What “Machiavellian” really means - Pazit Cahlon and Alex Gendler

Traducător: Veronica Muntean Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

From Shakespeare’s plays to modern TV dramas,

De la piesele lui Shakespeare la dramele moderne de la televizor,

the unscrupulous schemer for whom the ends always justify the means

unealta fără scrupule a celor pentru care scopul scuză mijloacele

has become a familiar character type we love to hate.

a devenit un tip de personaj familiar pe care ne place să-l urâm.

So familiar, in fact, that for centuries

De fapt, atât de familiar că timp de secole

we’ve had a single word to describe such characters: Machiavellian.

am utilizat un singur cuvânt pentru a descrie astfel de personaj: machiavelic.

But is it possible that we’ve been using that word wrong this whole time?

Dar e posibil să fi utilizat acest cuvânt în mod greşit în tot acest timp?

The early 16th century statesman Niccoló Machiavelli

La începutul secolului XVI politicianul Niccoló Machiavelli

wrote many works of history, philosophy, and drama.

a scris multe lucrări de istorie, filozofie și teatru.

But his lasting notoriety comes from a brief political essay known as The Prince,

Dar notorietatea sa provine din scurtul eseu politic numit „Principele”,

framed as advice to current and future monarchs.

considerat drept un îndrumător pentru monarhii din prezent şi viitor.

Machiavelli wasn’t the first to do this–

Machiavelli nu a fost primul care a făcut asta –

in fact there was an entire tradition of works known as “mirrors for princes”

de fapt exista o întreagă tradiţie de lucrări numite „oglinzi pentru prinţi”

going back to antiquity.

încă din antichitate.

But unlike his predecessors,

Spre deosebire de predecesorii săi,

Machiavelli didn’t try to describe an ideal government

Machiavelli nu a încercat să descrie un guvern ideal

or exhort his audience to rule justly and virtuously.

sau să îndemne audienţa sa să guverneze corect şi virtuos.

Instead, he focused on the question of power–

În schimb, el s-a concentrat pe problematica puterii –

how to acquire it, and how to keep it.

cum să o dobândească şi cum să o păstreze.

And in the decades after it was published,

În deceniile după publicare,

The Prince gained a diabolical reputation.

„Principele” a căpătat o faimă diabolică.

During the European Wars of Religion,

În timpul răboaielor religioase europene,

both Catholics and Protestants blamed Machiavelli

atât catolicii cât şi protestanţii l-au învinuit pe Machiavelli

for inspiring acts of violence and tyranny committed by their opponents.

pentru actele instigatoare la violenţă şi tiranie comise de oponenţii lor.

By the end of the century,

La sfârşitul secolului,

Shakespeare was using “Machiavel” to denote an amoral opportunist,

Shakespeare utiliza termenul „machiavel” pentru a denumi un oportunist amoral,

leading directly to our popular use of “Machiavellian”

ce ne duce direct la uzul popular al termenului „machiavelic”

as a synonym for manipulative villainy.

ca sinonim pentru răutăți manipulative.

At first glance,

La o primă vedere,

The Prince’s reputation as a manual for tyranny seems well-deserved.

reputația „Principelui” drept un manual pentru tiranie pare a fi binemeritată.

Throughout, Machiavelli appears entirely unconcerned with morality,

În lucrarea sa, Machiavelli pare total indiferent faţă de moralitate,

except insofar as it’s helpful or harmful to maintaining power.

cu excepţia faptului că e utilă sau dăunătoare pentru menţinerea puterii.

For instance, princes are told to consider all the atrocities necessary

De exemplu, principii sunt sfătuiţi să considere toate atrocităţile necesare

to seize power,

pentru a prelua puterea

and to commit them in a single stroke

şi să le comită dintr-o singură mişcare

to ensure future stability.

pentru a asigura viitoarea stabilitate.

Attacking neighboring territories and oppressing religious minorities

Atacarea teritoriilor învecinate şi oprimarea minorităţilor religioase

are mentioned as effective ways of occupying the public.

sunt menţionate ca mijloace eficiente de ocupare a publicului.

Regarding a prince’s personal behavior,

Privind purtarea personală a principelui,

Machiavelli advises keeping up the appearance of virtues

Machiavelli îndeamnă la păstrarea aparenței virtuţilor

such as honesty or generosity,

precum sinceritatea sau generozitatea,

but being ready to abandon them as soon as one’s interests are threatened.

dar să fie pregătit să le abandoneze dacă interesele cuiva sunt ameninţate.

