Can other animals understand death? - Barbara J. King

Traducător: Alexandra Moldovan Corector: Cristina Nicolae

In 2018, an orca called Tahlequah gave birth.

În 2018, o balenă ucigașă pe nume Tahlequah a născut.

But her daughter died within an hour.

Dar fiica ei a murit în decurs de o oră.

Tahlequah, however, didn’t leave her body.

Totuși, Tahlequah, nu i-a părăsit cadavrul,

And over the next 17 days and 1,600 kilometers,

iar în următoarele 17 zile și pe o distanță de 1 600 km,

she kept it afloat atop her own,

l-a ținut pe apă deasupra ei,

diving to retrieve the body whenever it slipped away,

scufundându-se să-l recupereze ori de câte ori aluneca de pe ea,

even after it began deteriorating.

chiar și atunci când a început să se descompună.

By altering her feeding and travel patterns,

Din cauza schimbării rutinei ei de hrănire și deplasare,

Tahlequah’s behavior was certainly unusual.

comportamentul lui Tahlequah era desigur neobișnuit.

But was she mourning— or just confused?

Dar era îndurerată sau doar confuză?

Do non-human animals grieve?

Oare animalele jelesc?

This question is tricky.

Această întrebare este complicată.

In 1871, Charles Darwin argued that other animals

În 1871, Charles Darwin a afirmat că și alte animale

experience a wide range of emotions, including grief.

experimentează o mulțime de emoții, inclusiv mâhnire.

But, especially in the absence of a dependable bridge

Dar, în special în lipsa unei punți sigure

between our minds and theirs,

între mințile noastre și ale lor,

many scientists have long been wary

mulți oameni de știință au evitat mult timp

of projecting human emotions onto other animals.

să atribuie animalelor emoțiile umane.

It’s also been thought that they might display irregular behaviors after a death

S-a considerat, de asemenea, că ele s-ar putea comporta neobișnuit după o pierdere

for other adaptive reasons.

din anumite motive de adaptare.

And, for a while, the paradigm was that humans were exceptional:

Și, pentru un timp, concepția a fost că oamenii sunt excepționali:

other animals were reacting and surviving,

alte animale reacționau și supraviețuiau,

while we alone were thinking and feeling.

în timp ce numai noi gândeam și aveam sentimente.

This conception was increasingly challenged during the 20th century.

Această mentalitate a fost tot mai contestată în decursul secolului XX.

In 1985, for example, a gorilla called Koko,

De exemplu, în 1985, unei gorile pe nume Koko,

who'd been trained to use some signs from American Sign Language,

care a fost învățată să folosească semne din Limbajul Semnelor American,

was told that her kitten companion had died.

i s-a spus că pisicuța care îi era prietenă a murit.

She made distress calls, and several weeks later,

Ea a transmis semnale de ajutor, iar câteva săptămâni mai târziu,

looking at a photo of another kitten signed “cry,” “sad,” and “frown.”

privind o poză cu altă pisicuță, a aratat „plâns”, „trist” și „încruntat”.

Now there’s a growing pool of data and observations

Acum există o colecție vastă de date și observații

suggesting that some animals, including mammals and birds,

care sugerează că unele animale, inclusiv mamifere și păsări,

might experience what we call grief.

ar putea experimenta ceea ce noi numim mâhnire.

In 2003, Eleanor, an elephant matriarch, collapsed.

În 2003, Eleanor, un matriarh al elefanților, a leșinat.

Within minutes, another matriarch called Grace neared and helped Eleanor stand,

În câteva minute, un alt matriarh pe nume Grace

s-a apropiat și a ajutat-o pe Eleanor să se ridice,

only for her to fall again.

doar ca aceasta să cadă din nou.

Grace vocalized, stayed by Eleanor’s side, and tried pushing her back up.

Grace a vociferat, a stat alături de Eleanor și a încercat s-o ridice.

When Eleanor died, a female named Maui approached,

Când Eleanor a murit, o femelă numită Maui s-a apropiat,

positioned herself over Eleanor’s body, and rocked back and forth.

s-a poziționat deasupra cadavrului ei și s-a legănat înainte și-napoi.

Over the course of one week,

În decursul unei săptămâni,

elephants from five different families visited Eleanor’s body.

elefanții din 5 familii diferite au vizitat cadavrul lui Eleanor.

