Alberto Cairo: There are no scraps of men

Traducător: Madalina Dinita Corector: Maria Tancu

I've been in Afghanistan for 21 years.

Trăiesc în Afganistan de 21 de ani.

I work for the Red Cross

Lucrez pentru Crucea Roșie

and I'm a physical therapist.

și sunt fizioterapeut.

My job is to make arms and legs --

Creez brațe și picioare -

well it's not completely true.

dar asta nu e tot.

We do more than that.

Facem mai mult de atât.

We provide the patients,

Oferim pacienților,

the Afghan disabled,

afganilor infirmi,

first with the physical rehabilitation

șansa de a se recupera fizic

then with the social reintegration.

și de a se integra în societate.

It's a very logical plan,

E un plan logic,

but it was not always like this.

dar nu a fost mereu așa.

For many years, we were just providing them

Mulți ani, le-am oferit doar

with artificial limbs.

proteze.

It took quite many years

Ne-a luat mulți ani

for the program to become what it is now.

ca programul să devină ce e acum.

Today, I would like to tell you a story,

Azi vreau să vă împărtășesc o poveste,

the story of a big change,

povestea unei mari schimbări

and the story of the people

și povestea oamenilor

who made this change possible.

care au făcut această schimbare posibilă.

I arrived in Afghanistan

Am ajuns în Afganistan

in 1990

în 1990

to work in a hospital

ca să lucrez într-un spital

for war victims.

pentru victimele războiului.

And then, not only for war victims,

Spitalul nu doar pentru victimele războiului,

but it was for any kind of patient.

ci pentru toți pacienții.

I was also working

Lucram și

in the orthopedic center, we call it.

într-un centru ortopedic.

This is the place where we make the legs.

Acolo realizăm proteze pentru picioare.

At that time

Pe vremea aceea

I found myself

mă aflam

in a strange situation.

într-o situație ciudată.

I felt not quite ready

Nu mă simțeam pregătit

for that job.

pentru acea slujbă.

There was so much to learn.

Aveam atâtea de învățat.

There were so many things new to me.

Foarte multe lucruri erau noi pentru mine.

But it was a terrific job.

Dar era o slujbă grozavă.

But as soon as the fighting intensified,

De îndată ce luptele s-au intensificat,

the physical rehabilitation was suspended.

programul de reabilitare fizică a fost suspendat.

There were many other things to do.

Alte lucruri erau prioritare.

So the orthopedic center was closed

Centrul ortopedic a fost închis

because physical rehabilitation

pentru că reabilitarea fizică

was not considered a priority.

nu era o prioritate.

It was a strange sensation.

A fost o senzație ciudată.

Anyway, you know every time I make this speech --

Oricum, de fiecare dată când țin acest discurs -

it's not the first time -- but it's an emotion.

și nu e prima dată - sunt emoționat.

It's something that comes out from the past.

E ceva legat de trecut.

It's 21 years,

Au trecut 21 de ani,

but they are still all there.

dar amintirea lor e încă vie.

Anyway, in 1992,

Așadar, în 1992

the Mujahideen took all Afghanistan.

mujahedinii au preluat conducerea Afganistanului.

And the orthopedic center was closed.

Centrul ortopedic a fost închis.

I was assigned to work for the homeless,

Am fost trimis să lucrez pentru cei fără adăpost,

for the internally displaced people.

refugiații din interiorul țării.

But one day, something happened.

Dar într-o zi s-a întâmplat ceva.

I was coming back

Mă întorceam de la

from a big food distribution in a mosque

o acțiune de împărțire a hranei într-o moschee

where tens and tens of people

unde zeci și zeci de oameni

were squatting in terrible conditions.

trăiau în condiții grele.

I wanted to go home. I was driving.

Vroiam să ajung acasă. Conduceam.

You know, when you want to forget,

Când vrei să uiți

you don't want to see things,

nu vrei să te privești în jur,

so you just want to go to your room, to lock yourself inside

ci doar să te închizi în camera ta

and say, "That's enough."

și să spui: „Destul!”

A bomb fell not far from my car --

O bombă a căzut în apropierea mașinii mele -

well, far enough, but big noise.

bine, destul de departe, dar zgomotul a fost puternic.

And everybody disappeared from the street.

Toți au dispărut de pe străzi.

The cars disappeared as well.

