Leslie T. Chang: The voices of China's workers

Translator: Joseph Geni Reviewer: Morton Bast

Traducător: Ruxandra Taleanu Corector: Ariana Bleau Lugo

Hi. So I'd like to talk a little bit about the people

Aș vrea să vorbesc despre oamenii

who make the things we use every day:

care fac lucrurile pe care le folosim zi de zi:

our shoes, our handbags, our computers and cell phones.

pantofi, poșete, computere sau telefoane mobile.

Now, this is a conversation that often calls up a lot of guilt.

Conversația asta aduce cu sine sentimente de vinovăție.

Imagine the teenage farm girl who makes less than

Închipuiți-vă tânăra adolescentă de la țară care, pentru

a dollar an hour stitching your running shoes,

mai puțin de 1$/oră, vă coase adidașii,

or the young Chinese man who jumps off a rooftop

sau pe tânărul chinez care se aruncă de pe acoperiș

after working overtime assembling your iPad.

după ce a muncit ore suplimentare asambându-vă iPad-ul.

We, the beneficiaries of globalization, seem to exploit

Se pare că noi, beneficiarii globalizării, exploatăm

these victims with every purchase we make,

aceste victime cu fiecare achiziție,

and the injustice

iar injustiția

feels embedded in the products themselves.

pare să fie integrată în aceste produse.

After all, what's wrong with a world in which a worker

Până la urmă, ce-i nedrept într-o lume în care un om ce lucrează

on an iPhone assembly line can't even afford to buy one?

la linia de asamblare a unui iPhone nu-și permite unul?

It's taken for granted that Chinese factories are oppressive,

Luăm de bun că fabricile din China oprimă, asupresc,

and that it's our desire for cheap goods

și că însăși dorința noastră de bunuri ieftine

that makes them so.

le face astfel.

So, this simple narrative equating Western demand

Povestea asta simplă cum că cererea vestică

and Chinese suffering is appealing,

merge mână-n mână cu suferința chinezească e atractivă,

especially at a time when many of us already feel guilty

mai ales acum, când mulți ne simțim deja vinovați

about our impact on the world,

de impactul nostru asupra lumii.

but it's also inaccurate and disrespectful.

Însă e o poveste incorectă și lipsită de respect.

We must be peculiarly self-obsessed to imagine that we

Trebuie să fim destul de narcisiști să credem că

have the power to drive tens of millions of people

avem puterea să aducem zeci de milioane de oameni

on the other side of the world to migrate and suffer

din celălalt colț al lumii în stare să migreze și să sufere

in such terrible ways.

în moduri atât de groaznice.

In fact, China makes goods for markets all over the world,

China produce bunuri pentru piețe din toată lumea,

including its own, thanks to a combination of factors:

incluzând propria piață, datorită mai multor factori:

its low costs, its large and educated workforce,

are o forță de lucru ieftină, numeroasă și educată

and a flexible manufacturing system

și sisteme flexibile de producție

that responds quickly to market demands.

ce răspund rapid la cererile pieței.

By focusing so much on ourselves and our gadgets,

Concentrându-ne atât pe noi înșine și dispozitivele noastre,

we have rendered the individuals on the other end

i-am trecut pe indivizii de la celălalt capăt

into invisibility, as tiny and interchangeable

într-o lume invizibilă, tot atât de minusculă și dispensabilă

as the parts of a mobile phone.

ca părțile unui telefon mobil.

Chinese workers are not forced into factories

Muncitorii din China nu sunt forțați să lucreze în fabrici

because of our insatiable desire for iPods.

din cauza dorinței noastre insațiabile de iPod-uri.

They choose to leave their homes in order to earn money,

Ei aleg să plece de acasă pentru a câștiga bani,

to learn new skills, and to see the world.

pentru a învăța noi îndeletniciri și ca să vadă lumea.

In the ongoing debate about globalization, what's

În continua dezbatere despre globalizare, lipsește

been missing is the voices of the workers themselves.

chiar vocea muncitorilor în cauză.

Here are a few.

Iată câteva.

Bao Yongxiu: "My mother tells me to come home

Bao Yongxiu: „Mama îmi spune să vin acasă

and get married, but if I marry now, before I have fully

și să mă mărit, dar dacă fac asta acum,

developed myself, I can only marry an ordinary worker,

înainte de a mă dezvolta, mă voi mărita c-un simplu muncitor,

so I'm not in a rush."

așa că nu mă grăbesc.”

