în Córdoba, în nord-vestul Argentinei,

where his grandparents migrated from Germany, what is now Poland,

unde bunicii lui au imigrat din Germania, actuala Polonie, după război.

after the war.

Udo studied in Buenos Aires, and nine years ago came to Berlin.

Udo a studiat în Buenos Aires, şi a ajuns în Berlin acum 9 ani.

He loves going to Argentina -- the weather, the food, the friends --

Adoră să meargă în Argentina: vremea, mâncarea, prietenii,

but hates the economic corruption there.

dar urăște corupţia economică de acolo.

Where is Udo from?

De unde e Udo?

With his blonde hair and blue eyes, Udo could pass for German,

Blond cu ochi albaştri, ar putea părea german,

but holds an Argentinian passport, so needs a visa to live in Berlin.

dar are pasaport argentinian, şi îi trebuie viză ca să stea în Berlin.

That Udo is from Argentina has largely to do with history.

Faptul că Udo e din Argentina are legătură cu istoria.

That he's a local of Buenos Aires and Berlin,

Faptul că se simte acasă în Buenos Aires şi Berlin,

that has to do with life.

are legatură cu viaţa.

Olu, who looks Nigerian, needs a visa to visit Nigeria.

Olu, care pare nigerian, are nevoie de viză pentru a intra în Nigeria.

He speaks Yoruba with an English accent,

Vorbește Yoruba cu accent englezesc,

and English with a German one.

şi engleză cu accent german.

To claim that he's "not really Nigerian," though,

A susține că „nu e pe deplin nigerian”,

denies his experience in Lagos,

ar nega experienţa lui în Lagos,

the rituals he practiced growing up,

ritualurile pe care le-a practicat crescănd,

his relationship with family and friends.

relația lui cu familia si prietenii.

Meanwhile, though Lagos is undoubtedly one of his homes,

În acelasi timp, deși Lagos e cu siguranță una din casele lui,

Olu always feels restricted there,

Olu se simte întotdeauna limitat acolo,

not least by the fact that he's gay.

nu în ultimul rând de faptul ca e gay.

Both he and Udo are restricted by the political conditions

Şi el şi Udo sunt limitați de politica din ţările părinţilor lor

of their parents' countries,

from living where some of their most meaningful rituals

să trăiască după ritualurile şi relaţiile cele mai semnificative pentru ei.

and relationships occur.

To say Olu is from Nigeria and Udo is from Argentina

A spune că Olu e din Nigeria, şi Udo din Argentina

distracts from their common experience.

distrage atenția de la experiența lor comună.

Their rituals, their relationships, and their restrictions are the same.

Ritualurile, relațiile şi restricţiile lor sunt aceleași.

Of course, when we ask, "Where are you from?"

Sigur că, întrebaţi de unde suntem, folosim o scurtătură.

we're using a kind of shorthand.

It's quicker to say "Nigeria" than "Lagos and Berlin,"

E mai simplu de zis „Nigeria”, decât „Lagos si Berlin”,

and as with Google Maps, we can always zoom in closer,

și ca în Google Maps, putem face zoom, de la țară, la oraş, la cartier.

from country to city to neighborhood.

But that's not quite the point.

Dar nu e vorba despre asta.

The difference between "Where are you from?"

Diferența dintre „De unde eşti?” și „Unde te simţi acasă?”

and "Where are you a local?"

isn't the specificity of the answer;

nu stă în exactitatea răspunsului,

it's the intention of the question.

ci în intenţia întrebării.

Replacing the language of nationality with the language of locality asks us

Să înlocuieşti limba naţionalității cu limba localităţii

înseamnă să-ţi îndrepţi atenţia spre locul unde se petrece viaţa reală.

to shift our focus to where real life occurs.

Even that most glorious expression of countryhood, the World Cup,

Chiar și expresia cea mai glorioasă a uniunii națiunilor, Cupa Mondială,

gives us national teams comprised mostly of multilocal players.

ne oferă o echipă naţională formată din jucători multi-locali.

As a unit of measurement for human experience,

O țară, ca de unitate de măsură a experienţei umane, e insuficient.

the country doesn't quite work.

That's why Olu says, "I'm German, but my parents come from Nigeria."

De aceea Olu spune: „Sunt german, dar părinţii mei vin din Nigeria.”

The "but" in that sentence belies the inflexibility of the units,

„Dar”-ul din propoziţie se referă la inflexibilitatea părților,

one fixed and fictional entity bumping up against another.

o entitate fixă şi fictivă care se izbeste de alta.

"I'm a local of Lagos and Berlin," suggests overlapping experiences,

„Mă simt acasa în Lagos şi Berlin”, sugerează suprapunerea unor experiențe,

layers that merge together, that can't be denied or removed.

straturi care se unesc și care nu pot fi contestate sau eliminate.

You can take away my passport,

Îmi puteti confisca paşaportul, dar nu-mi puteţi confisca experiența.

but you can't take away my experience.

That I carry within me.

Deoarece o port în mine.

Where I'm from comes wherever I go.

„De unde sunt” vine cu mine oriunde aş merge.

To be clear, I'm not suggesting that we do away with countries.

E evident că nu sugerez să ne descotorosim de țări.

There's much to be said for national history,

E mult de spus despre istoria națională, sau despre statul suveran.

more for the sovereign state.

Culture exists in community, and community exists in context.

Cultura există în comunitate, iar comunitatea există în context.

Geography, tradition, collective memory: these things are important.

Geografia, tradiția, memoria colectivă: aceste lucruri sunt importante.