La fel și mașinile.

I ducked.

M-am adăpostit.

And only one figure

Doar o siluetă

remained in the middle of the road.

rămăsese în mijlocul drumului.

It was a man in a wheelchair

Era un bărbat într-un scaun cu rotile -

desperately trying to move away.

încerca cu disperare să fugă.

Well I'm not a particularly brave person,

Nu sunt foarte curajos,

I have to confess it,

trebuie să recunosc,

but I could not just ignore him.

dar nu am putut să îl ignor

So I stopped the car

Am oprit mașina

and I went to help.

și m-am dus să îl ajut.

The man was without legs

Omul nu avea picioare

and only with one arm.

si avea doar un braț.

Behind him there was a child, his son,

În spatele lui era fiul său,

red in the face

roșu la față,

in an effort to push the father.

încercând să își împingă tatăl.

So I took him into a safe place.

L-am dus la adăpost.

And I ask, "What are you doing out in the street

L-am întrebat: „Ce cautai pe stradă

in this situation?"

dacă ești infirm?”

"I work," he said.

„Muncesc”, mi-a răspuns.

I wondered, what work?

Ce lucra, m-am întrebat.

And then I ask an even more stupid question:

Apoi am pus o întrebare și mai tâmpită.

"Why don't you have the prostheses?

„De ce nu ai proteze?

Why don't you have the artificial legs?"

De ce nu ai proteze pentru picioare?”

And he said, "The Red Cross has closed."

„Crucea Roșie e închisă”, mi-a răspuns.

Well without thinking, I told him

Fără să mă gândesc, i-am spus:

"Come tomorrow.

„Vino mâine.

We will provide you with a pair of legs."

Îți vom da proteze.”

The man, his name was Mahmoud,

Omul, pe numele lui Mahmoud,

and the child, whose name was Rafi, left.

și copilul, Rafi, au plecat.

And then I said, "Oh, my God. What did I say?

Apoi mi-am zis: „Dumnezeule! Ce am spus?

The center is closed,

Centrul era închis,

no staff around.

nu era personal.

Maybe the machinery is broken.

Poate că instalațiile nu mai funcționau.

Who is going to make the legs for him?"

Cine îi va face protezele?”

So I hoped that he would not come.

Am sperat că nu o să vină.

This is the streets of Kabul

Așa arătau străzile din Kabul

in those days.

în acele zile.

So I said, "Well I will give him some money."

Mi-am spus că îi voi da niște bani.

And so the following day,

Următoarea zi,

I went to the orthopedic center.

m-am dus la centrul ortopedic.

And I spoke with a gatekeeper.

Am vorbit cu portarul.

I was ready to tell him,

Eram gata să îi spun:

"Listen, if someone such-and-such comes tomorrow,

„Uite, dacă vine cutare om mâine,

please tell him that it was a mistake.

spune-i că am comis o eroare.

Nothing can be done.

Nu se poate face nimic.

Give him some money."

Dă-i niște bani.”

But Mahmoud and his son were already there.

Dar Mahmoud și fiul lui erau deja acolo.

And they were not alone.

Și nu erau singuri.

There were 15, maybe 20, people like him waiting.

În jur de 15, 20 de oameni infirmi așteptau.

And there was some staff too.

Erau și câțiva angajați.

Among them there was my right-hand man,

Printre ei era mâna mea dreaptă,

Najmuddin.

Najmuddin.

And the gatekeeper told me,

Portarul mi-a spus că

"They come everyday to see if the center will open."

vin în fiecare zi să vadă dacă centrul se deschide.

I said, "No.

I-am spus: „Nu.

We have to go away. We cannot stay here."

Trebuie să plecăm. Nu putem să stăm aici.”

They were bombing -- not very close -- but you could hear the noise of the bombs.

Zona era bombardată - nu foarte aproape - dar puteai auzi zgomotul.

So, "We cannot stay here, it's dangerous.

„Nu putem rămâne aici, e periculos.

It's not a priority."

Nu e o prioritate.”

But Najmuddin told me, "Listen now, we're here."

Dar Najmuddin mi-a spus: „Ascultă, suntem aici.

At least we can start repairing the prostheses, the broken prostheses of the people

Cel puțin putem să reparăm proteze stricate

and maybe try to do something

și să încercăm să facem ceva

for people like Mahmoud."

pentru oamenii ca Mahmoud.”

