Whatever happened to the hole in the ozone layer? - Stephanie Honchell Smith

Traducător: Maria Tudose Corector: Mirel-Gabriel Alexa

In the 1980s, the world faced a huge problem:

În anii ’80, omenirea s-a confruntat cu o problemă uriașă:

there was a rapidly expanding hole in the ozone layer.

în stratul de ozon a apărut o gaură care se extindea rapid.

So, what happened? And is it still there?

Ce s-a întâmplat cu ea? Este încă acolo?

Let’s go back to the beginning.

S-o luăm cu începutul.

The Sun makes life on Earth possible,

Soarele face viața pe Pământ posibilă,

but too much exposure to its UV radiation damages plant and animal DNA.

însă expunerea îndelungată la raze UV dăunează ADN-ului plantelor și animalelor.

Thankfully, about 98% of that radiation is absorbed by ozone molecules

Din fericire, aproximativ 98% din radiații sunt absorbite de moleculele de ozon

dispersed in the stratosphere,

dispersate în stratosferă,

which are continuously broken apart and reformed in this process,

care sunt constant dezintegrate și reformate în acest proces,

maintaining a delicate equilibrium.

menținând un echilibru subtil.

But in the early 1970s, two chemists— Mario Molina and Sherwood Rowland—

La începutul anilor ’70, însă, chimiștii Mario Molina și Sherwood Rowland

demonstrated that widely used chemicals called chlorofluorocarbons, or CFCs,

au demonstrat că niște substanțe chimice, denumite clorofluorocarburi, sau CFC,

could upset this balance.

ar putea tulbura echilibrul.

CFCs were developed in the 1920s by three US-based corporations

CFC-urile au fost dezvoltate în anii ’20 de trei corporații americane,

as coolants for refrigerators.

drept agent frigorific pentru frigidere.

Unlike existing alternatives— such as ammonia or methyl chloride—

Spre deosebire de alternativele deja existente, ca amoniac sau clorometan,

CFCs were non-flammable and non-toxic—

CFC-urile erau neinflamabile și non-toxice,

meaning they wouldn't burst into flames or cause deadly gas leaks.

însemnând că nu vor lua foc sau nu vor provoca scurgeri de gaze mortale.

They also made great propellants, foaming agents, and fire-retardants.

Erau și propergoli, agenți de spumare și substanțe ignifuge excelente.

CFCs soon found their way into a variety of everyday items

CFC-urile au început să fie utilizate pentru o multitudine de obiecte comune

and became a multi-billion dollar per year industry.

și au devenit o industrie de miliarde de dolari anual.

In the lower atmosphere, CFCs don’t break down or react with other molecules.

În troposferă, CFC-urile nu dezintegrează și nu reacționează cu moleculele.

But Molina and Rowland showed that in the stratosphere,

Însă Molina și Rowland au demonstrat că în stratosferă

they're broken apart by UV light, releasing chlorine atoms.

ele sunt dezintegrate de razele UV, eliberând astfel atomi de clor.

These then react with ozone,

Aceștia reacționează cu ozonul,

destroying it faster than it can be replenished.

distrugându-l mai rapid decât poate fi regenerat.

A single chlorine atom can destroy thousands of ozone molecules

Un singur atom de clor poate distruge mii de molecule de ozon

before finally reacting with something else and forming a stable molecule.

înainte de a reacționa cu altceva și a forma o moleculă stabilă.

Seeing the threat to their bottom line,

Observând amenințarea la adresa lor,

CFC producers pushed back to discredit the scientists,

producătorii de CFC-uri au ripostat pentru a-i discredita pe savanți,

even accusing them of working for the KGB.

acuzându-i chiar că lucrează pentru KGB.

Initial estimates showed that within 60 years,

Primele estimări au arătat că în 60 de ani,

CFCs could reduce ozone concentrations by 7%.

CFC-urile ar putea reduce concentrațiile de ozon cu 7%.

But by 1985, it became clear that ozone depletion, especially over Antarctica,

În 1985, însă, a devenit clar că reducerea ozonului, în special în Antarctica,

was happening much faster.

avea loc mult mai rapid.

Here, the extremely cold temperatures and unique structure of Antarctic clouds

Acolo, temperaturile extrem de scăzute și structura unică a norilor

accelerated ozone loss.

au accelerat pierderile de ozon.

Scientists stationed in Antarctica noticed a massive drop

Cercetătorii aflați în Antarctica au observat o scădere masivă

in overhead ozone occurring every spring.

a stratului de ozon din aer în fiecare primăvară.

Satellite data revealed the vast extent of these losses

Datele primite din satelit au arătat, iar testele chimice au confirmat,

and chemical tests confirmed that the cause was unquestionably CFCs.

că la baza acestor pierderi stăteau fără îndoială CFC-urile.