Most famously, he notes that for a ruler,

Într-un exemplu faimos, el spune că pentru un conducător

“it is much safer to be feared than loved.”

„este mult mai sigur să fii temut decât să fii iubit".

The tract even ends with an appeal to Lorenzo de’ Medici,

Eseul se încheie cu un apel la Lorenzo de’ Medici,

the recently installed ruler of Florence,

conducătorul recent al Florenţei,

urging him to unite the fragmented city-states of Italy under his rule.

îndemnându-l să unifice oraşele-state fragmentate ale Italiei sub domnia sa.

Many have justified Machiavelli as motivated by unsentimental realism

Mulți l-au apărat pe Machiavelli ca fiind motivat de un realism fără sentimente

and a desire for peace in an Italy torn by internal and external conflict.

şi de o dorinţă pentru pace într-o Italie sfâşiată de un conflict intern şi extern.

According to this view,

Potrivit acestei viziuni,

Machiavelli was the first to understand a difficult truth:

Machiavelli a fost primul care a înţeles un adevăr crunt:

the greater good of political stability

bunăstarea stabilității politice

is worth whatever unsavory tactics are needed to attain it.

merită orice tactică neplăcută pentru a fi obținută.

The philosopher Isaiah Berlin suggested that rather than being amoral,

Filozoful Isaiah Berlin a sugerat că decât să fie amoral,

The Prince hearkens back to ancient Greek morality,

„Principele” revine la moralitatea greacă antică,

placing the glory of the state above the Christian ideal of individual salvation.

plasând gloria statului deasupra idealului creştin al salvării individuale.

But what we know about Machiavelli might not fit this picture.

Dar ce ştim despre Machiavelli poate să nu se încadreze în acest peisaj.

The author had served in his native Florence for 14 years as a diplomat,

Autorul a slujit în Florenţa sa natală 14 ani în calitate de diplomat,

staunchly defending its elected republican government

apărând ferm guvernul său republican

against would-be monarchs.

împotriva monarhilor în devenire.

When the Medici family seized power,

Atunci când familia de Medici a ajuns la putere,

he not only lost his position,

el nu doar şi-a pierdut slujba,

but was even tortured and banished.

dar a fost chiar torturat şi izgonit.

With this in mind,

Ținând cont de asta,

it’s possible to read the pamphlet he wrote from exile

e posibil să citeşti pamfletul pe care l-a scris în exil

not as a defense of princely rule,

nu ca o apărare a monarhiei,

but a scathing description of how it operates.

ci ca pe o descriere critică a modului în care aceasta funcționează.

Indeed, Enlightenment figures like Spinoza

Într-adevăr, personalităţi ale Iluminismului precum Spinoza,

saw it as warning free citizens

îl considera un avertisment pentru cetățenii liberi

of the various ways in which they can be subjugated by aspiring rulers.

despre diversele moduri în care pot fi subjugați de viitorii conducători.

In fact, both readings might be true.

De fapt, ambele aspecte pot fi adevărate.

Machiavelli may have written a manual for tyrannical rulers,

Machiavelli poate că a scris un manual pentru conducători tiranici,

but by sharing it, he also revealed the cards to those who would be ruled.

dar răspândindu-l, el a dezvăluit atuurile tiranilor celor subjugați.

In doing so,

Procedând astfel,

he revolutionized political philosophy,

el a revoluţionat filozofia politică,

laying the foundations for Hobbes and future thinkers

oferind lui Hobbes şi altor viitori gânditori o platformă

to study human affairs based on their concrete realities

pentru studiul activităților umane bazându-se pe realități concrete

rather than preconceived ideals.

şi nu pe idealuri preconcepute.

Through his brutal and shocking honesty,

Prin sinceritatea sa brutală şi şocantă,

Machiavelli sought to shatter popular delusions about what power really entails.

Machiavelli a încercat să spulbere iluziile populare despre putere.

And as he wrote to a friend shortly before his death,

Aşa cum i-a scris unui prieten, cu puţin timp înainte să moară,

he hoped that people would “learn the way to Hell in order to flee from it."

el a sperat ca oamenii să „învețe calea spre iad pentru a scăpa de el.”