4 Lessons in Creativity | Julie Burstein | TED Talks

Translator: Joseph Geni Reviewer: Morton Bast

Traducător: Doina Zamfirescu Corector: Ariana Bleau Lugo

On my desk in my office, I keep a small clay pot

În birou pe masă, am un mic vas de lut

that I made in college. It's raku, which is a kind of pottery

făcut în facultate. E raku, un gen de ceramică

that began in Japan centuries ago as a way of

din Japonia, vechi de sute de ani, când

making bowls for the Japanese tea ceremony.

se făceau castronașe pentru ceremonia de ceai.

This one is more than 400 years old.

Acesta are mai mult de 400 de ani.

Each one was pinched or carved out of a ball of clay,

Au fost modelate sau sculptate dintr-un bulgăre de lut,

and it was the imperfections that people cherished.

iar oamenii le apreciau imperfecțiunile.

Everyday pots like this cup take eight to 10 hours to fire.

Vasele obişnuite, stau între 8-10 ore în cuptor.

I just took this out of the kiln last week, and the kiln itself

Acesta a fost gata săptămâna trecută, iar cuptorul

takes another day or two to cool down, but raku

are nevoie de zile să se răcească, dar raku,

is really fast. You do it outside, and you take the kiln

e foarte rapidă. Îl modelezi afară, apoi încălzești repede

up to temperature. In 15 minutes, it goes to 1,500 degrees,

cuptorul. În 15 minute ajunge la 1.500 de grade,

and as soon as you see that the glaze has melted inside,

iar când smalțul s-a topit în interior

you can see that faint sheen, you turn the kiln off,

și se vede ușor lustruit, stingi cuptorul și

and you reach in with these long metal tongs,

introduci cleștii lungi de metal și

you grab the pot, and in Japan, this red-hot pot

iei oala. În Japonia, acest vas roșu, fierbinte,

would be immediately immersed in a solution of green tea,

va fi scufundat imediat într-o soluție de ceai verde,

and you can imagine what that steam would smell like.

deci vă închipuiți cum miroase aburul.

But here in the United States, we ramp up the drama

Aici, în Statele unite, dramatizăm un pic,

a little bit, and we drop our pots into sawdust,

trecem vasul prin rumeguș,

which catches on fire, and you take a garbage pail,

acesta ia foc, apoi se ia o găleată de gunoi,

and you put it on top, and smoke starts pouring out.

se pune deasupra și fumul începe să iasă.

I would come home with my clothes reeking of woodsmoke.

Așa că ajung acasă cu hainele afumate.

I love raku because it allows me to play with the elements.

Îmi place raku pentru că-mi permite să mă joc cu elementele.

I can shape a pot out of clay and choose a glaze,

Pot să modelez un vas de lut, să aleg smalțul,

but then I have to let it go to the fire and the smoke,

după care îl dau prin foc și fum,

and what's wonderful is the surprises that happen,

iar surpriza e cu adevărat minunată,

like this crackle pattern, because it's really stressful

precum modelul ăsta de crăpături cauzat de presiunea

on these pots. They go from 1,500 degrees

asupra vaselor. Ajung de la 1.500 de grade

to room temperature in the space of just a minute.

la temperatura camerei în doar un minut.

Raku is a wonderful metaphor for the process of creativity.

Raku e o metaforă minunată pentru procesul creativității.

I find in so many things that tension between

Gasesc în ea tensiunea dintre

what I can control and what I have to let go

ce poți controla și ce trebuie lăsa de la tine;

happens all the time, whether I'm creating a new radio show

are loc mereu, fie că am de produs un show radio

or just at home negotiating with my teenage sons.

sau am de negociat, acasă, cu copiii mei adolescenți.

When I sat down to write a book about creativity,

Când am început să scriu o carte despre creativitate,

I realized that the steps were reversed.

mi-am dat seama că pașii erau inversați.

I had to let go at the very beginning, and I had to

A trebuit să las de la mine chiar la început și a trebuit

immerse myself in the stories of hundreds of artists

să mă cufund în poveștile a sute de artiști,

and writers and musicians and filmmakers, and as I listened

scriitori, muzicieni și cineaști. Pe măsură ce ascultam

to these stories, I realized that creativity

acele poveşti, mi-a fost clar cum creativitatea

grows out of everyday experiences

ia ființă din experiențele zilnice,

more often than you might think, including

mai des decât ați crede, inclusiv

letting go.

a lăsa de la tine.

