Shaka Senghor: Why your worst deeds don't define you | TED

Traducător: Laurentiu Pirici Corector: Ariana Bleau Lugo

Twenty-three years ago,

Acum 23 de ani,

at the age of 19,

când aveam 19 ani,

I shot and killed a man.

am împușcat și ucis un om.

I was a young drug dealer

Eram un tânăr dealer de droguri

with a quick temper

cu o fire irascibilă

and a semi-automatic pistol.

și un pistol semiautomat.

But that wasn't the end of my story.

Dar ăsta nu a fost finalul poveștii mele.

In fact, it was beginning,

De fapt a fost începutul,

and the 23 years since

iar cei 23 de ani de atunci

is a story of acknowledgment,

sunt o poveste despre acceptare,

apology and atonement.

păreri de rău și îndreptare.

But it didn't happen in the way

Dar nu s-a întâmplat

that you might imagine or think.

așa cum v-ați putea imagina sau crede.

These things occurred in my life

Lucrurile astea s-au întâmplat în viața mea într-un fel surprinzător,

in a way that was surprising,

especially to me.

mai ales pentru mine.

See, like many of you,

Ca mulți dintre voi,

growing up, I was an honor roll student,

am fost un elev eminent,

a scholarship student,

un student cu bursă,

with dreams of becoming a doctor.

care visa să devină doctor.

But things went dramatically wrong

Dar lucrurile au luat-o razna

when my parents separated

când părinții mei s-au despărțit

and eventually divorced.

și apoi au divorțat.

The actual events are pretty straightforward.

Evenimentele nu sunt deloc complicate.

At the age of 17,

La vârsta de 17 ani,

I got shot three times

am fost împușcat de trei ori

standing on the corner of my block in Detroit.

în timp ce stăteam la colțul străzii mele în Detroit.

My friend rushed me to the hospital.

Un prieten m-a dus de urgență la spital.

Doctors pulled the bullets out,

Doctorii au extras gloanțele,

patched me up,

m-au pansat

and sent me back to the same neighborhood where I got shot.

și m-au trimis înapoi în același cartier în care am fost împușcat.

Throughout this ordeal,

În tot timpul acestui chin,

no one hugged me,

nimeni nu m-a îmbrățișat,

no one counseled me,

nimeni nu m-a consiliat,

no one told me I would be okay.

nimeni nu m-a consolat.

No one told me that I would live in fear,

Nimeni nu mi-a spus că voi trăi în teroare,

that I would become paranoid,

că o să devin paranoic,

or that I would react hyper-violently

sau voi reacționa extrem de violent

to being shot.

la faptul că am fost împușcat.

No one told me that one day,

Nimeni nu mi-a spus că într-o zi

I would become the person behind the trigger.

eu voi fi cel care va apăsa trăgaciul.

Fourteen months later,

Paisprezece luni mai târziu,

at 2 a.m.,

la ora două dimineața,

I fired the shots

am tras focurile

that caused a man's death.

care au provocat moartea unui om.

When I entered prison,

Când am intrat în închisoare,

I was bitter, I was angry, I was hurt.

eram revoltat, eram mânios, eram îndurerat.

I didn't want to take responsibility.

Refuzam să-mi asum responsabilitatea.

I blamed everybody from my parents

Dădeam vina pe oricine,

to the system.

de la părinți la sistem.

I rationalized my decision to shoot

Îmi justificam decizia de a trage

because in the hood where I come from,

prin faptul că în cartierul meu

it's better to be the shooter

e mai bine să fii în spatele glonțului decât în fața lui.

than the person getting shot.

As I sat in my cold cell,

Cum stăteam în celula rece,

I felt helpless,

mă simțeam neajutorat,

unloved and abandoned.

neiubit și părăsit.

I felt like nobody cared,

Simțeam că nu-i pasă nimănui

and I reacted

și am reacționat

with hostility to my confinement.

cu ostilitate la încarcerarea mea.

And I found myself getting

Și mă scufundam

deeper and deeper into trouble.

din ce în ce mai mult în necazuri.

I ran black market stores,

Făceam contrabandă cu marfă interzisă,

I loan sharked,

făceam cămătărie,

and I sold drugs that were illegally smuggled

și vindeam droguri introduse ilegal

into the prison.

în pușcărie.

I had in fact become

De fapt am devenit

what the warden of the Michigan Reformatory called

ceea ce directorul închisorii Michigan numea

"the worst of the worst."

„capul rautăților".

