Young-ha Kim: Be an artist, right now!

Translator: Clair Han Reviewer: ChangHyun Lee

Traducător: Denise RQ Corector: Diana Livezeanu

The theme of my talk today is,

Tema conferinței mele de astăzi

"Be an artist, right now."

este „Fii artist, chiar acum."

Most people, when this subject is brought up,

Cei mai mulți oameni, când e adus în discuție acest subiect,

get tense and resist it:

devin tensionați și refractari:

"Art doesn't feed me, and right now I'm busy.

„Arta nu-mi dă de mâncare și în momentul de față sunt ocupat.

I have to go to school, get a job,

Trebuie să merg la școală, să-mi găsesc un serviciu,

send my kids to lessons ... "

să-mi trimit copiii la lecții..."

You think, "I'm too busy. I don't have time for art."

Te gândești: „Sunt prea ocupat, nu am timp pentru artă."

There are hundreds of reasons why we can't be artists right now.

Există sute de motive pentru care nu putem fi artiști chiar acum.

Don't they just pop into your head?

Nu-ți vin în minte?

There are so many reasons why we can't be,

Sunt atâtea motive pentru care nu putem fi artişti

indeed, we're not sure why we should be.

şi într-adevăr, nu suntem siguri de ce ar trebui să fim artişti.

We don't know why we should be artists,

Nu știm de ce ar trebui să fim artiști,

but we have many reasons why we can't be.

dar avem multe motive de ce nu putem fi.

Why do people instantly resist the idea of associating themselves with art?

De ce oamenii se opun instantaneu ideii de a se asocia pe ei înșiși cu arta?

Perhaps you think art is for the greatly gifted

Probabil crezi că arta e pentru cei foarte talentați

or for the thoroughly and professionally trained.

sau pentru cei pregătiți profesional și exhaustiv.

And some of you may think you've strayed too far from art.

Și unii dintre voi s-ar putea gândi că s-au îndepărtat prea mult de artă.

Well you might have, but I don't think so.

Ei bine s-ar putea, dar nu e aşa.

This is the theme of my talk today.

Aceasta e tema conferinței mele de astăzi.

We are all born artists.

Toți suntem născuți artiști.

If you have kids, you know what I mean.

Dacă ai copii, știi ce vreau să spun.

Almost everything kids do is art.

Aproape tot ceea ce fac copiii este artă.

They draw with crayons on the wall.

Desenează cu creionele pe perete.

They dance to Son Dam Bi's dance on TV,

Dansează dansul lui Son Dam Bi de la televizor,

but you can't even call it Son Dam Bi's dance -- it becomes the kids' own dance.

dar nici măcar nu-l poți numi aşa pentru că devine dansul copilului.

So they dance a strange dance and inflict their singing on everyone.

Așadar, dansează un dans ciudat și molipsesc pe toți cu cântecul lor.

Perhaps their art is something only their parents can bear,

Poate că arta lor e ceva ce numai părinții pot suporta,

and because they practice such art all day long,

și, pentru că ei practică asemenea artă toată ziua,

people honestly get a little tired around kids.

sincer, părinţii devin puțin extenuați în jurul copiilor.

Kids will sometimes perform monodramas --

Câteodată, copiii vor interpreta monodrame --

playing house is indeed a monodrama or a play.

să se joace de-a familia este o monodramă, sau o piesă de teatru.

And some kids, when they get a bit older,

Alţi copii, când cresc,

start to lie.

încep să mintă.

Usually parents remember the very first time their kid lies.

De obicei, părinții își amintesc când copiii lor au mințit pentru prima dată.

They're shocked.

Sunt șocați.

"Now you're showing your true colors," Mom says. She thinks, "Why does he take after his dad?"

„Acum se vede cine eşti," spune mama. Se gândește „De ce seamănă cu taică-său?"

She questions him, "What kind of a person are you going to be?"

Îl întreabă, „Ce fel de persoană vei fi?"

But you shouldn't worry.

Dar n-ar trebui să te îngrijorezi.

