Kitra Cahana: My father, locked in his body but soaring free

Traducător: Doina Zamfirescu Corector: Cristina Firoiu

I know a man who soars above the city every night.

Cunosc un om ce zboară deasupra oraşului în fiecare noapte.

In his dreams, he twirls and swirls

În vise, se învârte și se rotește, iar picioarele-i sărută pământul.

with his toes kissing the Earth.

Everything has motion, he claims,

Totul e în mişcare, susține el,

chiar şi corpul său paralizat.

even a body as paralyzed as his own.

This man is my father.

Acest om e tatăl meu.

Three years ago, when I found out

Acum trei ani, când am aflat că tata a suferit

that my father had suffered a severe stroke

un accident vascular sever în trunchiul cerebral,

in his brain stem,

I walked into his room in the ICU

am intrat în secția de terapie intensivă a Institutului Neurologic din Montreal

at the Montreal Neurological Institute

and found him lying deathly still,

şi l-am găsit zăcând nemişcat, conectat la un aparat de respirat.

tethered to a breathing machine.

Paralysis had closed over his body slowly,

Paralizia îi cuprinsese încet corpul, întâi degetele de la picioare,

beginning in his toes, then legs,

torso, fingers and arms.

apoi picioarele, trunchiul, degetele de la mâini şi brațele.

It made its way up his neck,

I-a cuprins gâtul, împiedicându-l să respire,

cutting off his ability to breathe,

and stopped just beneath the eyes.

şi s-a oprit chiar sub ochi.

He never lost consciousness.

A fost tot timpul conştient.

Rather, he watched from within

A privit „dinăuntru” cum corpul încetează să mai funcţioneze,

as his body shut down,

limb by limb,

fiecare mădular, fiecare muşchi.

muscle by muscle.

In that ICU room, I walked up to my father's body,

Am intrat la terapie intensivă, m-am apropiat de el

and with a quivering voice and through tears,

şi, printre lacrimi, cu o voce tremurată, am început să spun alfabetul:

I began reciting the alphabet.

A, B, C, D, E, F, G,

„A, B, C, D, E,”

„F, G, H, I, J, K...”

H, I, J, K.

At K, he blinked his eyes.

La K a clipit. Am luat-o de la capăt:

I began again.

„A, B, C, D, E, F, G, H, I...”

A, B, C, D, E, F, G,

H, I.

He blinked again at the letter I,

A clipit din nou la litera I,

then at T, then at R, and A:

apoi la T, la R şi la A: KITRA.

Kitra.

He said "Kitra, my beauty, don't cry.

A spus: „Kitra, frumoasa mea, nu plânge !”

This is a blessing."

„Aceasta e o binecuvântare”.

There was no audible voice, but my father

Nu s-a auzit nimic, dar tata mi-a strigat numele cu putere.

called out my name powerfully.

Just 72 hours after his stroke,

La doar 72 de ore de la atac,

he had already embraced

își acceptase în întregime starea.

the totality of his condition.

Despite his extreme physical state,

În ciuda stării fizice extreme, era acolo cu mine,

he was completely present with me,

guiding, nurturing,

mă îndruma şi avea grijă de mine,

and being my father as much

fiind tatăl meu la fel de mult sau chiar mai mult ca înainte.

if not more than ever before.

Locked-in syndrome

Sindromul „locked-in” e cel mai cumplit coşmar al multora.

is many people's worst nightmare.

In French, it's sometimes called

În franceză e deseori numit „maladie de l'emmuré vivant”,

"maladie de l'emmuré vivant."

Literally, "walled-in-alive disease."

literal „boala celui zidit de viu”.

For many people, perhaps most,

Pentru majoritatea oamenilor, paralizia e un lucru îngrozitor,

paralysis is an unspeakable horror,

but my father's experience

dar tata, care își pierduse toate abilitățile fizice,

losing every system of his body

was not an experience of feeling trapped,

nu s-a simțit captiv, ci s-a întors către sine,

but rather of turning the psyche inwards,

dimming down the external chatter,

a redus zgomotul exterior și și-a înfruntat străfundurile minţii.

facing the recesses of his own mind,

and in that place,

Acolo s-a îndrăgostit iar de viaţă şi de corpul său.

falling in love with life and body anew.

As a rabbi and spiritual man

Ca rabin şi persoană religioasă,

dangling between mind and body, life and death,

oscilând între minte şi corp, viaţă şi moarte,

the paralysis opened up a new awareness for him.

paralizia i-a deschis o nouă perspectivă.

He realized he no longer needed to look

A înțeles că nu mai trebuie să privească dincolo de lumea fizică,

beyond the corporeal world

in order to find the divine.

pentru a găsi divinul.

"Paradise is in this body.

„Paradisul e în acest corp, în această lume”, a spus el.

It's in this world," he said.

I slept by my father's side for the first four months,

În primele patru luni am dormit alături de tata,

tending as much as I could

alinându-i cât am putut orice neplăcere,

to his every discomfort,

understanding the deep human psychological fear

înţelegându-i teama profundă de a nu putea cere ajutor.

of not being able to call out for help.