On separate occasions,

De câteva ori,

elephants have been observed carrying the remains of family members,

elefanții au fost observați purtând rămășițele membrilor familiei,

including jawbones and tusks.

inclusiv oasele maxilarelor și fildeșii.

In 2010, a giraffe was born with a deformed foot and had trouble walking.

În 2010, s-a născut o girafă cu un picior deformat și îi era greu să umble.

The calf lived just four weeks.

Puiul a trăit doar patru săptămâni.

On the day the calf died, 22 other females and four juveniles

În ziua morții puiului, alte 22 de femele și patru girafe tinere

closely attended and occasionally nuzzled the body.

au asistat de aproape și ocazional și-au frecat botul de corpul puiului.

On the third morning, the mother was alone and still not eating,

În a treia dimineață, mama era singură și încă nu mâncase,

which giraffes usually do constantly.

ceea ce girafele fac în mod constant.

Instead, she stayed by her dead calf, even after hyenas ate away at the body.

În schimb, a stat lângă puiul ei mort, chiar și după ce hienele au mâncat din el.

Scientists have also begun quantitatively assessing other animals’

De asemenea, oamenii de știință au început să analizeze cantitativ reacțiile

responses to death.

altor animale la moarte.

In 2006, researchers analyzed baboon fecal samples for glucocorticoids,

În 2006, cercetătorii au analizat mostre de fecale ale babuinilor

pentru a verifica conținutul de glucocorticoizi,

stress hormones that spike when humans are bereaved.

hormoni de stres care produc discomfort atunci când oamenii sunt îndoliați.

They compared the samples from females who had lost a close relative

Ei au comparat mostrele de la femele care au pierdut o rudă apropiată

in a predator attack with those who hadn’t.

într-un atac al unui animal de pradă cu cele care nu au pățit acest lucru.

And they found that the glucocorticoid levels of baboons who had

Și au aflat că nivelul de glucocorticoizi al babuinilor îndoliați

were significantly higher the month following the death.

au fost semnificativ mai mari în prima lună după moarte.

Those baboons then increased their grooming behavior

Atunci, acei babuini și-au sporit comportamentul de curățare

and the number of their grooming partners,

iar numărul babuinilor care îi curățau,

broadening and strengthening their social networks.

s-a mărit și a consolidat relațiile lor sociale.

Within two months, their glucocorticoid levels returned to the baseline.

În decursul a două luni, nivelul lor de glucocorticoizi a revenit la normal.

Researchers have also observed primate mothers engaging in apparently

Cercetătorii au observat, de asemenea, primate femele manifestând comportamente

contradictory behaviors while carrying their dead children.

aparent contradictorii în timp ce își purtau puii decedați.

Like switching between cannibalizing or dragging their child’s corpse

Precum trecerea de la sfâșierea cadavrului puiului lor la târâtul acestuia

and carefully carrying or grooming it,

și purtarea sau curățarea atentă a lui,

suggesting that the mothers were experiencing conflicting impulses

ceea ce sugerează că mamele aveau impulsuri conflictuale

towards the bodies.

față de cadavre.

Our current understanding of the emotional landscapes

Înțelegerea noastră actuală a peisajelor emoționale

of other animals is severely limited.

ale altor animale este foarte limitată.

To get a better grasp on mourning in the animal kingdom,

Pentru a înțelege mai bine doliul din lumea animală,

we need a lot more research.

trebuie să facem mult mai multe cercetări.

But where does this leave us for now?

Dar cu ce rămânem după această analiză?

Conversations around whether non-human animals experience emotions, like grief,

Conversațiile despre experimentarea emoțiilor de către animale precum mâhnirea

can be emotional,

pot fi emoționante,

in part because their outcomes have very real implications—

parțial pentru că rezultatele lor au consecințe foarte reale —

like determining if orcas should be isolated and kept in captivity,

precum a stabili dacă balenele ucigașe ar trebui izolate și ținute în captivitate

or whether dairy cows should be separated from their newborn calves.

sau dacă vacile de lapte ar trebui separate de vițeii lor nou-născuți.

Until we do have more data on the subject,

Până ce vom avea mai multe date pe temă,

should we treat non-human animals like they may have the capacity to grieve?

ar trebui să tratăm animalele ca pe ființe care ar putea să simtă mâhnire?

Or assume they don’t?

Sau să presupunem că nu o simt?

Which belief could cause more harm?

Care concepție ar fi mai dăunătoare?