The moment kids start to lie is the moment storytelling begins.

Momentul în care copiii încep să mintă e momentul când începe arta povestirii.

They are talking about things they didn't see.

Vorbesc despre lucruri pe care nu le-au văzut.

It's amazing. It's a wonderful moment.

Este extraordinar. E un moment minunat.

Parents should celebrate.

Părinții ar trebui să sărbătorească acest moment.

"Hurray! My boy finally started to lie!"

Ura! Băiatul meu în sfârșit a început să mintă!

All right! It calls for celebration.

Ok? Trebuie să sărbătorim.

For example, a kid says, "Mom, guess what? I met an alien on my way home."

De exemplu, spune: "Mami, ghici ce? M-am întâlnit cu un extraterestru

Then a typical mom responds, "Stop that nonsense."

în drum spre casă. „La care o mamă tipică răspunde: „Încetează cu aberațiile."

Now, an ideal parent is someone who responds like this:

Un părinte ideal e cineva care răspunde ceva de genul:

"Really? An alien, huh? What did it look like? Did it say anything?

„Adevărat? Un extraterestru? Cum arăta? A spus ceva?

Where did you meet it?" "Um, in front of the supermarket."

Unde l-ai întâlnit?" „A, în față la supermarket."

When you have a conversation like this,

Când ai o conversație de genul ăsta,

the kid has to come up with the next thing to say to be responsible for what he started.

copilul trebuie să se gândească la ce să spună pentru a continua ce a început.

Soon, a story develops.

În curând, se dezvoltă o poveste.

Of course this is an infantile story,

Bineînțeles, e o poveste infantilă,

but thinking up one sentence after the next

dar gândindu-se la frază după frază,

is the same thing a professional writer like me does.

face același lucru pe care-l face un scriitor profesionist ca mine.

In essence, they are not different.

În esență, nu suntem diferiți.

Roland Barthes once said of Flaubert's novels,

Roland Barthes a spus odată despre romanele lui Flaubert:

"Flaubert did not write a novel.

„Flaubert nu a scris un roman.

He merely connected one sentence after another.

El doar a conectat o propoziție cu alta.

The eros between sentences, that is the essence of Flaubert's novel."

Erosul dintre propoziții, aceasta e esența romanului lui Flaubert."

That's right -- a novel, basically, is writing one sentence,

Asta-i drept, un roman, în fond, înseamnă să scrii propoziții,

then, without violating the scope of the first one,

apoi, fără să violezi scopul primei propoziții,

writing the next sentence.

scrii următoarea propoziție.

And you continue to make connections.

Și continui să faci legături.

Take a look at this sentence:

Luați în considerare acestă propoziție: „Într-o dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi

"One morning, as Gregor Samsa was waking up from anxious dreams, he discovered that in his bed he had been changed into a monstrous verminous bug."

în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat

Yes, it's the first sentence of Franz Kafka's "The Metamorphosis."

într-o gânganie." Da, e prima frază din „Metamorfoza" de Franz Kafka.

Writing such an unjustifiable sentence

Când scrie o propoziție nefondată de genul acesta

and continuing in order to justify it,

și o continuă s-o explice,

Kafka's work became the masterpiece of contemporary literature.

opera lui Kafka devine o capodoperă a literaturii contemporane.

Kafka did not show his work to his father.

Kafka nu a arătat opera tatălui său.

He was not on good terms with his father.

Nu era în termeni buni cu tatăl său.

On his own, he wrote these sentences.

A scris-o singur.

Had he shown his father, "My boy has finally lost it," he would've thought.

Dacă i-ar fi arătat-o tatălui său, ar fi gândit: „Băiatul meu a înnebunit."

And that's right. Art is about going a little nuts

Și e adevărat. Arta e despre a fi puțin nebun

and justifying the next sentence,

și despre justificarea următoarei propoziții,

which is not much different from what a kid does.

ceea ce nu e cu mult diferit de ceea ce fac copiii.

