Test yourself: Can you tell the difference between music and noise? - Hanako Sawada

Traducător: Maria Alexandra Nica Corector: Claudia Pravat

In 1960, American composer John Cage went on national television

În 1960, compozitorul american John Cage a apărut la televizor să-și prezinte

to share his latest work.

cel mai recent cântec.

But rather than employing traditional instruments,

Dar în loc să se folosească de instrumente tradiționale,

Cage appeared surrounded by household clutter,

Cage a apărut înconjurat de multe obiecte casnice,

including a bathtub, ice cubes, a toy fish, a pressure cooker,

printre care o cadă, cuburi de gheață, un pește de jucărie, o oală sub presiune,

a rubber duck, and several radios.

o rățușcă din cauciuc și câteva aparate de radio.

Armed with these tools and a stopwatch, he performed “Water Walk,”

Cu aceste ustensile și un cronometru, a interpretat „Water Walk”,

setting off a series of sounds with a serious expression

pornind solemn o serie de sunete

and incredible precision.

cu o precizie incredibilă.

Some viewers found the performance hysterical,

Câțiva privitori au considerat-o o prestație ilară,

while others thought it was completely absurd.

iar alții au văzut-o de-a dreptul absurdă.

But most people watching likely shared the same question:

Dar mulți au avut aceeași întrebare:

is this even music?

Este asta muzică?

This question is harder to answer than you might think.

E foarte greu să găsești răspuns la așa ceva.

What we determine as music often depends on our expectations.

Ce considerăm noi a fi muzică depinde de așteptările noastre.

For example, imagine you’re in a jazz club listening

Spre exemplu, imaginează-ți că ești într-un club de jazz

to the rhythmic honking of horns.

și asculți un sunet de goarne.

Most people would agree that this is music.

Mulți ar spune că asta e muzică.

But if you were on the highway hearing the same thing, many would call it noise.

Dar același sunet pe autostradă ar fi catalogat drept zgomot.

After all, car horns aren’t instruments

La urma urmei, claxonul nu e un instrument,

and these drivers aren’t musicians... right?

iar șoferii nu sunt muzicieni... nu-i așa?

Expectations like these influence how we categorize everything we hear.

Aceste așteptări influențează cum clasificăm tot ce auzim.

We typically think something sounds more musical

Considerăm mai melodice

if it uses a recognizable structure or popular sounds

structurile familiare sau sunetele obișnuite,

arranged in well-known patterns.

aranjate într-un tipar obișnuit.

And even within the realm of music,

Chiar și în domeniul muzicii,

we expect certain genres to use specific instruments and harmonies.

ne așteptăm ca anumite genuri să prezinte instrumente și armonii tipice.

These expectations are based on existing musical traditions,

Aceste așteptări se bazează pe tradițiile muzicale existente,

but those traditions aren't set in stone.

dar acele tradiții nu sunt bătute în cuie.

They vary across different cultures and time periods.

Variază de la o cultură la alta și în timp.

And in the early 20th century,

La începutul secolului 20,

when many artists were pushing the boundaries of their fields,

când mulți artiști forțau limitele propriilor genuri,

John Cage wanted to discover what new kinds of music might exist

John Cage a vrut să descopere ce fel de muzică ar putea să mai existe

beyond those constraints.

dincolo de acele limite.

He began pioneering new instruments that blurred the lines

A fost deschizător de drumuri pentru noi instrumente

between art and everyday life,

care diminuau granițele între viață și artă

and used surprising objects to reinvent existing instruments.

și folosea obiecte surprinzătoare, reinventând instrumente deja existente.

He also explored new ways for music to mingle with other art forms.

A explorat și noi moduri prin care muzica se putea îmbina

cu alte tipuri de artă.

He and his creative and romantic partner, Merce Cunningham,

El și partenera de scenă și de viață, Merce Cunningham,

held recitals where Cage’s music and Cunningham’s choreography

au ținut recitaluri unde muzica lui Cage și dansul lui Cunningham

would be created independently before being performed together.

erau create independent, înainte de a fi puse în scenă simultan.

