3 fears about screen time for kids -- and why they're not true | Sara DeWitt

Traducător: Claudia Pravat Corector: Mirel-Gabriel Alexa

I want us to start by thinking about this device,

Aș vrea să începem gândindu-ne la acest dispozitiv,

the phone that's very likely in your pockets right now.

telefonul pe care cu siguranță îl aveți acum în buzunare.

Over 40 percent of Americans check their phones

Peste 40% dintre americani își verifică telefonul

within five minutes of waking up every morning.

în primele 5 minute de când se trezesc dimineața.

And then they look at it another 50 times during the day.

Iar în cursul zilei de încă 50 de ori.

Grownups consider this device to be a necessity.

Adulții consideră acest instrument ca fiind o necesitate.

But now I want you to imagine it in the hands of a three-year-old,

Dar aș vrea să vi-l imaginați în mâinile unui copil de trei ani,

and as a society, we get anxious.

și, ca societate, ne îngrijorăm.

Parents are very worried

Părinților le e teamă

that this device is going to stunt their children's social growth;

că acest dispozitiv îi va opri pe copii de la socializare;

that it's going to keep them from getting up and moving;

îi va împiedica să iasă afară și să facă mișcare;

that somehow,

că într-un fel

this is going to disrupt childhood.

le va afecta copilăria.

So, I want to challenge this attitude.

Aș vrea să pun sub semnul întrebării această părere.

I can envision a future

Îmi imaginez un viitor

where we would be excited to see a preschooler interacting with a screen.

în care vom fi încântați văzând un preșcolar interacționând cu un ecran.

These screens can get kids up and moving even more.

Aceste ecrane pot pune copiii în mișcare mult mai mult.

They have the power to tell us more about what a child is learning

Au puterea să ne spună mai multe despre ce învață copiii

than a standardized test can.

decât o fac testele standard.

And here's the really crazy thought:

Și iată partea cu adevărat neobișnuită:

I believe that these screens have the power

sunt convinsă că aceste ecrane au puterea

to prompt more real-life conversations

să genereze mai multe conversații în viața de zi cu zi

between kids and their parents.

între copii și părinții lor.

Now, I was perhaps an unlikely champion for this cause.

Probabil că n-am fost cel mai potrivit luptător pentru această cauză.

I studied children's literature

Am studiat literatură pentru copii,

because I was going to work with kids and books.

pentru că mă pregăteam să lucrez cu copii și cărți.

But about 20 years ago,

Dar acum 20 de ani,

I had an experience that shifted my focus.

am avut o experiență care mi-a schimbat ținta.

I was helping lead a research study about preschoolers and websites.

Ajutam la un studiu de cercetare despre preșcolari și pagini de internet.

And I walked in and was assigned a three-year-old named Maria.

Am intrat și mi s-a repartizat un copilaș de trei ani, Maria.

Maria had actually never seen a computer before.

Maria nu văzuse niciodată până atunci un calculator.

So the first thing I had to do was teach her how to use the mouse,

Așa că prima dată a trebuit să o învăț să folosească mouse-ul,

and when I opened up the screen, she moved it across the screen,

am pornit ecranul și a început să miște mouse-ul pe el,

and she stopped on a character named X the Owl.

oprindu-se pe un personaj numit Bufnița X.

And when she did that,

Și când a făcut asta,

the owl lifted his wing and waved at her.

bufnița și-a ridicat aripa și a salutat-o.

Maria dropped the mouse, pushed back from the table, leaped up

Maria a scăpat mouse-ul, s-a ridicat de la masă, a sărit

and started waving frantically back at him.

și a început să-i facă disperată cu mâna.

Her connection to that character

Legătura ei cu personajul

was visceral.

era spontană.

This wasn't a passive screen experience.

Nu era o interacțiune pasivă cu ecranul.

This was a human experience.

Ci una umană.

And it was exactly appropriate for a three-year-old.

Și foarte normală pentru un copil de trei ani.

I've now worked at PBS Kids for more than 15 years,

Acum lucrez de peste 15 ani la PBS Kids,

and my work there is focused on harnessing the power of technology

iar munca mea acolo este axată pe punerea în valoare a tehnologiei

as a positive in children's lives.

ca un lucru benefic în viața copiilor.

I believe that as a society, we're missing a big opportunity.

Părerea mea este că societatea pierde o mare șansă.

We're letting our fear and our skepticism

Lăsăm frica și neîncrederea noastră

about these devices

în aceste instrumente

hold us back from realizing their potential

să ne împiedice să le vedem potențialul

in our children's lives.

în viața copiilor noștri.

