The Future of News? Virtual Reality | Nonny de la Peña | TED Talks

Traducător: Cristina Nicolae Corector: Ana Joldes

What if I could present you a story

Cum ar fi să vă prezint o întâmplare

that you would remember with your entire body

pe care să v-o amintiți cu-ntregul corp

and not just with your mind?

și nu doar cu mintea?

My whole life as a journalist, I've really been compelled

Toată viața mea de jurnalist, am fost obligată

to try to make stories that can make a difference

să-ncerc să fac reportaje care pot schimba ceva

and maybe inspire people to care.

și inspira oamenii să le pese.

I've worked in print. I've worked in documentary.

Am lucrat la tipărire, la documentare,

I've worked in broadcast.

la difuzare,

But it really wasn't until I got involved with virtual reality

însă doar când m-am implicat în realitatea virtuală

that I started seeing these really intense,

am început să văd la oameni

authentic reactions from people

aceste reacții intense, autentice

that really blew my mind.

care m-au impresionat teribil.

So the deal is that with VR, virtual reality,

Ideea e că în RV, realitatea virtuală,

I can put you on scene

vă pot plasa

in the middle of the story.

în mijlocul evenimentului.

By putting on these goggles that track wherever you look,

Punându-vă acei ochelari care urmăresc privirea pretutindeni,

you get this whole-body sensation,

simțiți senzația în tot corpul,

like you're actually, like, there.

de parcă ați fi acolo.

So five years ago was about when I really began to push the envelope

Așadar, cam acum cinci ani am început cu adevărat

with using virtual reality and journalism together.

să combin realitatea virtuală cu jurnalismul.

And I wanted to do a piece about hunger.

Am vrut să fac un material despre foamete.

Families in America are going hungry, food banks are overwhelmed,

În America familii rabdă foame, băncile de alimente sunt copleșite,

and they're often running out of food.

și adesea rămân fără hrană.

Now, I knew I couldn't make people feel hungry,

Știam că nu pot să-i fac pe oameni să simtă foamea,

but maybe I could figure out a way to get them to feel something physical.

dar poate găseam o cale de a-i face să simtă ceva fizic.

So -- again, this is five years ago --

Așa că - asta era acum cinci ani -

so doing journalism and virtual reality together

să aduci jurnalismul și realitatea virtuală împreună

was considered a worse-than-half-baked idea,

era considerată o idee foarte proastă

and I had no funding.

și nu aveam finanțare.

Believe me, I had a lot of colleagues laughing at me.

Credeți-mă, mulți colegi au râs de mine.

And I did, though, have a really great intern,

Totuși, am avut o stagiară grozavă,

a woman named Michaela Kobsa-Mark.

Michaela Kobsa-Mark.

And together we went out to food banks

Mergeam la băncile de alimente

and started recording audio and photographs.

și făceam înregistrări audio și fotografii.

Until one day she came back to my office

Într-o zi a venit la birou,

and she was bawling, she was just crying.

țipa și plângea.

She had been on scene at a long line,

Fusese de față la o coadă lungă,

where the woman running the line was feeling extremely overwhelmed,

unde femeia care se ocupa de coadă se simțea copleșită

and she was screaming, "There's too many people!

și striga: „Sunt prea mulți oameni!

There's too many people!"

Prea mulți oameni!”

And this man with diabetes doesn't get food in time,

Și bărbatul acesta cu diabet nu primește mâncare la timp,

his blood sugar drops too low, and he collapses into a coma.

glicemia îi scade prea tare și intră în comă.

As soon as I heard that audio,

Când am auzit înregistrarea,

I knew that this would be the kind of evocative piece

am știu că era materialul evocator

that could really describe what was going on at food banks.

care putea descrie ce se întâmpla într-o bancă de alimente.

So here's the real line. You can see how long it was, right?

Iată coada. Vedeți cât de mare e, da?

And again, as I said, we didn't have very much funding,

Și, după cum spuneam, nu aveam finanțare prea mare,

so I had to reproduce it with virtual humans that were donated,

așa că a trebuit să o recreez cu oameni virtuali donați,

and people begged and borrowed favors to help me create the models

iar oamenii cereau și împrumutau favoruri ca să mă ajute să creez modelele

and make things as accurate as we could.

și să fac lucrurile cât mai veridice.

And then we tried to convey what happened that day

Am încercat apoi să recreăm ce s-a întâmplat atunci

with as much as accuracy as is possible.

cu cât mai mare acuratețe.

(Video) Voice: There's too many people! There's too many people!

(Video) Voce: Sunt prea mulți oameni! Sunt prea mulți oameni!

Voice: OK, he's having a seizure.

Voce: Are o criză.

Voice: We need an ambulance.

Voce: Avem nevoie de ambulanță.

Nonny de la Peña: So the man on the right,

Nonny de la Peña: Bărbatul din dreapta

for him, he's walking around the body.

se mișcă în jurul corpului.

For him, he's in the room with that body.

E în cameră cu corpul acela.

Like, that guy is at his feet.

Tipul acela e la picioarele lui.

