How we talk about sexual assault online | Ione Wells

Traducător: camelia penciu Corector: Oana Micheten

It was April, last year.

Era în aprilie, anul trecut.

I was on an evening out with friends

Ieșisem într-o seară cu prietenii

to celebrate one of their birthdays.

să sărbătorim o zi de naștere.

We hadn't been all together for a couple of weeks;

Nu ne mai văzuserăm de vreo câteva săptămâni,

it was a perfect evening, as we were all reunited.

a fost o seară minunată fiind cu toții împreună.

At the end of the evening,

La sfârșitul serii,

I caught the last underground train back to the other side of London.

am prins ultimul metrou spre celălalt capăt al Londrei.

The journey was smooth.

Drumul a fost liniștit.

I got back to my local station

Am ajuns la stația mea,

and I began the 10-minute walk home.

mai aveam 10 minute de mers pe jos până acasă.

As I turned the corner onto my street,

După ce am cotit spre strada mea,

my house in sight up ahead,

casa mea se vedea puțin mai sus,

I heard footsteps behind me

am auzit pași în spatele meu

that seemed to have approached out of nowhere

care parcă au apărut ca din senin

și se apropiau rapid.

and were picking up pace.

Before I had time to process what was happening,

Înainte să realizez ce se întâmplă,

a hand was clapped around my mouth so that I could not breathe,

mi s-a pus o mână la gură, nemaiputând să respir,

and the young man behind me dragged me to the ground,

iar tânărul din spatele meu m-a pus la pământ

beat my head repeatedly against the pavement

izbindu-mi capul de mai multe ori de paviment

until my face began to bleed,

până ce mi-a dat sângele pe nas,

kicking me in the back and neck

lovindu-mă cu șuturi în spate și gât

while he began to assault me,

în timp ce începea să mă abuzeze,

ripping off my clothes and telling me to "shut up,"

smulgându-mi hainele și țipând să ,,închid gura"

as I struggled to cry for help.

cum încercam să strig după ajutor.

With each smack of my head to the concrete ground,

Cu fiecare lovitură cu capul de pământ,

a question echoed through my mind that still haunts me today:

îmi răsuna în minte o întrebare care mă urmărește și astăzi:

"Is this going to be how it all ends?"

„Oare așa se va termina totul?”

Little could I have realized, I'd been followed the whole way

Nu îmi dădusem seama că fusesem urmărită

from the moment I left the station.

de la stația de metrou.

And hours later,

Câteva ore mai târziu,

I was standing topless and barelegged in front of the police,

stăteam cu bustul și picioarele dezgolite în fața poliției,

having the cuts and bruises on my naked body photographed

în timp ce îmi fotografiau tăieturile și vânătăile

de pe corp, pentru probele criminalistice.

for forensic evidence.

Now, there are few words to describe the all-consuming feelings

Nu am cuvinte să descriu sentimentele chinuitoare

of vulnerability, shame, upset and injustice that I was ridden with

de vulnerabilitate, rușine, supărare și nedreptate

pe care le-am trăit atunci și în următoarele săptămâni.

in that moment and for the weeks to come.

But wanting to find a way to condense these feelings

Dar simțind nevoia să condensez aceste sentimente,

into something ordered that I could work through,

să le pun în ordine ca să le pot prelucra,

I decided to do what felt most natural to me:

am făcut ce mi s-a părut cel mai natural:

I wrote about it.

Am scris despre asta.

It started out as a cathartic exercise.

La început a fost un exercițiu terapeutic.

I wrote a letter to my assaulter,

Am scris o scrisoare abuzatorului,

humanizing him as "you,"

l-am umanizat cu ,,tu''

to identify him as part of the very community

pentru a-l include în comunitatea

that he had so violently abused that night.

pe care a abuzat-o așa de violent în acea seară.

Stressing the tidal-wave effect of his actions,

Accentuând efectul devastator

I wrote:

al acțiunilor sale, i-am scris:

"Did you ever think of the people in your life?