I said, "No, please. We cannot do that.

Am spus: „Nu. Nu putem face asta.

It's really dangerous.

E foarte periculos.

We have other things to do."

Avem alte treburi.”

But they insisted.

Dar au insistat.

When you have 20 people

Când ai 20 de oameni

in front of you, looking at you

în fața ta, privindu-te,

and you are the one who has to decide ...

și trebuie să iei o decizie...

So we started doing some repairs.

Am început să facem reparații.

Also one of the physical therapists

Unul dintre fizioterapeuți

reported that Mahmoud

a spus că Mahmoud

could be provided with a leg,

ar putea primi o proteză,

but not immediately.

dar nu imediat.

The legs were swollen

Picioarele îi erau umflate

and the knees were stiff,

și genunchii rigizi

so he needed a long preparation.

și avea nevoie de pregătire.

Believe me, I was worried

Credeți-mă, eram îngrijorat

because I was breaking the rules.

pentru că încălcam regulile.

I was doing something

Făceam ceva

that I was not supposed to do.

ce nu ar fi trebuit să fac.

In the evening,

Seara,

I went to speak with the bosses at the headquarters,

m-am dus să vorbesc cu șefii la sediul central,

and I told them -- I lied --

și i-am mințit, spunându-le:

I told them, "Listen, we are going to start

„Ascultați, vom începe să lucrăm

a couple of hours per day,

vreo două ore pe zi,

just a few repairs."

facem doar câteva reparații.”

Maybe some of them are here now.

Poate unii dintre șefi sunt aici.

(Laughter)

(Râsete)

So we started.

Și am început.

I was working, I was going everyday

Lucram în fiecare zi

to work for the homeless.

pentru cei fără adăpost.

And Najmuddin was staying there,

Și Najmuddin era acolo,

doing everything and reporting on the patients.

făcea de toate, ținea evidența pacienților.

He was telling me, "Patients are coming."

Îmi spunea: „Ne vin pacienți.”

We knew that many more patients

Știam că nu puteau să vină

could not come, prevented by the fighting.

mai mulți pacienți din cauza luptelor.

But people were coming.

Dar oamenii veneau.

And Mahmoud was coming every day.

Și Mahmoud venea în fiecare zi.

And slowly, slowly

Încet, încet,

week after week

săptămână după săptămână,

his legs were improving.

picioarele lui își reveneau.

The stump or cast prosthesis was made,

„Ciotul” sau proteza initială era gata

and he was starting

și a început

the real physical rehabilitation.

adevărata recuperare fizică.

He was coming every day,

Venea în fiecare zi,

crossing the front line.

trecând linia frontului.

A couple of times I crossed the front line

Am trecut și eu de câteva ori linia frontului,

in the very place where Mahmoud and his son were crossing.

exact pe acolo pe unde treceau Mahmoud și fiul lui.

I tell you, it was something so sinister

Era ceva atât de sinistru,

that I was astonished he could do it every day.

încât eram surprins că pot să o facă zilnic.

But finally, the great day arrived.

Dar ziua cea mare a sosit.

Mahmoud was going to be discharged

Mahmoud urma să își primească

with his new legs.

noile sale picioare.

It was April, I remember,

Era o zi frumoasă

a very beautiful day.

de aprilie, îmi amintesc.

April in Kabul is beautiful,

Kabulul în aprilie e frumos,

full of roses, full of flowers.

plin de trandafiri, de flori.

We could not possibly stay indoors,

Nu puteam sta înăuntru,

with all these sandbags at the windows.

cu toți sacii de nisip la ferestre,

Very sad, dark.

într-o cameră întunecată.

So we chose a small spot in the garden.

Așa încât am ales un loc în grădină.

And Mahmoud put on his prostheses,

Mahmoud și-a pus protezele,

the other patients did the same,

ceilalți pacienți au făcut la fel

and they started practicing

și au început să facă

for the last time before being discharged.

ultimele exerciții înainte să plece.

Suddenly, they started fighting.

Deodată au început luptele.

Two groups of Mujahideen started fighting.

Două grupări de mujahedini se luptau.

We could hear in the air

Puteam auzi șuieratul

the bullets passing.

gloanțelor prin aer.

So we dashed, all of us,

Ne-am grăbit cu toții

towards the shelter.

spre adăpost.

