Tim Brown: Tales of creativity and play

Traducător: Suzana Burlea Corector: Brandusa Gheorghe

This is a guy named Bob McKim.

Așadar acest tip, acest tip se numeşte Bob McKim.

He was a creativity researcher in the '60s and '70s,

Și a fost un cercetător al creativității în anii '60 și '70

and also led the Stanford Design Program.

care a condus de asemenea programul de proiectare al Universității Stanford.

And in fact, my friend and IDEO founder, David Kelley,

De fapt prietenul meu și fondatorul IDEO, David Kelley,

who’s out there somewhere, studied under him at Stanford.

care trebuie să fie pe undeva pe-acolo, a studiat cu el la Stanford.

And he liked to do an exercise with his students

Și lui îi plăcea să facă un exercițiu cu studenții săi

where he got them to take a piece of paper

în care le cerea să ia o foaie de hârtie

and draw the person who sat next to them, their neighbor,

și să deseneze persoana care stătea lângă ei, vecinul lor,

very quickly, just as quickly as they could.

foarte repede, cât de repede puteau.

And in fact, we’re going to do that exercise right now.

Și de fapt, vom face acest exercițiu chiar acum.

You all have a piece of cardboard and a piece of paper.

Fiecare dintre voi are o bucată de carton și o foaie de hârtie.

It’s actually got a bunch of circles on it.

De fapt are o grămadă de cercuri pe ea.

I need you to turn that piece of paper over;

Aș vrea să întoarceți hârtia,

you should find that it’s blank on the other side.

veți vedea că e goala pe partea cealaltă, da?

And there should be a pencil.

Și ar trebui să găsiți și un creion.

And I want you to pick somebody that’s seated next to you,

Acum aș vrea să alegeți pe cineva care stă lângă voi,

and when I say, go, you’ve got 30 seconds to draw your neighbor, OK?

și când spun: start, aveți 30 de secunde să îl desenați pe vecinul vostru, da?

So, everybody ready? OK. Off you go.

Așa, toată lumea e gata? OK. Start!

You’ve got 30 seconds, you’d better be fast.

Aveți 30 de secunde, ar fi bine să vă grăbiți.

Come on: those masterpieces ...

Haideți, cu acele capodopere.

OK? Stop. All right, now.

Gata? Stop! Bine.

(Laughter)

(Râsete)

Yes, lot’s of laughter. Yeah, exactly.

Da, o grămadă de râsete. Da, da, exact!

Lots of laughter, quite a bit of embarrassment.

O grămadă de râsete, destul de multă jenă.

(Laughter)

(Râsete).

Am I hearing a few "sorry’s"? I think I’m hearing a few sorry’s.

Aud bine, câteva scuze? Cred că aud și câteva scuze.

Yup, yup, I think I probably am.

Da, da, cred că într-adevăr le aud.

And that’s exactly what happens every time,

Și asta e exact ce se întâmplă de fiecare dată,

every time you do this with adults.

de fiecare dată când dau exercițiul adulților.

McKim found this every time he did it with his students.

Și McKim pățea la fel de fiecare dată când dădea exercițiul studenților săi.

He got exactly the same response: lots and lots of sorry’s.

Se trezea cu același răspuns: o grămadă de scuze.

(Laughter)

(Râsete)

And he would point this out as evidence

Și el se referea la asta ca la o dovadă

that we fear the judgment of our peers,

că ne e frică de judecata semenilor,

and that we’re embarrassed about showing our ideas

că ne simțim jenați să arătăm ideile noastre

to people we think of as our peers, to those around us.

celor pe care îi considerăm semenii noștri, celor din jurul nostru.

And this fear is what causes us

Și tocmai această frică e ceea ce ne face

to be conservative in our thinking.

să fim conservatori în modul nostru de a gândi.

So we might have a wild idea,

Astfel, am putea avea o idee extraordinară,

but we’re afraid to share it with anybody else.

dar ne e frică să o împărtășim cu alții.

OK, so if you try the same exercise with kids,

Acum, dacă încerci același exercițiu cu copii,

they have no embarrassment at all.

ei nu simt niciun fel de jenă.

They just quite happily show their masterpiece

Se simt chiar fericiți să arate capodopera lor

to whoever wants to look at it.

oricui ar vrea să se uite la ea.

But as they learn to become adults,

Dar pe măsură ce învață să devină adulți,

they become much more sensitive to the opinions of others,

devin din ce în ce mai sensibili la opiniile celorlalți

and they lose that freedom and they do start to become embarrassed.

și pierd acea libertate și încep să devină jenați.

And in studies of kids playing, it’s been shown

Și în studii despre jocul copiilor, s-a demonstrat

time after time that kids who feel secure,

de nenumărate ori, că în cazul copiilor care se simt în siguranţă,

who are in a kind of trusted environment --

care se află într-un mediu de încredere,

they’re the ones that feel most free to play.

ei sunt cei care se simt cei mai liberi să se joace.

And if you’re starting a design firm, let’s say,

Și dacă, de exemplu, vrei să deschizi o firmă de design,

then you probably also want to create

știi, probabil că atunci vei dori să creezi, de asemenea,

a place where people have the same kind of security.

un loc în care oamenii să simtă aceeași siguranţă.

Where they have the same kind of security to take risks.

Un loc în care să simtă aceeași siguranţă de a risca.

Maybe have the same kind of security to play.

Poate aceeași siguranţă de a se juca.

Before founding IDEO, David said that what he wanted to do

Înainte se fondeze IDEO, David a spus că ceea ce voia să facă

was to form a company where all the employees are my best friends.

era să formeze o companie în care toți angajații să fie prietenii mei cei mai buni.

Now, that wasn’t just self-indulgence.

Acum aceasta nu era doar indulgență față de sine.

He knew that friendship is a short cut to play.

El știa că prietenia e calea cea mai scurtă de a ajunge la joc.

And he knew that it gives us a sense of trust,

Și mai știa că e ceea ce ne dă sentimentul încrederii

and it allows us then to take the kind of creative risks

și ne permite astfel să riscăm în mod creativ

that we need to take as designers.

așa cum trebuie să o facem ca designer.

And so, that decision to work with his friends --

Și deci acea decizie de a lucra cu prietenii lui -

now he has 550 of them -- was what got IDEO started.

acum are 550 - a fost ceea ce a pus în mișcare IDEO.