„Te-ai gândit vreodată la persoanele din viața ta?

I don't know who the people in your life are.

Nu știu cine sunt persoanele din viața ta.

I don't know anything about you.

Nu știu nimic despre tine.

But I do know this:

Dar știu asta:

you did not just attack me that night.

Nu m-ai atacat doar pe mine în acea seară.

I'm a daughter, I'm a friend,

Sunt o fiică, o prietenă,

I'm a sister, I'm a pupil,

o soră, o elevă,

I'm a cousin, I'm a niece,

o verișoară, o nepoată,

I'm a neighbor;

sunt o vecină,

I'm the employee who served everyone coffee

sunt angajata care servește tuturor

in the café under the railway.

cafeaua la metrou.

And all the people who form these relations to me

Iar toate aceste persoane care intră în contact cu mine

make up my community.

formează comunitatea mea.

And you assaulted every single one of them.

Iar tu i-ai abuzat pe fiecare în parte.

You violated the truth that I will never cease to fight for,

Ai violat adevărul pentru care nu voi înceta vreodată sa lupt,

and which all of these people represent:

ceea ce reprezintă toți acești oameni:

that there are infinitely more good people in the world than bad."

că în lume există cu siguranță mai mulți oameni buni decât răi.”

But, determined not to let this one incident make me lose faith

Hotărâtă să nu îmi pierd încrederea

in the solidarity in my community or humanity as a whole,

în solidaritatea comunității mele sau în întreaga umanitate,

I recalled the 7/7 terrorist bombings in July 2005 on London transport,

mi-am amintit de atacul terorist din 7 iulie 2005 din Londra,

and how the mayor of London at the time, and indeed my own parents,

de primarul Londrei și de părinții mei care au insistat

had insisted that we all get back on the tubes the next day,

să folosim din nou mijloacele de transport a doua zi,

so we wouldn't be defined or changed

ca să nu rămânem marcați sau schimbați

by those that had made us feel unsafe.

de cei care ne-au făcut să ne simțim în nesiguranță.

I told my attacker,

I-am spus agresorului meu:

"You've carried out your attack,

„M-ai atacat,

but now I'm getting back on my tube.

dar voi lua din nou metroul.

Comunitatea nu va considera periculos să meargă acasă pe jos pe întuneric.

My community will not feel we are unsafe walking home after dark.

We will get on the last tubes home,

Vom lua ultimul metrou spre casă

and we will walk up our streets alone,

și vom merge pe străzile noastre singuri

because we will not ingrain or submit to the idea

pentru că nu ne vom impune sau accepta ideea

that we are putting ourselves in danger in doing so.

că ne punem în pericol făcând asta.

We will continue to come together, like an army,

Vom continua să ne adunăm ca o armată,

when any member of our community is threatened.

când un membru al comunității noastre este amenințat.

And this is a fight you will not win."

Iar aceasta este o luptă pe care nu o vei câștiga.”

At the time of writing this letter --

Pe atunci când scriam această scrisoare...

(Applause)

(Aplauze)

Thank you.

Mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)

At the time of writing this letter,

Pe când scriam această scrisoare,

I was studying for my exams in Oxford,

învățam pentru examene în Oxford

and I was working on the local student paper there.

și lucram la ziarul studențesc local.

Despite being lucky enough to have friends and family supporting me,

Cu toate că familia și prietenii mă susțineau,

pe atunci mă simțeam singură.

it was an isolating time.

Nu știam pe nimeni care să fi trecut prin așa ceva,

I didn't know anyone who'd been through this before;

at least I didn't think I did.

cel puțin așa credeam.

Citisem articole, statistici, și știam cât era de comun abuzul sexual,

I'd read news reports, statistics, and knew how common sexual assault was,

yet I couldn't actually name a single person

cu toate astea nu știam pe nimeni

that I'd heard speak out about an experience of this kind before.

care să vorbească despre asta.