Mahmoud grabbed his son, I grabbed someone else.

Mahmoud și-a luat fiul, eu pe altcineva.

Everybody was grabbing something.

Toți se agățau de ceva.

And we ran.

Și am fugit.

You know, 50 meters can be a long distance

Cincizeci de metri e o distanță mare

if you are totally exposed,

când ești complet expus,

but we managed to reach the shelter.

dar am reușit să ajungem la adăpost.

Inside, all of us panting,

Gâfâiam cu toții.

I sat a moment and I heard Rafi telling his father,

Apoi l-am auzit pe Rafi spunându-i tatălui său:

"Father, you can run faster than me."

„Tată, alergi mai repede ca mine”.

(Laughter)

(Râsete)

And Mahmoud, "Of course I can.

„Desigur, a răspuns Mahmoud.

I can run, and now you can go to school.

Pot să alerg și tu poți să mergi la școală acum.

No need of staying with me all the day

Nu mai trebuie să stai toată ziua cu mine

pushing my wheelchair."

să îmi impingi scaunul cu rotile”.

Later on, we took them home.

Mai târziu, i-am dus acasă.

And I will never forget

Nu voi uita niciodată

Mahmoud and his son walking together

cum Mahmoud și fiul său mergeau împreună,

pushing the empty wheelchair.

împingând scaunul cu rotile gol.

And then I understood,

Atunci am înțeles

physical rehabilitation is a priority.

că reabilitarea fizică e o prioritate.

Dignity cannot wait for better times.

Demnitatea nu poate aștepta vremuri mai bune.

From that day on, we never closed a single day.

De atunci nu am închis centrul nicio zi.

Well sometimes we were suspended for a few hours,

Am întrerupt uneori activitatea pentru câteva ore,

but we never, we never closed it again.

dar nu am închis niciodată.

I met Mahmoud one year later.

L-am întâlnit pe Mahmoud după un an.

He was in good shape --

Arăta bine -

a bit thinner.

era puțin mai slab.

He needed to change his prostheses --

Trebuia să își schimbe protezele -

a new pair of prostheses.

avea nevoie de unele noi.

I asked about his son.

L-am întrebat ce face fiul său.

He told me, "He's at school. He'd doing quite well."

Mi-a spus că e la școală, că se descurcă binișor.

But I understood he wanted to tell me something.

Dar mi-am dat seama că mai era ceva.

So I asked him, "What is that?"

„Ce e?”, l-am întrebat.

He was sweating.

Transpira.

He was clearly embarrassed.

Era stânjenit.

And he was standing in front of me,

Stătea în fața mea,

his head down.

cu capul plecat.

He said, "You have taught me to walk.

„M-ai învățat să merg.

Thank you very much.

Îți mulțumesc mult.

Now help me not to be a beggar anymore."

Acum ajută-mă să nu mai fiu cerșetor”.

That was the job.

Asta era „slujba” lui.

"My children are growing.

„Copiii mei cresc.

I feel ashamed.

Mi-e rușine.

I don't want them to be teased at school

Nu vreau să fie necăjiți la școală

by the other students."

de alți elevi.”

I said, "Okay."

„În ordine”, am spus.

I thought, how much money do I have in my pocket?

Mă gândeam câți bani aveam în buzunar.

Just to give him some money.

Vroiam să îi dau bani.

It was the easiest way.

Era calea cea mai ușoară.

He read my mind,

Mi-a citit gândurile

and he said, "I ask for a job."

și mi-a spus: „Vreau o slujbă”.

And then he added something

Apoi a mai spus ceva

I will never forget for the rest of my life.

ce nu voi uita toată viața mea.

He said, "I am a scrap of a man,

„Sunt un rebut de om,

but if you help me,

dar dacă mă ajuți,

I'm ready to do anything,

sunt gata să fac orice,

even if I have to crawl on the ground."

chiar să mă târăsc pe jos.”

And then he sat down.

Apoi s-a așezat.

I sat down too with goosebumps everywhere.

M-am așezat și eu, aveam pielea ca de găină.

Legless, with only one arm,

Infirm, cu un singur braț,

illiterate,

analfabet,

unskilled --

neinstruit -

what job for him?

ce slujbă să îi dau?

Najmuddin told me, "Well we have a vacancy

Najmuddin mi-a spus că avem un loc vacant

in the carpentry shop."