My mother, sisters, brother and I,

Mama, surorile mele, fratele meu şi cu mine

we surrounded him in a cocoon of healing.

l-am înconjurat cu dragostea noastră vindecătoare.

We became his mouthpiece,

Am devenit vocea lui și am petrecut ore întregi spunând alfabetul,

spending hours each day reciting the alphabet

as he whispered back sermons

în timp ce el şoptea predici şi poezii clipind din ochi.

and poetry with blinks of his eye.

His room, it became our temple of healing.

Camera lui a devenit un templu al tămăduirii.

His bedside became a site for those

La căpătâiul lui veneau cei ce căutau un sfat sau îndrumare spirituală

seeking advice and spiritual counsel, and through us,

și, prin noi, tata a putut vorbi și înălța sufletește,

my father was able to speak

and uplift,

letter by letter,

cu fiecare literă, cu fiecare clipit din ochi.

blink by blink.

Lumea noastră a devenit molcomă și duioasă,

Everything in our world became slow and tender

as the din, drama and death of the hospital ward

pe măsură ce larma, dramatismul şi moartea din salonul de spital

faded into the background.

se stingeau în fundal.

I want to read to you one of the first things

Vreau să vă citesc unul dintre primele mesaje

that we transcribed in the week following the stroke.

pe care le-am transcris în prima săptămână după atac.

He composed a letter,

Tata a compus o scrisoare adresată credincioșilor din sinagogă,

addressing his synagogue congregation,

and ended it with the following lines:

care se încheie astfel:

"When my nape exploded,

„Când mi-a explodat ceafa, am intrat în altă dimensiune:”

I entered another dimension:

inchoate, sub-planetary, protozoan.

„primitivă, subplanetară, de protozoar.”

Universes are opened and closed continually.

„Universurile se deschid şi se închid continuu.”

„Când ești jos, sunt multe care încetează să se mai dezvolte.”

There are many when low,

who stop growing.

Last week, I was brought so low,

„Săptămâna trecută am ajuns foarte jos, dar am simţit mâna tatei în jurul meu,”

but I felt the hand of my father around me,

„şi el m-a readus la viaţă."

and my father brought me back."

When we weren't his voice,

Când nu eram vocea lui, eram mâinile şi picioarele lui.

we were his legs and arms.

I moved them like I know I would have wanted

Le mişcam aşa cum ştiam că mi-aş fi dorit să fie mişcate ale mele,

my own arms and legs to be moved

were they still for all the hours of the day.

dacă ar fi stat imobilizate toată ziua.

I remember I'd hold his fingers near my face,

Îmi amintesc că-i apropiam degetele de faţa mea

bending each joint to keep it soft and limber.

și-i îndoiam fiecare articulație, pentru a rămâne moale și flexibilă.

I'd ask him again and again

Îl rugam întruna să vizualizeze mişcarea,

to visualize the motion,

to watch from within as the finger curled

să urmărească cum se îndoaie și se întinde degetul

and extended, and to move along with it

și să se miște odată cu el mental.

in his mind.

Then, one day, from the corner of my eye,

Apoi, într-o zi, cu coada ochiului, am văzut cum îi zvâcneşte corpul.

I saw his body slither like a snake,

an involuntary spasm passing through the course

Un spasm involuntar străbătându-i membrele.

of his limbs.

At first, I thought it was my own hallucination,

La început am crezut că halucinez, fiindcă petrecusem mult timp îngrijindu-l,

having spent so much time tending to this one body,

so desperate to see anything react on its own.

așteptând disperată să văd o reacţie.

But he told me he felt tingles,

Dar mi-a spus că simte furnicături,

sparks of electricity flickering on and off

ca niște scântei electrice apărând şi dispărând sub piele.

just beneath the surface of the skin.

The following week, he began ever so slightly

Săptămâna următoare a început să manifeste rezistență musculară.

to show muscle resistance.

Connections were being made.

Legăturile se restabileau.

Body was slowly and gently reawakening,

Încet-încet, corpul se trezea din nou,

membru cu membru, mușchi cu muşchi, spasm cu spasm.

limb by limb, muscle by muscle,

twitch by twitch.

As a documentary photographer,

Ca fotograf documentarist, am simţit nevoia să-i fotografiez

I felt the need to photograph

each of his first movements

primele mişcări, aşa cum face o mamă cu bebeluşul ei.

like a mother with her newborn.

I photographed him taking his first unaided breath,

L-am fotografiat când a respirat prima oară fără aparat,

the celebratory moment after he showed

momentul de bucurie după ce a manifestat rezistență musculară

muscle resistance for the very first time,

pentru prima oară,

the new adapted technologies that allowed him

noile tehnologii ce i-au permis să capete tot mai multă libertate.

to gain more and more independence.

I photographed the care and the love

Am fotografiat atenția şi dragostea ce-l înconjurau.

that surrounded him.

