What happens when you remove the hippocampus? - Sam Kean

Ce se întâmplă dacă elimini hipocampul? - Sam Kean

Traducător: Lorena Ciutacu Corector: Ioana Hazaparu

On September 1st, 1953,

La 1 septembrie 1953,

William Scoville used a hand crank and a cheap drill saw

William Scoville a folosit o manivelă și un burghiu ieftin

to bore into a young man's skull, cutting away vital pieces of his brain

ca să perforeze craniul unui om, să taie porțiuni vitale din creier

and sucking them out through a metal tube.

și să le aspire printr-un tub de metal.

But this wasn't a scene from a horror film or a gruesome police report.

Nu era o scenă de film horror sau dintr-un raport macabru al poliției.

Dr. Scoville was one of the most renowned neurosurgeons of his time,

Dr. Scoville era unul din cei mai renumiți neurochirurgi la vremea lui,

and the young man was Henry Molaison, the famous patient known as "H.M.",

iar tânărul era Henry Molaison, faimosul pacient H.M.,

whose case provided amazing insights into how our brains work.

cazul căruia a oferit informații valoroase despre funcționarea creierului.

As a boy, Henry had cracked his skull in an accident

În copilărie, Henry își crăpase craniul într-un accident

and soon began having seizures, blacking out and losing control of bodily functions.

și curând a început să aibă crize, să-și piardă cunoștința și controlul corpului.

After enduring years of frequent episodes, and even dropping out of high school,

După ani întregi de episoade frecvente, timp în care a renunțat și la școală,

the desperate young man had turned to Dr. Scoville,

tânărul disperat l-a contactat pe Dr. Scolville,

a daredevil known for risky surgeries.

un excentric cunoscut pentru operațiile riscante.

Partial lobotomies had been used for decades to treat mental patients

Lobotomiile parțiale erau deja folosite de decenii în tratarea bolnavilor mintal,

based on the notion that mental functions were strictly localized

pornind de la faptul că funcțiile mentale sunt localizate în zone specifice.

to corresponding brain areas.

Having successfully used them to reduce seizures in psychotics,

Utilizate cu succes în reducerea crizelor la psihotici,

Scoville decided to remove H.M.'s hippocampus,

Scoville a decis să îndepărteze hipocampul lui H.M.,

a part of the limbic system that was associated with emotion

parte a sistemului limbic asociată cu emoțiile,

but whose function was unknown.

dar a cărui funcție era necunoscută.

At first glance, the operation had succeeded.

La prima vedere operația a avut succes.

H.M.'s seizures virtually disappeared, with no change in personality,

Crizele lui H.M. au dispărut aparent fără schimbări de personalitate,

and his IQ even improved.

chiar și IQ-ul i s-a îmbunătățit.

But there was one problem: His memory was shot.

Dar era o problemă: memoria lui era distrusă.

Besides losing most of his memories from the previous decade,

Pe lângă pierderea multor amintiri din ultimii 10 ani,

H.M. was unable to form new ones, forgetting what day it was,

H.M. nu mai putea forma altele noi, uita ce zi este,

repeating comments, and even eating multiple meals in a row.

repeta comentarii și chiar mânca de mai multe ori la rând.

When Scoville informed another expert, Wilder Penfield, of the results,

Când Scolville a comunicat rezultatele unui alt expert, Wilder Penfield,

he sent a Ph.D student named Brenda Milner to study H.M. at his parents' home,

el a trimis-o pe doctoranda Brenda Milner să-l studieze pe H.M. acasă,

where he now spent his days doing odd chores,

unde își petrecea zile cu treburi casnice ciudate

and watching classic movies for the first time, over and over.

și urmărind, întruna, filme vechi pentru prima dată.

What she discovered through a series of tests and interviews

Descoperirile ei prin teste și interviuri

didn't just contribute greatly to the study of memory.

nu numai că au contribuit enorm la studiul memoriei,

It redefined what memory even meant.

ci au redefinit complet memoria.

One of Milner's findings shed light on the obvious fact

Una din descoperirile lui Milner a dezvăluit faptul evident

that although H.M. couldn't form new memories, he still retained information

că deși H.M. nu putea crea noi amintiri, el reținea informația

long enough from moment to moment to finish a sentence or find the bathroom.

destul timp încât să termine o propoziție sau să găsească baia.

When Milner gave him a random number,

Când Milner i-a spus un număr oarecare,

he managed to remember it for fifteen minutes

el a reușit să-l rețină pentru 15 minute

by repeating it to himself constantly.

repetându-l constant.