And because of my activity,

Și din cauza acțiunilor mele

I landed in solitary confinement

am ajuns într-o celulă de izolare

for seven and a half years

pentru șapte ani și jumătate

out of my incarceration.

din toată detenția mea.

Now as I see it, solitary confinement

După părerea mea, celula de izolare

is one of the most inhumane and barbaric places

e unul dintre cele mai inumane și barbare locuri în care te poți regăsi,

you can find yourself,

but find myself I did.

dar chiar m-am regăsit.

One day, I was pacing my cell,

Într-o zi măsuram cu pasul celula,

when an officer came and delivered mail.

când a venit un gardian și a livrat poșta.

I looked at a couple of letters

M-am uitat la câteva scrisori

before I looked at the letter

și apoi m-am uitat la scrisoarea

that had my son's squiggly handwriting on it.

în care era scrisul neregulat al fiului meu.

And anytime I would get a letter from my son,

Oricând primeam o scrisoare de la fiul meu era ca o raza de soare

it was like a ray of light

in the darkest place you can imagine.

în cel mai întunecat loc din lume.

And on this particular day, I opened this letter,

În acea zi am deschis scrisoarea

and in capital letters, he wrote,

și cu litere mari scria

"My mama told me why you was in prison:

„Mi-a spus mama de ce ești în pușcărie:

murder."

crimă.”

He said, "Dad, don't kill.

Zicea: „Tată, nu omorî.

Jesus watches what you do. Pray to Him."

Isus te privește. Roagă-te.”

Now, I wasn't religious at that time,

Nu eram religios la vremea aceea,

nor am I religious now,

cum nu sunt nici acum,

but it was something so profound

dar era ceva atât de profund

about my son's words.

în cuvintele fiului meu.

They made me examine things about my life

M-au făcut să examinez lucruri

that I hadn't considered.

despre viață la care nu mă gândisem.

It was the first time in my life

Era prima dată în viața mea

that I had actually thought about the fact

când m-am gândit la faptul

that my son would see me as a murderer.

că fiul meu m-ar privi ca pe un criminal.

I sat back on my bunk

M-am așezat pe pat

and I reflected on something I had read

și am reflectat la ceva ce citisem

in [Plato],

în „Republica” lui Plato,

where Socrates stated in "Apology"

unde Socrate declară în „Iertarea”

that the unexamined life isn't worth living.

că o viață neexaminată nu merită trăită.

At that point is when the transformation began.

Acela a fost momentul când a început transformarea.

But it didn't come easy.

Dar nu mi-a fost ușor.

One of the things I realized,

Unul din lucrurile pe care le-am conștientizat,

which was part of the transformation,

parte a transformării mele,

was that there were four key things.

a fost că erau patru lucruri esențiale.

The first thing was,

Primul lucru era

I had great mentors.

că aveam mentori grozavi.

Now, I know some of you all are probably thinking,

Probabil unii vă gândiți:

how did you find a great mentor in prison?

unde ai găsit tu un mare mentor în pușcărie?

But in my case,

Dar în cazul meu

some of my mentors

unii din mentorii mei care aveau condamnări pe viață

who are serving life sentences

were some of the best people to ever come into my life,

erau printre cei mai buni oameni din viața mea,

because they forced me to look at my life honestly,

pentru că m-au făcut să-mi văd viața în mod sincer

and they forced me to challenge myself

și m-au forțat să mă întreb

about my decision making.

despre felul cum luam deciziile.

The second thing was literature.

Al doilea lucru era literatura.

Prior to going to prison,

Înainte de a merge la închisoare

I didn't know that there were so many brilliant

habar n-aveam că existau atâția

black poets, authors and philosophers,

poeți, scriitori și filozofi geniali negri,

and then I had the great fortune

și atunci am avut marele noroc

of encountering Malcolm X's autobiography,

să descopăr autobiografia lui Malcolm X,

and it shattered every stereotype I had about myself.

care mi-a distrus toate stereotipurile pe care le aveam despre mine.

The third thing was family.

Al treilea lucru era familia.

For 19 years, my father stood by my side

Timp de 19 ani tatăl meu mi-a stat alături

with an unshakable faith,

cu o încredere de nezdruncinat,

because he believed that I had what it took

fiindcă credea că sunt capabil

to turn my life around.

să-mi îndrept viața.

I also met an amazing woman

Am întâlnit și o femeie uluitoare

who is now the mother of my two-year-old son Sekou,

care acum este mama fiului meu de doi ani, Sekou,

and she taught me how to love myself

și m-a învățat cum să mă iubesc

in a healthy way.

într-un fel sănătos.