A kid who has just started to lie

Un copil care tocmai a început să mintă,

is taking the first step as a storyteller.

face primul pas ca povestitor.

Kids do art.

Copiii creează artă.

They don't get tired and they have fun doing it.

Nu obosesc și se distrează făcând-o.

I was in Jeju Island a few days ago.

Am fost în insula Jeju acum câteva zile.

When kids are on the beach, most of them love playing in the water.

Când copiii sunt pe plajă, celor mai mulți le place să se joace în apă.

But some of them spend a lot of time in the sand,

Dar unii dintre ei petrec mult timp în nisip,

making mountains and seas -- well, not seas,

făcând munți și mări-- ei bine, nu mări,

but different things -- people and dogs, etc.

dar lucruri diferite -- oameni și câini, etc.

But parents tell them,

Dar părinții le spun:

"It will all be washed away by the waves."

„Totul va fi șters de valuri."

In other words, it's useless.

Cu alte cuvinte, e inutil.

There's no need.

Nu e nevoie.

But kids don't mind.

Dar pe copii nu-i deranjează.

They have fun in the moment

Ei se distrează în acel moment,

and they keep playing in the sand.

și continuă să se joace în nisip.

Kids don't do it because someone told them to.

Copiii nu fac asta pentru că cineva le-a spus s-o facă.

They aren't told by their boss

Nu le spune șeful

or anyone, they just do it.

sau altcineva, pur și simplu o fac.

When you were little, I bet you spent time enjoying the pleasure of primitive art.

Când erați copii, pariez că petreceați mult timp bucurându-vă de plăcerile artei primitive.

When I ask my students to write about their happiest moment,

Când cer studenților mei să scrie despre cel mai fericit moment al lor,

many write about an early artistic experience they had as a kid.

mulți scriu despre experienţele artistice timpurii pe care le-au trăit când erau copii.

Learning to play piano for the first time and playing four hands with a friend,

Să înveți să cânți la pian pentru prima dată sau să cânți la 4 mâini cu un prieten,

or performing a ridiculous skit with friends looking like idiots -- things like that.

sau să reprezinţi o parodie ridicolă cu prietenii, toţi arătând ca niște idioți.

Or the moment you developed the first film you shot with an old camera.

Sau momentul în care developezi primele poze făcute cu o cameră veche.

They talk about these kinds of experiences.

Vorbesc despre acest tip de experiențe.

You must have had such a moment.

Trebuie să fi avut un asemenea moment.

In that moment, art makes you happy

În acel moment, arta te face fericit

because it's not work.

pentru că nu e muncă.

Work doesn't make you happy, does it? Mostly it's tough.

Munca nu te face fericit, nu-i așa? De obicei e grea.

The French writer Michel Tournier has a famous saying.

Scriitorul francez Michel Tournier are un proverb faimos.

It's a bit mischievous, actually.

E un pic răutăcios, de fapt.

"Work is against human nature. The proof is that it makes us tired."

„Munca e împotriva firii umane. Dovada e că ne obosește."

Right? Why would work tire us if it's in our nature?

Corect? De ce ne-ar obosi munca dacă este în firea noastră?

Playing doesn't tire us.

Jucatul nu ne obosește.

We can play all night long.

Poți să te joci toată noaptea.

If we work overnight, we should be paid for overtime.

Dacă lucrăm peste noapte, ar trebui să fim plătiți pentru orele suplimentare.

Why? Because it's tiring and we feel fatigue.

De ce? Pentru că e obositor și ne simțim epuizați.

But kids, usually they do art for fun. It's playing.

Dar copiii, de obicei fac artă din plăcere. E o joacă.

They don't draw to sell the work to a client

Nu desenează ca să-și vândă opera unui client,

or play the piano to earn money for the family.

sau cântă la pian ca să câștige bani pentru familie.

Of course, there were kids who had to.

Bineînțeles, au fost copii care au trebuit s-o facă.

You know this gentleman, right?

Îl cunoașteți pe acest domn, nu-i așa?