It was supposed to break, but that's okay. (Laughter) (Laughs)

Trebuia să se spargă, dar e OK. (Râsete)

That's part of the letting go, is sometimes it happens

Trebuie să lași de la tine, uneori merge,

and sometimes it doesn't, because creativity also grows

uneori nu, căci creativitatea poate lua naștere

from the broken places.

și din cioburi.

The best way to learn about anything

Cel mai bun mod de a învăța orice

is through stories, and so I want to tell you a story

e prin povești, așa că vreau să vă spun o poveste

about work and play and about four aspects of life

despre muncă, joacă și cele patru aspecte ale vieții

that we need to embrace

pe care trebuie să le îmbrățișăm

in order for our own creativity to flourish.

pentru a ne cultiva propria creativitate.

The first embrace is something that we think,

Întâi, un lucru despre care credem

"Oh, this is very easy," but it's actually getting harder,

că este ușor, dar devine tot mai greu,

and that's paying attention to the world around us.

și anume, trebuie să fim atenți la ce se întâmplă în jur.

So many artists speak about needing to be open,

Atâția artiști vorbesc despre nevoia lor de a fi deschiși,

to embrace experience, and that's hard to do when

de a experimenta, dar e greu când ai un

you have a lighted rectangle in your pocket that

dreptunghi luminat în buzunar care-ți consumă

takes all of your focus.

toată concentrarea.

The filmmaker Mira Nair speaks about growing up

Cineasta Mira Nair povestește cum a crescut

in a small town in India. Its name is Bhubaneswar,

într-un orășel din India numit Bhubaneswar,

and here's a picture of one of the temples in her town.

iată o poză a unui templu de acolo.

Mira Nair: In this little town, there were like 2,000 temples.

Mira Nair: În orășel erau cam 2.000 de temple.

We played cricket all the time. We kind of grew up

Jucam cricket mereu. Am crescut cumva

in the rubble. The major thing that inspired me,

între bolovani. Cel mai mult m-a inspirat

that led me on this path, that made me a filmmaker eventually,

și m-a condus pe calea care m-a făcut în final cineast,

was traveling folk theater that would come through the town

trupa de teatru ambulant care venea în oraș

and I would go off and see these great battles

unde mergeam să văd lupta fabuloasă dintre

of good and evil by two people in a school field

rău și bine, întruchipată de două persoane din mediul școlar,

with no props but with a lot of, you know,

fără pregătire, dar cu multă pasiune

passion, and hashish as well, and it was amazing.

și cannabis, era uimitor.

You know, the folk tales of Mahabharata and Ramayana,

Știți ce spun legendele populare ca Mahabharata și

the two holy books, the epics that everything comes out of

Ramayana, cele două cărți sfinte, din care se spune ca se trag toate în India.

in India, they say. After seeing that Jatra, the folk theater,

După ce am văzut Jatra, teatrul popular,

I knew I wanted to get on, you know, and perform.

am știut ca vreau să mă urc pe scenă și să joc.

Julie Burstein: Isn't that a wonderful story?

Julie Burstein: Nu-i o poveste minunată?

You can see the sort of break in the everyday.

Se vede ruperea de cotidian.

There they are in the school fields, but it's good and evil,

Sunt în curtea școlii, dar e vorba de bine și rău,

and passion and hashish. And Mira Nair was a young girl

de pasiune și hașiș. Iar Mira Nair era o tânără

with thousands of other people watching this performance,

pe care o priveau mii de oameni, dar ea era pregătită.

but she was ready. She was ready to open up

Era pregătită să se deschidă

to what it sparked in her, and it led her,

către ceea ce scăpăra în ea,

as she said, down this path to become

iar asta a făcut-o, așa cum zice ea,

an award-winning filmmaker.

să devină un cineast premiat.

So being open for that experience that might change you

Așa că a fi deschis către experiențele care te pot schimba

is the first thing we need to embrace.

e primul lucru pe care trebuie să-l acceptăm.

Artists also speak about how some of their most powerful work

Artiștii povestesc cum cele mai puternice lucrări

comes out of the parts of life that are most difficult.

vin din cele mai dificile momente ale vieții.

The novelist Richard Ford speaks about

Romancierul Richard Ford vorbește despre

a childhood challenge that continues to be something

o problemă din copilărie cu care se luptă

he wrestles with today. He's severely dyslexic.

și în prezent. E dislexic.