And our studios, like, I think, many creative workplaces today,

Și studiourile noastre, ca multe alte întreprinderi creative de azi, cred,

are designed to help people feel relaxed:

sunt proiectate ca să ajute oamenii să se simtă relaxați,.

familiar with their surroundings,

Familiari cu mediul lor înconjurător,

comfortable with the people that they’re working with.

comfortabili cu oamenii cu care lucrează.

It takes more than decor, but I think we’ve all seen that

E nevoie de mai mult decât un decor, dar eu cred ca noi toți am văzut

creative companies do often have symbols in the workplace

că întreprinderile creative au de multe ori simboluri la locul de muncă

that remind people to be playful,

care le permit oamenilor să fie jucăuși,

and that it’s a permissive environment.

și acesta este un mediu permisiv.

So, whether it’s this microbus meeting room

Astfel, fie că e acest microbus pe post de birou de întâlniri

that we have in one our buildings at IDEO;

pe care îl avem într-una din clădirile noastre la IDEO,

or at Pixar, where the animators work in wooden huts and decorated caves;

sau la Pixar unde animatorii lucrează în colibe de lemn și peşteri decorate.

or at the Googleplex, where

Sau la Googleplex care, după cum stiți,

it’s famous for its [beach] volleyball courts,

este faimos pentru curțile lui de volei pe nisip,

and even this massive dinosaur skeleton with pink flamingos on it.

sau chiar și acest schelet de dinozaur cu flamingo roz pe el.

Don’t know the reason for the pink flamingos,

Habar nu am care e rostul lor,

but anyway, they’re there in the garden.

dar oricum, ei sunt în grădină.

Or even in the Swiss office of Google,

Sau chiar în birourile Google elvețiene

which perhaps has the most wacky ideas of all.

care, probabil, au cele mai țăcănite idei dintre toate.

And my theory is, that’s so the Swiss can prove

Și teoria mea este că elvețienii pot demonstra

to their Californian colleagues that they’re not boring.

colegilor lor californieni că nu sunt deloc plictisitori.

So they have the slide, and they even have a fireman’s pole.

Așa că ei au toboganul, ba chiar şi stâlpul pompierului.

Don’t know what they do with that, but they have one.

Nu știu ce fac cu el, dar îl au.

So all of these places have these symbols.

Așa că toate aceste locuri au simbolurile lor.

Now, our big symbol at IDEO is actually

Acum, marele nostru simbol la IDEO nu este de fapt

not so much the place, it’s a thing.

atât locul, cât un obiect.

And it’s actually something that we invented a few years ago,

Și este de fapt ceva ce am inventat acum câțiva ani în urmă,

or created a few years ago.

sau creat acum câţiva ani în urmă.

It’s a toy; it’s called a "finger blaster."

Așadar e o jucărie. O jucărie care se cheamă "praștie".

And I forgot to bring one up with me.

Am uitat să aduc una cu mine.

So if somebody can reach under the chair that’s next to them,

Așa că dacă cineva poate să ajungă până sub scaunul din apropiere,

you’ll find something taped underneath it.

va găsi ceva lipit dedesubt.

That’s great. If you could pass it up. Thanks, David, I appreciate it.

Excelent. Dacă puteţi să mi-l daţi. Mulţumesc, David, apreciez gestul!

So this is a finger blaster, and you will find that every one of you

Așadar aceasta este o praștie și veți vedea că fiecare dintre voi

has got one taped under your chair.

are câte o praștie lipită sub scaunul său.

And I’m going to run a little experiment. Another little experiment.

Și acum voi face un mic experiment. Alt mic experiment.

But before we start, I need just to put these on.

Dar înainte să începem, trebuie doar să îmi pun ăştia.

Thank you. All right.

Mulțumesc. Gata.

Now, what I’m going to do is, I’m going to see how --

Acum, ceea ce voi face, va fi să văd cum -

I can’t see out of these, OK.

Nu pot vedea nimic prin aceștia, gata.

I’m going to see how many of you at the back of the room

Voi vedea câți dintre cei din spatele sălii

can actually get those things onto the stage.

vor putea să arunce efectiv acele lucruri pe scenă.

So the way they work is, you know,

Așadar modul în care funcționează, vedeți,

you just put your finger in the thing,

doar puneți degetul în praștie,

pull them back, and off you go.

trageți și îi dați drumul.

So, don’t look backwards. That’s my only recommendation here.

Numai să nu vă uitați în spate. Asta e singura mea recomandare acum.

I want to see how many of you can get these things on the stage.

Vreau acum să văd câți dintre voi pot azvârli praștiile pe scenă.

So come on! There we go, there we go. Thank you. Thank you. Oh.

Haideți! Așa, așa. Mulțumesc, mulțumesc. Oh.

I have another idea. I wanted to -- there we go.

Am o altă idee. Voiam să - așa, așa!

(Laughter)

(Râsete)

There we go.

Așa!

(Laughter)

(Râsete)

Thank you, thank you, thank you.

Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!

Not bad, not bad. No serious injuries so far.

Nu e rău, nu e rău! Nici o rană serioasă până acum.

(Laughter)

(Râsete)

Well, they’re still coming in from the back there;

Încă mai vin din spate,

they’re still coming in.

încă mai vin.

Some of you haven’t fired them yet.

Câțiva dintre voi încă nu au tras cu ele.

Can you not figure out how to do it, or something?

Nu vă descurcați cum să o faceți?

It’s not that hard. Most of your kids figure out how to do this

Nu-i așa de greu. Cei mai mulți dintre copiii vostri își dau seama cum să o facă

in the first 10 seconds, when they pick it up.

în primele 10 secunde, când apucă o praștie.

All right. This is pretty good; this is pretty good.

Bine, bine! Chiar bine, chiar bine!

Okay, all right. Let’s -- I suppose we'd better...

Gata acum. Haideți să - cred că ar fi mai bine să...

I'd better clear these up out of the way;

ar fi mai bine să le dau la o parte

otherwise, I’m going to trip over them.

altfel o să mă împiedic în ele.

All right. So the rest of you can save them

Perfect. Acum restul puteți să le păstrați

for when I say something particularly boring,

pentru când spun ceva deosebit de plictisitor,

and then you can fire at me.

și atunci puteți să mă țintiți cu ele.

(Laughter)

(Râsete)

All right. I think I’m going to take these off now,

Perfect. Cred că voi scoate ochelarii acum

because I can’t see a damn thing when I’ve -- all right, OK.

pentru că nu pot vedea absolut nimic când -- oh, e bine, perfect!

So, ah, that was fun.

Ha, ha, asta a fost chiar amuzant.