But whatever his approach,

Oricare ar fi fost abordarea,

Cage gleefully dared listeners to question the boundaries between music and noise,

Cage și-a provocat publicul să chestioneze ce e muzică și ce e zgomot,

as well as sound and silence.

ce e sunet și ce e liniște.

Perhaps the best example is one of Cage’s most famous compositions—

Probabil cel mai bun exemplu din repertoriul lui Cage

a solo piano piece consisting of nothing but musical rests

e un solo de pian format numai din pauze,

for four minutes and 33 seconds.

timp de patru minute și 33 de secunde.

This wasn’t intended as a prank, but rather, as a question.

Intenția nu a fost de a păcăli, ci de a adresa o întrebare.

Could the opening and closing of a piano lid be music?

Se face muzică din capacul de pian, deschizându-l și închizându-l?

What about the click of a stopwatch?

Dar când măsurăm cu un cronometru?

The rustling, and perhaps even the complaining, of a crowd?

Murmurul sau bombăneala unei mulțimi?

Like the white canvases of his painting peers,

Precum o pânză albă a colegilor pictori,

Cage asked the audience to question their expectations about what music was.

Cage și-a provocat publicul să pună la îndoială ideea de muzică.

And while the piece didn’t evoke the drama of some traditional compositions,

Și deși piesa nu era la fel de dramatică precum un cântec tradițional,

it certainly elicited a strong emotional response.

a provocat un puternic răspuns emoțional.

Cage’s work frequently prioritized these spontaneous, ephemeral experiences

Munca lui Cage deseori a considerat spontaneitatea efemeră prioritară,

over precise, predictable performances.

mai importantă decât prestanțele precise și previzibile.

He even developed processes that left some compositional decisions up to chance.

A dezvoltat și procese care au lăsat decizii de compoziție la voia întâmplării.

One of his favorite such systems was the I Ching,

Unul dintre sistemele sale favorite a fost I Ching,

an ancient Chinese divination text.

un sistem antic de divinație chinezesc.

Using just a handful of coins,

Folosind o mână de monede,

the I Ching allows readers to produce a pattern of lines

I Ching permite cititorilor să producă o serie de linii,

which can be interpreted to answer questions and offer fortunes.

care pot fi interpretate pentru a oferi răspunsuri

și a citi viitorul.

But Cage adapted these patterns into a series of tables

Dar Cage a adaptat aceste tipare într-o serie de tabele

that generated different musical durations, tempos, and dynamics.

care generau durate, tempouri și dinamici muzicale diferite.

Eventually, he even used early computers to help produce these random parameters.

Ulterior, a folosit chiar și calculatoare pentru a produce parametri aleatorii.

For some pieces, Cage went even further,

La unele melodii, Cage a trecut la un alt nivel,

offering musicians incomplete compositions notated with broad instructions,

oferindu-le muzicienilor compoziții incomplete cu instrucțiuni generale,

allowing them to compose on the fly with the help of his guidelines.

permițându-le să compună din mers, după instrucțiunile sale.

Some composers rejected Cage's seemingly careless approach.

Unii compozitori n-au fost de acord cu abordarea aparent delăsătoare.

They believed it was the composer’s job to organize sound and time

Ei considerau că un compozitor trebuie să organizeze sunetul și tempoul

for a specific, intentional purpose.

cu un scop anume.

After all, if these strange compositions were music,

La urma urmei, dacă aceste compoziții stranii ar fi fost muzică,

then where do we draw the line?

unde tragem linia?

But like a bold explorer, Cage didn't want to be bound by restrictions,

Dar ca un explorator curajos, Cage n-a vrut să fie constrâns

and he certainly didn't want to follow old rules.

și nici să urmeze vreo regulă.

He dedicated himself to shattering our expectations,

S-a dedicat distrugerii așteptărilor noastre,

creating a series of once in a lifetime experiences

creând o serie de experiențe unice

that continue encouraging musicians and audiences

care continuă să încurajeze muzicienii și publicul

to embrace the unexpected.

să accepte suprizele.