Why should you read "Waiting For Godot"? - Iseult Gillespie

Traducător: Diana Filip Corector: Cristina Nicolae

A shabby man named Estragon,

Un bărbat ponosit pe nume Estragon,

sits near a tree at dusk and struggles to remove his boot.

stă, seara, lângă un copac și se căznește să-și scoată gheata.

He’s soon joined by his friend Vladimir,

Curând apare prietenul său, Vladimir,

who reminds his anxious companion that

care-i amintește colegului său nerăbdător

they must wait here for someone called Godot.

că trebuie să aștepte aici pe cineva numit Godot.

So begins a vexing cycle in which the two debate

Așa începe șirul evenimentelor iritante în care cei doi se întreabă

when Godot will come, why they’re waiting,

când va veni Godot, de ce așteaptă

and whether they’re even at the right tree.

sau dacă se află măcar lângă copacul potrivit.

From here, Waiting for Godot only gets stranger -

De aici, „Așteptându-l pe Godot” devine tot mai ciudată,

but it’s considered a play that changed

dar este considerată o piesă care a schimbat fața teatrului modern.

the face of modern drama.

Written by Samuel Beckett between 1949 and 1955,

Scrisă de Samuel Beckett între anii 1949 și 1955,

it offers a simple but stirring question -

piesa lansează o întrebare simplă, dar incitantă:

what should the characters do?

ce ar trebui să facă personajele?

Estragon: Don’t let's do anything. It's safer.

Estragon: Să nu facem nimic. E mai prudent.

Vladimir: Let’s wait and see what he says.

Vladimir: Să vedem întâi ce-o să ne spună el.

Estragon: Who?

Estragon: Cine?

Vladimir: Godot.

Vladimir: Godot.

Estragon: Good idea.

Estragon: Bună idee.

Such cryptic dialogue and circular reasoning are

Dialogul criptic și argumentul circular sunt specifice teatrului absurd,

key features of the Theatre of the Absurd,

a movement which emerged after the Second World War

o mișcare ce a luat naștere după Al Doilea Război Mondial,

and found artists struggling

când artiștii se zbăteau să găsească un sens în devastare.

to find meaning in devastation.

The absurdists deconstructed plot, character and language

Adepții absurdului au 'demontat' intriga, personajul și limbajul

to question their meaning and share

ca să pună sub semnul întrebării semnificația acestora

their profound uncertainty on stage.

și să transmită pe scenă profunda lor incertitudine.

While this may sound grim,

Cu toate că poate părea deprimant, absurdul amestecă deznădejdea cu umorul.

the absurd blends its hopelessness with humor.

This is reflected in Beckett’s unique approach

Asta se reflectă în abordarea unică a lui Beckett cu privire la gen

to genre in Waiting for Godot,

în „Așteptându-l pe Godot”, intitulată „tragicomedie în două acte.”

which he branded “a tragicomedy in two acts."

Tragically, the characters are locked in an

În mod tragic, personajele sunt prizonierii unei dileme existențiale:

existential conundrum: they wait in vain

ei așteaptă în zadar un necunoscut care să le ofere un scop,

for an unknown figure to give them a sense of purpose,

but their only sense of purpose

însă singurul lor scop rezultă din însuși actul așteptării.

comes from the act of waiting,

While they wait, they sink into boredom,

În timp ce așteaptă, sunt copleșiți de plictiseală,

express religious dread and contemplate suicide.

expun probleme religioase și se gândesc la sinucidere.

But comically, there is a jagged humor to their predicament,

Dar, în mod comic, există un umor acut al situației lor,

which comes across in their language and movements.

ce se degajă din limbajul și din mișcările personajelor.

Their interactions are filled with bizarre wordplay,

Interacțiunile lor sunt încărcate de jocuri bizare de cuvinte,

repetition and double entendres,

repetiții și duble interpretări,

as well as physical clowning, singing and dancing,

precum și de maimuțăreli, cântec, dans, și schimburi frenetice de pălării.

and frantically swapping their hats.

It’s often unclear whether the audience is supposed to

Deseori nu e clar dacă publicul ar trebui să râdă sau să plângă.

laugh or cry - or whether Beckett saw

Sau dacă Beckett a văzut vreo diferență între cele două stări.

any difference between the two.