Chen Ying: "When I went home for the new year,

Chen Ying: „Când am fost acasă, de anul nou,

everyone said I had changed. They asked me,

toți mi-au spus că m-am schimbat. M-au întrebat

what did you do that you have changed so much?

ce am făcut de m-am schimbat atât?

I told them that I studied and worked hard. If you tell them

Le-am spus că am studiat și am lucrat din greu.

more, they won't understand anyway."

Dacă le spui mai mult, oricum nu vor înțelege.”

Wu Chunming: "Even if I make a lot of money,

Wu Chunming: „Chiar de câștig mulți bani,

it won't satisfy me.

nu mă va satisface.

Just to make money is not enough meaning in life."

Doar să faci bani, nu aduce sens vieții mele.”

Xiao Jin: "Now, after I get off work, I study English,

Xiao Jin: „Acum, după ce plec de la lucru, studiez engleza,

because in the future, our customers won't

căci, în viitor, clienții noștri nu vor fi numai chinezi,

be only Chinese, so we must learn more languages."

așa că trebuie să-nvățăm mai multe limbi.”

All of these speakers, by the way, are young women,

Toate acestea sunt tinere femei,

18 or 19 years old.

de 18 - 19 ani.

So I spent two years getting to know assembly line workers

Am stat 2 ani în preajma muncitorilor de linie de asamblare

like these in the south China factory city called Dongguan.

ca aceștia, în orașul industrial Dongguan, din sudul Chinei.

Certain subjects came up over and over:

Anumite subiecte reveneau neîncetat:

how much money they made,

cât câștigă,

what kind of husband they hoped to marry,

cu ce fel de om sperau să se căsătorească,

whether they should jump to another factory

dacă ar trebui să se mute-n altă fabrică

or stay where they were.

sau să stea unde erau.

Other subjects came up almost never, including

Alte subiecte nu erau abordate aproape deloc, precum

living conditions that to me looked close to prison life:

condițiile de trai ce mi se păreau asemenea vieții-n detenție.

10 or 15 workers in one room,

10 - 15 muncitori într-o singură cameră,

50 people sharing a single bathroom,

50 de oameni împărțind aceeași baie,

days and nights ruled by the factory clock.

zile și nopți în slujba ceasului de la fabrică.

Everyone they knew lived in similar circumstances,

Toți cunoscuții lor trăiau în circumstanțe similare,

and it was still better than the dormitories and homes

însă era mai bine decât în dormitoarele și casele

of rural China.

din satele Chinei.

The workers rarely spoke about the products they made,

Muncitorii nu prea vorbeau despre produsele făcute,

and they often had great difficulty explaining

și adesea le era greu să explice exact

what exactly they did.

ce făceau.

When I asked Lu Qingmin,

Când am întrebat-o pe Lu Qingmin,

the young woman I got to know best,

tânăra pe care am cunoscut-o cel mai bine,

what exactly she did on the factory floor,

ce făcea exact, acolo în fabrică,

she said something to me in Chinese that sounded like

mi-a spus ceva în chineză care a sunat astfel:

"qiu xi."

„qiu xi”.

Only much later did I realize that she had been saying

Mult mai târziu mi-am dat seama că spunea

"QC," or quality control.

„QC” - controlul calității.

She couldn't even tell me what she did on the factory floor.

Nu putea nici măcar să-mi spună ce făcea la fabrică.

All she could do was parrot a garbled abbreviation

Tot ce putea era să îngaime ca un papagal o abreviere

in a language she didn't even understand.

într-o limbă pe care n-o înțelegea.

Karl Marx saw this as the tragedy of capitalism,

Karl Marx văzuse asta ca tragedia capitalismului,

the alienation of the worker from the product of his labor.

alienarea angajatului de produsul muncii sale.

Unlike, say, a traditional maker of shoes or cabinets,

Spre deosebire de un lucrător tradițional de pantofi sau dulapuri,

the worker in an industrial factory has no control,

muncitorul din uzină e lipsit de control,

no pleasure, and no true satisfaction or understanding

de plăcere ori satisfacție, și nu-și înțelege

in her own work.

propria muncă.

But like so many theories that Marx arrived at

Ca și-n cazul altor numeroase teorii formulate de Marx

sitting in the reading room of the British Museum,

în camera de lectură a British Museum,

he got this one wrong.

a greșit cu teoria asta.