Richard Ford: I was slow to learn to read, went all the way

Richard Ford: Am învățat încet să citesc, am mers

through school not really reading more than the minimum,

la şcoală citind doar minimul

and still to this day can't read silently

și nici în prezent nu pot citi în gând

much faster than I can read aloud,

mult mai repede decât cu voce tare,

but there were a lot of benefits to being dyslexic for me

dar sunt și avantaje în a fi dislexic.

because when I finally did reconcile myself to how slow

Când m-am împăcat cu cât de încet trebuia,

I was going to have to do it, then I think I came very slowly

sa fac asta, am început treptat să

into an appreciation of all of those qualities of language

apreciez calitățile limbajului şi

and of sentences that are not just the cognitive

propoziţiilor care nu sunt doar aspecte cognitive

aspects of language: the syncopations, the sounds of words,

sau de limbaj: sincopele, sunetele cuvintelor,

what words look like, where paragraphs break,

felul în care arată cuvintele, unde se termină paragrafele

where lines break. I mean, I wasn't so badly dyslexic that

sau rândurile. Nu eram atât de dislexic încât

I was disabled from reading. I just had to do it

să nu pot citi. Eram doar nevoit s-o fac

really slowly, and as I did, lingering on those sentences

foarte încet și, zăbovind asupra acelor fraze,

as I had to linger, I fell heir to language's other qualities,

am descoperit celelalte calități ale limbii,

which I think has helped me write sentences.

ceea ce cred că m-a ajutat să scriu.

JB: It's so powerful. Richard Ford, who's won the Pulitzer Prize,

JB: E atât de puternic. Richard Ford, care a primit

says that dyslexia helped him write sentences.

premiul Pulitzer, spune că dislexia l-a ajutat să scrie.

He had to embrace this challenge, and I use that word

A trebuit să accepte acest „neajuns", folosesc acest cuvânt

intentionally. He didn't have to overcome dyslexia.

intenționat. Nu a trebuit să-și învingă dislexia.

He had to learn from it. He had to learn to hear the music

A trebuit să învețe din ea. A trebuit să asculte

in language.

muzica limbajului.

Artists also speak about how pushing up against

Artiștii vorbesc de asemenea despre lupta cu

the limits of what they can do, sometimes pushing

limitele, făcând uneori

into what they can't do, helps them focus

ce nu pot îi ajută să se concentreze

on finding their own voice.

şi să-şi găsească vocea lăuntrică.

The sculptor Richard Serra talks about how,

Sculptorul Richard Serra vorbeşte despre cum

as a young artist, he thought he was a painter,

se credea pictor în tinereţe,

and he lived in Florence after graduate school.

şi cum a trăit în Florenţa după ce a absolvit facultatea.

While he was there, he traveled to Madrid,

Fiind acolo, a călătorit la Madrid

where he went to the Prado to see this picture

să vadă în muzeul Prado o pictură

by the Spanish painter Diego Velázquez.

a pictorului spaniol Diego Velazquez.

It's from 1656, and it's called "Las Meninas,"

Datează din 1656 şi se numeşte „Las Meninas".

and it's the picture of a little princess

Tabloul reprezintă o mică prinţesă

and her ladies-in-waiting, and if you look over

cu domnişoarele ei de onoare şi dacă te uiţi peste

that little blonde princess's shoulder, you'll see a mirror,

umărul prinţesei blonde, vezi o oglindă

and reflected in it are her parents, the King and Queen

în care se reflectă părinţii ei, Regele şi Regina

of Spain, who would be standing where you might stand

Spaniei, care ar sta unde ai sta şi tu

to look at the picture.

să te uiţi la tablou.

As he often did, Velázquez put himself in this painting too.

Velazquez însuşi s-a transpus în acest tablou.

He's standing on the left with his paintbrush in one hand

El se află în stânga cu pensula într-o mână

and his palette in the other.

şi cu paleta de culori în cealaltă.

Richard Serra: I was standing there looking at it,

Richard Serra: Priveam tabloul

and I realized that Velázquez was looking at me,

şi am realizat că Velazquez se uita la mine

and I thought, "Oh. I'm the subject of the painting."

şi am gândit „Oh, eu sunt obiectul picturii,"

And I thought, "I'm not going to be able to do that painting."

şi m-am gândit : „Eu n-aş putea să pictez asta."