(Laughter)

(Râsete)

All right, good.

Bine, bine, gata.

(Applause)

(Aplauze)

So, OK, so why?

Așadar, bine, bine, așadar, de ce?

So we have the finger blasters. Other people have dinosaurs, you know.

Așadar noi avem praștiile, alții au dinozauri.

Why do we have them? Well, as I said,

De ce le avem? Păi, cum am spus,

we have them because we think maybe playfulness is important.

le avem pentru că credem că poate joaca e importantă.

But why is it important?

Dar de ce este importantă?

We use it in a pretty pragmatic way, to be honest.

Ca să fiu sincer, o folosim într-un mod foarte practic.

We think playfulness helps us get to better creative solutions.

Noi credem că a fi jucăuș ne ajută să obținem soluții creative mai bune,

Helps us do our jobs better,

ne ajută să ne facem treaba mai bine,

and helps us feel better when we do them.

și ne ajută să ne simțim mai bine atunci când o facem.

Now, an adult encountering a new situation --

Acum, un adult confruntat cu o situație nouă --

when we encounter a new situation we have a tendency

când de confruntăm cu o situație nouă, avem tendința, știți,

to want to categorize it just as quickly as we can, you know.

să vrem să o categorizăm cât se poate de repede.

And there’s a reason for that: we want to settle on an answer.

Şi există un motiv pentru asta. Vrem să ne ancorăm într-un răspuns.

Life’s complicated; we want to figure out

Viața e complicată. Noi vrem să înțelegem

what’s going on around us very quickly.

ce se întâmplă în jurul nostru foarte repede.

I suspect, actually, that the evolutionary biologists

Presupun că, de fapt, biologii evoluționiști

probably have lots of reasons [for] why we want

au nenumărate explicații pentru de ce vrem

to categorize new things very, very quickly.

să categorizăm lucruri noi foarte, foarte repede.

One of them might be, you know,

Unul dintre ele poate fi, știți, că

when we see this funny stripy thing:

atunci când vedem acest lucru vărgat interesant, ne întrebăm

is that a tiger just about to jump out and kill us?

este un tigru care stă să sară și să ne omoare?

Or is it just some weird shadows on the tree?

Sau e vorba doar de niște umbre ciudate pe un copac?

We need to figure that out pretty fast.

Trebuie să ne dăm seama de asta destul de repede.

Well, at least, we did once.

Ei bine, cel puțin am făcut-o odată.

Most of us don’t need to anymore, I suppose.

Cei mai mulți dintre noi nu mai au nevoie, cred.

This is some aluminum foil, right? You use it in the kitchen.

Aceasta este o folie de aluminiu, da? O folosim în bucătărie.

That’s what it is, isn’t it? Of course it is, of course it is.

Este ceea ce este, nu-i așa? Bineînțeles că da.

Well, not necessarily.

Ei bine, nu neapărat.

(Laughter)

(Râsete)

Kids are more engaged with open possibilities.

Copiii sunt mult mai implicați în a descoperi posibilități nelimitate.

Now, they’ll certainly -- when they come across something new,

Acum, cu siguranță -- când dau peste ceva nou,

they’ll certainly ask, "What is it?"

cu siguranță vor întreba, ce e?

Of course they will. But they’ll also ask, "What can I do with it?"

Bineînțeles că o vor face. Dar vor întreba și, ce pot face cu asta?

And you know, the more creative of them

Și, după cum știți, cei mai creativi

might get to a really interesting example.

s-ar putea să ajungă la un exemplu destul de interesant.

And this openness is the beginning of exploratory play.

Și această deschidere e începutul jocului explorator.

Any parents of young kids in the audience? There must be some.

Sunt ceva părinți în auditoriu? Trebuie să fie câțiva.

Yeah, thought so. So we’ve all seen it, haven’t we?

Da, mă gândeam eu. Așadar, toți am văzut asta, nu-i așa?

We’ve all told stories about how, on Christmas morning,

Toți am spus povești despre cum, în dimineața de Crăciun,

our kids end up playing with the boxes

copiii noștri se jucau cu cutiile

far more than they play with the toys that are inside them.

mult mai mult decât cu jucăriile din interiorul lor.

And you know, from an exploration perspective,

Știți, dintr-o perspectivă de explorare,

this behavior makes complete sense.

acest comportament are sens pe deplin.

Because you can do a lot more with boxes than you can do with a toy.

Pentru că poți face mult mai multe cu cutiile decât cu o jucărie.

Even one like, say, Tickle Me Elmo --

Chiar și ceva ca, de exemplu, "Gâdilă-mă Elmo",

which, despite its ingenuity, really only does one thing,

care, în ciuda ingeniozității sale nu face decât un singur lucru,

whereas boxes offer an infinite number of choices.

în timp ce cutiile oferă o infinitate de alegeri.

So again, this is another one of those playful activities

Astfel, încă o dată, asta e încă una din acele activități jucăușe,

that, as we get older, we tend to forget and we have to relearn.

pe care le uităm pe măsură ce îmbătrânim, şi trebuie să le reînvățăm.

So another one of Bob McKim’s favorite exercises

Acum un alt exercițiu favorit al lui Bob McKim

is called the "30 Circles Test."

se numește "Testul celor 30 de cercuri".

So we’re back to work. You guys are going to get back to work again.

Așa că ne întoarcem la lucru. Dragii mei, iarăși veți avea de muncit.

Turn that piece of paper that you did the sketch on

Întoarceți acea foaie de hârtie pe care ați făcut schița

back over, and you’ll find those 30 circles printed on the piece of paper.

și veți găsi acele 30 de cercuri imprimate pe ea.

So it should look like this. You should be looking at something like this.

Așa ar trebui să arate. Ar trebui să vedeți ceva de genul acesta.

So what I’m going to do is, I’m going to give you minute,

Ce voi face acum este să vă dau un minut

and I want you to adapt as many of those circles as you can

și vreau să transformați cât de multe cercuri puteți,

into objects of some form.

în obiecte oarecare.

So for example, you could turn one into a football,

Astfel, puteți transforma unul într-o minge de fotbal,

or another one into a sun. All I’m interested in is quantity.

sau altul într-un soare. Tot ce mă interesează este cantitatea.

I want you to do as many of them as you can,

Vreau să faceți cât de multe puteți,

in the minute that I’m just about to give you.

în minutul pe care vi-l voi acorda.

So, everybody ready? OK? Off you go.

Așadar, toată lumea e gata? Start!