NASA soon released visualizations, which were broadcast around the world

Ulterior, NASA a lansat reprezentări vizuale care au fost difuzate peste tot,

and captured public attention.

captând atenția publicului.

If ozone depletion continued, rates of skin cancer would skyrocket.

Dacă pierderea ozonului ar continua, ratele cancerului de piele ar exploda.

Photosynthesis would be impaired, making plants—

Fotosinteza ar fi îngreunată, făcând ca plantele,

including rice, wheat, and corn—

inclusiv orezul, grâul și porumbul,

less productive and more susceptible to disease.

să fie mai puțin productive și mai predispuse la boli.

Global agricultural production would plummet,

Producția agricolă mondială s-ar prăbuși,

and entire ecosystems would collapse.

iar ecosisteme întregi s-ar nărui.

But many politicians— weighing immediate economic concerns over long-term ones—

Dar politicienii, contrabalansând interesele economice, nu s-au înțeles

disagreed about what to do.

asupra a ceea ce trebuie făcut.

The fight to ban CFCs found two unlikely allies

Pentru interzicerea CFC-urilor s-au luptat doi aliați neașteptați:

in US President Ronald Reagan and UK Prime Minister Margaret Thatcher.

președintele american Ronald Reagan și premierul britanic Margaret Thatcher.

Despite their general opposition to government regulation,

În ciuda opoziției lor față de reglementările guvernamentale,

Reagan, who had undergone treatment for skin cancer,

Reagan, care fusese tratat împotriva cancerului de piele,

and Thatcher, who was trained as a chemist,

și Thatcher, care era de profesie chimist,

recognized the need for immediate action.

au identificat nevoia imediată de a lua măsuri.

The US and UK, along with Canada, Norway, Sweden, and Finland,

SUA și Regatul Unit, alături de Canada, Norvegia, Suedia și Finlanda

led calls for an international ban on CFCs.

au lansat solicitări în favoarea interzicerii CFC-urilor.

In 1987, representatives signed the Montreal Protocol,

În 1987, reprezentanții au semnat Protocolul de la Montreal,

requiring the rapid phasing out of CFCs

solicitând eliminarea graduală rapidă a CFC-urilor

and creating a fund to assist Global South countries

și instituirea unui fond pentru sprijinirea țărilor sudice

in obtaining affordable, non-ozone depleting alternatives.

pentru a obține alternative ieftine, care nu afectează stratul de ozon.

It was later ratified by every country on Earth—

Ulterior, a fost ratificat de toate țările din lume,

the only treaty in history to achieve this.

fiind unicul tratat din istorie care a reușit asta.

In 1995, Molina, Rowland, and their Dutch colleague Paul Crutzen,

În 1995, lui Molina, Rowland și colegului lor olandez, Paul Crutzen,

were jointly awarded the Nobel Prize in Chemistry.

le-a fost acordat Premiul Nobel pentru Chimie.

As the use of CFCs declined,

Pe măsură ce consumul de CFC-uri a scăzut,

the ozone hole began shrinking,

gaura de ozon a început să se reducă

and is predicted to disappear entirely by 2070.

și se estimează că va dispărea complet până în 2070.

But we’re not out of the woods yet.

Dar nu am ieșit din impas încă.

While the ban was a win for the climate, as CFCs are potent greenhouse gases,

Interdicția a fost o victorie climatică, căci CFC-urile sunt gaze cu efect de seră,

the alternatives that replaced them— hydrofluorocarbons, or HFCs— are too.

dar la fel și alternativa, hidrofluorocarburile sau HFC-urile.

While generally less potent than CFCs,

Deși sunt mai slabe decât CFC-urile,

HFCs still trap more heat than carbon dioxide

HFC-urile tot rețin mai multă căldură decât dioxidul de carbon

and are contributing to climate change.

și contribuie la schimbările climatice.

To address this, in 2016, the Kigali Amendment

Pentru a rezolva problemă, Amendamentul Kigali a fost adăugat în 2016

was added to the Montreal Protocol,

la Protocolul de la Montreal,

calling for an 85% cut in global HFCs by 2047.

solicitând o scădere cu 85% a utilizării HFC-urilor până în 2047.

This alone could avoid up to 0.5°C of global warming by the end of the century.

Așa s-ar putea evita o creștere de până la 0,5°C până la sfârșitul secolului.

Today, as we face the existential threat of climate change,

Astăzi, în timp ce înfruntăm amenințarea schimbărilor climatice,

the Montreal Protocol serves as a model for the decisive global cooperation

Protocolul de la Montreal e un model de cooperare mondială de care avem nevoie

we need to combat it.

pentru a le combate.

The question is, what will it take for us to come together again?

Întrebarea e: oare ce ne va uni, din nou, în viitor?