I was to the point where I was using a stopwatch

Mă aflam la punctul în care foloseam un cronometru

and painting squares out of randomness,

ca să pictez pătrate la întâmplare,

and I wasn't getting anywhere. So I went back and dumped

Aşa că m-am întors şi mi-am aruncat

all my paintings in the Arno, and I thought, I'm going to just start playing around.

toate picturile în Arno şi m-am gândit să încep să mă joc.

JB: Richard Serra says that so nonchalantly, you might

JB: Richard Serra o spune atât de nonşalant şi

have missed it. He went and saw this painting by a guy

subtil. S-a dus să vadă o pictură a cuiva

who'd been dead for 300 years, and realized,

care a murit acum 300 ani şi a realizat

"I can't do that," and so Richard Serra went back

că el nu poate face la fel, așa că s-a întors

to his studio in Florence, picked up all of his work

în studioul său din Florenţa, a adunat pânzele

up to that point, and threw it in a river.

și le-a aruncat în râu.

Richard Serra let go of painting at that moment,

Richard Serra a renunţat la pictat în acel moment,

but he didn't let go of art. He moved to New York City,

dar n-a renunţat la artă. S-a mutat în New York

and he put together a list of verbs

şi a făcut o listă de verbe

— to roll, to crease, to fold —

- a rula, a încreţi, a împături -

more than a hundred of them, and as he said,

peste o sută de verbe şi apoi

he just started playing around. He did these things

s-a jucat ce aceste verbe. A făcut toate aceste acţiuni

to all kinds of material. He would take a huge sheet of lead

cu tot felul de materiale. Lua o bucată mare de plumb

and roll it up and unroll it. He would do the same thing

pe care o modela. Acelaşi lucru făcea cu o bucată

to rubber, and when he got to the direction "to lift,"

de cauciuc, iar cînd a primit verbul „a ridica"

he created this, which is in the Museum of Modern Art.

a creat asta, care se află acum în Muzeul de Artă Modernă,

Richard Serra had to let go of painting

Richard Serra a trebuit să renunţe la pictat

in order to embark on this playful exploration

pentru a începe această explorare în joacă

that led him to the work that he's known for today:

ce l-a propulsat spre opera pentru care e cunoscut astăzi:

huge curves of steel that require our time and motion

imense curbe de oţel pe care cu timpul şi mişcarea

to experience. In sculpture,

le putem experimenta. În sculptură,

Richard Serra is able to do what he couldn't do in painting.

Richard Serra este capabil de ceea ce nu a putut face în pictură.

He makes us the subject of his art.

Noi suntem subiectul artei sale.

So experience and challenge

Așa că experienţa, greutățile şi limitele

and limitations are all things we need to embrace

sunt lucruri pe care trebuie să le acceptăm

for creativity to flourish.

pentru a da frâu liber creativitâţii.

There's a fourth embrace, and it's the hardest.

Şi mai există un lucru, cel mai greu.

It's the embrace of loss,

Trebuie să acceptăm pierderea

the oldest and most constant of human experiences.

cea mai veche şi mai constantă experienţă umană.

In order to create, we have to stand in that space

Ca să creăm, trebuie să ne situăm în spaţiul

between what we see in the world and what we hope for,

dintre ce vedem în lume şi ce ne dorim,

looking squarely at rejection, at heartbreak,

privind în față respingerea, durerea,

at war, at death.

războiul, moartea.

That's a tough space to stand in.

Este un loc teribil.

The educator Parker Palmer calls it "the tragic gap,"

Educatorul Parker Palmer îl numeşte „hăul tragic",

tragic not because it's sad but because it's inevitable,

nu pentru că e trist, ci pentru că e inevitabil,

and my friend Dick Nodel likes to say,

iar prietenului meu, Dick Nodel, îi place să spună:

"You can hold that tension like a violin string

„Poţi strânge tensiunea ca pe o coardă de vioară

and make something beautiful."

şi s-o transformi în ceva frumos."

That tension resonates in the work of the photographer

Tensiunea asta rezonează în opera fotografului

Joel Meyerowitz, who at the beginning of his career was

Joel Meyerowitz care la începutul carierei sale era

known for his street photography, for capturing a moment

cunoscut pentru fotografiile de stradă, instantanee,

on the street, and also for his beautiful photographs

dar şi pentru frumoasele sale fotografii înfăţisând

of landscapes -- of Tuscany, of Cape Cod,

peisaje ca Toscana, Cape Cod,

of light.

peisaje de lumină.