He had to tour around Europe to support his family --

A trebuit să plece în turneu prin Europa ca să-și întrețină familia,

Wolfgang Amadeus Mozart --

Wolfgang Amadeus Mozart --

but that was centuries ago, so we can make him an exception.

dar asta a fost cu secole în urmă, așa că putem să-l considerăm o excepție.

Unfortunately, at some point our art -- such a joyful pastime -- ends.

Din păcate, la un moment dat, arta, un hobby atât de îmbucurător, se termină.

Kids have to go to lessons, to school, do homework

Copii trebuie să meargă la lecții, la școală, să-şi facă temele,

and of course they take piano or ballet lessons,

și, bineînțeles, să ia lecții de pian sau de balet,

but they aren't fun anymore.

dar nu mai sunt distractive.

You're told to do it and there's competition. How can it be fun?

Ți se spune s-o faci și este o competiție. Cum poate să fie distractiv?

If you're in elementary school and you still draw on the wall,

Dacă ești în școala primară și încă desenezi pe perete,

you'll surely get in trouble with your mom.

cu siguranță, vei avea probleme cu mama ta.

Besides,

În plus,

if you continue to act like an artist as you get older,

dacă, pe măsură ce crești, continui să te comporți ca un artist,

you'll increasingly feel pressure --

vei simți presiunea din ce în ce mai mult,

people will question your actions and ask you to act properly.

oamenii vor pune la îndoială acțiunile tale și îți vor cere să te comporți corespunzător.

Here's my story: I was an eighth grader and I entered a drawing contest at school in Gyeongbokgung.

Eu când eram în clasa a 8-a, m-am înscris la un concurs de desen, în Gyeongbokgung.

I was trying my best, and my teacher came around

Am dat tot ce-i mai bun din mine și profesorul meu a venit

and asked me, "What are you doing?"

și m-a întrebat: „Ce faci?"

"I'm drawing diligently," I said.

„Desenez cu ardoare," am spus.

"Why are you using only black?"

„De ce folosești doar negru?"

Indeed, I was eagerly coloring the sketchbook in black.

Într-adevăr, coloram cu înflăcărare în blocul de desen doar cu negru.

And I explained,

Și am explicat,

"It's a dark night and a crow is perching on a branch."

„E o noapte întunecată și o cioară se cocoață pe o creangă."

Then my teacher said,

Apoi profesorul meu a spus:

"Really? Well, Young-ha, you may not be good at drawing but you have a talent for storytelling."

„Da? Ei bine, Young-ha, poate nu ești bun la desen, dar ai talent la povestit."

Or so I wished.

Sau așa mi-aș fi dorit.

"Now you'll get it, you rascal!" was the response. (Laughter)

„Acum o să ți-o iei, ștrengarule!" a fost răspunsul. (Râsete)

"You'll get it!" he said.

„O să ți-o iei!" a spus.

You were supposed to draw the palace, the Gyeonghoeru, etc.,

Trebuia să desenăm palatul, Gyeongbokgung, etc.,

but I was coloring everything in black,

dar eu coloram totul în negru,

so he dragged me out of the group.

așa că m-a scos din grup.

There were a lot of girls there as well,

Erau și o mulțime de fete acolo,

so I was utterly mortified.

așa că am fost complet umilit.

None of my explanations or excuses were heard,

Niciuna din explicațiile sau scuzele mele n-au fost de vreun folos,

and I really got it big time.

și m-au pedepsit în stil mare.

If he was an ideal teacher, he would have responded like I said before,

Dacă era un profesor ideal, ar fi răspuns cum am spus eu înainte,

"Young-ha may not have a talent for drawing,

„Youg-ha poate nu are talent la desen,

but he has a gift for making up stories," and he would have encouraged me.

dar are talent în a crea povești" și m-ar fi încurajat.

But such a teacher is seldom found.

Dar un asemenea profesor e greu de găsit.