The final thing was writing.

Ultimul lucru era scrisul.

When I got that letter from my son,

Când am primit scrisoarea de la fiul meu am început să scriu un jurnal

I began to write a journal

about things I had experienced in my childhood

despre lucrurile pe care le trăisem în copilărie

and in prison,

și în închisoare,

and what it did is it opened up my mind to the idea

efectul fiind deschiderea minții mele

of atonement.

către ideea de îndreptare.

Earlier in my incarceration, I had received

La începutul detenției primisem o scrisoare

a letter from one of the relatives of my victim,

de la una din rudele victimei.

and in that letter,

În scrisoare

she told me she forgave me,

îmi spunea ca m-a iertat,

because she realized I was a young child

deoarece înțelegea că fusesem un copil

who had been abused

ce fusese abuzat

and had been through some hardships

și trecuse prin dificultăți

and just made a series of poor decisions.

și luase un șir de decizii rele.

It was the first time in my life

Era pentru prima dată în viața mea

that I ever felt open to forgiving myself.

când mă simțeam pregătit să mă iert.

One of the things that happened

Un lucru care s-a întâmplat

after that experience is that

după acea experiență

I thought about the other men who were incarcerated

e că m-am gândit la oamenii

alongside of me,

care erau închiși cu mine

and how much I wanted to share this with them.

și cât îmi doream să le spun și lor lucrurile astea.

And so I started talking to them about

Am început să vorbesc cu ei

some of their experiences,

despre experiențele lor

and I was devastated to realize

și am aflat cu durere

that most of them came from the same abusive environments,

că cei mai mulți veneau din aceleași medii abuzive ca mine

And most of them wanted help and they wanted to turn it around,

și cei mai mulți voiau ajutor și voiau să se schimbe,

but unfortunately the system

dar, din nefericire, sistemul

that currently holds 2.5 million people in prison

care ține 2,5 de milioane de oameni în închisoare

is designed to warehouse

este construit să păzească

as opposed to rehabilitate or transform.

în loc să reabiliteze sau să transforme.

So I made it up in my mind

Ca urmare m-am hotărât

that if I was ever released from prison

că, dacă voi fi vreodată eliberat,

that I would do everything in my power

voi face tot ce-mi stă în puteri

to help change that.

să schimb asta.

In 2010, I walked out of prison

În 2010 am ieșit din închisoare

for the first time after two decades.

pentru prima oara în douăzeci de ani.

Now imagine, if you will,

Vă rog imaginați-vă,

Fred Flintstone walking into an episode

Fred Flinstone nimerind într-un alt film,

of "The Jetsons."

cum ar fi „Familia Jetson”.

That was pretty much what my life was like.

Cam așa m-am simțit eu.

For the first time, I was exposed to the Internet,

Pentru prima dată aveam contact cu internetul,

social media,

medii de socializare,

cars that talk like KITT from "Knight Rider."

mașini care vorbesc ca KITT din „Knight Rider”.

But the thing that fascinated me the most

Dar ce m-a fascinat cel mai mult

was phone technology.

au fost telefoanele mobile.

See, when I went to prison,

Când am intrat în închisoare telefoanele de mașină erau cam atât

our car phones were this big

and required two people to carry them.

încât trebuiau doi oameni să le care.

So imagine what it was like when I first grabbed

Imaginați-vă ce am simțit când am pus mâna prima oară pe micul meu Blackberry

my little Blackberry

and I started learning how to text.

și am învățat să scriu SMS-uri.

But the thing is, the people around me,

Dar oamenii de lângă mine

they didn't realize that I had no idea

nu știau că eu habar n-aveam

what all these abbreviated texts meant,

ce înseamnă toate aceste abrevieri,

like LOL, OMG, LMAO,

ca LOL, OMG, LMAO,

until one day I was having a conversation

până într-o zi când discutam

with one of my friends via text,

prin SMS cu un prieten,

and I asked him to do something, and he responded back, "K."

și l-am rugat să facă ceva, iar el a răspuns: „K”.

And I was like, "What is K?"

Eram nedumerit: „Ce e K?”

And he was like, "K is okay."

Iar el mi-a zis: „K e OK”.

So in my head, I was like,

Mă tot întrebam:

"Well what the hell is wrong with K?"

„Ce naiba nu-i în regulă cu K?”

And so I text him a question mark.

I-am trimis un semn de întrebare.

And he said, "K = okay."

