One of the most banned books of all time - Mollie Godfrey

Traducător: Claudia Pravat

In 1998, a Maryland school district removed one of American literature’s

În 1998, un district școlar din Maryland a scos din programă

most acclaimed works from its curriculum.

una dintre cele mai apreciate lucrări ale literaturii americane.

Parents pushing for the ban said the book

Părinții care au cerut interzicerea ei

was both “sexually explicit” and “anti-white.”

au considerat-o împotriva albilor și cu conținut sexual explicit.

Following an outcry from other parents and teachers,

În urma sesizărilor unor părinți și profesori,

the decision was eventually reversed.

decizia a fost în cele din urmă anulată.

But this was neither the first nor the last attack

Dar nu a fost nici primul, nici ultimul atac

on Maya Angelou’s “I Know Why The Caged Bird Sings.”

asupra cărții lui Maya Angelou, „Știu de ce cântă pasărea în colivie”.

Few books have been challenged more often than Angelou's memoir.

Puține cărți au fost contestate așa cum au fost memoriile ei.

And while book banning decisions typically aren’t made

Și cu toate că deciziile de interzicere a cărților nu se iau

at the state or national level,

la nivel de stat sau național,

most of the schools and libraries that have banned Angelou’s book

multe școli și biblioteci care au interzis cărțile lui Angelou

have given similar reasons.

au venit cu motive similare.

Most commonly, they argue that the memoir’s account of sexual assault

Cel mai adesea, au susținut că relatarea agresiunii sexuale

and the violence of US racism are inappropriate for young readers.

și violența rasismului din SUA sunt inadecvate pentru cititorii tineri.

Dar aceste preocupări au pierdut din vedere esența povestirii,

But these concerns miss the point of Angelou’s story,

which uses these very themes to explore the danger of censorship

care folosește aceste teme pentru a expune pericolul cenzurii

and silence in the lives of young people.

și reducerea la tăcere în viața tinerilor.

Published in 1969, “I Know Why The Caged Bird Sings”

Publicată în 1969, „Știu de ce cântă pasărea în colivie”

traces the author’s childhood growing up poor, Black and female in the southern US.

urmărește copilăria autoarei într-o familie săracă din sudul SUA.

Central to the narrative is Angelou’s experience of being sexually assaulted

În centrul narațiunii se află experiența fetei care e agresată sexual

when she was seven and a half years old.

la vârsta de șapte ani și jumătate.

Surrounded by adults who consider the subject too taboo to discuss,

Înconjurată de adulți care consideră subiectul tabu,

Angelou decides that she is to blame.

Angelou ajunge la concluzia că ea e de vină.

And when she finally identifies her abuser in court,

În instanță, când îl identifică pe abuzator,

he is killed by vigilantes.

acesta e omorât de justițiari.

Angelou believes her voice is responsible for his death,

Angelou crede că ea e responsabilă de moartea lui

and for six years, she stops speaking almost entirely.

și timp de șase ani încetează să mai vorbească.

The book chronicles Angelou’s journey to rediscover her voice,

Cartea relatează călătoria ei pentru a-și redescoperi vocea,

all while exploring the pain and misplaced shame

în timp ce explorează durerea și rușinea nemeritată

that emerges from avoiding uncomfortable realities.

care se nasc din evitarea realității incomode.

The memoir’s narrative voice expertly blends her childhood confusion

Vocea narativă a memoriilor îmbină confuzia copilului

with her adult understanding,

cu înțelepciunea adultului,

offering the reader insights Angelou was deprived of as a child.

oferind cititorului perspective de care ea a fost lipsită în copilărie.

She connects her early experiences of being silenced and shamed

Își leagă astfel experiențele de copil, când era umilită și redusă la tăcere,

to the experience of being poor and Black in the segregated United States.

cu statutul de copil sărac, de culoare, într-o Americă segregată.

“The Black female,” she writes,

„O femeie de culoare”, scrie ea,

“is caught in the tripartite crossfire of masculine prejudice,

„e prinsă între focurile tripartite ale prejudecății masculine,

white illogical hate, and Black lack of power.”

ale urii lipsite de logică a albilor și lipsa de putere a negrilor.”