Okay. Put down your pencils, as they say.

Gata! Puneți jos creioanele, cum se spune.

So, who got more than five circles figured out?

Așa, acum cine a obținut mai mult de cinci figuri?

Hopefully everybody? More than 10?

Sper că toată lumea. Mai mult de 10?

Keep your hands up if you did 10.

Ridicați mâna dacă ați desenat 10.

15? 20? Anybody get all 30?

15? 20? A desenat cineva în toate cele 30?

No? Oh! Somebody did. Fantastic.

Nu? Oh! Cineva a reușit. Fantastic.

Did anybody to a variation on a theme? Like a smiley face?

A făcut cineva variații pe o temă? De exemplu ca o faţă surâzândă?

Happy face? Sad face? Sleepy face? Anybody do that?

Față fericită? Față tristă? Față somnoroasă? A făcut cineva asta?

Anybody use my examples? The sun and the football?

A folosit cineva exemplele mele? Soarele şi mingea de fotbal?

Great. Cool. So I was really interested in quantity.

Minunat. Așadar, mă interesa efectiv cantitatea.

I wasn’t actually very interested in whether they were all different.

Nu mă interesa dacă erau toate diferite.

I just wanted you to fill in as many circles as possible.

Voiam doar să umpleți cât de multe cercuri posibil.

And one of the things we tend to do as adults, again, is we edit things.

Și unul dintre lucrurile pe care le facem, ca adulți, e să edităm lucruri.

We stop ourselves from doing things.

Ne cenzurăm când e vorba să facem lucruri.

We self-edit as we’re having ideas.

Ne autocenzurăm pe măsură ce avem idei.

And in some cases, our desire to be original is actually a form of editing.

Și în unele cazuri, dorința noastră de a fi originali e o formă de editare.

And that actually isn’t necessarily really playful.

Și asta de fapt nu e neapărat foarte jucăuş.

So that ability just to go for it and explore lots of things,

Așadar, acea abilitate de genul, dă-i înainte și explorează lucruri,

even if they don’t seem that different from each other,

chiar dacă nu par să fie diferite unele de celelalte,

is actually something that kids do well, and it is a form of play.

este de fapt ceva ce copiii fac foarte bine și este o formă de joacă.

So now, Bob McKim did another

Acum Bob McKim a făcut o

version of this test

altă versiune a acestui test,

in a rather famous experiment that was done in the 1960s.

într-un experiment faimos care a avut loc în anii '60.

Anybody know what this is? It’s the peyote cactus.

Ştie cineva de este? E cactusul peyote.

It’s the plant from which you can create mescaline,

Este planta din care se extrage mescalina,

one of the psychedelic drugs.

unul dintre drogurile psihedelice.

For those of you around in the '60s, you probably know it well.

Cei dintre voi care aveți în jur de 60 de ani, probabil o ştiţi bine.

McKim published a paper in 1966, describing an experiment

McKim a publicat un articol în 1966 descriind un experiment

that he and his colleagues conducted

pe care l-au efectuat el și colegii lui

to test the effects of psychedelic drugs on creativity.

pentru a testa efectele drogurilor psihedelice asupra creativității.

So he picked 27 professionals -- they were

Astfel a adunat 27 de profesioniști. Ei erau

engineers, physicists, mathematicians, architects,

ingineri, fizicieni, matematicieni, arhitecți,

furniture designers even, artists --

chiar proiectanți de mobilă, artiști.

and he asked them to come along one evening,

Și le-a cerut să vină într-o seară

and to bring a problem with them that they were working on.

și să aducă cu ei o problemă asupra căreia lucrau la vremea respectivă.

He gave each of them some mescaline,

Le-a dat fiecăruia un pic de mescalină

and had them listen to some nice, relaxing music for a while.

și le-a dat să asculte muzică relaxantă pentru câtva timp.

And then he did what’s called the Purdue Creativity Test.

Și după aceea le-a dat ceea ce se numește testul de creativitate Purdue.

You might know it as, "How many uses can you find for a paper clip?"

S-ar putea să îl cunoașteți ca: în câte moduri poţi folosi o agrafă de birou?

It’s basically the same thing as the 30 circles thing that I just had you do.

E practic același lucru cu cele 30 de cercuri pe care tocmai vi le-am dat ca temă.

Now, actually, he gave the test before the drugs

De fapt, el a dat testul înainte și după

and after the drugs, to see

consumarea drogului pentru ca vedea

what the difference was in people’s

diferența subiecților în

facility and speed with coming up with ideas.

de exemplu, uşurinţa și viteza cu care găseau noi idei.

And then he asked them to go away

Și după aceea le-a cerut să meargă

and work on those problems that they’d brought.

și să lucreze la acele probleme pe care le-au adus cu ei.

And they’d come up with a bunch of

Și au ajuns la o grămadă de

interesting solutions -- and actually, quite

soluții interesante, chiar, într-un fel

valid solutions -- to the things that they’d been working on.

soluții valide la problemele la care lucrau.

And so, some of the things that they figured out,

Printre lucrurile pe care

some of these individuals figured out;

unii dintre ei le-au imaginat, iată

in one case, a new commercial building and designs for houses

într-un caz un nou edificiu comercial și un proiect pentru case

that were accepted by clients;

care au fost acceptate de clienți.

a design of a solar space probe experiment;

Un proiect pentru un experiment de sondă spațială solară

a redesign of the linear electron accelerator;

o reproiectare a acceleratorului linear de electroni,

an engineering improvement to a magnetic tape recorder --

o ameliorare tehnică a gravorului de benzi magnetic.

you can tell this is a while ago;

Îţi poţi da seama că asta s-a întâmplat de mult.

the completion of a line of furniture;

Terminarea unei game de mobilă,

and even a new conceptual model of the photon.

sau chiar a unui nou model conceptual a fotonului.

So it was a pretty successful evening.

Astfel a fost o seară reușită.

In fact, maybe this experiment was the reason that Silicon Valley

De fapt, poate acest experiment a fost motivul pentru care Silicon Valley

got off to its great start with innovation.

s-a lansat cu succes în inovare.

We don’t know, but it may be.

Nu știm exact, dar s-ar putea să fie așa.

We need to ask some of the CEOs

Trebuie să îi întrebăm pe câțiva dintre cei de la conducere

whether they were involved in this mescaline experiment.

dacă au fost printre cei implicați în experiementul cu mescalină.