Later, I grew up and went to Europe's galleries --

Mai târziu, am crescut și am vizitat galeriile din Europa--

I was a university student -- and I thought this was really unfair.

eram student la universitate-- și am considerat că a fost total nedrept.

Look what I found. (Laughter)

Uitați-vă ce am găsit. (Râsete)

Works like this were hung in Basel while I was punished

Lucrări ca aceasta erau expuse în Basel în timp ce eu am fost pedepsit

and stood in front of the palace with my drawing in my mouth.

și am stat în fața palatului cu desenul în gură.

Look at this. Doesn't it look just like wallpaper?

Uitați-vă aici. Nu arată ca un monitor de calculator?

Contemporary art, I later discovered, isn't explained by a lame story like mine.

Arta contemporană, am descoperit mai târziu, nu se explică cu o scuză jalnică ca a mea.

No crows are brought up.

Nu are nicio cioară.

Most of the works have no title, Untitled.

Cele mai multe lucrări nu au titlu, „Neintitulate".

Anyways, contemporary art in the 20th century

Oricum, arta contemporană în secolul 20

is about doing something weird and filling the void with explanation and interpretation --

echivalează face ceva ciudat și a umple golul cu explicații și interpretări--

essentially the same as I did.

practic același lucru pe care l-am făcut și eu.

Of course, my work was very amateur,

Bineînțeles, lucrarea mea era cea a unui amator,

but let's turn to more famous examples.

dar să ne întoarcem la mai multe exemple faimoase.

This is Picasso's.

Acesta e un Picasso.

He stuck handlebars into a bike seat and called it "Bull's Head." Sounds convincing, right?

A înțepenit ghidonul în scaunul de la bicicletă și avem „Cap de taur." Sună convingător, nu?

Next, a urinal was placed on its side and called "Fountain".

Următorul, un pişoar a fost plasat pe o parte și numit „Fântână."

That was Duchamp.

Acesta era Duchamp.

So filling the gap between explanation and a weird act with stories --

Umplerea golului dintre explicație și un act ciudat cu povești--

that's indeed what contemporary art is all about.

e, într-adevăr, tot ce contează în arta contemporană.

Picasso even made the statement,

Picasso chiar a afirmat,

"I draw not what I see but what I think."

„Desenez nu ceea ce văd, ci ceea ce gândesc."

Yes, it means I didn't have to draw Gyeonghoeru.

Da, înseamă că nu trebuia să desenez Gyeonghoeru.

I wish I knew what Picasso said back then. I could have argued better with my teacher.

Aș vrea să fi știut atunci ce a spus Picasso. M-aș fi putut apăra mai bine.

Unfortunately, the little artists within us

Din păcate, micii artiști din noi

are choked to death before we get to fight against the oppressors of art.

sunt sufocați până la moarte înainte de a apuca să luptăm împotriva opresorilor artei.

They get locked in.

Sunt încuiați.

That's our tragedy.

Aceasta e tragedia noastră.

So what happens when little artists get locked in, banished or even killed?

Ce se întâmplă cănd micii artiști sunt încuiați, izgoniți sau chiar uciși?

Our artistic desire doesn't go away.

Dorința noastră artistică nu dispare.

We want to express, to reveal ourselves,

Vrem să ne exprimăm, să ne manifestăm,

but with the artist dead, the artistic desire reveals itself in dark form.

dar, cu artistul mort, dorința artistică se manifestă într-o formă întunecată.

In karaoke bars, there are always people who sing

În barurile de karaoke, întotdeauna sunt oameni care cântă

"She's Gone" or "Hotel California,"

„She's Gone" sau „Hotel California,"

miming the guitar riffs.

mimând acordurile chitarei.

Usually they sound awful. Awful indeed.

De obicei sună îngrozitor. De-a dreptul îngrozitor.

Some people turn into rockers like this.

Astfel de oameni se transformă în rockeri.

Or some people dance in clubs.

Alţii dansează în cluburi.

People who would have enjoyed telling stories

Oameni cărora le-ar fi plăcut să spună povești

end up trolling on the Internet all night long.

sfârșesc pierzând nopțile pe internet.