What I'm questioning is primacy.

Ce pun sub semnul întrebării e întâietatea.

All of those introductions on tour began with reference to nation,

Toate introducerile din turul literar începeau cu referire la o națiune,

as if knowing what country I came from would tell my audience who I was.

ca și cum ştiind din ce țară vin ar sugera publicului cine sunt.

What are we really seeking, though, when we ask where someone comes from?

Ce căutam de fapt când întrebăm pe cineva de unde vine?

And what are we really seeing when we hear an answer?

Şi ce ne imaginăm de fapt când auzim răspunsul?

Here's one possibility:

Iată o posibilitate:

basically, countries represent power.

de fapt, țările reprezintă putere.

"Where are you from?" Mexico. Poland. Bangladesh. Less power.

„De unde sunteti?” Mexic. Polonia. Bangladesh. Putere mică.

America. Germany. Japan. More power.

America. Germania. Japonia. Putere mai mare.

China. Russia. Ambiguous.

China. Rusia. Ambiguu.

(Laughter)

(Râsete)

It's possible that without realizing it, we're playing a power game,

E posibil ca, fără să ne dăm seama, jucăm un joc de putere,

especially in the context of multi-ethnic countries.

mai ales in contextul țărilor multi-etnice.

As any recent immigrant knows,

Precum știe orice nou imigrant,

the question "Where are you from?" or "Where are you really from?"

întrebarea „De unde eşti?” sau „De unde eşti originar?”

is often code for "Why are you here?"

e de multe ori un cod, pentru „De ce eşti aici?”.

Then we have the scholar William Deresiewicz's writing

Apoi avem opera bursierului William Deresiewicz

of elite American colleges.

despre colegiile de elită americane.

"Students think that their environment is diverse

„Studenții cred că provin din medii diferite

if one comes from Missouri and another from Pakistan --

dacă unul vine din Missouri şi altul din Pakistan,

never mind that all of their parents are doctors or bankers."

fără să ţină cont că părinții lor sunt toţi doctori sau bancheri.”

I'm with him.

Sunt de acord cu el.

To call one student American, another Pakistani,

Să numeşti un student, american, şi pe altul, pakistanez,

then triumphantly claim student body diversity

pretinzând triumfant diversitatea corpului studențesc,

ignores the fact that these students are locals of the same milieu.

ignori faptul că ei aparţin aceluiaşi mediu.

The same holds true on the other end of the economic spectrum.

Acelaşi lucru e valabil şi la capătul opus al spectrului economic.

A Mexican gardener in Los Angeles and a Nepali housekeeper in Delhi

Un grădinar mexican din Los Angeles și un om de serviciu nepalez din Delhi

have more in common in terms of rituals and restrictions

au mai multe în comun în privinţa ritualurilor și restricțiilor lor,

than nationality implies.

decât implică naționalitatea.

Perhaps my biggest problem with coming from countries

Poate problema mea cea mai mare despre venitului din anumite țări

is the myth of going back to them.

este mitul de a te întoarce în ele.

I'm often asked if I plan to "go back" to Ghana.

Sunt întrebată des dacă am de gând să mă întorc în Ghana.

I go to Accra every year, but I can't "go back" to Ghana.

Merg la Accra în fiecare an, dar nu mă pot întoarce în Ghana.

It's not because I wasn't born there.

Nu pentru că nu m-am născut acolo.

My father can't go back, either.

Nici tatăl meu nu se poate întoarce:

The country in which he was born,

țara în care s-a născut el, nu mai există.

that country no longer exists.

We can never go back to a place and find it exactly where we left it.

Nu ne putem întoarce într-un loc şi să-l găsim exact cum l-am lăsat.

Something, somewhere will always have changed,

Ceva, undeva, s-a schimbat cu siguranță,

most of all, ourselves.

de multe ori, noi înșine,

People.

oamenii.

Finally, what we're talking about is human experience,

De fapt discutăm despre experiențe umane,

this notoriously and gloriously disorderly affair.

această chestiune notoriu şi splendid de dezordonată.

In creative writing, locality bespeaks humanity.

În creația literară, localitatea indică umanitatea.

The more we know about where a story is set,

Cu cât sțim mai multe despre locul acţiunii,

the more local color and texture,

cu atât simțim mai aproape culorile şi textura locală,

the more human the characters start to feel,

şi mai umane personajele,

the more relatable, not less.

mult mai sugestiv, nu mai puțin.

The myth of national identity and the vocabulary of coming from

Mitul identității naționale şi vocabularul apartenenţei la o țară

confuses us into placing ourselves into mutually exclusive categories.

ne păcăleşte să ne autosituăm în categorii care se exclud reciproc.

In fact, all of us are multi -- multi-local, multi-layered.

De fapt, cu toţii suntem multi-multi-locali, multi-stratificați.

To begin our conversations with an acknowledgement of this complexity

Daca ne începem conversaţiile, recunoscând această complexitate,

brings us closer together, I think, not further apart.

reuşim să fim mai apropiaţi unii de alţii, nu mai îndepărtaţi.

So the next time that I'm introduced,

Data viitoare când voi fi prezentată,

I'd love to hear the truth:

mi-ar plăcea să aud adevărul:

"Taiye Selasi is a human being, like everybody here.

„Taiye Selasi e o ființă umană, ca toţi cei de față.

She isn't a citizen of the world, but a citizen of worlds.

Nu e un cetațean al lumii, ci a mai multor lumi.

She is a local of New York, Rome and Accra."

Se simte acasă în New York, Roma şi Accra.”

Thank you.

Mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)