So in a somewhat spontaneous decision,

Așa că am luat o decizie spontană,

I decided that I would publish my letter in the student paper,

să public această scrisoare în ziarul studențesc,

hoping to reach out to others in Oxford

sperând să ajungă la alții în Oxford

that might have had a similar experience and be feeling the same way.

care poate au avut o experiență similară și se simt la fel.

At the end of the letter,

La sfârșitul scrisorii,

I asked others to write in with their experiences

le-am cerut celorlalți să scrie experiențele lor

under the hashtag, "#NotGuilty,"

sub hashtag-ul „Nevinovat”,

to emphasize that survivors of assault could express themselves

pentru a sublinia că supraviețuitorii abuzului se pot exprima

without feeling shame or guilt about what happened to them --

fără să se simtă vinovați sau rușinați de ceea ce li s-a întâmplat –

to show that we could all stand up to sexual assault.

pentru a arăta că toți ne putem opune abuzului sexual.

What I never anticipated is that almost overnight,

Nu am anticipat că aproape peste noapte,

this published letter would go viral.

această scrisoare a devenit virală.

Soon, we were receiving hundreds of stories

În scurt timp am primit sute de scrisori

from men and women across the world,

de la bărbați și femei din întreaga lume,

which we began to publish on a website I set up.

pe care le-am publicat pe un website creat de mine.

And the hashtag became a campaign.

Iar hastag-ul a devenit o campanie.

There was an Australian mother in her 40s who described how on an evening out,

O mamă australiană de 40 de ani a povestit cum într-o seară în oraș

she was followed to the bathroom

a fost urmărită la baie de un bărbat

by a man who went to repeatedly grab her crotch.

care îi tot atingea zona genitală.

There was a man in the Netherlands

Apoi un bărbat din Olanda

who described how he was date-raped on a visit to London

a povestit cum a fost violat la o întâlnire în Londra

and wasn't taken seriously by anyone he reported his case to.

și nu a fost luat în seriosde nimeni.

I had personal Facebook messages from people in India and South America,

Am avut mesaje pe Facebook de la persoane din India și America de Sud

saying, how can we bring the message of the campaign there?

care mă întrebau cum să facă acolo campania.

Una din primele contribuții a fost de la Nikki, care a povestit

One of the first contributions we had was from a woman called Nikki,

who described growing up, being molested my her own father.

cum a crescut fiind molestată de propriul tată.

And I had friends open up to me

Prietenii mi-au povestit

about experiences ranging from those that happened last week

despre experiențe întâmplate cu o săptămână în urmă.

to those that happened years ago, that I'd had no idea about.

până la cele întâmplate cu ani în urmă despre care habar nu aveam.

And the more we started to receive these messages,

Pe măsură ce primeam aceste mesaje,

the more we also started to receive messages of hope --

începusem să primim mesaje de speranță;

people feeling empowered by this community of voices

oameni încurajați de această comunitate

standing up to sexual assault and victim-blaming.

care se opune abuzului și învinovățirii victimei.

One woman called Olivia,

O femeie pe nume Olivia,

after describing how she was attacked

după ce a povestit cum a fost abuzată

by someone she had trusted and cared about for a long time,

de cineva în care avea încredere și la care ținea, a spus:

said, "I've read many of the stories posted here,

„Am citit multe din experiențele de aici

and I feel hopeful that if so many women can move forward,

și sper că dacă atât de multe femei pot merge mai departe, atunci pot și eu.

then I can, too.

I've been inspired by many,

Am fost inspirată de multe

and I hope I can be as strong as them someday.

și sper să fiu la fel de puternică într-o zi.

I'm sure I will."

Cu siguranță voi fi.”

People around the world began tweeting under this hashtag,

Oamenii au început să publice sub acest hashtag,

and the letter was republished and covered by the national press,

iar scrisoarea a fost republicată de presa națională

as well as being translated into several other languages worldwide.

și tradusă în mai multe limbi din întreaga lume.

But something struck me about the media attention

Dar ceva m-a uimit la atenția mediatică acordată scrisorii.

that this letter was attracting.