But really, it wasn’t the drugs that were important;

Dar de fapt nu drogurile au fost importante,

it was this idea that what the drugs did

ci ideea că efectul drogurilor a fost

would help shock people out of their normal way of thinking,

să scoată oamenii din modul lor normal de a gândi

and getting them to forget the adult behaviors

și să-i facă să uite într-un fel comportamentele lor de adulți,

that were getting in the way of their ideas.

care stăteau în calea ideilor lor.

But it’s hard to break our habits, our adult habits.

Dar e greu să deconstruiești obiceiurile noastre, obiceiurile noastre de adulți.

At IDEO we have brainstorming rules written on the walls.

La IDEO noi avem scrise pe pereți reguli de creare a ideilor.

Edicts like, "Defer judgment," or "Go for quantity."

Edicte de genul, "Amână judecata," sau "Dă-i înainte cu cantitatea."

And somehow that seems wrong.

Într-un fel asta pare greșit.

I mean, can you have rules about creativity?

Vreau să spun: poți avea reguli de creativitate?

Well, it sort of turns out that we need rules

Ei bine, în final reiese că avem nevoie de reguli

to help us break the old rules and norms

pentru a ne ajuta să frângem vechile reguli și norme,

that otherwise we might bring to the creative process.

pe care altfel le-am implica în procesul creativ.

And we’ve certainly learnt that over time,

Și am învățat cu siguranță că de-a lungul vremii,

you get much better brainstorming,

obții o mai bună creare a ideilor,

much more creative outcomes when everybody does play by the rules.

și rezultate mult mai creative, când toată lumea joacă în funcție de anumite reguli.

Now, of course, many designers, many individual designers,

Acum, bineînțeles, mulți proiectanți, mulți proiectanți individuali,

achieve this is in a much more organic way.

obțin asta într-un mod mult mai organic.

I think the Eameses are wonderful examples of experimentation.

Cred că Charles și Ray Eames sunt exemple excelente de experimentare.

And they experimented with plywood for many years

Ei au experimentat pentru mulți ani cu placaj

without necessarily having one single goal in mind.

fără a avea neapărat un singur țel în minte.

They were exploring following what was interesting to them.

Au explorat urmând ceea ce îi interesa.

They went from designing splints for wounded soldiers

Și au plecat de la a proiecta atele pentru soldați răniți

coming out of World War II and the Korean War, I think,

în timpul celui de-al doilea război mondial și în timpul războiului din Korea, cred.

and from this experiment they moved on to chairs.

Și de la acest experiment au trecut la scaune.

Through constant experimentation with materials,

Și printr-o experimentare constantă cu materiale,

they developed a wide range of iconic solutions

au dezvoltat soluții emblematice

that we know today, eventually resulting in,

pe care le știm azi, ajungând în final la,

of course, the legendary lounge chair.

bineînțeles, legendarul fotoliu lounge.

Now, if the Eameses had stopped with that first great solution,

Acum, dacă Ray și Charles Eames s-ar fi oprit la această primă mare soluție,

then we wouldn’t be the beneficiaries of so many

atunci azi noi nu am fi beneficiarii atâtor

wonderful designs today.

proiecte minunate.

And of course, they used experimentation in all aspects of their work,

Și desigur, ei au utilizat experimentarea în toate aspectele muncii lor.

from films to buildings, from games to graphics.

De la filme la clădiri, de la jocuri la grafică.

So, they’re great examples, I think, of exploration

Așadar ei sunt mari exemple, cred, de explorare

and experimentation in design.

și experimentare în proiectare.

Now, while the Eameses were exploring those possibilities,

Acum în timp ce ei explorau aceste posibilități

they were also exploring physical objects.

explorau și obiecte fizice.

And they were doing that through building prototypes.

Și făceau asta prin construcția prototipurilor de clădiri.

And building is the next of the behaviors that I thought I’d talk about.

Construcția este următorul comportament despre care m-am gândit să vă vorbesc.

So the average Western first-grader

Așadar, în medie, absolventul de școală primară

spends as much as 50 percent of their play time

petrece până la 50 la sută din timpul lui de joacă

taking part in what’s called "construction play."

luând parte la ceea ce se cheamă "jocul de construcții."

Construction play -- it’s playful, obviously,

Jocul de construcții -- evident, este o joacă,

but also a powerful way to learn.

dar și un mijloc foarte eficient de a învăța.

When play is about building a tower out of blocks,

Când joaca este despre a construi un turn din blocuri,

the kid begins to learn a lot about towers.

puștiul începe să învețe o grămadă despre turnuri.

And as they repeatedly knock it down and start again,

Și cum îl dărâmă și refac din nou de nenumărate ori,

learning is happening as a sort of by-product of play.

învățarea se petrece ca un fel de sub-produs al jocului.

It’s classically learning by doing.

Este în mod clasic a învăța prin a face.

Now, David Kelley calls this behavior,

David Kelleu numește acest comportament,

when it’s carried out by designers, "thinking with your hands."

când este pus în practică de proiectanți, "a gândi cu mâinile tale."

And it typically involves making multiple,

În mod tipic el implică fabricarea foarte rapidă a multiplelor

low-resolution prototypes very quickly,

machete la scară mică.

often by bringing lots of found elements together

Ştiți, adunând frecvent împreună multe elemente găsite

in order to get to a solution.

pentru a obține o soluție.

On one of his earliest projects, the team was kind of stuck,

Într-unul din proiectele de început, echipa a fost blocată

and they came up with a mechanism by hacking together

și au ajuns la un mecanism prin asamblarea

a prototype made from a roll-on deodorant.

unei machete formate din bucăți de deodorant cu bilă.

Now, that became the first commercial computer mouse

Acum aceasta a fost primul mouse de calculator comercial

for the Apple Lisa and the Macintosh.

pentru Apple Lisa și Macintosh.

So, they learned their way to that by building prototypes.

Deci și-au găsit într-un fel drumul prin construcția de machete.

Another example is a group of designers

Un alt exemplu este un grup de proiectanți

who were working on a surgical instrument with some surgeons.

care lucrau la un instrument chirurgical cu niște chirurgi.

They were meeting with them; they were talking to the surgeons

Se întâlneau cu chirurgii, discutau cu ei

about what it was they needed with this device.

despre folosința instrumentului.

And one of the designers ran out of the room

Şi unul dintre proiectanți a ieșit din sală

and grabbed a white board marker and a film canister --

și a apucat o cretă albă și o cutie --

which is now becoming a very precious prototyping medium --

care acum devine un mijloc foarte prețios de machetare --

and a clothespin. He taped them all together,

și un ac cu gămălie. Le-a lipit împreună,

ran back into the room and said, "You mean, something like this?"

a fugit înapoi în sală și a spus: vreți ceva de genul ăsta?