Just because a person spends her time

Numai pentru că o persoană își petrece timpul

making a piece of something does not mean

construind o piesă, orice, nu înseamnă

that she becomes that, a piece of something.

că persoana se transformă în acel lucru.

What she does with the money she earns,

De fapt, ce face cu banii câștigați,

what she learns in that place, and how it changes her,

cu ce învață în acel loc și cum o schimbă acea muncă,

these are the things that matter.

e ceea ce contează.

What a factory makes is never the point, and

Ce produce o fabrică nu e scopul ultim,

the workers could not care less who buys their products.

iar muncitorilor nu le pasă nicidecât cine le cumpără produsele.

Journalistic coverage of Chinese factories,

Presa care dezbate fabricile din China,

on the other hand, plays up this relationship

pe de altă parte, aduce mereu vorba de relația asta

between the workers and the products they make.

dintre muncitori și produsele pe care le fac.

Many articles calculate: How long would it take

Multe articole calculează câte ore de muncă i-ar lua

for this worker to work in order to earn enough money

unui asemenea angajat ca să câștige banii

to buy what he's making?

necesari achiziției produsului.

For example, an entry-level-line assembly line worker

De exemplu, un angajat începător la linia de asamblare

in China in an iPhone plant would have to shell out

de iPhone, în China, ar trebui să dea din buzunar

two and a half months' wages for an iPhone.

salariile pe două luni jumate pentru acel iPhone.

But how meaningful is this calculation, really?

Dar ce sens are să faci calculul ăsta, mă întreb.

For example, I recently wrote an article

Am scris recent un articol

in The New Yorker magazine,

în revista The New Yorker,

but I can't afford to buy an ad in it.

dar nu-mi permit să cumpăr reclamă în ea.

But, who cares? I don't want an ad in The New Yorker,

Cui îi pasă? N-am nevoie de reclamă în The New Yorker,

and most of these workers don't really want iPhones.

cum cei mai mulți dintre acei muncitori nu vor un iPhone.

Their calculations are different.

Altele sunt calculele lor.

How long should I stay in this factory?

Cât ar trebui să rămân în fabrica asta?

How much money can I save?

Câți bani pot să economisesc?

How much will it take to buy an apartment or a car,

Cât îmi va lua să cumpăr un apartament sau o mașină,

to get married, or to put my child through school?

să mă căsătoresc sau să-mi trimit copilul la școală?

The workers I got to know had a curiously abstract

Muncitorii pe care i-am cunoscut au avut o relație

relationship with the product of their labor.

curios de abstractă cu produsele muncii lor.

About a year after I met Lu Qingmin, or Min,

La un an după ce am cunoscut-o pe Lu Qingmin, sau Min,

she invited me home to her family village

m-a invitat acasă la ea, în satul natal,

for the Chinese New Year.

pentru Anul Nou Chinezesc.

On the train home, she gave me a present:

Pe drum, în tren, mi-a dăruit ceva:

a Coach brand change purse with brown leather trim.

un portmoneu de piele, produs de Coach.

I thanked her, assuming it was fake,

I-am mulțumit, crezând că e contrafăcut

like almost everything else for sale in Dongguan.

ca toate celelalte lucruri de vânzare din Dongguan.

After we got home, Min gave her mother another present:

După ce am ajuns acasă, Min i-a dat mamei ei alt cadou:

a pink Dooney & Bourke handbag,

o poșetă roz Dooney & Bourke.

and a few nights later, her sister was showing off

Câteva seri mai târziu, sora ei mergea țanțoș

a maroon LeSportsac shoulder bag.

cu o geantă de umăr maro LeSportsac.

Slowly it was dawning on me that these handbags

Încet, am realizat că poșetele acelea

were made by their factory,

erau produse în fabrica ei,

and every single one of them was authentic.

fiecare dintre ele fiind autentică.

Min's sister said to her parents,

Sora lui Min le-a spus părinților ei:

"In America, this bag sells for 320 dollars."

„În America, geanta asta se vinde cu 320 $.”

Her parents, who are both farmers, looked on, speechless.

Părinții ei, ambii fermieri, au privit-o, fără cuvinte.

"And that's not all -- Coach is coming out with a new line,

„Și asta nu-i tot, Coach lansează o nouă linie, 2191.