For something to be front-page news,

Pentru ca ceva să fie pe prima pagină...

given the word "news" itself,

Însăși cuvântul „știri” (în engleză „noutăți”),

we can assume it must be something new or something surprising.

ne face să credem că e ceva nou sau surprinzător.

And yet sexual assault is not something new.

Și totuși, abuzul sexual nu este o noutate.

Sexual assault, along with other kinds of injustices,

Abuzul sexual și alte acte de injustiție

is reported in the media all the time.

sunt prezentate de media tot timpul.

But through the campaign,

Dar prin această campanie,

these injustices were framed as not just news stories,

injustițiile au fost prezentate nu doar ca subiecte de știri,

they were firsthand experiences that had affected real people,

au fost în primul rând experiențe trăite care au afectat oameni reali,

who were creating, with the solidarity of others,

care au creat, cu solidaritatea tuturor,

what they needed and had previously lacked:

ceea ce aveau nevoie și care lipsea înainte:

a platform to speak out,

o platformă pentru a se elibera,

the reassurance they weren't alone or to blame for what happened to them

garanția că nu sunt singuri, că nu sunt vinovați de ce li s-a întâmplat

and open discussions that would help to reduce stigma around the issue.

și discuții deschise care pot ajuta să reducă stigmatul acestui subiect.

The voices of those directly affected were at the forefront of the story --

Vocile celor direct implicați erau în prim plan,

not the voices of journalists or commentators on social media.

nu vocile jurnaliștilor sau a comentatorilor media.

And that's why the story was news.

De aceea întâmplarea era o știre.

We live in an incredibly interconnected world

Trăim într-o lume interconectată

with the proliferation of social media,

cu o proliferare a rețelelor sociale

which is of course a fantastic resource for igniting social change.

care, desigur, e o resursă fantastică pentru a declanșa schimbarea socială.

But it's also made us increasingly reactive,

Dar de asemenea ne-a făcut mai reactivi,

from the smallest annoyances of, "Oh, my train's been delayed,"

de la micile necazuri ca: „Ah, trenul meu a avut întârziere,”

to the greatest injustices of war, genocides, terrorist attacks.

la cele mai flagrante acte de război, genocid, atacuri teroristice.

Our default response has become to leap to react to any kind of grievance

Am început sa reacționăm la orice fel de nemulțumire

by tweeting, Facebooking, hastagging --

postând pe Tweeter, Facebook, hashtag-uind;

anything to show others that we, too, have reacted.

orice pentru a arăta că și noi am avut o reacție.

The problem with reacting in this manner en masse

Problema reacționării în masă

is it can sometimes mean that we don't actually react at all,

e că uneori poate însemna că nu reacționăm deloc,

not in the sense of actually doing anything, anyway.

nu în sensul de a nu face oricum nimic.

It might make ourselves feel better,

Ne poate face să ne simțim mai bine,

like we've contributed to a group mourning or outrage,

ca și cum am fi contribuit la un doliu sau indignare de grup

but it doesn't actually change anything.

dar asta nu schimbă de fapt nimic.

And what's more,

Și în plus,

it can sometimes drown out the voices

uneori poate înăbuși vocile celor direct afectați de abuz,

of those directly affected by the injustice,

whose needs must be heard.

ale căror nevoi trebuie să fie auzite.

Worrying, too, is the tendency for some reactions to injustice

Îngrijorarea, de asemenea, este tendința de a reacționa împotriva injustiției

to build even more walls,

ridicând și mai multe ziduri,

being quick to point fingers with the hope of providing easy solutions

arătând repede cu degetul, în speranța găsirii unor soluții simple

to complex problems.

la problemele complexe.

One British tabloid, on the publication of my letter,

Într-un tabloid britanic, scrisoarea mea avea ca titlu:

branded a headline stating,

"Oxford Student Launches Online Campaign to Shame Attacker."

„Studentă la Oxford lansează campania on-line de umilire a agresorului.”

But the campaign never meant to shame anyone.

Dar campania nu a vrut să umilească pe nimeni.