And the surgeons grabbed hold of it and said,

Chirurgii au apucat obiectul și au spus,

well, I want to hold it like this, or like that.

ei bine, aș vrea să îl țin așa sau așa.

And all of a sudden a productive conversation

Și dintr-o dată o conversație productivă

was happening about design around a tangible object.

a avut loc despre proiectarea unui obiect tangibil.

And in the end it turned into a real device.

Și în final s-a transformat într-un instrument real.

And so this behavior is all about quickly getting something

Astfel acest comportament vizează exact obținerea foarte rapidă a unui obiect

into the real world, and having your thinking advanced as a result.

în lumea reală și avansarea gândirii tale ca rezultat.

At IDEO there’s a kind of a back-to-preschool feel

La IDEO simți despre mediu

sometimes about the environment.

un fel de sentiment de întoarcere înapoi la grădiniţă.

The prototyping carts, filled with colored paper

Căruțurile umplute cu hârtie colorată

and Play-Doh and glue sticks and stuff --

și plastilină, lipici și lucruri din astea.

I mean, they do have a bit of a kindergarten feel to them.

Vreau să spun că cei de acolo se simt cam ca la grădiniță în acel mediu.

But the important idea is that everything’s at hand, everything’s around.

Dar ideea importantă este că totul e la îndemână. Totul e în jur.

So when designers are working on ideas,

Astfel, când proiectanții lucrează la nişte idei,

they can start building stuff whenever they want.

pot începe să construiască oricând doresc.

They don’t necessarily even have to go

Nu trebuie să meargă

into some kind of formal workshop to do it.

într-un fel de atelier formal ca să o facă.

And we think that’s pretty important.

Și credem că asta este foarte important.

And then the sad thing is, although preschools

Atunci partea tristă e că deși copiii de grădiniță

are full of this kind of stuff, as kids go through the school system

au la dispoziție toate lucrurile astea, când trec prin sistemul școlar

it all gets taken away.

totul li se ia înapoi.

They lose this stuff that facilitates

Ei pierd aceste lucruri care facilitează

this sort of playful and building mode of thinking.

acest fel jucăuș de a gândi constructiv.

And of course, by the time you get to the average workplace,

Și bineînțeles, în momentul în care ajungi la locul de muncă obișnuit,

maybe the best construction tool we have

poate instrumentul de construcție cel mai bun pe care îl avem

might be the Post-it notes. It’s pretty barren.

ar fi notițele galbene de lipit. E destul de jalnic.

But by giving project teams and the clients

Dar a da echipelor de proiectanți și clienților

who they’re working with permission to think with their hands,

cu care lucrează permisiunea de a gândi cu mâinile lor,

quite complex ideas can spring into life

idei complexe pot căpăta viață

and go right through to execution much more easily.

și se poate trece la execuția lor mult mai ușor.

This is a nurse using a very simple -- as you can see -- plasticine prototype,

Aceasta e o infirmieră care folosește o machetă de plastilină,

explaining what she wants out of a portable information system

explicând ce vrea de la un sistem de informații portabil

to a team of technologists and designers

unei echipe de tehnologi și proiectanți

that are working with her in a hospital.

care lucrează cu ea într-un spital.

And just having this very simple prototype

Și doar a avea această machetă foarte simplă

allows her to talk about what she wants in a much more powerful way.

îi permite să vorbească despre ce vrea într-un mod mult mai puternic.

And of course, by building quick prototypes,

Și desigur, prin construcția machetelor rapide, știți,

we can get out and test our ideas with consumers

ne putem testa ideile cu consumatorii

and users much more quickly

și utilizatorii mult mai rapid

than if we’re trying to describe them through words.

decât dacă am încerca să le explicăm prin cuvinte.

But what about designing something that isn’t physical?

Dar ce s-ar putea face în cazul în care e vorba de ceva care nu e fizic?

Something like a service or an experience?

Ceva ca un serviciu sau o experiență?

Something that exists as a series of interactions over time?

Ceva care există ca o serie de interacțiuni în timp?

Instead of building play, this can be approached with role-play.

În loc de jocul de-a construcția, asta poate fi abordat prin jocul de roluri.

So, if you’re designing an interaction between two people --

Astfel, dacă proiectezi o interacțiune între două persoane

such as, I don’t know -- ordering food at a fast food joint

cum ar fi, să zicem, a comanda mâncare la un fast-food

or something, you need to be able to imagine

trebuie să fii capabil să-ţi imaginezi

how that experience might feel over a period of time.

cum se va derula acea experientă de-a lungul unei perioade de timp.

And I think the best way to achieve that,

Și cred că cel mai bun mod de a ajunge la asta

and get a feeling for any flaws in your design, is to act it out.

şi de a simți dacă e vreo eroare în acțiunea proiectată, este să o joci.

So we do quite a lot of work at IDEO

Noi lucrăm foarte mult la IDEO

trying to convince our clients of this.

încercând să ne convingem clienții de asta.

They can be a little skeptical; I’ll come back to that.

Ei pot fi un pic cam sceptici, voi reveni la asta.

But a place, I think, where the effort is really worthwhile

Dar un loc unde efortul merită să fie depus

is where people are wrestling with quite serious problems --

este acolo unde lumea se confruntă cu probleme serioase.

things like education or security or finance or health.

De exemplu educație sau securitate sau finanțe sau sănătate.

And this is another example in a healthcare environment

Și acesta este un alt exemplu în mediul medical

of some doctors and some nurses and designers

în care niște doctori și niște infirmiere și proiectanți

acting out a service scenario around patient care.

joacă scenariul unui serviciu oferit în mediul îngrijirii bolnavilor.

But you know, many adults

Dar știți, mulți adulți

are pretty reluctant to engage with role-play.

sunt destul de reticenți în a se angaja în jocul de roluri.

Some of it’s embarrassment and some of it is because

Unul dintre motive este jena sau

they just don’t believe that what emerges is necessarily valid.

pur și simplu neîncrederea că ce ar putea rezulta e în mod necesar valid.

They dismiss an interesting interaction by saying,

Ei desconsideră o interacțiune interesantă spunând,

you know, "That’s just happening because they’re acting it out."

știți, asta se întâmplă doar pentru că ei joacă un rol.