Fear about kids and technology is nothing new;

Frica despre copii și tehnologie nu este ceva nou;

we've been here before.

am mai fost în situația aceasta.

Over 50 years ago, the debate was raging about the newly dominant media:

Acum 50 de ani, dezbaterea se dezlănțuia pe noul mijloc de informare:

the television.

televizorul.

That box in the living room?

Cutia aceea în sufragerie?

It might be separating kids from one another.

Ar putea să-i izoleze pe copii unii de alții.

It might keep them away from the outside world.

I-ar putea ține departe de lumea de afară.

But this is the moment when Fred Rogers,

Dar acesta este momentul când Fred Rogers,

the long-running host of "Mister Rogers' Neighborhood,"

multă vreme prezentator al emisiunii „Cartierul Domnului Rogers”,

challenged society to look at television as a tool,

a provocat societatea să privească televizorul ca pe un instrument,

a tool that could promote emotional growth.

unul care poate favoriza dezvoltarea emoțională.

Here's what he did:

Iată ce a făcut:

he looked out from the screen, and he held a conversation,

a privit din ecranul televizorului și a vorbit

as if he were speaking to each child individually

ca și când ar fi purtat o conversație cu fiecare copil în parte

about feelings.

despre sentimente.

And then he would pause

Apoi se oprea

and let them think about them.

și îi lăsa să se gândească la ele.

You can see his influence across the media landscape today,

Se poate vedea influența lui asupra peisajului media actual,

but at the time, this was revolutionary.

însă, la acea vreme, a fost ceva revoluționar.

He shifted the way we looked at television in the lives of children.

A schimbat modul în care priveam televizorul în viața copiilor.

Today it's not just one box.

Astăzi nu mai avem de-a face doar cu o cutie.

Kids are surrounded by devices.

Copiii sunt înconjurați de aparatură.

And I'm also a parent -- I understand this feeling of anxiety.

Sunt și eu părinte -- înțeleg acest sentiment de teamă.

But I want us to look at three common fears

Dar aș vrea să ne uităm la trei temeri comune

that parents have,

pe care le au părinții

and see if we can shift our focus

și să vedem dacă putem să ne mutăm atenția

to the opportunity that's in each of them.

pe șansele pe care fiecare le oferă.

So.

Deci.

Fear number one:

Temerea numărul 1:

"Screens are passive.

„Ecranele sunt inactive.

This is going to keep our kids from getting up and moving."

Îi vor împiedica pe copii să facă mișcare."

Chris Kratt and Martin Kratt are zoologist brothers

Chris Kratt și Martin Kratt sunt doi frați zoologi

who host a show about animals called "Wild Kratts."

care prezintă o emisiune despre animale, „Sălbaticii Kratts".

And they approached the PBS team to say,

Și au contactat echipa de la PBS să-i întrebe

"Can we do something with those cameras

„Putem să facem ceva cu acele camere

that are built into every device now?

care sunt încorporate acum în orice aparat?

Could those cameras capture a very natural kid play pattern --

Pot aceste camere să surprindă modul natural de joacă al unui copil --

pretending to be animals?"

prefăcându-se că e animal?"

So we started with bats.

Așa că am început cu liliecii.

And when kids came in to play this game,

Iar când au venit copiii să joace acest joc,

they loved seeing themselves on-screen with wings.

le-a plăcut să se vadă pe ecran cum au aripi.

But my favorite part of this,

Dar ce mi-a plăcut cel mai mult,

when the game was over and we turned off the screens?

când s-a terminat jocul și s-au închis ecranele

The kids kept being bats.

Copiii continuau să fie lilieci.

They kept flying around the room,

Zburau prin cameră,

they kept veering left and right to catch mosquitoes.

o luau la stânga și la dreapta să prindă țânțari.

And they remembered things.

Și țineau minte unele lucruri.

They remembered that bats fly at night.

Țineau minte că liliecii zboară noaptea.

And they remembered that when bats sleep,

Și că, atunci când dorm,

they hang upside down and fold their wings in.

atârnă cu capul în jos și își pliază aripile.

This game definitely got kids up and moving.

Acest joc i-a făcut cu adevărat pe copii să se miște.

But also, now when kids go outside,

De asemenea, de câte ori erau afară,

do they look at a bird and think,

priveau la o pasăre și se gândeau

"How does a bird fly differently than I flew

„Ce diferență e între cum zboară o pasăre și cum zburam eu

when I was a bat?"

când eram liliac?"

The digital technology prompted embodied learning

Tehnologia digitală a determinat învățarea concretă

that kids can now take out into the world.

pe care copiii o transferă acum în lumea înconjurătoare.