2191," she said. "One bag will sell for 6,000."

O geantă va costa 6.000” a mai spus.

She paused and said, "I don't know if that's 6,000 yuan or

S-a oprit și a zis: „Nu știu dacă 6.000 de yuani

6,000 American dollars, but anyway, it's 6,000." (Laughter)

sau 6.000 de dolari americani, oricum, 6.000.”

Min's sister's boyfriend, who had traveled home with her

Iubitul surorii lui Min, care călătorise cu ea spre casă

for the new year, said,

pentru anul nou, a spus

"It doesn't look like it's worth that much."

„Nu pare să valoreze atât.”

Min's sister turned to him and said, "Some people actually

Sora lui Min s-a întors spre el și a spus:

understand these things. You don't understand shit."

„Unii oameni înțeleg lucrurile astea. Tu nu-nțelegi nimic!”

(Laughter) (Applause)

(Râsete) (Aplauze)

In Min's world, the Coach bags had a curious currency.

În lumea lui Min, gențile Coach aveau un preț curios.

They weren't exactly worthless, but they were nothing

Nu erau chiar lipsite de valoare, dar nici atât aproape

close to the actual value, because almost no one they knew

de valoarea reală, pentru că niciun cunoscut al lor

wanted to buy one, or knew how much it was worth.

nu-și dorea una, nici nu știa cât costă.

Once, when Min's older sister's friend got married,

Când o prietenă a surorii mai mari a lui Min s-a măritat,

she brought a handbag along as a wedding present.

a adus cu ea o geantă, drept cadou de nuntă.

Another time, after Min had already left

Altădată, după ce Min plecase deja

the handbag factory, her younger sister came to visit,

de la fabrica de poșete, a venit sora ei mai mică în vizită,

bringing two Coach Signature handbags as gifts.

aducând în dar două poșete semnate Coach.

I looked in the zippered pocket of one,

În buzunarul cu fermoar al uneia

and I found a printed card in English, which read,

am găsit o notă de carton în engleză, în care scria

"An American classic.

„Un clasic american.

In 1941, the burnished patina

În 1941, patina lustruită

of an all-American baseball glove

a unei mănuși de baseball american

inspired the founder of Coach to create

l-a inspirat pe fondatorul Coach să creeze

a new collection of handbags from the same

o nouă colecție de poșete din același fel

luxuriously soft gloved-hand leather.

luxos și fin de piele.

Six skilled leatherworkers crafted 12 Signature handbags

Șase pielari pricepuți au confecționat 12 poșete de semnătură,

with perfect proportions and a timeless flair.

cu proporții perfecte și un aer etern.

They were fresh, functional, and women everywhere

Pline de prospețime și funcționale, au fost adorate de femeile

adored them. A new American classic was born."

din lumea întreagă. Se născuse un nou clasic american.”

I wonder what Karl Marx would have made of Min

Mă întreb ce-ar fi spus Karl Marx despre Min

and her sisters.

și surorile ei.

Their relationship with the product of their labor

Relația cu produsul muncii lor

was more complicated, surprising and funny

era mai complicată, mai suprinzătoare și mai amuzantă

than he could have imagined.

decât și-ar fi putut imagina.

And yet, his view of the world persists, and our tendency

Viziunea lui despre lume persistă, totuși, la fel și tendința noastră

to see the workers as faceless masses,

de a privi muncitorii ca pe niște mase de oameni, fără chip,

to imagine that we can know what they're really thinking.

de a ne imagina că știm ce gândesc de fapt.

The first time I met Min, she had just turned 18

Prima oară când am întâlnit-o pe Min, abia împlinise 18 ani

and quit her first job on the assembly line

și demisionase din slujba ei la linia de asamblare

of an electronics factory.

a unei fabrici de electronice.

Over the next two years, I watched as she switched jobs

În cursul a doi ani, am privit-o schimbându-și slujba

five times, eventually landing a lucrative post

de 5 ori, ajungând, în cele din urmă într-o poziție profitabilă

in the purchasing department of a hardware factory.

în departamentul de achiziții al unei fabrici de hardware.

Later, she married a fellow migrant worker,

Mai târziu, s-a căsătorit cu un angajat migrator, ca și ea,

moved with him to his village,

s-a mutat cu el în satul lui,

gave birth to two daughters,

a născut două fete

and saved enough money to buy a secondhand Buick

și a economisit suficienți bani pentru un Buick la mâna a doua

for herself and an apartment for her parents.

pentru ea și un apartament pentru părinți.