And even though, through his peripheral vision,

Chiar dacă, prin vederea sa periferică,

he can see that he's in this lab space,

poate vedea că e în acest laborator,

he should be able to see that he's not actually on the street,

ar trebui să poată vedea că nu e pe stradă,

but he feels like he's there with those people.

dar simte de parcă e acolo cu toți acei oameni.

He's very cautious not to step on this guy

E foarte atent să nu calce pe acest tip

who isn't really there, right?

care, de fapt, nu e acolo.

So that piece ended up going to Sundance in 2012,

Materialul acesta a ajuns la Sundance în 2012,

a kind of amazing thing, and it was the first virtual reality film

o chestie minunată, și a fost primul film de realitate virtuală

ever, basically.

făcut până atunci.

And when we went, I was really terrified.

Când am mers acolo, am fost îngrozită.

I didn't really know how people were going to react

Nu știam cum vor reacționa oamenii

and what was going to happen.

și ce urma să se întâmple.

And we showed up with this duct-taped pair of goggles.

Am apărut cu ochelarii ăștia lipiți cu bandă adezivă.

(Video) Oh, you're crying. You're crying. Gina, you're crying.

(Video) O, plângi. Gina, plângi.

So you can hear the surprise in my voice, right?

Puteți auzi surpriza din vocea mea, da?

And this kind of reaction ended up being the kind of reaction we saw

Acest tip de reacție a ajuns să fie reacția pe care am văzut-o

over and over and over:

iarăși și iarăși:

people down on the ground trying to comfort the seizure victim,

oameni încercând să ajute victima în criză,

trying to whisper something into his ear

încercând să-i șoptească ceva la ureche

or in some way help, even though they couldn't.

sau să fie de ajutor în vreun fel, chiar dacă nu puteau.

And I had a lot of people come out of that piece saying,

Mulți veneau și spuneau:

"Oh my God, I was so frustrated. I couldn't help the guy,"

„Dumnezeule, era atât de frustrant. N-am putut să-l ajut,”

and take that back into their lives.

și se-ntorceau la viața lor cu asta.

So after this piece was made,

După ce a fost făcut acest material,

the dean of the cinema school at USC, the University of Southern California,

decanul școlii de cinematografie de la University of Southern Carolina

brought in the head of the World Economic Forum to try "Hunger,"

l-a adus pe șeful World Economic Forum să încerce „Foamea”,

and he took off the goggles,

și-a scos ochelarii

and he commissioned a piece about Syria on the spot.

și a comandat pe loc un material despre Siria.

And I really wanted to do something about Syrian refugee kids,

Chiar vroiam să fac ceva despre copiii refugiați din Siria,

because children have been the worst affected by the Syrian civil war.

deoarece copiii au fost cei mai afectați de războiul civil de acolo.

I sent a team to the border of Iraq to record material at refugee camps,

Am trimis o echipă la granița cu Irak să filmeze taberele de refugiați,

basically an area I wouldn't send a team now,

o zonă în care nu aș trimite o echipă acum,

as that's where ISIS is really operating.

deoarece ISIS e foarte activ acolo.

And then we also recreated a street scene

Apoi am recreat o scenă de stradă

in which a young girl is singing and a bomb goes off.

în care o fată cântă și o bombă explodează.

Now, when you're in the middle of that scene

Când ești în mijlocul acelei scene

and you hear those sounds,

și auzi acele sunete

and you see the injured around you,

și vezi răniții din jurul tău,

it's an incredibly scary and real feeling.

e un sentiment incredibil de înfricoșător și de real.

I've had individuals who have been involved in real bombings tell me

Persoane care au fost implicate în bombardări reale mi-au spus

that it evokes the same kind of fear.

că evocă același tip de frică.

[The civil war in Syria may seem far away]

[Războiul civil din Siria poate părea departe]

[until you experience it yourself.]

[până ce nu-l trăiești chiar tu]

(Girl singing)

(Fată cântând)

(Explosion)

(Explozie)

[Project Syria]

[Proiectul Siria]

[A virtual reality experience]

[O experiență de realitate virtuală]

NP: We were then invited to take the piece

NP: Am fost invitați să ducem materialul

to the Victoria and Albert Museum in London.

la Victoria and Albert Museum din Londra.

And it wasn't advertised.

Nu i s-a făcut reclamă.

And we were put in this tapestry room.

Am fost puși în camera tapiseriei.

There was no press about it,

Nu se scrisese în presă,

so anybody who happened to walk into the museum to visit it that day

așa că oricine venea la muzeu în acea zi

would see us with these crazy lights.

ne vedea cu luminile astea nebunești.

You know, maybe they would want to see the old storytelling of the tapestries.

Poate vroiau să vadă vechile povești de pe tapiserii.

They were confronted by our virtual reality cameras.

Erau întâmpinați de camerele de realitate virtuală.

But a lot of people tried it, and over a five-day run

Mulți le-au încercat și după cinci zile de expunere

we ended up with 54 pages of guest book comments,

am avut 54 de pagini de comentarii în cartea vizitatorilor

and we were told by the curators there

și custozii de acolo ne-au spus

that they'd never seen such an outpouring.

că nu văzuseră nicicând un așa aflux.