Mi-a răspuns: „K = OK”

And so I tap back, "FU." (Laughter)

Așa ca i-am răspuns: „FU”. (Râsete)

And then he texts back, and he asks me

Atunci mi-a trimis alt mesaj,

why was I cussing him out.

întrebându-mă de ce-l înjur.

And I said, "LOL FU,"

I-am răspuns: „LOL FU”,

as in, I finally understand.

adică „în sfârșit înțeleg”.

(Laughter)

(Râsete)

And so fast forward three years,

Acum, la trei ani de atunci,

I'm doing relatively good.

îmi merge destul de bine,

I have a fellowship at MIT Media Lab,

sunt membru al MIT Media Lab,

I work for an amazing company called BMe,

lucrez pentru o companie uimitoare ce se numește BMe,

I teach at the University of Michigan,

predau la Universitatea din Michigan,

but it's been a struggle

dar a fost o luptă

because I realize that there are more

fiindcă realizez că sunt mulți

men and women coming home

bărbați și femei ce vin acasă

who are not going to be afforded those opportunities.

care nu vor avea aceste șanse.

I've been blessed to work with some amazing

Am fost binecuvântat să lucrez

men and women,

cu niște oameni uimitori,

care-i ajută pe alții să se reintegreze în societate,

helping others reenter society,

and one of them is my friend named Calvin Evans.

unul este prietenul meu Calvin Evans.

He served 24 years for a crime he didn't commit.

A ispășit 24 de ani pentru o infracțiune pe care n-a comis-o.

He's 45 years old. He's currently enrolled in college.

Are 45 de ani acum, e student la facultate.

And one of the things that we talked about

Printre altele am vorbit cu el

is the three things that I found important

și de trei lucruri importante în transformarea mea personală,

in my personal transformation,

the first being acknowledgment.

primul fiind acceptarea.

I had to acknowledge that I had hurt others.

A trebuit să accept că rănisem pe alții.

I also had to acknowledge that I had been hurt.

A trebuit să accept că am fusesem rănit.

The second thing was apologizing.

Al doilea lucru a fost regretul.

I had to apologize to the people I had hurt.

A trebuit să-mi cer scuze celor pe care îi rănisem,

Even though I had no expectations of them accepting it,

chiar dacă nu speram să mă ierte,

it was important to do because it was the right thing.

a fost important pentru că așa era corect.

But I also had to apologize to myself.

Dar a trebuit să-mi cer scuze și mie însumi.

The third thing was atoning.

Al treilea lucru a fost îndreptarea.

For me, atoning meant

Pentru mine, îndreptarea a însemnat

going back into my community

să merg înapoi în comunitate

and working with at-risk youth

și să lucrez cu tineri cu probleme

who were on the same path,

care erau pe același drum,

but also becoming at one with myself.

dar și împăcarea cu mine însumi.

Through my experience of being locked up,

Din experiența mea în pușcărie,

one of the things I discovered is this:

am descoperit un lucru:

the majority of men and women

majoritatea oamenilor

who are incarcerated are redeemable,

care sunt încarcerați pot fi salvați.

Adevărul este că 90%

and the fact is,

90 percent of the men and women who are incarcerated

din oamenii încarcerați

will at some point return to the community,

se vor întoarce la un moment dat în comunitate,

and we have a role in determining what kind

iar noi avem un rol în a determina

of men and women return to our community.

cel fel de oameni se vor întoarce în comunitate.

My wish today

Dorința mea azi

is that we will embrace

este să adoptăm

a more empathetic approach

o abordare mai empatică

toward how we deal with mass incarceration,

în privința modului în care tratăm încarcerarea în masă,

that we will do away with

să renunțăm la

the lock-them-up-and-throw-away-the-key mentality,

mentalitatea „închide-i și aruncă cheia”.

because it's proven it doesn't work.

S-a dovedit că nu funcționează.

My journey is a unique journey,

Drumul meu este aparte,

but it doesn't have to be that way.

dar nu trebuie sa fie așa.

Anybody can have a transformation

Oricine poate avea o transformare

if we create the space for that to happen.

dacă creăm condițiile să se întâmple.

So what I'm asking today

Ce vă cer astăzi

is that you envision

este să vă imaginați

a world where men and women

o lume în care bărbații și femeile

aren't held hostage to their pasts,

nu sunt ținuți ostatici ai trecutului lor,

where misdeeds and mistakes

în care nelegiuirile și greșelile

don't define you for the rest of your life.

nu te definesc pentru tot restul vieții.

I think collectively, we can create that reality,

Împreună putem crea această realitate,

and I hope you do too.

sper că și voi credeți la fel.

Thank you.

Mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)