It meant to let people speak and to make others listen.

Am vrut să lăsăm oamenii să vorbească și să-i facem pe alții să asculte.

Divisive Twitter trolls were quick to create even more injustice,

Troll-urile ostile de pe Twitter au creat și mai multă nedreptate,

commenting on my attacker's ethnicity or class

comentând asupra etniei sau a clasei sociale a agresorului,

to push their own prejudiced agendas.

pentru a-și impune propriile agende prejudiciate.

And some even accused me of feigning the whole thing

Câțiva chiar m-au acuzat că am inventat totul

to push, and I quote,

ca să impun, și citez:

my "feminist agenda of man-hating."

„convingeri mele feministe împotriva bărbaților.”

(Laughter)

(Râsete)

I know, right?

Așa e, nu?

As if I'm going to be like, "Hey guys! Sorry I can't make it,

„Hei lume! Iertați-mă, nu o pot face,

I'm busy trying to hate the entire male population

sunt prea ocupată să urăsc întreaga populație masculină

by the time I'm 30."

până împlinesc 30 de ani.”

(Laughter)

(Râsete)

Now, I'm almost sure

Sunt aproape sigură

that these people wouldn't say the things they say in person.

că aceste persoane nu ar spune aceleași lucruri față în față.

But it's as if because they might be behind a screen,

Dar se pare că, în fața calculatorului,

in the comfort in their own home

în confortul casei lor, pe rețelele de socializare,

when on social media,

people forget that what they're doing is a public act --

oamenii uită că ceea ce scriu devine public –

că alți oameni vor citi și vor fi afectați.

that other people will be reading it and be affected by it.

Returning to my analogy of getting back on our trains,

Întorcându-mă la ideea de a lua din nou metroul,

another main concern I have about this noise that escalates

ce mă mai îngrijorează profund cu această gălăgie ce se face

from our online responses to injustice

ca reacție on-line la nedreptate

is that it can very easily slip into portraying us as the affected party,

este că ne putem identifica foarte ușor cu persoana în cauză

which can lead to a sense of defeatism,

care poate duce la un oarecare defetism,

a kind of mental barrier to seeing any opportunity for positivity or change

o barieră mentală în a vedea binele, oportunitatea de schimbare

after a negative situation.

după o situație negativă.

Cu câteva luni înainte de începerea campaniei,

A couple of months before the campaign started

or any of this happened to me,

înainte de ceea ce mi s-a întâmplat,

I went to a TEDx event in Oxford,

am fost la un eveniment TEDx în Oxford,

and I saw Zelda la Grange speak,

și am ascultat-o pe Zelda la Grange,

the former private secretary to Nelson Mandela.

fost secretar privat a lui Nelson Mandela.

One of the stories she told really struck me.

Una din povestirile ei m-a impresionat foarte tare.

She spoke of when Mandela was taken to court

A vorbit despre Mandela când a fost dat în judecată

by the South African Rugby Union

de Federația de Rugby sud-africană

after he commissioned an inquiry into sports affairs.

după ce a ordonat o anchetă în sport.

In the courtroom,

În sala de judecată,

he went up to the South African Rugby Union's lawyers,

el a mers la avocații Federației de Rugby,

shook them by the hand

a dat mâna cu ei

and conversed with them, each in their own language.

și a conversat cu ei, cu fiecare în limba sa maternă.

And Zelda wanted to protest,

Zelda a încercat să protesteze,

saying they had no right to his respect

spunându-i că nu merită respectul său

after this injustice they had caused him.

după nedreptatea pe care i-au făcut-o.

He turned to her and said,

El s-a întors către ea și i-a zis:

"You must never allow the enemy to determine the grounds for battle."

„Să nu lași niciodată adversarul să decidă condițiile bătăliei.”

At the time of hearing these words,

Când am auzit aceste cuvinte,

I didn't really know why they were so important,

nu am știut exact de ce erau așa de importante,

but I felt they were, and I wrote them down in a notebook I had on me.

dar am simțit că erau, așa că le-am notat într-un carnețel.