She recently returned to Dongguan on her own

S-a întors de curând în Dongguan, pe cont propriu,

to take a job in a factory that makes construction cranes,

pentru o slujbă într-o fabrică ce produce macarale,

temporarily leaving her husband and children

lăsându-și, momentan, soțul și copiii

back in the village.

în sat.

In a recent email to me, she explained,

Într-un email recent, mi-a explicat

"A person should have some ambition while she is young

„Trebuie să ai ambiție când ești tânăr,

so that in old age she can look back on her life

așa încât, la bătrânețe, să te uiți înapoi la viața ta

and feel that it was not lived to no purpose."

și să simți că n-ai trăit degeaba.”

Across China, there are 150 million workers like her,

În China sunt 150 de milioane de muncitori ca ea,

one third of them women, who have left their villages

o treime din femei, care și-au lăsat în urmă satele

to work in the factories, the hotels, the restaurants

ca să lucreze-n fabrici, hoteluri, restaurante

and the construction sites of the big cities.

și șantiere din marile orașe.

Together, they make up the largest migration in history,

Împreună, ei reprezintă cea mai mare migrație din istorie.

and it is globalization, this chain that begins

Globalizarea - acest lanț care începe

in a Chinese farming village

într-un sat agricol din China

and ends with iPhones in our pockets and Nikes on our feet

și se termină la iPhone-ul din buzunarul nostru și adidașii Nike din picioare

and Coach handbags on our arms

sau gențile Coach de pe umăr.

that has changed the way these millions of people

Globalizarea a schimbat felul în care aceste milioane

work and marry and live and think.

de oameni muncesc, se căsătoresc, trăiesc și gândesc.

Very few of them would want to go back

Foarte puțini dintre ei ar vrea să se întoarcă

to the way things used to be.

la vechiul mod de a trăi.

When I first went to Dongguan, I worried that

Când am mers prima oară în Dongguan, credeam că

it would be depressing to spend so much time with workers.

ma va deprima să stau atât între muncitori.

I also worried that nothing would ever happen to them,

Eram îngrijorată că nu li se întâmpla nimic, niciodată,

or that they would have nothing to say to me.

sau că nu vor avea nimic să-mi spună.

Instead, I found young women who were smart and funny

În schimb, am găsit tinere inteligente și amuzante,

and brave and generous.

curajoase și generoase.

By opening up their lives to me,

Deschizându-și sufletul către mine,

they taught me so much about factories

m-au învățat atât de multe despre fabrici,

and about China and about how to live in the world.

despre China și despre cum să trăiesc în lume.

This is the Coach purse that Min gave me

Iată poșeta Coach pe care mi-a dat-o Min

on the train home to visit her family.

în trenul spre casa familiei sale.

I keep it with me to remind me of the ties that tie me

Am păstrat-o ca să nu uit ce mă leagă

to the young women I wrote about,

de tinerele despre care am scris,

ties that are not economic but personal in nature,

legături care nu sunt de natură economică, ci personală,

measured not in money but in memories.

măsurate nu în bani, ci în amintiri.

This purse is also a reminder that the things that you imagine,

Poșeta asta îmi mai amintește că lucrurile pe care ți le închipui

sitting in your office or in the library,

stând în biroul tău sau la bibliotecă,

are not how you find them when you actually go out

nu stau chiar așa dacă ieși în lume

into the world.

și le vezi.

Thank you. (Applause)

Vă mulțumesc!

(Applause)

(Aplauze)

Chris Anderson: Thank you, Leslie, that was an insight

Chris Anderson: Mulțumim, Leslie, ne-ai spus lucruri

that a lot of us haven't had before.

de care mulți n-aveam habar.

But I'm curious. If you had a minute, say,

Sunt curios, dacă ai avea un minut

with Apple's head of manufacturing,

cu directorul de producție de la Apple,

what would you say?

ce i-ai spune?

Leslie Chang: One minute?

Leslie Chang: Un minut?

CA: One minute. (Laughter)

CA: Un minut. (Râsete)

LC: You know, what really impressed me about the workers

LC: Știi, ce m-a impresionat pe mine la muncitori,

is how much they're self-motivated, self-driven,

a fost cât de ambițioși sunt, auto-motivați și

resourceful, and the thing that struck me,

dotați, iar ce m-a uluit cel mai tare

what they want most is education, to learn,

e că cel mai mult își doresc educație, să învețe,

because most of them come from very poor backgrounds.

pentru că cei mai mulți provin din medii foarte sărace.

