Who decides what art means? - Hayley Levitt

Traducător: Veronica Muntean Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

Imaginează-ţi că tu şi prietenul tău vă plimbaţi într-o galerie de artă

Imagine you and a friend are strolling through an art exhibit

and a striking painting catches your eye.

şi un tablou uimitor îţi fură privirea.

The vibrant red appears to you as a symbol of love,

Roşul vibrant îţi apare ca un simbol al dragostei,

but your friend is convinced it's a symbol of war.

însă prietenul tău e convins că e un simbol al războiului.

And where you see stars in a romantic sky,

Şi acolo unde tu vezi stele pe un cer romantic,

your friend interprets global warming-inducing pollutants.

prietenul tău vede poluanţi care duc la încălzirea globală.

To settle the debate, you turn to the internet, where you read

Pentru a soluţiona dezbaterea, începi să cauţi pe internet, unde citeşti

that the painting is a replica of the artist's first-grade art project:

că tabloul e o replică a proiectului din clasa întâi al pictoriței:

Red was her favorite color and the silver dots are fairies.

roşu era culoarea ei preferată, iar punctele argintii sunt zâne.

You now know the exact intentions that led to the creation of this work.

Acum ştii intenţiile exacte care au dus la crearea acestei lucrări.

Are you wrong to have enjoyed it as something the artist didn’t intend?

Greşeşti dacă o apreciezi altfel decât a intenţionat pictorul?

Do you enjoy it less now that you know the truth?

Îţi place mai puţin acum, când ştii adevărul?

Just how much should the artist's intention

Cât de mult ar trebui să afecteze intenţia pictorului

affect your interpretation of the painting?

propria ta interpretare a tabloului?

It's a question that's been tossed around

E o întrebare care a fost vehiculată

by philosophers and art critics for decades, with no consensus in sight.

de către filozofi şi critici de artă timp de decenii, fără niciun consens.

In the mid-20th century,

La mijlocul secolului XX,

literary critic W.K. Wimsatt and philosopher Monroe Beardsley

criticul literar W.K. Wimsatt şi filozoful Monroe Beardsley

argued that artistic intention was irrelevant.

susţineau că intenţia artistică e irelevantă.

They called this the Intentional Fallacy:

Ei au numit-o eroare intenţională:

the belief that valuing an artist's intentions was misguided.

convingerea că aprecierea intenţiilor pictorului era greşită.

Their argument was twofold:

Disputa lor avea două aspecte:

First, the artists we study are no longer living,

Primul, pictorii pe care îi studiem nu mai sunt în viaţă,

never recorded their intentions,

nu şi-au scris niciodată intenţiile

or are simply unavailable to answer questions about their work.

sau nu sunt disponibili să răspundă la întrebările despre creaţia lor.

Second, even if there were a bounty of relevant information,

Al doilea, chiar dacă ar exista o mulţime de informaţii relevante,

Wimsatt şi Beardsley considerau

Wimsatt and Beardsley believed

it would distract us from the qualities of the work itself.

că acestea ne-ar distrage de la calităţile creaţiei în sine.

They compared art to a dessert:

Ei au comparat arta cu un desert:

When you taste a pudding,

atunci când guşti o budincă,

the chef's intentions don't affect whether you enjoy its flavor or texture.

intenţiile bucătarului nu influențează dacă îţi place gustul sau textura sa.

All that matters, they said, is that the pudding "works."

Ceea ce contează, au spus ei, e că acea budincă „merge”.

Of course, what "works" for one person might not "work" for another.

Ceea ce „merge” pentru o persoană,

nu e valabil pentru alta.

And since different interpretations appeal to different people,

Din moment ce diverse interpretări fac apel la diverse persoane,

the silver dots in our painting could be reasonably interpreted as fairies,

punctele argintii în tabloul nostru ar putea fi interpretate drept zâne,

stars, or pollutants.

stele sau poluanţi.

By Wimsatt and Beardsley's logic, the artist's interpretation of her own work

După logica lui Wimsatt şi Beardsley,

interpretarea pictorului a propriei sale lucrări

would just be one among many equally acceptable possibilities.

ar fi doar una din mulţimea de posibilităţi acceptabile.

If you find this problematic,

Dacă ţi se pare problematic,

you might be more in line with Steven Knapp and Walter Benn Michaels,

s-ar putea să fii pe aceeaşi undă cu Steven Knapp şi Walter Benn Michaels,

two literary theorists who rejected the Intentional Fallacy.

doi teoreticieni literari care au respins eroarea intenţională.

They argued that an artist's intended meaning

Ei susţineau că intenţia pictorului

was not just one possible interpretation,

nu era doar o simplă interpretare,

but the only possible interpretation.

ci unica interpretare posibilă.

For example, suppose you're walking along a beach

De exemplu, să presupunem că mergi pe o plajă

and come across a series of marks in the sand that spell out a verse of poetry.

şi dai peste o serie de semne în nisip care formează un vers de poezie.

Knapp and Michaels believed the poem would lose all meaning

Knapp şi Michaels consideră că poezia îşi va pierde sensul

if you discovered these marks were not the work of a human being,

dacă ai descoperi că acele semne nu erau opera unei fiinţe umane,

but an odd coincidence produced by the waves.

ci o coincidenţă creată de valuri.

They believed an intentional creator

Ei considerau că un creator intenţional

is what makes the poem subject to understanding at all.

e ceea ce face poezia subiect al înţelegerii.

Other thinkers advocate for a middle ground,

Alţi gânditori pledează pentru o poziţie de mijloc,

suggesting that intention is just one piece in a larger puzzle.

sugerând că intenţia e doar o parte dintr-o mare enigmă.

Contemporary philosopher Noel Carroll took this stance,

Filozoful contemporan Noel Carroll a adoptat această poziţie,

arguing that an artist's intentions are relevant to their audience

argumentând că intenţiile unui pictor sunt relevante pentru publicul său,

the same way a speaker's intentions

la fel cum intenţiile vorbitorului

are relevant to the person they’re engaging in conversation.

sunt importante pentru persoana care e implicată în discuţie.

To understand how intentions function in conversation,

Pentru a înţelege cum funcţionează intenţiile în conversaţie,

Carroll said to imagine someone holding a cigarette and asking for a match.

Carroll spunea să ne imaginăm pe cineva ce ţine o ţigară şi cere un foc.

You respond by handing them a lighter,

Tu îi răspunzi oferindu-i o brichetă,

gathering that their motivation is to light their cigarette.

înţelegând că motivaţia e să-şi aprindă ţigara.

The words they used to ask the question are important,

Cuvintele utilizate pentru a pune întrebarea sunt importante,

but the intentions behind the question dictate your understanding and ultimately,

însă intenţiile din spatele întrebării îţi dictează înţelegerea şi într-un final,

your response.

răspunsul tău.

So which end of this spectrum do you lean towards?

Spre care capăt al spectrului tinzi mai mult?

Do you, like Wimsatt and Beardsley, believe that when it comes to art,

Crezi, ca şi Wimsatt şi Beardsley, că atunci când vine vorba despre artă,

the proof should be in the pudding?

dovada ar trebui să fie în budincă?

Or do you think that an artist's plans and motivations for their work

Sau consideri că planurile şi motivaţiile pictorului pentru lucrarea sa

affect its meaning?

afectează sensul acesteia?

Artistic interpretation is a complex web

Interpretarea artistică e o ţesătură complexă,

that will probably never offer a definitive answer.

care probabil nu va oferi niciodată un răspuns definitiv.