în atelierul de tâmplărie.

"What?" I said, "Stop."

„Ce?! Oprește-te!”, i-am spus.

"Well yes, we need to increase the production of feet.

„Trebuie să mărim producția de proteze pentru picioare.

We need to employ someone

Trebuie să angajăm pe cineva

to glue and to screw the sole of the feet.

să lipească și să înșurubeze tălpile protezelor.

We need to increase the production."

Trebuie să mărim producția”.

"Excuse me?"

„Pardon!?”

I could not believe.

Nu îmi venea să cred.

And then he said,

Apoi mi-a spus:

"No, we can modify the workbench

„Putem să modificăm masa de montaj,

maybe to put a special stool,

să punem un scaun special,

a special anvil, special vice,

o nicovala, o menghină specială,

and maybe an electric screwdriver."

poate chiar o șurubelniță electrică.”

I said, "Listen, it's insane.

„Ascultă-mă! E o nebunie.

And it's even cruel to think of anything like this.

Și chiar o cruzime să te gândești la așa ceva.

That's a production line and a very fast one.

E o linie de producție rapidă.

It's cruel

E o cruzime

to offer him a job

să îi ofer o slujbă

knowing that he's going to fail."

pe care știu că nu o poate face”.

But with Najmuddin, we cannot discuss.

Dar nu poți să discuți cu Najmuddin.

So the only things I could manage to obtain

Nu am putut să obțin

was a kind of a compromise.

decât un fel de compromis.

Only one week --

O săptămână de probă -

one week try and not a single day more.

nicio zi în plus.

One week later,

O săptămână mai târziu,

Mahmoud was the fastest in the production line.

Mahmoud era cel mai rapid de pe linia de producție.

I told Najmuddin, "That's a trick.

I-am spus lui Najmuddin: „E o șmecherie.

I can't believe it."

Nu îmi vine să cred.”

The production was up 20 percent.

Producția crescuse cu 20%.

"It's a trick, it's a trick," I said.

„E o șmecherie la mijloc”, am spus.

And then I asked for verification.

Am cerut să se facă verificări.

It was true.

Așa era.

The comment of Najmuddin was Mahmoud has something to prove.

Najmuddin mi-a spus că Mahmoud vroia să dovedească ceva.

I understood

Am înțeles

that I was wrong again.

că greșisem iar.

Mahmoud had looked taller.

Majmoud stătea mai drept.

I remember him sitting behind the workbench smiling.

Îl văd stând în spatele mesei de montaj, zâmbind.

He was a new man,

Era un alt om,

taller again.

era din nou semeț.

Of course, I understood

Am înțeles că

that what made him stand tall --

ceea ce îl făcea pe el să stea drept -

yeah they were the legs, thank you very much --

da, erau picioarele, știu -

but as a first step,

dar în primul rând,

it was the dignity.

era demnitatea lui.

He has regained his full dignity

Își regăsise demnitatea

thanks to that job.

datorită acelei slujbe.

So of course, I understood.

Am înțeles asta.

And then we started a new policy --

Apoi am implementat o strategie

a new policy completely different.

complet nouă.

We decided to employ

Am decis să angajăm

as many disabled as possible

cât de mulți oameni infirmi posibil,

to train them in any possible job.

să îi instruim.

It became a policy of "positive discrimination,"

Era strategia „discriminării pozitive”,

we call it now.

așa cum o numim acum.

And you know what?

Știți ce?

It's good for everybody.

E utilă pentru toată lumea.

Everybody benefits from that --

Toată lumea beneficiază de asta -

those employed, of course,

cei angajați

because they get a job

pentru că au o slujbă

and dignity.

și își păstrează demnitatea.

But also for the newcomers.

Dar și nou-veniții.

They are 7,000 every year --

Sunt 7000 în fiecare an -

people coming for the first time.

oameni care vin pentru prima dată.

And you should see the faces of these people

Ar trebui să priviți chipurile acelor oameni

when they realize that those assisting them are like them.

când își dau seama că cei care îi asistă sunt ca ei.

Sometimes you see them,

Uneori îi auzi

they look, "Oh."

minunându-se.

And you see the faces.

Și le vezi chipurile.

And then the surprise turns into hope.

Și mirarea se transformă apoi în speranță.