They usually left school when they were in 7th or 8th grade.

De obicei au renunțat la școală în clasa a 7-a sau a 8-a.

Their parents are often illiterate,

Părinții le sunt, adesea, analfabeți.

and then they come to the city, and they, on their own,

Vin la oraș pe cont propriu și se descurcă singuri,

at night, during the weekends, they'll take a computer class,

seara și în week-end, cu lecții de informatică

they'll take an English class, and learn

sau engleză, ca să învețe

really, really rudimentary things, you know,

lucruri cu adevărat rudimentare,

like how to type a document in Word,

precum redactarea unui document în Word

or how to say really simple things in English.

sau cum să spună lucruri foarte simple în engleză.

So, if you really want to help these workers,

Așadar, dacă vreți să-i ajutați pe acești muncitori,

start these small, very focused, very pragmatic classes

organizați lecții concentrate și pragmatice, pentru grupuri mici,

in these schools, and what's going to happen is,

în aceste școli. Atunci,

all your workers are going to move on,

muncitorii vor merge mai departe,

but hopefully they'll move on into higher jobs within Apple,

dar poate că mai departe va însemna posturi mai bune

and you can help their social mobility

în cadrul Apple, și îi puteți ajuta cu mobilitatea socială

and their self-improvement.

și dezvoltarea personală.

When you talk to workers, that's what they want.

Când le vorbești, vezi că asta vor.

They do not say, "I want better hot water in the showers.

Nu spun: „Vreau apă caldă la duș.

I want a nicer room. I want a TV set."

Vreau o cameră mai frumoasă, vreau un televizor.”

I mean, it would be nice to have those things,

Sigur, ar fi grozav să aibă toate astea,

but that's not why they're in the city,

dar nu de aceea au venit la oraș

and that's not what they care about.

și nu le pasă atât de tare.

CA: Was there a sense from them of a narrative that

CA: În toate astea, impresia a fost că

things were kind of tough and bad, or was there a narrative

lucrurile sunt mai degrabă dure și rele, sau că

of some kind of level of growth, that things over time

e un anume nivel de creștere, că lucrurile

were getting better?

se ameliorează cu timpul?

LC: Oh definitely, definitely. I mean, you know,

LC: Sigur că da. Adică

it was interesting, because I spent basically two years

a fost foarte interesant, pentru că mi-am petrecut doi ani

hanging out in this city, Dongguan,

în orașul ăsta, Dongguan,

and over that time, you could see immense change

timp în care am văzut schimbări imense

in every person's life: upward, downward, sideways,

în viața tuturor: în bine, în rău, sau simple schimbări,

but generally upward.

dar în general schimbări în bine.

If you spend enough time, it's upward, and I met people

Dacă stai suficient, tendința va fi pozitivă. Am întâlnit

who had moved to the city 10 years ago, and who are now

oameni veniți acolo de 10 ani, iar acum sunt

basically urban middle class people,

practic oameni de clasă urbană mijlocie,

so the trajectory is definitely upward.

deci traiectoria e categoric ascendentă.

It's just hard to see when you're suddenly

E mai greu de observat când ești dintr-o dată

sucked into the city. It looks like everyone's poor and

absorbit de oraș. Pare că toți sunt săraci

desperate, but that's not really how it is.

și disperați, dar nu e chiar așa.

Certainly, the factory conditions are really tough,

E cert, condițiile din fabrici sunt chiar grele,

and it's nothing you or I would want to do,

și nu e ceva ce am vrea să facem vreunul dintre noi,

but from their perspective, where they're coming from

dar, din perspectiva lor, locurile din care provin

is much worse, and where they're going

sunt mult mai rele, iar cele spre care se îndreaptă

is hopefully much better, and I just wanted to give

sunt, sperăm, mai bune. Voiam să descriu

that context of what's going on in their minds,

contextul gândurilor lor

not what necessarily is going on in yours.

și nu cel al gândurilor voastre.

CA: Thanks so much for your talk.

CA: Mulțumesc foarte mult pentru discurs!

Thank you very much. (Applause)

Vă mulțumesc foarte mult! (Aplauze)