But only five minutes later, he forgot the test had even taken place.

Dar după doar 5 minute a și uitat că a făcut testul.

Neuroscientists had though of memory as monolithic,

Neurocercetătorii consideraseră memoria monolitică,

all of it essentially the same and stored throughout the brain.

practic toată identică și stocată în tot creierul.

Milner's results were not only the first clue for the now familiar distinction

Rezultatele lui Milner nu numai că au fost prima dovadă a distincției acum cunoscute

between short-term and long-term memory,

între memoria de scurtă durată și cea de lungă durată,

but show that each uses different brain regions.

ci au arătat că ele utilizează zone diferite din creier.

We now know that memory formation involves several steps.

Acum știm că memoria se formează în mai multe etape.

After immediate sensory data is temporarily transcribed by neurons in the cortex,

După ce informația senzorială imediată e prelucrată temporar de neuroni în cortex

it travels to the hippocampus,

ea trece la hipocamp,

where special proteins work to strengthen the cortical synaptic connections.

unde proteine speciale consolidează conexiunile sinaptice corticale.

If the experience was strong enough,

Dacă experiența e puternică

or we recall it periodically in the first few days,

sau ne-o amintim în mod repetat în următoarele zile,

the hippocampus then transfers the memory back to the cortex for permanent storage.

hipocampul transferă amintirea înapoi în cortex, pentru a fi stocată definitiv.

H.M.'s mind could form the initial impressions,

Mintea lui H.M. putea forma impresii inițiale,

but without a hippocampus to perform this memory consolidation,

dar fără un hipocamp să-i consolideze amintirile,

they eroded, like messages scrawled in sand.

ele păleau, ca mesajele scrise în nisip.

But this was not the only memory distinction Milner found.

Dar asta nu era singura diferență de memorie descoperită de Milner.

In a now famous experiment, she asked H.M. to trace a third star

Într-un experiment celebru, l-a rugat pe H.M. să traseze o stea

in the narrow space between the outlines of two concentric ones

în spațiul îngust dintre contururile altor două stele concentrice,

while he could only see his paper and pencil through a mirror.

văzându-și hârtia și creionul doar într-o oglindă.

Like anyone else performing such an awkward task for the first time,

Ca oricine care face un test așa ciudat pentru prima dată,

he did horribly.

nu s-a descurcat.

But surprisingly, he improved over repeated trials,

Dar, surprinzător, s-a îmbunătățit cu fiecare încercare,

even though he had no memory of previous attempts.

deși nu-și amintea încercările precedente.

His unconscious motor centers remembered what the conscious mind had forgotten.

Centrii lui motori inconștienți aminteau ce uitase mintea conștientă.

What Milner had discovered was that the declarative memory of names, dates and facts

Milner a descoperit că memoria declarativă a numelor, datelor și faptelor

is different from the procedural memory of riding a bicycle or signing your name.

diferă de memoria procedurală, ca mersul pe bicicletă sau semnătura personală.

And we now know that procedural memory

Acum știm că memoria procedurală

relies more on the basal ganglia and cerebellum,

se bazează mai mult pe ganglionii bazali și cerebel,

structures that were intact in H.M.'s brain.

structuri intacte în creierul lui H.M.

This distinction between "knowing that" and "knowing how"

Distincția dintre ”a ști ce” și ”a ști cum”

has underpinned all memory research since.

a stat la baza cercetării memoriei de atunci încolo.

H.M. died at the age of 82 after a mostly peaceful life in a nursing home.

H.M. a murit la 82 de ani după o viață liniștită într-un centru de îngrijire.

Over the years, he had been examined by more than 100 neuroscientists,

De-a lungul anilor a fost examinat de peste 100 de neurocercetători,

making his the most studied mind in history.

determinând ca mintea lui să fie cea mai studiată din istorie.

Upon his death, his brain was preserved and scanned

La moarte, creierul i-a fost conservat și scanat

before being cut into over 2000 individual slices

înainte de a fi tăiat în peste 2000 de bucăți individuale

and photographed to form a digital map down to the level of individual neurons,

și fotografiat pentru a crea o hartă digitală la scara neuronilor individuali.

all in a live broadcast watched by 400,000 people.

Totul a fost transmis live și urmărit de 400.000 de oameni.

Though H.M. spent most of his life forgetting things,

Deși H.M. și-a petrecut viața uitând lucruri,

he and his contributions to our understanding of memory

el și contribuția lui la înțelegerea memoriei

will be remembered for generations to come.

vor fi amintite de-a lungul generațiilor.