Things like, "It's so real," "Absolutely believable,"

Lucruri de genul: „E atât de real”, „Foarte convingător”,

or, of course, the one that I was excited about,

sau cel care m-a încântat,

"A real feeling as if you were in the middle of something

„Un sentiment real, de parcă erai în mijlocul a ceva

that you normally see on the TV news."

ce vezi în mod normal la știrile TV.”

So, it works, right? This stuff works.

Deci, funcționează, nu? Chestia asta funcționează.

And it doesn't really matter where you're from or what age you are --

Nu contează de unde ești sau câți ani ai --

it's really evocative.

e evocator.

Now, don't get me wrong -- I'm not saying that when you're in a piece

Nu mă-nțelegeți greșit -- nu spun că dacă ești într-un material video,

you forget that you're here.

uiți că ești aici.

But it turns out we can feel like we're in two places at once.

Dar se pare că ne simțim de parcă am fi simultan în două locuri.

We can have what I call this duality of presence,

Putem avea ceea ce eu numesc dualitatea prezenței

and I think that's what allows me to tap into these feelings of empathy.

și cred că asta-mi permite să am acces la sentimentele de empatie.

Right?

Nu-i așa?

So that means, of course,

Bineînțeles, asta înseamnă

that I have to be very cautious about creating these pieces.

că trebuie să fiu foarte precaută când fac aceste materiale.

I have to really follow best journalistic practices

Trebuie să folosesc cele mai bune metode jurnalistice,

and make sure that these powerful stories

să mă asigur că aceste povești puternice

are built with integrity.

sunt făcute cu integritate.

If we don't capture the material ourselves,

Dacă nu realizăm chiar noi materialul,

we have to be extremely exacting

trebuie să fim foarte riguroși

about figuring out the provenance and where did this stuff come from

când stabilim proveniența, de unde vine materialul

and is it authentic?

și dacă e autentic.

Let me give you an example.

Să vă dau un exemplu.

With this Trayvon Martin case, this is a guy, a kid,

Cazul Trayvon Martin - acesta e un tip, un băiat

who was 17 years old and he bought soda and a candy at a store,

de 17 ani care a cumpărat apă minerală și o bomboană de la magazin,

and on his way home he was tracked by a neighborhood watchman

iar pe drumul spre casă a fost urmărit de un paznic al cartierului,

named George Zimmerman who ended up shooting and killing him.

George Zimmerman, care a tras în el și l-a ucis.

To make that piece,

Pentru a recrea scena,

we got the architectural drawings of the entire complex,

am obținut planurile arhitecturale ale întregului complex,

and we rebuilt the entire scene inside and out, based on those drawings.

și am recreat întreaga scenă, bazându-ne pe acele planuri.

All of the action

Toată acțiunea

is informed by the real 911 recorded calls to the police.

e documentată din înregistrările apelurilor reale 911 la poliție.

And interestingly, we broke some news with this story.

În mod interesant, am făcut știri cu povestea asta.

The forensic house that did the audio reconstruction, Primeau Productions,

Firma care a făcut reconstrucția audio, Primeau Productions,

they say that they would testify

spun că vor depune mărturie

that George Zimmerman, when he got out of the car,

că George Zimmerman, când a coborât din mașină,

he cocked his gun before he went to give chase to Martin.

a ridicat piedica la armă înainte să fugă după Martin.

So you can see that the basic tenets of journalism,

Puteți vedea că principiile fundamentale ale jurnalismului

they don't really change here, right?

nu prea se schimbă aici, nu?

We're still following the same principles that we would always.

Încă urmăm aceleași principii pe care le-am urmat mereu.

What is different is the sense of being on scene,

Ce e diferit e sentimentul de a fi la locul faptei,

whether you're watching a guy collapse from hunger

fie că privești un tip cum leșină de foame

or feeling like you're in the middle of a bomb scene.

sau că te simți în mijlocul unui bombardament.

And this is kind of what has driven me forward with these pieces,

Asta m-a făcut să merg mai departe cu aceste materiale

and thinking about how to make them.

și să mă gândesc cum să le fac.

We're trying to make this, obviously, beyond the headset, more available.

Încercăm să facem acest lucru mai accesibil, dincolo de căști.

We're creating mobile pieces like the Trayvon Martin piece.

Creăm materiale mobile, cum ar fi cel cu Trayvon Martin.

And these things have had impact.

Aceste lucruri au avut impact.

I've had Americans tell me that they've donated,

Mulți americani mi-au spus că au donat

direct deductions from their bank account, money to go to Syrian children refugees.

deduceri directe din contul lor bancar, bani ce merg la copiii sirieni refugiați.

And "Hunger in LA," well, it's helped start

„Foamea în LA” a ajutat

a new form of doing journalism

la inițierea unei noi forme de jurnalism

that I think is going to join all the other normal platforms

care cred că se va alătura tuturor celorlalte platforme normale

in the future.

în viitor.

Thank you.

Vă mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)