Born in Dublin, Beckett studied English,

Născut în Dublin,

Beckett studiase engleza, franceza și italiana înainte de a se muta la Paris,

French and Italian before moving to Paris,

where he spent most of his life writing theatre,

unde și-a petrecut cea mai mare parte din viață scriind teatru, poezie și proză.

poetry and prose.

While Beckett had a lifelong love of language,

Deși Beckett a nutrit permanent o pasiune pentru limbaj, el a lăsat loc și tăcerii,

he also made space for silence by incorporating gaps,

prin inserarea lacunelor, a pauzelor și a senzațiilor de gol din opera sa.

pauses and moments of emptiness into his work.

This was a key feature of his trademark

Trăsătură cheie a stilului său, alături de ritmul inegal și umorul negru,

uneven tempo and black humor,

which became popular throughout the Theatre of the Absurd.

care au devenit populare în teatrul absurdului.

He also cultivated a mysterious persona,

El a cultivat, de altfel, o atitudine misterioasă,

and refused to confirm or deny any speculations

a refuzat să confirme sau să nege orice speculație despre sensul operei sale.

about the meaning of his work.

This kept audiences guessing,

Presupunerile au continuat,

increasing their fascination with his surreal worlds

sporind fascinația auditoriului pentru lumile sale suprarealiste

and enigmatic characters.

și personajele enigmatice.

The lack of any clear meaning makes Godot

Lipsa unui sens clar îl face pe Godot deschis unei inepuizabile interpretări.

endlessly open to interpretation.

Critics have offered countless readings of the play,

Criticii au propus lectura piesei în nenumărate chei,

resulting in a cycle of ambiguity and speculation

rezultând într-un ciclu al ambiguității și al speculației

that mirrors the plot of the drama itself.

care reflectă însuși subiectul dramei.

It's been read as an allegory of the Cold War,

A fost interpretată ca o alegorie a Războiului Rece, a Rezistenței franceze,

the French Resistance,

and Britain’s colonization of Ireland.

sau colonizarea Irlandei de către Anglia.

The dynamic of the two protagonists has

Dinamica celor doi protagoniști a născut și ea o intensă polemică.

also sparked intense debate.

They’ve been read as survivors of the apocalypse,

Sunt considerați supraviețuitori ai apocalipsei,

an aging couple, two impotent friends,

un cuplu care îmbătrânește, doi prieteni neputincioși,

and even as personifications of Freud’s ego and id.

și chiar personificări ale conceptelor freudiene de Ego și Id.

Famously, Beckett said the only thing he could

În replica sa faimoasă, Beckett spune că știe cu siguranță un singur lucru:

be sure of was that Vladimir and Estragon

că Vladimir și Estragon purtau pălării.

were "wearing bowler hats."

Like the critical speculation and maddening plot,

Asemenea speculațiilor critice și subiectului enervant,

their language often goes in circles as the two

limbajul se învârte adesea în cerc pe parcursul tachinărilor,

bicker and banter, lose their train of thought,

își pierd șirul gândurilor și se reîntorc exact în punctul de unde au pornit:

and pick up right where they left off:

Vladimir: We could start all over again perhaps

Vladimir: N-avem decât s-o luăm de la început.

Estragon: That should be easy

Estragon: Adevărat, nu cred c-ar fi prea greu.

Vladimir: It’s the start that’s difficult

Vladimir: E greu până pornești.

Estragon: You can start from anything

Estragon: Se poate porni de la orice.

Vladimir: Yes, but you have to decide.

Vladimir: Da, dar trebuie să te hotărăști.

Beckett reminds us that just like our daily lives,

Beckett ne amintește că la fel ca viețile noastre de zi cu zi,

the world onstage doesn’t always make sense.

lumea de pe scenă nu are întotdeauna un sens.

It can explore both reality and illusion,

Se pot explora deopotrivă realitatea și iluzia, familiarul și necunoscutul.

the familiar and the strange.

And although a tidy narrative still appeals,

Cu toate că încă se recurge la un fir epic coerent,

the best theatre keeps us thinking – and waiting.

Cel mai bun teatru ne stimulează gândirea și ne ține în așteptare.