Fear number two:

Temerea numărul 2:

"Playing games on these screens is just a waste of time.

„Jucatul pe aceste ecrane este doar pierdere de timp.

It's going to distract children from their education."

Le distrage atenția copiilor de la învățătură."

Game developers know

Creatorii de jocuri știu

that you can learn a lot about a player's skill

că poți afla mult despre aptitudinile unui jucător

by looking at the back-end data:

uitându-te la informații generate indirect:

Where did a player pause?

Când a folosit pauza?

Where did they make a few mistakes before they found the right answer?

Unde au greșit înainte să găsească răspunsul corect?

My team wanted to take that tool set and apply it to academic learning.

Echipa mea a vrut să aplice acest model la studiul academic.

Our producer in Boston, WGBH,

Producătorul nostru din Boston, WGBH,

created a series of Curious George games

a realizat o serie de jocuri cu „George cel curios"

focused on math.

axate pe matematică.

And researchers came in and had 80 preschoolers play these games.

Iar cercetătorii au adus 80 de preșcolari care să joace aceste jocuri.

They then gave all 80 of those preschoolers

Apoi au dat acestor 80 de preșcolari

a standardized math test.

un test standard de matematică.

We could see early on

Am putut imediat să ne dăm seama

that these games were actually helping kids

că aceste jocuri îi ajutau de fapt pe copii

understand some key skills.

să înțeleagă anumite tehnici.

But our partners at UCLA wanted us to dig deeper.

Însă partenerii noștri de la UCLA au vrut să cercetăm mai adânc.

They focus on data analysis and student assessment.

Ei urmăreau analizarea informațiilor și evaluarea elevilor.

And they wanted to take that back-end game-play data

Și voiau să ia aceste informații generate de joc

and see if they could use it to predict a child's math scores.

să vadă dacă le pot folosi ca să prezică nota unui elev la testul de matematică.

So they made a neural net -- they essentially trained the computer

Așa că au făcut o rețea neurală -- au programat, de fapt, un calculator

to use this data,

să folosească aceste informații

and here are the results.

și iată rezultatele.

This is a subset of the children's standardized math scores.

Aceasta este o subcategorie de rezultate la teste standard

And this

Iar acestea

is the computer's prediction of each child's score,

sunt rezultatele prognozate de calculator

based on playing some Curious George games.

în funcție de cum au jucat „George cel curios".

The prediction is astonishingly accurate,

Previziunea este de-a dreptul exactă,

especially considering the fact that these games weren't built

mai ales dacă ne gândim că aceste jocuri nu au fost făcute

for assessment.

în scopul evaluării.

The team that did this study believes that games like these

Echipa care a făcut studiul e de părere că jocuri ca acestea

can teach us more about a child's cognitive learning

ne spun mai multe despre procesul de învățare la copii

than a standardized test can.

decât o fac testele standardizate.

What if games could reduce testing time in the classroom?

Dacă de fapt jocurile ar putea reduce timpul de testare la clasă?

What if they could reduce testing anxiety?

Să diminueze frica de la test?

How could they give teachers snapshots of insight

Cum ar putea oferi profesorilor o imagine din interior

to help them better focus their individualized learning?

care să-i ajute să se concentreze pe învățarea individualizată?

So the third fear I want to address

A treia temere la care mă refer

is the one that I think is often the biggest.

este cea despre care cred adesea că e cea mai mare.

And that's this:

Iar aceasta este:

"These screens are isolating me from my child."

„Aceste ecrane mă țin departe de copilul meu."

Let's play out a scenario.

Să ne gândim la un scenariu.

Let's say that you are a parent,

Să zicem că ești părinte

and you need 25 minutes of uninterrupted time

și ai nevoie de 25 de minute neîntrerupte

to get dinner ready.

ca să pregătești cina.

And in order to do that, you hand a tablet to your three-year-old.

Iar pentru a face asta, îi dai o tabletă copilului tău de trei ani.

Now, this is a moment where you probably feel very guilty

Te simți probabil foarte vinovat în acest moment

about what you just did.

pentru ce ai făcut.

But now imagine this:

Dar acum gândește-te:

Twenty minutes later, you receive a text message.

20 de minute mai târziu, primești un mesaj

on that cell phone that's always within arm's reach.

pe telefonul care întotdeauna se află foarte aproape de tine.

And it says: "Alex just matched five rhyming words.

Mesajul spune: „Alex a găsit 5 cuvinte care rimează.

Ask him to play this game with you.

Roagă-l să joace acest joc cu tine.

Can you think of a word that rhymes with 'cat'?

Poți să găsești un cuvânt care rimează cu „pisică"?

