Where do math symbols come from? - John David Walters

Traducător: Maria Pană Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

În secolul al XVI-lea, matematicianul Robert Recorde

a scris o carte numită „Piatră pentru ascuţirea minţii”

pentru a le preda algebra studenților englezi.

Însă el se cam săturase să scrie cuvintele „este egal cu” iar și iar.

Soluția sa?

A înlocuit acele cuvinte cu două segmente paralele orizontale,

deoarece credea că nu existau alte două lucruri mai egale ca acelea.

Ar fi putut el folosi patru segmente în loc de două?

Desigur.

Ar fi putut folosi segmente verticale?

De fapt, unii chiar așa au făcut.

Nu există vreun motiv ca semnul egalității să arate ca în zilele noastre.

La un moment dat, pur și simplu s-a răspândit, asemenea unui meme.

Tot mai mulți matematicieni au început să îl folosească,

iar în final, a devenit simbolul standard pentru egalitate.

Matematica are multe simboluri.

Linii,

puncte,

săgeți,

litere englezești,

litere grecești,

exponenți,

indici.

Poate arăta ca un amestec nedescifrabil.

E normal ca această mulțime de simboluri să pară puțin intimidantă

și să vă întrebați de unde provin toate acestea.

Uneori, precum scria însuși Recorde despre semnul lui pentru egalitate,

există o concordanță între simbol și ceea ce reprezintă acesta.

Un alt exemplu ar fi semnul „plus” pentru adunare,

care se trage de la condensarea cuvântului latinesc „et”, însemnând „și”.

Uneori, totuși, alegerea simbolurilor poate fi mai arbitrară,

ca atunci când un matematician numit Christian Kramp

a introdus semnul exclamării pentru factoriale

doar pentru că necesita o prescurtare pentru expresii ca acestea.

De fapt, toate aceste simboluri au fost inventate sau preluate

de către matematicienii care au vrut să evite repetiția

sau uzul de multe cuvinte pentru a scrie idei matematice.

Multe dintre simbolurile folosite în matematică sunt litere,

de obicei din alfabetul latinesc sau cel grecesc.

Caracterele reprezintă de multe ori cantități necunoscute

și relații între variabile.

Ele evocă numere specifice care apar frecvent,

dar care ar fi dificil sau imposibil de scris complet sub formă zecimală.

Dar și seturi de numere și ecuații întregi pot fi reprezentate cu litere.

Alte simboluri sunt folosite pentru a reprezenta operații.

Unele dintre acestea sunt valoroase în mod special ca prescurtări,

întrucât concentrează operații repetitive într-o singură expresie.

Adunarea repetată a aceluiași număr este abreviată cu semnul înmulțirii

ca să nu ocupe mai mult spațiu decât este nevoie.

Un număr înmulțit cu sine însuși este indicat de un exponent

care arată de câte ori este repetată operația.

Iar o înșiruire de termeni consecutivi adunați

este prescurtată sub semnul Sigma.

Aceste simboluri scurtează ecuații lungi la termeni mai mici

care sunt mult mai ușor de manevrat.

Simbolurile pot oferi instrucțiuni concise

despre realizarea calculelor.

Considerați următorul set de operații ale unui număr.

Alegeți un număr la care să vă gândiți,

îl înmulțiți cu doi,

scădeți unu din rezultat,

înmulțiți noul rezultat cu sine însuși,

împărțiți următorul rezultat la trei

și adunați unu rezultatului final.

Fără simboluri și convenții, am avea în față acest bloc de text.

Cu ele, avem o expresie compactă și elegantă.

Uneori, ca la semnul egalității,

aceste simboluri comunică semnificații prin formă.

Multe, totuși, sunt arbitrare.

A le înțelege constă în memorarea a ceea ce înseamnă

și aplicarea acestora în diverse contexte până se prind, ca într-o limbă vorbită.

Dacă am întâlni o civilizație extraterestră,

probabil că ar avea un set de simboluri complet diferit.

Dacă ar gândi câtuși de puțin ca noi, probabil ar avea simboluri,

iar acestea ar putea corespunde cu ale noastre.

Ei ar avea propriul semn al înmulțirii,

propriul simbol pentru pi

și, desigur, semnul egalității.