Research into kids' behavior actually suggests

Cercetări în domeniul comportamentului infantil sugerează

that it’s worth taking role-playing seriously.

că merită să iei jocul de roluri în serios

Because when children play a role,

pentru că atunci când copiii joacă un rol

they actually follow social scripts quite closely

ei urmează foarte îndeaproape scenarii sociale

that they’ve learnt from us as adults.

pe care le-au învățat de la noi, adulții.

If one kid plays "store," and another one’s playing "house,"

Dacă un copil se joacă de-a magazinul și celălalt de-a casa,

then the whole kind of play falls down.

atunci tot jocul se dărâmă.

So they get used to quite quickly

Astfel ei se obișnuiesc destul de repede

to understanding the rules for social interactions,

să înțeleagă regulile interacțiunilor sociale

and are actually quite quick to point out when they’re broken.

și sunt de fapt foarte rapizi în a indica atunci când ele sunt încălcate.

So when, as adults, we role-play,

Astfel, când noi ca adulți jucăm roluri,

then we have a huge set of these scripts already internalized.

Am internalizat deja un întreg set de scenarii.

We’ve gone through lots of experiences in life,

Am trecut deja prin multe experiențe de viață.

and they provide a strong intuition

Ele ne oferă o intuiție foarte puternică

as to whether an interaction is going to work.

care ne spune dacă o interacțiune merge rău.

So we’re very good, when acting out a solution,

Astfel, noi suntem foarte buni în a juca o soluție

at spotting whether something lacks authenticity.

în a repera dacă ceva este lipsit de autenticitate.

So role-play is actually, I think,

Deci jocul de roluri este, de fapt, cred,

quite valuable when it comes to thinking about experiences.

foarte valoros când e vorba să ne gândim la experiențe.

Another way for us, as designers, to explore role-play

Un alt mod pentru noi, ca proiectanți, să explorăm jocul de roluri

is to put ourselves through an experience which we’re designing for,

e să ne punem pe noi într-o experiență pentru care facem proiecte,

and project ourselves into an experience.

să ne proiectăm într-un fel pe noi înșine într-o experiență.

So here are some designers who are trying to understand

Iată așadar aici niște proiectanți care încearcă să înțeleagă

what it might feel like to sleep in a

cum te poți simți să dormi într-un fel de

confined space on an airplane.

spațiu restrâns într-un avion.

And so they grabbed some very simple materials, you can see,

Astfel ei au luat niște materiale foarte simple, după cum puteți vedea.

and did this role-play, this kind of very crude role-play,

Și au jucat acest joc de roluri, această formă foarte rudimentară de joc

just to get a sense of what it would be like for passengers

doar pentru a obține sentimentul a ceea ce trebuie să simtă pasagerii

if they were stuck in quite small places on airplanes.

dacă ar fi inghesuiți în locuri foarte strâmte în avion.

This is one of our designers, Kristian Simsarian,

Acesta este unul dintre proiectanții noștri, Kristian Simsarian,

and he’s putting himself through the experience of being an ER patient.

și el se pune în pielea unui pacient în stare de urgență.

Now, this is a real hospital, in a real emergency room.

Acum acesta este un spital real, într-o sală de urgențe.

One of the reasons he chose to take

Unul dintre motivele pentru care a ales să poarte cu sine

this rather large video camera with him was

această cameră video destul de mare,

because he didn’t want the doctors and nurses thinking

e pentru că nu a vrut ca doctorii și infirmierele să creadă

he was actually sick, and sticking something into him

că era într-adevăr bolnav și să bage în el ceva

that he was going to regret later.

ce ar fi regretat mai târziu.

So anyhow, he went there with his video camera,

Astfel, oricum, s-a dus cu camera video,

and it’s kind of interesting to see what he brought back.

și e destul de interesant să vezi cu ce a venit înapoi.

Because when we looked at the video when he got back,

Pentru că atunci cînd ne-am uitat la filmul adus

we saw 20 minutes of this.

am văzut 20 de minute de asta.

(Laughter)

(Râsete)

And also, the amazing thing about this video --

Și lucrul uimitor despre acest video,

as soon as you see it you immediately

de îndată ce îl vezi te proiectezi

project yourself into that experience.

într-un fel imediat în acea experiență.

And you know what it feels like: all of that uncertainty

Și știi ce înseamnă, toată acea nesiguranță

while you’re left out in the hallway

când ești lăsat afară în hol

while the docs are dealing with some more urgent case

în timp ce medicii au de lucru cu cazuri mai urgente

in one of the emergency rooms, wondering what the heck’s going on.

într-una din sălile de urgențe, întrebându-te fir-ar să fie, ce se întâmplă.

And so this notion of using role-play --

Și astfel această noțiune a jocului de roluri,

or in this case, living through the experience

sau în acest caz, a experimentării

as a way of creating empathy --

ca mod de a crea empatie,

particularly when you use video, is really powerful.

mai ales când utilizezi filmul, este cu adevărat puternică.

Or another one of our designers, Altay Sendil:

Sau altul dintre proiectanții noștri, Altay Sendil,

he’s here having his chest waxed, not because he’s very vain,

aici i se depilează pieptul, nu pentru că este vanitos,

although actually he is -- no, I’m kidding --

deși, de fapt este . Nu, glumesc.

but in order to empathize with the pain that chronic care patients

Ci pentru a empatiza cu pacienții aflați sub îngrijire cronică

go through when they’re having dressings removed.

cărora li se scoate pansamentul.

And so sometimes these analogous experiences,

Și astfel uneori aceste experiențe analoage,

analogous role-play, can also be quite valuable.

într-un fel aceste jocuri de rol analoage, pot fi foarte valoroase.

So when a kid dresses up as a firefighter, you know,

Astfel, când un copil se îmbracă asemenea unui pompier, ştiţi,

he’s beginning to try on that identity.

începe să probeze acea identitate.

He wants to know what it feels like to be a firefighter.

Vrea să știe ce înseamnă să fii pompier.

We’re doing the same thing as designers.

Noi facem același lucru ca proiectanți.

We’re trying on these experiences.

Probăm aceste experiențe.

And so the idea of role-play is both as an empathy tool,

Și astfel ideea jocului de roluri e atât un instrument al empatiei,

as well as a tool for prototyping experiences.

cât și un instrument al modelizării experiențelor.

And you know, we kind of admire people who do this at IDEO anyway.

Și, știți, noi admirăm oamenii care fac aceste lucruri la IDEO în orice caz.