Or how about 'ball'?"

Sau cu „minge"?"

In our studies, when parents receive simple tips like these,

În cercetările noastre, când primesc simple sfaturi practice ca acestea,

they felt empowered.

părinții se simt încrezători.

They were so excited

Au fost foarte încântați

to play these games at the dinner table with their kids.

să joace aceste jocuri cu copiii lor la masa de seară.

And the kids loved it, too.

Și copiilor le-a plăcut.

Not only did it feel like magic that their parents knew

Nu numai că părinții știau ca prin minune

what they had been playing,

ce joc se joacă ei,

kids love to play games with their parents.

dar le și plăcea să se joace cu părinții lor.

Just the act of talking to kids about their media

Doar simpla discuție cu copiii despre mediul lor

can be incredibly powerful.

poate avea o însemnătate extraordinară.

Last summer, Texas Tech University published a study

Vara trecută, Universitatea Tehnică din Texas a publicat un studiu

that the show "Daniel Tiger's Neighborhood" could promote

arătând că emisiunea „Cartierul Tigrului Daniel" poate stimula

the development of empathy among children.

dezvoltarea emoțională la copii.

But there was a really important catch to this study:

Dar este un aspect important la acest studiu:

the greatest benefit was only when parents talked to kids

cel mai mare beneficiu era obținut când părinții vorbeau cu copiii

about what they watched.

despre ce au vizionat.

Neither just watching

Nu doar vizionarea

nor just talking about it was enough;

nici doar discuția nu erau de ajuns;

it was the combination that was key.

combinația era importantă.

So when I read this study,

Când am citit studiul,

I started thinking about

am început să mă gândesc

how rarely parents of preschoolers actually talk to kids about the content

cât de rar vorbesc părinții cu copiii

despre ce se joacă sau la ce se uită.

of what they're playing and what they're watching.

And so I decided to try it with my four-year-old.

Și am ales să încerc cu copilul meu de patru ani.

I said,

I-am spus:

"Were you playing a car game earlier today?"

„Te-ai jucat mai devreme un joc cu mașini?"

And Benjamin perked up and said,

Iar Benjamin s-a animat imediat și a zis:

"Yes! And did you see that I made my car out of a pickle?

„Da! Și ai văzut cum mi-am făcut mașină dintr-un castravete?

It was really hard to open the trunk."

A fost foarte greu să deschid portbagajul."

(Laughter)

(Râsete)

This hilarious conversation about what was fun in the game

Această conversație amuzantă despre ce a fost distractiv în joc

and what could have been better

și ce ar fi putut fi mai bine

continued all the way to school that morning.

a continuat tot drumul spre școală în acea dimineață.

I'm not here to suggest to you that all digital media is great for kids.

Nu vreau să spun că tot conținutul digital este bun pentru copii.

There are legitimate reasons for us to be concerned

Sunt motive de îngrijorare justificate

about the current state of children's content

despre situația actuală a conținutului de pe aceste ecrane.

on these screens.

And it's right for us to be thinking about balance:

Și este bine pentru noi să ne gândim la un echilibru:

Where do screens fit against all the other things

unde este locul ecranelor între celelalte lucruri

that a child needs to do to learn and to grow?

pe care trebuie să le facă un copil pentru a învăța și a crește?

But when we fixate on our fears about it,

Însă când ne concentrăm doar pe temerile noastre,

we forget a really major point,

uităm un lucru foarte important,

and that is, that kids are living in the same world that we live in,

anume că și copiii trăiesc în aceeași lume în care trăim și noi,

the world where the grownups check their phones

lumea în care adulții își verifică telefoanele

more than 50 times a day.

mai mult de 50 de ori pe zi.

Screens are a part of children's lives.

Ecranul face parte din viața copiilor.

And if we pretend that they aren't,

Și dacă ne prefacem că nu este așa,

or if we get overwhelmed by our fear,

sau dacă ne copleșește frica,

kids are never going to learn how and why to use them.

copiii nu vor învăța niciodată cum și în ce scop să le folosească.

What if we start raising our expectations

Ce-ar fi să începem să creștem așteptările

for this media?

pentru acest tip de mass-media?

What if we start talking to kids regularly

Ce-ar fi să începem să vorbim mai des cu copiii

about the content on these screens?

despre conținutul de pe aceste ecrane?

What if we start looking for the positive impacts

Ce-ar fi să începem să vedem efectele pozitive

that this technology can have in our children's lives?

pe care această tehnologie o are în viața copiilor noștri?

That's when the potential of these tools can become a reality.

Doar atunci potențialul acestor mijloace poate deveni realitate.

Thank you.

Mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)