Joel is a New Yorker, and his studio for many years

Joel e din New York, iar studioul său a fost mulţi ani

was in Chelsea, with a straight view downtown

în Chelsea, cu vedere la

to the World Trade Center, and he photographed

World Trade Center, aşa ca a fotografiat

those buildings in every sort of light.

acele clădiri în tot felul de lumini.

You know where this story goes.

Ştiţi deja unde vreau să ajung.

On 9/11, Joel wasn't in New York. He was out of town,

Pe 9 septembrie, Joel nu era in New York. Era plecat din oraş,

but he raced back to the city, and raced down to the site

dar s-a grăbit să se întoarcă şi să vadă locul

of the destruction.

unde au avut loc ravagiile.

Joel Meyerowitz: And like all the other passersby,

Joel Meyerowitz: Şi ca toți ceilalţi trecători,

I stood outside the chain link fence on Chambers

am stat în afara gardului care încercuia Chambers şi

and Greenwich, and all I could see was the smoke

Greenwich, şi tot ce vedeam era fum

and a little bit of rubble, and I raised my camera

şi puțin cauciuc, aşa că am ridicat camera

to take a peek, just to see if there was something to see,

ca să văd dacă mai rămăsese ceva de văzut

and some cop, a lady cop, hit me on my shoulder,

şi o poliţistă m-a lovit peste umăr

and said, "Hey, no pictures!"

şi mi-a zis „Fără fotografii".

And it was such a blow that it woke me up,

A fost un şoc care m-a trezit

in the way that it was meant to be, I guess.

la realitate, cred.

And when I asked her why no pictures, she said,

Când am întrebat de ce n-am voie să fotografiez,

"It's a crime scene. No photographs allowed."

mi-a răspuns: „E locul crimei. Nu e voie."

And I asked her, "What would happen if I was a member

Şi am intrebat-o: „Şi dacă aş fi membru al presei?"

of the press?" And she told me,

Mi-a răspuns:

"Oh, look back there," and back a block was the press corps

„Uită-te în spate", unde se aflau toţi cei din presă,

tied up in a little penned-in area,

încadraţi într-o mică zonă.

and I said, "Well, when do they go in?"

Am întrebat „Și ei cand vor intra?"

and she said, "Probably never."

şi ea a zis „Probabil niciodată."

And as I walked away from that, I had this crystallization,

În timp ce mă îndepărtam, am avut această idee

probably from the blow, because it was an insult in a way.

datorată loviturii, căci ce spusese era ca o insultă.

I thought, "Oh, if there's no pictures,

M-am gândit „Dacă nu sunt fotografii,

then there'll be no record. We need a record."

nu va fi nicio înregistrare. Avem nevoie de una."

And I thought, "I'm gonna make that record.

Şi am hotărât. Voi face eu asta.

I'll find a way to get in, because I don't want to

Voi găsi o cale, pentru că nu vreau ca

see this history disappear."

această istorie să dispară."

JB: He did. He pulled in every favor he could,

JB: Şi a făcut. A obţinut permisul

and got a pass into the World Trade Center site,

şi a mers în zona WTC,

where he photographed for nine months almost every day.

şi a făcut fotografii timp de 9 luni, zilnic.

Looking at these photographs today brings back

Aceste imagini readuc

the smell of smoke that lingered on my clothes

mirosul de fum de pe hainele mele

when I went home to my family at night.

în timp ce mă duceam acasă noaptea.

My office was just a few blocks away.

Biroul meu era la câteva blocuri depărtare.

But some of these photographs are beautiful,

Dar unele fotografii sunt frumoase,

and we wondered, was it difficult for Joel Meyerowitz

şi ne întrebăm, a fost dificil

to make such beauty out of such devastation?

să creeze aşa ceva din ceva devastator?

JM: Well, you know, ugly, I mean, powerful

JM: A fost urât, adică puternic

and tragic and horrific and everything, but

şi tragic şi oribil, dar

it was also as, in nature, an enormous event

de asemenea, ca în natură, un eveniment enorm

that was transformed after the fact into this residue,

transformat apoi în propriile reziduuri,

and like many other ruins

şi asemeni multor ruine -

— you go to the ruins of the Colosseum or the ruins of a cathedral someplace —

dacă mergeţi la Coloseum sau la ruinele unei catedrale -

and they take on a new meaning when you watch the weather.

capătă un nou sens privite prin prisma timpului.