But I've thought about this line a lot ever since.

De atunci m-am gândit mult la această frază.

Revenge, or the expression of hatred

Răzbunarea sau exprimarea urii

towards those who have done us injustice

împotriva celor care ne-au nedreptățit

may feel like a human instinct in the face of wrong,

poate părea o reacție umană în fața răului,

but we need to break out of these cycles

dar trebuie să întrerupem acest ciclu,

if we are to hope to transform negative events of injustice

dacă sperăm să transformăm evenimentele negative, de nedreptate,

into positive social change.

în schimbări sociale pozitive.

To do otherwise

Dacă facem altfel,

continues to let the enemy determine the grounds for battle,

vom lăsa dușmanul să decidă condițiile de luptă,

creates a binary,

crează o dicotomie

where we who have suffered become the affected,

în care noi, cei care am suferit, devenim cei afectați,

pitted against them, the perpetrators.

instigați împotriva lor, a răufăcătorilor.

And just like we got back on our tubes,

Așa cum am luat din nou metroul,

nu ne putem lăsa platformele de interconectivitate și comunitate

we can't let our platforms for interconnectivity and community

be the places that we settle for defeat.

să fie locurile pe care le alegem pentru a fi învinși.

But I don't want to discourage a social media response,

Dar nu vreau să descurajez răspunsul din social media

because I owe the development of the #NotGuilty campaign

pentru că datorez dezvoltarea campaniei #Nevinovat

almost entirely to social media.

aproape în întregime acestuia.

But I do want to encourage a more considered approach

Dar vreau să încurajez o abordare mai chibzuită

a modului în care o folosim ca răspuns la injustiție.

to the way we use it to respond to injustice.

The start, I think, is to ask ourselves two things.

Mai întâi, cred, trebuie să ne întrebăm două lucruri.

Firstly: Why do I feel this injustice?

Unu: De ce simt această nedreptate?

In my case, there were several answers to this.

În cazul meu, erau câteva răspunsuri.

Someone had hurt me and those who I loved,

Cineva m-a rănit pe mine și pe cei dragi mie,

under the assumption they wouldn't have to be held to account

sub considerentul că nu va trebui să răspundă pentru asta

or recognize the damage they had caused.

sau să recunoască prejudiciile create.

Not only that, but thousands of men and women suffer every day

Și nu doar asta, mulți suferă în fiecare zi

from sexual abuse, often in silence,

din cauza abuzurilor sexuale, adesea în tăcere,

yet it's still a problem we don't give the same airtime to as other issues.

și totuși, nu-i acordăm spațiul mediatic dat altor probleme.

Este încă o problemă pentru că adesea sunt acuzate victimele.

It's still an issue many people blame victims for.

Next, ask yourself: How, in recognizing these reasons,

Apoi întrebați-vă: Văzând aceste cauze,

could I go about reversing them?

cum aș putea să le reinversez?

With us, this was holding my attacker to account -- and many others.

Prin noi, a fost tras la răspundere agresorul meu și mulți alții.

It was calling them out on the effect they had caused.

Le-a fost atrasă atenția asupra efectului cauzat.

It was giving airtime to the issue of sexual assault,

A fost dată atenție mediatică abuzului sexual,

opening up discussions amongst friends, amongst families, in the media

pornind discuții intre prieteni, în familie, în presă

that had been closed for too long,

care fuseseră prea mult ignorate,

and stressing that victims shouldn't feel to blame

accentuându-se că victima nu e de vină pentru ceea ce i s-a întâmplat.

for what happened to them.

We might still have a long way to go in solving this problem entirely.

Mai avem mult până rezolvăm această problemă definitiv.

But in this way,

Dar în acest fel,

we can begin to use social media as an active tool for social justice,

putem folosi social media ca mijloc activ de justiție socială,

as a tool to educate, to stimulate dialogues,

ca mijloc de educare, de stimulare a dialogului,

to make those in positions of authority aware of an issue

pentru ca factorii de decizie să afle de existența problemei

by listening to those directly affected by it.

direct de la cei afectați de ea.