Her autobiography was one of the first books

Autobiografia ei a fost printre primele

to speak openly about child sexual abuse,

care au vorbit deschis despre abuzul sexual asupra copiilor,

and especially groundbreaking to do so from the perspective of the abused child.

fiind și mai cutremurătoare

povestită din perspectiva copilului abuzat.

For centuries, Black women writers had been limited by stereotypes

Timp de secole, scriitoarele de culoare au fost limitate de stereotipuri

characterizing them as hypersexual.

care le caracterizau ca hipersexuale.

Afraid of reinforcing these stereotypes,

Temându-se să susțină aceste stereotipuri,

few were willing to write about their sexuality at all.

puține doreau să scrie ceva despre sexualitatea lor.

But Angelou refused to be constrained.

Dar Angelou n-a acceptat aceste constrângeri.

She publicly explored her most personal experience,

Ea și-a analizat public cea mai intimă experiență,

without apology or shame.

fără a se scuza sau rușina.

This spirit of defiance charges her writing with a sense of hope

Acest spirit de sfidare aduce scrisului ei o rază de speranță

that combats the memoir’s often traumatic subject matter.

care combate subiectul adesea traumatic al memoriilor.

When recalling how a fellow student defied instructions not to sing

Când își amintește de un coleg care a sfidat indicațiile

the Black National Anthem in the presence of white guests,

de a nu cânta imnul celor de culoare în prezența invitaților albi,

she writes, “The tears that slipped down many faces were not wiped away in shame.

ea notează: „Oamenii nu și-au șters rușinați lacrimile.

We were on top again... We survived.”

Eram din nou la înălțime... Am supraviețuit.”

Angelou’s memoir was published amidst the Civil Rights and Black Power movements,

Memoriile lui Angelou au fost publicate

în timpul Mișcării pentru Drepturi Civile și ale Mișcării Puterea Negrilor,

when activists were calling for school curricula

când activiștii cereau programe școlare

that reflected the diversity of experiences in the US.

care să reflecte diversitatea experiențelor în America.

But almost as soon as the book appeared in schools, it was challenged.

Dar imediat ce cartea a apărut în școli, a fost contestată.

Campaigns to control lesson plans surged across America in the 1970s and 80s.

Au apărut campanii de control al planurilor de lecție

în America anilor ’70 și ’80.

On the American Library Association’s list

Pe lista Asociației Americane a Bibliotecilor,

of most frequently banned or challenged books,

la cărțile cel mai des interzise sau contestate,

“I Know Why The Caged Bird Sings” remained near the top for two decades.

„Știu de ce cântă pasărea în colivie” rămâne în top timp de două decenii.

But parents, students, and educators have consistently fought back

Părinți, elevi și profesori au luptat în mod constant

in support of the memoir.

să susțină aceste memorii.

And by 2013, it had become the second most taught non-fiction text

Până în 2013, a devenit a doua carte de non-ficțiune

in US high school English classes.

predată în clasa de engleză în liceele americane.

When asked how she felt about writing one of the most banned books, Angelou said,

Întrebată cum se simte că a scris una din cele mai interzise cărți,

Angelou a răspuns:

“I find that people who want my book banned have never read

„Cred că oamenii care vor interzicerea cărții mele

a paragraph of my writing,

n-au citit niciun paragraf din ce am scris,

but have heard that I write about a rape.

dar au auzit că am scris despre viol.

They act as if their children are not faced with the same threats.

Se comportă că și cum copiii lor nu se confruntă cu aceleași pericole.

And that’s terrible.”

Iar asta e îngrozitor.”

She believed that children who are old enough to be the victims

Credea că dacă copilul e destul de mare

să fie victimă a rasismului sau abuzului sexual,

of sexual abuse and racism are old enough to read about these subjects.

e suficient de mare să citească despre aceste subiecte.

Because listening and learning are essential to overcoming,

Ascultarea și învățarea sunt esențiale ca să putem învinge,

and the unspeakable is far more dangerous when left unspoken.

iar ceea ce ascundem e mult mai periculos când rămâne nespus.