That's how a writing talent reveals itself on the dark side.

Așa se manifestă un talent de scriitor în latura întunecată.

Sometimes we see dads get more excited than their kids

Uneori, vedem tați mai încântați decât copii lor

playing with Legos or putting together plastic robots.

jucându-se cu Legos sau ansamblând roboți de plastic.

They go, "Don't touch it. Daddy will do it for you."

Spun: „Nu-l atinge. Tati îl va face pentru tine."

The kid has already lost interest and is doing something else,

Copilul deja și-a pierdut interesul și face altceva,

but the dad alone builds castles.

dar tatăl singur construiește castele.

This shows the artistic impulses inside us are suppressed, not gone.

Asta demonstrează că impulsurile artistice din noi sunt reprimate, dar nu au dispărut.

But they can often reveal themselves negatively, in the form of jealousy.

Dar deseori se pot manifesta negativ, în forma geloziei.

You know the song "I would love to be on TV"? Why would we love it?

Știți cântecul „Mi-ar plăcea să fiu la televizor"? De ce ne-ar plăcea?

TV is full of people who do what we wished to do,

Televiziunea e plină de oameni care fac ceea ce ne-ar plăcea nouă să facem,

but never got to.

dar niciodată nu am apucat.

They dance, they act -- and the more they do, they are praised.

Dansează, interpretează, și cu cât fac mai multe, cu atât sunt mai lăudați.

So we start to envy them.

Așadar, începem să-i invidiem.

We become dictators with a remote and start to criticize the people on TV.

Devenim dictatori cu o telecomandă și începem să criticăm oamenii de la televizor.

"He just can't act." "You call that singing? She can't hit the notes."

„Pur și simplu nu poate interpreta." „Numești asta cântat? Nu poate atinge notele."

We easily say these sorts of things.

Spunem cu ușurință aceste lucruri.

We get jealous, not because we're evil,

Devenim geloși, nu pentru că suntem răi,

but because we have little artists pent up inside us.

ci pentru că avem mici artiști refulați în noi.

That's what I think.

Asta cred eu.

What should we do then?

Atunci, ce ar trebui să facem?

Yes, that's right.

Da, așa-i.

Right now, we need to start our own art.

Chiar acum, trebuie să începem propria noastră artă.

Right this minute, we can turn off TV,

Chiar în minutul acesta, închidem televizorul,

log off the Internet,

ne deconectăm de la internet,

get up and start to do something.

ne ridicăm și începem să facem ceva.

Where I teach students in drama school,

Când predam în școala de dramaturgie,

there's a course called Dramatics.

era un curs intitulat Dramatismul.

In this course, all students must put on a play.

În acest curs, toți elevii trebuiau să pună în scenă o piesă.

However, acting majors are not supposed to act.

Totuși, studenții la actorie nu trebuie să joace.

They can write the play, for example,

Pot să scrie piesa, de exemplu,

and the writers may work on stage art.

și scriitorii pot să lucreze la punerea în scenă.

Likewise, stage art majors may become actors, and in this way you put on a show.

Astfel, studenții la scenografie devin actori și așa creezi un spectacol.

Students at first wonder whether they can actually do it,

La început, studenții se întreabă dacă pot face asta,

but later they have so much fun. I rarely see anyone who is miserable doing a play.

dar, mai târziu, se distrează foarte mult. Rareori, văd pe cineva nefericit făcând o piesă de teatru.

In school, the military or even in a mental institution, once you make people do it, they enjoy it.

La școală, în armată sau chiar într-o instituție de boli mintale, odată ce pui oamenii s-o facă, se bucură de ea.

I saw this happen in the army -- many people had fun doing plays.

Am văzut asta întâmplându-se în armată-- mulți oameni se distrau realizând piese de teatru.

I have another experience:

Mai am o experiență:

In my writing class, I give students a special assignment.

În cursul de scriere creativă, dau studenților o temă specială.