Because sometimes these questions don't have easy answers.

Pentru că uneori aceste întrebări nu au răspunsuri ușoare.

In fact, they rarely do.

De fapt, foarte rar au.

But this doesn't mean we still can't give them a considered response.

Dar asta nu înseamnă că nu putem să răspundem prudent.

In situations where you can't go about thinking

În situațiile în care nu știi ce să faci,

how you'd reverse this feeling of injustice,

cum să abordezi acest sentiment de nedreptate,

you can still think, maybe not what you can do,

te mai poți gândi, poate nu la ce ar trebui să faci,

but what you can not do.

ci la ceea ce nu ar trebui să faci.

You can not build further walls by fighting injustice with more prejudice,

Nu poți construi și mai multe ziduri luptând împotriva nedreptății

cu și mai multă prejudecată, cu mai multa ură.

more hatred.

You can not speak over those directly affected by an injustice.

Nu poți vorbi în locul celor direct afectați de nedreptate.

And you can not react to injustice, only to forget about it the next day,

Și nu poți reacționa la nedreptate și a doua zi să uiți de acest lucru,

doar pentru că cei de pe Twitter au trecut la alt subiect.

just because the rest of Twitter has moved on.

Sometimes not reacting instantly is, ironically,

Câteodată lipsa reacției, în mod ironic,

the best immediate course of action we can take.

e cea mai potrivită cale pe care o putem lua.

Because we might be angry, upset and energized by injustice,

Pentru că putem fi furioși, supărați și porniți din cauza nedreptății,

but let's consider our responses.

dar să luăm în considerare reacțiile noastre.

Let us hold people to account, without descending into a culture

Să-i tragem la răspundere fără să coborâm într-o cultură

that thrives off shaming and injustice ourselves.

care ne face să ne umilim sau să ne nedreptățim.

Let us remember that distinction,

Să ne amintim de diferența,

so often forgotten by internet users,

foarte des uitată de utilizatorii de internet,

between criticism and insult.

dintre critică și insultă.

Let us not forget to think before we speak,

Să nu uităm să gândim înainte să vorbim,

just because we might have a screen in front of us.

doar pentru că avem în față un ecran.

And when we create noise on social media,

Iar când facem zarvă pe rețelele de socializare,

let it not drown out the needs of those affected,

să nu înăbușim nevoile celor afectați,

but instead let it amplify their voices,

ci din contră, să le amplificăm vocile,

so the internet becomes a place where you're not the exception

iar Internetul sa devină locul în care nu ești o excepție

if you speak out about something that has actually happened to you.

dacă vorbești despre ceva ce ți s-a întâmplat ție.

All these considered approaches to injustice

Aceste abordări prudente ale nedreptății

evoke the very keystones on which the internet was built:

evocă bazele pe care a fost construit Internetul:

to network, to have signal, to connect --

socializare, semnalare, conectare;

all these terms that imply bringing people together,

toți acești termeni care vor să aducă oamenii împreună

not pushing people apart.

nu să îi separe.

Because if you look up the word "justice" in the dictionary,

Dacă ne uităm la cuvântul ,,justiție" în dicționar,

before punishment,

înainte de pedeapsă,

before administration of law or judicial authority,

înainte de aplicarea legii sau de autoritatea judiciară,

you get:

găsești:

"The maintenance of what is right."

„Respectarea dreptății.”

And I think there are few things more "right" in this world

Cred că sunt puține lucruri în această lume mai ,,drepte''

than bringing people together,

decât a aduce oamenii împreună,

than unions.

decât solidaritatea.

And if we allow social media to deliver that,

Dacă permitem rețelelor de socializare să facă asta,

then it can deliver a very powerful form of justice, indeed.

cu siguranță ele pot transmite o puternică formă de dreptate.

Thank you very much.

Va mulțumesc foarte mult.

(Applause)

(Aplauze)