Not just because they lead to insights about the experience,

Nu doar pentru că ei conduc la înțelegerea experienței,

but also because of their willingness to explore

dar și din cauza dorinței lor de a explora

and their ability to unselfconsciously

și a abilității lor, într-un fel inconștient,

surrender themselves to the experience.

de a se lăsa purtați de experiență.

In short, we admire their willingness to play.

Pe scurt admirăm dorința lor de a se juca.

Playful exploration, playful building and role-play:

Astfel explorarea jucăusă, construcția jucăusă și jocul de roluri,

those are some of the ways that designers use play in their work.

sunt câteva dintre modurile în care proiectanții folosesc jocul în munca lor.

And so far, I admit, this might feel

Până acum, admit într-un fel că asta s-ar putea înțelege

like it’s a message just to go out and play like a kid.

că este un mesaj de a ieși afară şi a te juca asemenea unui copil.

And to certain extent it is, but I want to stress a couple of points.

Și într-o oarecare măsură așa este, dar vreau să subliniez câteva lucruri.

The first thing to remember is that play is not anarchy.

Primul lucru pe care trebuie să-l reținem este că jocul nu este anarhie.

Play has rules, especially when it’s group play.

Jocul are reguli, mai ales când e vorba de joc în grup.

When kids play tea party, or they play cops and robbers,

Când copiii se joacă de-a petrecerea de ceai sau de-a hoții și vardiștii,

they’re following a script that they’ve agreed to.

urmează un scenariu asupra căruia au căzut de-acord.

And it’s this code negotiation that leads to productive play.

Și acest cod de negociere este cel care conduce la jocul productiv.

So, remember the sketching task we did at the beginning?

Vă aduceți aminte de tema de schițare pe care am realizat-o la început?

The kind of little face, the portrait you did?

Mica față, portretul pe care l-ați făcut?

Well, imagine if you did the same task with friends

Ei bine, imaginați-vă că făceați aceeași temă cu câțiva prieteni

while you were drinking in a pub.

în timp ce beți ceva într-un bar.

But everybody agreed to play a game

Dar toată lumea a acceptat să joace un joc

where the worst sketch artist bought the next round of drinks.

în care cel mai prost desenator plăteşte următorul rând de băutură.

That framework of rules would have turned an embarrassing,

Acel cadru de reguli ar fi transformat o situaţie jenantă,

difficult situation into a fun game.

dificilă, într-un joc destul de amuzant.

As a result, we’d all feel perfectly secure and have a good time --

Și ca rezultat, știți, toți ne-am simți în perfectă siguranţă și ne-am distra --

but because we all understood the rules and we agreed on them together.

dar pentru că toți am înțeles regulile și am căzut de acord asupra lor.

But there aren’t just rules about how to play;

Dar nu există doar regulile despre cum să te joci,

there are rules about when to play.

există și regulile despre când să te joci.

Kids don’t play all the time, obviously.

Copiii nu se joacă tot timpul, evident.

They transition in and out of it,

Ei tranzitează în și în afara jocului.

and good teachers spend a lot of time

Și profesorii, știți, profesorii buni petrec mult timp

thinking about how to move kids through these experiences.

gândindu-se cum să facă copiii să treacă prin aceste experiențe.

As designers, we need to be able to transition in and out of play also.

Și, ca proiectanți, trebuie să putem să tranzităm în și în afara jocului.

And if we’re running design studios

Și în cazul în care conducem studiouri de proiectare

we need to be able to figure out, how can we transition

trebuie să fim capabili să ne imaginăm cum putem face ca proiectanții

designers through these different experiences?

să tranziteze prin aceste experiențe diferite?

I think this is particularly true if we think about the sort of --

Cred că aceasta este adevărat în mod special dacă ne gândim la...

I think what’s very different about design

Cred că ceea ce e foarte diferit în proiectare

is that we go through these two very distinctive modes of operation.

este că trecem prin aceste două moduri foarte distincte de operare.

We go through a sort of generative mode,

Trecem printr-un mod generativ,

where we’re exploring many ideas;

în care explorăm multe idei.

and then we come back together again,

Și apoi, într-un fel venim înapoi,

and come back looking for that solution,

ne întoarcem căutând acea soluție

and developing that solution.

și dezvoltând-o.

I think they’re two quite different modes:

Cred că există două moduri diferite.

divergence and convergence.

Divergență și convergență.

And I think it’s probably in the divergent mode

Și cred că poate în modul divergent

that we most need playfulness.

avem nevoie cel mai mult de spiritul de joacă.

Perhaps in convergent mode we need to be more serious.

Poate în modul convergent trebuie să fim mai serioși.

And so being able to move between those modes

Și astfel, abilitatea de a trece dintr-un mod într-altul

is really quite important. So, it’s where there’s a

este foarte importantă. Deci aici avem nevoie de

more nuanced version view of play, I think, is required.

o viziune mai nuanțată asupra jocului.

Because it’s very easy to fall into the trap that these states are absolute.

Pentru că e foarte ușor să cazi în capcana credinței că aceste stadii sunt absolute.

You’re either playful or you’re serious, and you can’t be both.

Fie ești jucăuș, fie ești serios și nu poți fi amândouă.

But that’s not really true: you can be a serious professional adult

Dar asta nu e neapărat adevărat. Poți fi un profesionist adult foarte serios,

and, at times, be playful.

și, uneori, să fii jucăuș.

It’s not an either/or; it’s an "and."

Nu este un ori/ori, ci un și.

You can be serious and play.

Poți fi serios și să te joci.

So to sum it up, we need trust to play,

Astfel, pentru a conchide, avem nevoie de încredere ca să ne jucăm,

and we need trust to be creative. So, there’s a connection.

și avem nevoie de încredere ca să fim creativi, deci există o legătură.

And there are a series of behaviors that we’ve learnt as kids,

Și există o serie de comportamente pe care le-am învățat în copilărie

and that turn out to be quite useful to us as designers.

și care se pot dovedi foarte utile în cazul nostru ca proiectanți.

They include exploration, which is about going for quantity;

Ele includ explorarea, care privește cantitatea.

building, and thinking with your hands;

A construi și a gândi cu mâinile.

and role-play, where acting it out helps us both

Și jocul de roluri în care a juca ne ajută atât

to have more empathy for the situations in which we’re designing,

să simțim mai multă empatie pentru situații în care proiectăm,

and to create services and experiences

cât și să creăm servicii și experiențe

that are seamless and authentic.

care sunt coerente și autentice.

Thank you very much. (Applause)

Vă mulțumesc foarte mult.