But my photographs only told the outside story

Însă fotografiile mele spuneau doar povestea exterioară

of a man lying in a hospital bed

a unui om ce zace pe un pat de spital, conectat la un aparat de respirat.

attached to a breathing machine.

I wasn't able to portray his story from within,

Nu-i puteam surprinde povestea din interior,

and so I began to search for a new visual language,

aşa că am început să caut un nou limbaj vizual,

one which strived to express the ephemeral quality

care să exprime calitatea efemeră a experienţei sale spirituale.

of his spiritual experience.

Finally, I want to share with you

La final, vreau să vă arăt un videoclip dintr-o serie la care lucrez,

a video from a series that I've been working on

that tries to express the slow, in-between existence

ce încearcă să arate lenta existenţă dintre lumi a tatei.

that my father has experienced.

As he began to regain his ability to breathe,

Pe măsură ce și-a recăpătat capacitatea de a respira,

I started recording his thoughts,

am început să-l înregistrez, aşa că vocea pe care o auziţi e a lui.

and so the voice that you hear in this video

is his voice.

(Video) Ronnie Cahana: You have to believe

(Video) Ronnie Cahana: Trebuie să crezi că eşti paralizat,

you're paralyzed

to play the part

ca să poţi juca rolul unui tetraplegic.

of a quadriplegic.

Eu nu pot.

I don't.

In my mind,

În mintea şi în visele mele,

and in my dreams

every night

în fiecare noapte, eu, omul lui Chagall,

I Chagall-man float

plutesc deasupra oraşului,

over the city

twirl and swirl

mă răsucesc şi mă rotesc,

with my toes kissing the floor.

sărutând pământul cu degetele de la picioare.

I know nothing about the statement

Nu ştiu nimic despre afirmația

of man without motion.

„om lipsit de mișcare”.

Everything has motion.

Totul e în mişcare.

The heart pumps.

Inima bate.

The body heaves.

Corpul respiră.

The mouth moves.

Gura se mişcă.

We never stagnate.

Nu suntem inerți.

Life triumphs up and down.

Viaţa triumfă în toate direcțiile.

Kitra Cahana: For most of us,

Kitra Cahana: În cazul majorității, muşchii încep să se miște și să zvâcnească

our muscles begin to twitch and move

long before we are conscious,

but my father tells me his privilege

dar tata spune că are privilegiul

is living on the far periphery

de a trăi la periferia experienţei umane.

of the human experience.

Like an astronaut who sees a perspective

Ca un astronaut ce vede o priveliște de care puţini se vor bucura,

that very few of us will ever get to share,

he wonders and watches as he takes

el se minunează şi îşi urmăreşte prima respiraţie,

his first breaths

and dreams about crawling back home.

visând să ajungă acasă.

So begins life at 57, he says.

Aşa începe viaţa la 57 de ani, spune el.

A toddler has no attitude in its being,

Un copil mic n-are nicio atitudine,

but a man insists on his world every day.

dar un bărbat știe să fie hotărât.

Few of us will ever have to face physical limitations

Puţini se vor confrunta cu limitările fizice în măsura în care a făcut-o tata,

to the degree that my father has,

but we will all have moments of paralysis

dar toţi vom avea momente în viaţă în care ne vom simți paralizaţi

in our lives.

I know I frequently confront walls

Eu mă aflu frecvent în fața unor ziduri ce par imposibil de trecut,

that feel completely unscalable,

but my father insists

dar tata susține că nu există fundături.

that there are no dead ends.

Instead, he invites me into his space of co-healing

În schimb, mă invită în spaţiul său de vindecare reciprocă,

to give the very best of myself, and for him

ca să dau ce am mai bun în mine, el dându-mi mie ce are mai bun în el.

to give the very best of himself to me.

Paralysis was an opening for him.

Pentru el, paralizia a fost un început.

It was an opportunity to emerge,

O șansă de a renaște, de a reînsufleți forța vitală,

to rekindle life force,

to sit still long enough with himself

de a petrece suficient timp cu sine,

so as to fall in love with the full continuum

astfel încât să se îndrăgostească de continuumul creației.

of creation.

Today, my father is no longer locked in.

Azi tata nu mai e imobilizat.

He moves his neck with ease,

Îşi mișcă gâtul cu uşurinţă, nu mai e hrănit prin sondă,

has had his feeding peg removed,

breathes with his own lungs,

respiră singur, vorbeşte încet cu o voce liniştită

speaks slowly with his own quiet voice,

and works every day

şi se străduiește zilnic să-şi pună în mişcare corpul paralizat.

to gain more movement in his paralyzed body.

But the work will never be finished.

Dar strădania nu se va sfârși niciodată, după cum spune el:

As he says, "I'm living in a broken world,

„Trăiesc într-o lume frântă şi am de făcut muncă spirituală".

and there is holy work to do."

Thank you.

Mulţumesc.

(Aplauze)

(Applause)