I have students like you in the class -- many who don't major in writing.

Am studenți ca voi la ore- mulți care nu sunt specializați în scriere creativă.

Some major in art or music and think they can't write.

Unii specializați în artă sau muzică și cred că ei nu pot să scrie.

So I give them blank sheets of paper and a theme.

Le dau pagini goale de hârtie și o temă.

It can be a simple theme:

Poate fi o simplă temă:

Write about the most unfortunate experience in your childhood.

Scrie despre cea mai nefericită experiență a ta din copilărie.

There's one condition: You must write like crazy. Like crazy!

Există o condiție: Trebuie să scrii nebunește. Nebunește!

I walk around and encourage them,

Merg prin jur și îi încurajez,

"Come on, come on!" They have to write like crazy for an hour or two.

„Haide, haide!" Trebuie să scrii nebunește timp de o oră sau două.

They only get to think for the first five minutes.

Se gândesc doar primele cinci minute.

The reason I make them write like crazy is because

Motivul pentru care îi fac să scrie nebunește e pentru că

when you write slowly and lots of thoughts cross your mind,

atunci când scrii încet și o mulțime de gânduri îți vin prin minte,

the artistic devil creeps in.

demonul artistic se târăște înapoi.

This devil will tell you hundreds of reasons

Acest demon îți va spune sute de motive

why you can't write:

pentru care nu poți scrie:

"People will laugh at you. This is not good writing!

„Oamenii vor râde de tine. Asta nu-i o scriere bună!

What kind of sentence is this? Look at your handwriting!"

„Ce propoziție e asta? Uită-te la scrisul tău!"

It will say a lot of things.

Va spune o mulțime de lucruri.

You have to run fast so the devil can't catch up.

Trebuie să alergi repede ca demonul să nu te prindă din urmă.

The really good writing I've seen in my class

Scrierea într-adevăr bună pe care am văzut-o la cursurile mele

was not from the assignments with a long deadline,

nu era dintro temă cu un termen lung,

but from the 40- to 60-minute crazy writing students did

ci din cele 40-60 minute de scriere nebunească pe care o făceau studenții

in front of me with a pencil.

în fața mea cu un creion.

The students go into a kind of trance.

Studenții intră întrun fel de transă.

After 30 or 40 minutes, they write without knowing what they're writing.

După 30-40 de minute, scriu fără să știe despre ce scriu.

And in this moment, the nagging devil disappears.

Și, în acest moment, demonul cicălitor dispare.

So I can say this:

Așadar, pot spune asta:

It's not the hundreds of reasons why one can't be an artist,

Nu sunt cele o sută de motive pentru care cineva nu poate fi artist,

but rather, the one reason one must be that makes us artists.

ci, mai degrabă, un singur motiv, cel care ne face artiști.

Why we cannot be something is not important.

De ce nu putem fi ceva, nu e important.

Most artists became artists because of the one reason.

Mulți artiști devin artiști dintrun singur motiv.

When we put the devil in our heart to sleep and start our own art,

Când trimitem demonul din inima noastră la culcare și începem propria noastră artă,

enemies appear on the outside.

dușmanii apar din exterior.

Mostly, they have the faces of our parents. (Laughter)

Cei mai mulți iau înfățișarea părinților noștri. (Râsete)

Sometimes they look like our spouses,

Câteodată, arată ca partenerii noștrii,

but they are not your parents or spouses.

dar nu sunt părinții sau partenerii noștrii.

They are devils. Devils.

Sunt demoni. Demoni.

They came to Earth briefly transformed

Vin pe Pământ transformați repede

to stop you from being artistic, from becoming artists.

ca să te oprească din a fi artist, din a deveni artist.

And they have a magic question.

Au o întrebare magică.

When we say, "I think I'll try acting. There's a drama school in the community center," or

Când spunem, „Cred că voi încerca să joc. E o școală de dramaturgie în centrul comunității" sau

"I'd like to learn Italian songs," they ask, "Oh, yeah? A play? What for?"