I mean, there were afternoons I was down there,

Au fost amieze când am fost acolo,

and the light goes pink and there's a mist in the air

şi lumina era roz şi era o ceaţă în aer

and you're standing in the rubble, and I found myself

şi stăteam printre moloz şi m-am trezit

recognizing both the inherent beauty of nature

recunoscând atât frumuseţea inedită a naturii

and the fact that nature, as time,

dar şi faptul că în timp

is erasing this wound.

ne şterge rănile.

Time is unstoppable, and it transforms the event.

Timpul curge şi transformă evenimentele.

It gets further and further away from the day,

Ne îndepartează de ziua,

and light and seasons temper it in some way,

lumina şi anotimpul acela,

and it's not that I'm a romantic. I'm really a realist.

iar nu sunt romantic. Chiar sunt realist.

The reality is, there's the Woolworth Building

Realitatea este că, iată Woolworth Building

in a veil of smoke from the site, but it's now like a scrim

într-un văl de ceaţă, dar peste

across a theater, and it's turning pink,

teatru, şi devine roz,

you know, and down below there are hoses spraying,

şi furtunele de stins,

and the lights have come on for the evening, and the water

şi luminile serii şi apa

is turning acid green because the sodium lamps are on,

devine verde acid pentru că lămpile de sodiu sunt aprinse,

and I'm thinking, "My God, who could dream this up?"

şi mă gândesc: „Cine a putut visa asta?"

But the fact is, I'm there, it looks like that,

Dar de fapt, dacă sunt acolo,

you have to take a picture.

trebuie să fac o poză.

JB: You have to take a picture. That sense of urgency,

JB „Trebuie să faci o poză. Acest sentiment de necesitate,

of the need to get to work, is so powerful in Joel's story.

trebuie să lucrezi, atât de puternic în povestea lui Joel.

When I saw Joel Meyerowitz recently, I told him how much

Cănd l-am văzut recent, i-am spus cât de mult

I admired his passionate obstinacy, his determination

i-am admirat perseverenţa, determinarea

to push through all the bureaucratic red tape to get to work,

de a forţa banda roşie şi a merge la lucru.

and he laughed, and he said, "I'm stubborn,

A râs şi mi-a spus: „Sunt încapăţânat,

but I think what's more important

dar cred că mai important este

is my passionate optimism."

optimismul meu pasionant.

The first time I told these stories, a man in the audience

Prima dată când am auzit aceste poveşti, un ascultător

raised his hand and said, "All these artists talk about

m-a întrebat: „Toţi artiştii vorbesc despre

their work, not their art, which has got me thinking about

munca lor, nu arta lor, şi m-am gândit

my work and where the creativity is there,

la munca mea şi la sursa creativității,

and I'm not an artist." He's right. We all wrestle

şi la faptul că nu sunt artist. „Are dreptate. Ne luptăm

with experience and challenge, limits and loss.

cu experienţe și provocări, limitări şi pierderi.

Creativity is essential to all of us,

Creativitatea e esenţială pentru noi toţi,

whether we're scientists or teachers,

fie că suntem oameni de ştiinţă sau profesori,

parents or entrepreneurs.

părinţi sau antreprenori.

I want to leave you with another

Vă las să admiraţi altă

image of a Japanese tea bowl. This one

imagine a unui vas de ceai japonez.

is at the Freer Gallery in Washington, D.C.

Se află la Galeria Freer în Washington, D.C.

It's more than a hundred years old and you can still see

Are mai mult de o mie de ani şi încă vedeți

the fingermarks where the potter pinched it.

urmele degetelor artistului.

But as you can also see, this one did break

Vedeți însă, că acest vas s-a spart

at some point in its hundred years.

în câteva locuri în acest timp îndelungat.

But the person who put it back together,

Însă persoana care i-a redat forma,

instead of hiding the cracks,

în loc să-i ascundă crapăturile,

decided to emphasize them, using gold lacquer to repair it.

a decis să le evidenţieze, aurindu-le.

This bowl is more beautiful now, having been broken,

Acum vasul este mai frumos, aşa spart,

than it was when it was first made,

decât iniţial

and we can look at those cracks, because

şi ne putem uita la aceste fisuri, pentru că

they tell the story that we all live,

ele ne spun că toţi trăim,

of the cycle of creation and destruction,

în ciclul creaţiei şi distrugerii,

of control and letting go, of picking up the pieces

al contolului şi renunţării, al adunării cioburilor

and making something new.

pentru a face ceva nou.

Thank you. (Applause)

Mulţumesc. (Aplauze).