And it's easy for me as well to train someone

Iar pentru mine e mai ușor să instruiesc pe cineva

who has already passed through the experience of disability.

care a știut odată cum e să ai o dizabilitate.

Poof, they learn much faster -- the motivation,

Ei învață mult mai repede - motivația,

the empathy they can establish with the patient

empatia pe care o pot stabili cu pacientul

is completely different, completely.

e complet diferită.

Scraps of men do not exist.

Nu există rebuturi de oameni.

People like Mahmoud

Oamenii ca Mahmoud

are agents of change.

sunt agenții schimbării.

And when you start changing, you cannot stop.

Și când începi schimbarea, nu te mai poți opri.

So employing people, yes,

Angajăm oameni, da,

but also we started programming projects

dar am început să facem proiecte

of microfinance, education.

de microfinanțare, de educație.

And when you start, you cannot stop.

Și când începi, nu te poți opri.

So you do vocational training,

Faci instruire vocațională,

home education for those who cannot go to school.

educație la domiciliu pentru cei care nu pot merge la școală.

Physical therapies can be done, not only in the orthopedic center,

Terapia fizică nu se face doar în centrul ortopedic,

but also in the houses of the people.

ci și în casele oamenilor.

There is always a better way to do things.

Întotdeauna e o soluție mai bună.

That's Najmuddin, the one with the white coat.

Cel cu haina albă e Najmuddin.

Terrible Najmuddin, is that one.

E foarte încăpățânat.

I have learned a lot

Am învățat multe

from people like Najmuddin, Mahmoud, Rafi.

de la oameni ca Najmuddin, ca Mahmoud, ca Rafi.

They are my teachers.

Ei sunt dascălii mei.

I have a wish, a big wish,

Îmi doresc foarte mult

that this way of working, this way of thinking,

ca acest mod de lucru, de gândire

is going to be implemented in other countries.

să fie implementat și în alte țări.

There are plenty of countries at war like Afghanistan.

Sunt multe țări ca Afganistan, unde e război.

It is possible and it is not difficult.

E posibil și nu e greu.

All we have to do

Tot ce trebuie să facem

is to listen to the people

e să îi ascultăm pe oamenii

that we are supposed assist,

pe care trebuie să îi ajutăm,

to make them part

să îi implicăm

of the decision-making process

în procesul de luare de decizii

and then, of course, to adapt.

și apoi să ne adaptăm.

This is my big wish.

Asta e marea mea dorință.

Well don't think that the changes in Afghanistan are over;

Să nu credeți că schimbările din Afganistan s-au terminat -

not at all. We are going on.

nici pe departe. Noi continuăm.

Recently we have just started a program,

Tocmai am început un program

a sport program --

de sport -

basketball for wheelchair users.

baschet pentru cei în scaunul cu rotile.

We transport the wheelchairs everywhere.

Transportăm scaunele cu rotile oriunde.

We have several teams in the main part of Afghanistan.

Avem câteva echipe în partea centrală a Afganistanului.

At the beginning,

La început,

when Anajulina told me,

când Najmuddin mi-a spus

"We would like to start it,"

--Dorim să începem acest proiect--

I hesitated.

am ezitat.

I said, "No," you can imagine.

Am spus nu, vă puteți imagina.

I said, "No, no, no, no, we can't."

Nu,nu. Nu puteți.

And then I asked the usual question:

Apoi am pus întrebarea obișnuită:

"Is it a priority?

„E o prioritate?

Is it really necessary?"

Chiar e necesar?”

Well now you should see me.

Ar trebui să mă vedeți acum.

I never miss a single training session.

Nu lipsesc de la nicio sesiune de antrenament.

The night before a match I'm very nervous.

În noaptea dinaintea meciului sunt neliniștit.

And you should see me during the match.

Și ar trebui să mă vedeți în timpul meciului.

I shout like a true Italian.

Strig ca un italian adevărat.

(Laughter)

(Râsete)

What's next? What is going to be the next change?

Ce urmează? Care e următoarea schimbare?

Well I don't know yet,

Încă nu știu,

but I'm sure Najmuddin and his friends,

dar sunt sigur că Najmuddin și prietenii lui

they have it already in mind.

se gândesc deja la ea.

That was my story. Thank you very much.

Asta a fost povestea mea. Vă mulțumesc!

(Applause)

(Aplauze)