„Mi-ar plăcea să învăț cântece italiene" , ei întreabă „Oh, da? O piesă? Pentru ce?"

The magic question is, "What for?"

Întrebarea magică e "Pentru ce?"

But art is not for anything.

Dar arta nu e pentru ceva anume.

Art is the ultimate goal.

Arta e țelul suprem.

It saves our souls and makes us live happily.

Salvează sufletele noastre și ne face să trăim fericiți.

It helps us express ourselves and be happy without the help of alcohol or drugs.

Ne ajută să ne exprimăm și să fim fericiți fără ajutorul alcoolului sau drogurilor.

So in response to such a pragmatic question,

Ca răspuns la o asemenea întebare pragmatică,

we need to be bold.

trebuie să fim curajoși.

"Well, just for the fun of it. Sorry for having fun without you,"

„Ei bine, doar pentru divertisment. Îmi cer scuze că mă distrez fără tine,"

is what you should say. "I'll just go ahead and do it anyway."

e ceea ce ar trebui să spui. „Voi merge înainte și o voi face oricum."

The ideal future I imagine is where we all have multiple identities,

Viitorul ideal pe care mi-l imaginez e unde toți avem identități multiple,

at least one of which is an artist.

cel puțin una dintre ele e un artist.

Once I was in New York and got in a cab. I took the backseat,

Odată, eram în New York și am luat un taxi. M-am așezat pe locul din spate

and in front of me I saw something related to a play.

și, în fața mea, am văzut ceva legat de o piesă de teatru.

So I asked the driver, "What is this?"

Am întrebat taximetristul: „Ce-i asta?"

He said it was his profile. "Then what are you?" I asked. "An actor," he said.

A spus că era profilul lui. „Atunci ce ești tu?", am întrebat. „Un actor," a spus el.

He was a cabby and an actor. I asked, "What roles do you usually play?"

Era un taximetrist și un actor. Am întrebat: „Ce roluri joci de obicei?"

He proudly said he played King Lear.

A răspuns mândru că a jucat King Lear.

King Lear.

King Lear.

"Who is it that can tell me who I am?" -- a great line from King Lear.

„Cine e cel care îmi poate spune cine sunt eu?" - replică superbă din King Lear.

That's the world I dream of.

Asta e lumea la care visez eu.

Someone is a golfer by day and writer by night.

Cineva e jucător de golf ziua și scriitor noaptea.

Or a cabby and an actor, a banker and a painter,

Sau un taximetrist și un actor, un bancher și un pictor,

secretly or publicly performing their own arts.

executându-și propriile arte în secret sau public.

In 1990, Martha Graham, the legend of modern dance, came to Korea.

În 1990, Martha Graham, legenda dansului modern, a venit în Coreea.

The great artist, then in her 90s, arrived at Gimpo Airport

Marea artistă a sosit la aeroportul Gimpo, avea cam 90 de ani,

and a reporter asked her a typical question:

și un reporter i-a adresat o întrebare tipică:

"What do you have to do to become a great dancer?

„Ce trebuie să faci ca să devii un dansator excelent?

Any advice for aspiring Korean dancers?"

Un sfat pentru aspiranții dansatori coreeni?

Now, she was the master. This photo was taken in 1948 and she was already a celebrated artist.

Acum, ea era experta. Această fotografie a fost făcută în 1948 și deja era o artistă celebră.

In 1990, she was asked this question.

În 1990, i-a fost adresată această întrebare.

And here's what she answered:

Iată ce a răspuns:

"Just do it."

„Pur și simplu fă-o."

Wow. I was touched.

Uau. Am fost impresionat.

Only those three words and she left the airport. That's it.

Doar aceste trei cuvinte și a părăsit aeroportul. Asta e.

So what should we do now?

Așadar, ce ar trebui să facem noi acum?

Let's be artists, right now. Right away. How?

Haideți să fim artiști, chiar acum. Chiar acum. Cum?

Just do it!

Pur și simplu fă-o!

Thank you.

Vă mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)